Pretenţii. Sentința nr. 848/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 848/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 16-07-2013 în dosarul nr. 13921/63/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA A II-A CIVILĂ
SENTINȚA Nr. 848/2013
Ședința publică de la 16 Iulie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. R.
Grefier C. G. E.
*****
Pe rol fiind judecarea cauzei comerciale - litigii cu profesioniști privind pe reclamanții-pârâți . și V. T. și pe pârâta-reclamantă . pârâta R. B. SA, având ca obiect pretenții.
Dezbaterile și susținerile pe fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință de la data de 18.06.2013 care face parte din prezenta hotărâre când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea succesiv, când la data de 16.07.2013 a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând, constată următoarele:
La data de 10.05.2011, reclamanta ., cu sediul în C., .. 10, ., jud. D., a chemat în judecată pârâta . sediul în București, Piața Presei Libere nr. 3, City Gate Turn Nord, sector 1 și, pentru opozabilitate pe pârâta R. B. SA, cu sediul în București, . Gaulle nr. 15, sector 1, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei . plata către reclamantă a sumei de 64.757,44 lei, reprezentând debit principal aferent facturilor neachitate; obligarea pârâtei . plata către reclamantă a penalităților de întârziere calculate de la data scadenței și pâă la data plății efective a debitului; eliberarea sumei de 27.342,75 lei din contul de garanție de bună-execuție constituită și aflată în contul reclamantei deschis la R. B. SA; obligarea pârâtei . plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că între părți au fost încheiate contracte în care . avea calitatea de furnizor, iar pârâta . de beneficiar, în baza contractelor reclamanta prestând lucrări de instalare echipamente necesare furnizării de către pârâtă a serviciului video DTH, servicii de instalare, configurare, și depanare a echipamentelor hardware și a sistemelor de operare, precum și servicii de întreținere permanentă, la clienții beneficiarului, în schimbul serviciilor prestate .-se la plata prețului serviciilor în termen de 30 de zile de la primirea facturii fiscale emise, respectiv în termen de 60 de zile de la primirea facturilor.
S-a precizat de către reclamantă că totalul debitului neachitat aferent facturilor este de 64.757,44 lei, pârâta obligându-se prin contractele încheiate la plata penalităților de întârziere.
Reclamanta a arătat că, în plus, față de contractele anterior menționate, a mai încheiat cu pârâta și un alt treilea contract BU/02/2009.2 având ca obiect prestare de servicii de instalare echipamente necesare furnizării serviciului video; în baza celor trei contracte reclamanta constituind un cont de garanție de bună execuție la R. B. SA, în care pe parcursul derulării contractelor s-au depus 5% din valoarea facturilor achitate de pârâta . sumelor depuse cu titlu de garanție de bună execuție în depozitul bancar fiind de 41.759,67 lei, refuzată de bancă a fi eliberată reclamantei în lipsa acordului beneficiarului .>
S-a mai arătat de către reclamantă că după încetarea celor trei contracte nu a existat nicio notificare din partea pârâtei . privire la neconformități care să atragă plata din contul de garanție; aceasta din urmă fiind notificată la conciliere prealabilă în data de 26.04.2011, dată la care nu s-a ajuns la soluționare amiabilă, pârâta refuzând achitarea datoriei.
În susținerea acțiunii reclamanta a depus înscrisuri.
În drept reclamanta a invocat dispozițiile art. 969, 1066, 1069, 1073, 1082 Cod civil.
La data de 14.06.2013, pârâta . formulat cerere reconvențională, solicitând obligarea reclamantei la plata sumei de 83.872,83 lei, precum și a cheltuielilor de judecată efectuate cu procesul.
În motivarea cererii pârâta a arătat că solicită obligarea reclamantei la plata sumei de 83.872,83 lei, reprezentând contravaloarea comisionului retras potrivit prevederilor contractuale agreate de părți prin contractele de servicii derulate între acestea, având în vedere că ignorând dispozițiile contractuale, reclamanta a refuzat la plată facturile de penalități emise de . vederea recuperării comisionului, motiv pentru care s-a impus aplicarea dispozițiilor art. 5.7 lit. b alin. ii din contractul cadru de prestări servicii nr._ .2384.
S-a mai precizat de către pârâtă că în cadrul întâlnirii pentru conciliere reclamanta a refuzat compensarea sumei datorate apreciind că sumele pretinse de pârâtă nu sunt datorate.
În drept pârâta . invocat dispozițiile art. 969 cod civil și art. 119 – 120 Cod procedură civilă.
La aceeași dată, 14.06.2013, pârâta . formulat și întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii reclamantei.
În apărare pârâta a precizat că pe parcursul derulării relațiilor contractuale între părți s-a ivit diferendul datorat refuzului beneficiarului de a onora obligațiile de plată intervenite ca urmare a incidenței unor dispoziții contractuale ce statuează plata unor penalități, respectiv restituirea unor sume din cele încasate de furnizor cu titlu de comision pentru serviciile sale.
Pârâta a mai arătat că în cererea dedusă judecății reclamanta nu a menționat despre existența contractului de agent nr. 207/02/05/_/2009 în raport de care, în baza art. 2.4, . solicitat returnare comision în cuantum de 54.793,57 lei.
În susținerea apărării sale, pârâta a solicitat instanței să constate că atât sumele pretinse de reclamantă cu titlu de pretenții cât și valoarea garanției de bună execuție nu au fost contestate de . arătând că plata/deblocarea sumelor este suspendată până ce părțile vor conveni cu privire la stingerea reciprocă a obligațiilor, poziție exprimată și în cadrul întâlnirii pentru conciliere.
În drept pârâta a invocat dispozițiile art. 115 și următoarele Cod procedură civilă.
În apărare pârâta . depus înscrisuri.
Reclamantul V. T. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea ca nefondată a cererii reconvenționale formulată de . în vedere pe de o parte că pârâta reclamantă nu contestă debitul solicitat de reclamantă, ceea ce echivalează cu o recunoaștere, ci doar se oferă argumente de justificare a refuzului de plată, iar pe de altă parte nu recunoaște debitul pretins prin cererea reconvențională, care nu corespunde unei notificări nr. 202/01/01/912 din 13.10.2010 a .>
Concluzionând reclamantul V. T. a precizat că pârâta nu contestă debitul invocat în acțiune, nu există nici un temei legal sau contractual care să permită pârâtei refuzul plății pretențiilor reclamantei, nu există nici un temei legal sau contractual care să permită pârâtei să refuze deblocarea sumelor constituite ca și garanție de bună execuție, pârâta nu face dovada întrunirii elementelor răspunderii reclamantei contractuale pentru a justifica pretențiile din cererea reconvențională.
La solicitarea părților instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri și interogatoriu.
La data de 24.02.2012, pârâta . depus precizare la cererea reconvențională, formulată în temeiul art. 119 și art. 120 Cod procedură civilă, însoțită de înscrisuri.
La solicitarea reclamanților, instanța a încuviința și administrat proba cu expertiza contabilă.
La data de 18.06.2013, reclamanta V. T. în temeiul art. 132 alin. 2 pct. 2 Cod procedură civilă a formulat precizare a câtimii pretențiilor la suma totală de 53.961,55 lei, reprezentând penalități de întârziere conform capătului 2 de cerere, sumă stabilită prin raportul de expertiză contabilă.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin prezenta cerere reclamanta solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 64.757,44 lei reprezentând debit principal aferent anumitor facturilor fiscale emise în temeiul contractelor dintre părți și neachitate precum și la plata sumei de 53.961,55 lei ( astfel cum a fost ea precizată în concordanță cu concluziile raportului de expertiză )reprezentând penalități de întârziere aferente debitului principal precum și obligarea pârâtei la eliberarea sumei de 27.207,68 lei din contul de garanție de bună-execuție constituită și aflată în contul deschis la REIFFEISEN B. S.A.
La rândul său pârâta-reclamantă prin întâmpinare solicită respingerea capătului de cerere al reclamantei privind obligarea sa la plata sumei reprezentând debitul principal și a penalităților de întârziere și admiterea în parte a celui privind eliberarea sumei ce reprezintă garanția de bună-execuție în sensul obligării sale la a elibera doar suma de 8.227,36 lei din acel cont iar prin cererea reconvențională solicită obligarea reclamantei – pârâte las plata sumei de 83.872 lei compusă din:
a).- facturi fiscale pentru recuperarea unor comisioane care trebuiau stornate/returnate de reclamantă pentru serviciile de instalare a unor echipamente DTH pentru clienții ( cărora li s-au instalat echipamente ) care nu și-au respectat contractul încheiat cu R. ( în sensul că nu au plătit deloc sau au plătit numai pe o anumită perioadă, după care le-au fost suspendate serviciile de către R. și nu au fost recuperate echipamentele cu ocazia dezinstalării)- cum e cazul f.f.nr._/20.08.2010, nr._/14.10.2010 și nr._/4.11.2010 emise în baza contractului nr.207/02/05/_ din 29.05.2009 – în cuantum de_,57 lei precum și
b).- penalități de întârziere calculate în temeiul art 7 din actul adițional nr. 8/2009 la contractul nr. 227/_/2007 coroborat cu art 5.7 din contractul_ .2384 – cum e cazul facturilor nr._/18.03.2010 și nr._/27.07.2010 emise în baza contractului nr. 227/_/2007 - în cuantum de_,26 lei.
În speță, relațiile comerciale dintre părți decurg dintr-un grup de contracte strâns legate între ele prin faptul că sunt încheiate în vederea realizării aceluiași obiectiv final, ele referindu-se la vânzarea, instalarea și repararea echipamentelor de TV, telefon și internet ca servicii furnizate de R..
Astfel - contractul nr. 227/31955din 18.12.2007 a avut ca obiect instalarea de către E. a echipamentelor TV pentru R. în regiunea Olteniei.
- contractul nr.28 din 23.02.2009 a avut ca obiect instalarea de către E. a echipamentelor TV pentru R. în B., B. etc.
- contractul BU /02/2009.2 din 10.02.2009 a avut ca obiect instalarea de către E. a echipamentelor TV pentru R. în Ilfov.
- contractul nr.5317 /51/2009.2384 din 19.10.2009 a avut ca obiect prestarea de servicii de reparații de către E. la echipamentele IT ale R. de la clienți
- contractul de agent nr.207/02/05/_ din 29.05.2009 a avut ca obiect promovarea și comercializarea de către E. a serviciilor de comunicații furnizate de R..
Cuantumul pretențiilor principale este evidențiat în facturile fiscale nr._/09.02.2010, nr._/09.02.2010, nr._/09.02.2010, nr._/09.02.2010, nr._/01.03.2010, nr._/01.03.2010, nr._/01.03.2010 emise în baza contractului nr.277/_/18.12.2007 și nr.28/23.02.2009 și în facturile fiscale nr._/09.07.2010, nr.._/20.08.2010, nr._/08.09.2010, nr._/06.10.2010, nr._/05.11.2010, nr._/17.12.2010, nr._/06.01.2011, nr._/10.02.2011emise în baza contractului nr._ .2384 din 19.10.2009.
Art. 46 Cod Comercial înțelege factura ca un act sub semnătură privată ce face proba contractului pe care îl constată. Factura, independent de orice semnătură, dovedește față de emitent încheierea și condițiile de existență ale operațiunii comerciale pe care o menționează.
Pentru a avea însă forța probantă față de persoana care nu a redactat-o – debitorul, trebuie să fie semnată sau acceptată de către acesta. Față de emitent, factura este asimilată, prin conținut, unei mărturisiri judiciare, iar față de destinatar constituie mijloc de probă numai dacă este acceptată. Factura poate fi acceptată expres, în scris ori verbal, sau tacit, prin fapte concludente.
Instanța urmează să admită acest capăt de cerere constatând că, pe de o parte acestea au fost emise în baza contractelor semnate de ambele părți și pe de altă parte, prin întâmpinarea de la fila 153 însăși pârâta –reclamantă recunoaște și nu contestă suma pretinsă de reclamantă cu titlu de pretenții în cuantum de 64.757,44 lei.
Pentru neachitarea la termen a facturilor arătate, reclamanta a calculat penalități de întârziere .
Astfel, în contractul 227/_/18.02.2007 și în contractul nr. 28/23.02.2009 ( cu obiectul arătat mai sus ) la art.12.1, art 12.2 părțile au prevăzut penalitățile de întârziere stabilind ca –dacă beneficiarul (R. ) depășește cu 30 zile termenul scadent de plată a facturilor executantului ( reclamanta), beneficiarul va putea fi obligat să achite penalități de întârziere care se ridică la o valoare echivalentă cu 1% pe zi de întârziere aplicată la valoarea restantă, penalitățile neputând depăși suma asupra căreia sunt calculate iar la art 4.2 au stabilit –termenul de plată- " Beneficiarul va efectua plata valorii lucrărilor civile așa cum este stabilită în temeiul Comenzii respective și a Ordinului de Serviciu dup efectuarea în totalitate a lucrărilor civile, în 30 de zile de la primirea facturii fiscale (…)pentru ca în contractul_ .2384/19.10.2009 la art 13.2 să se prevede că – beneficiarul datorează penalități de întârziere de 0,075% pe zi de întârziere aplicată la valoarea neachitată iar la art.5 termenul de plată – "Plata serviciilor comandate în comanda relevantă se va efectua integral de R. în termen de 60 zile de la primirea facturii (…)
Conform raportului de expertiză contabilă - depus la dosar de expert contabil M. A. (care arată modalitatea de calcul a penalităților raportat la fiecare factură, scadența și numărul de zile de întârziere), ale cărei concluzii au fost avute în vedere de instanță pârâtă necontestându-l și neproducând dovezi în măsură să contrazică aceste constatări cu caracter științific - cuantumul penalităților datorate de pârâtă în baza contractelor dintre părți și menționate mai sus, ca efect al achitării cu întârziere a debitului principal recunoscut de pârâtă este de 53.961,55 lei (astfel cum a fost solicitat în precizare și de către reclamantă).
Prin urmare, ținând cont de principiului forței obligatorii a contractului consacrat legislativ prin prevederile art 969 C.Civ, conform cărora „convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante” și de dispozițiile inserate de părți, în contractele dintre ele, care obligă pârâta la plata de penalități de întârziere în caz de neplată la scadență a facturilor instanța apreciază ca fiind întemeiat și cel de al doilea capăt de cerere al reclamantei referitor la penalitățile de întârziere calculate la debitul principal urmând a-l admite.
Instanța va înlătura ca neîntemeiate susținerile pârâtei - care-și argumentează refuzul plății contravalorii serviciilor de instalări izvorâte din contractul 227 și 28 și a serviciilor IT 5317 în baza unor prevederi ale art 5.7 din contractul 5317- apreciind că acestea vizează o altă situație decât cea din speță fiind astfel irelevante.
Posibilitatea R. de a refuza plata sau de a opune compensarea exista, raportat la aceste dispoziții, doar în cazul în care reclamanta ar fi fost beneficiar (abonat) al serviciilor furnizate de R. iar debitele restante ar proveni exclusiv din contractele de servicii încheiate în acest sens.
Or,este evident că în Contractele de Servicii, așa cum au fost ele definite de părți în art. 2.4, nu pot fi incluse contractele invocate de pârâtă (227/_/2007 și 207/02/05/_) acestea nefiind contracte de servicii .
În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtei la eliberarea sumei de 27.207,68 lei din contul de garanție de bună-execuție constituită și aflată în contul deschis la REIFFEISEN B. S.A. instanța reține că, în baza contractelor 227/_/2007, 28/2009 și BU /02/2009.2 în baza capitolului 10 intitulat Garanție – reclamanta a constituit un cont de garanție de bună execuție la REIFFEISEN B. S.A în care, pe parcursul derulării contractelor s-au depus 5% din valoarea facturilor achitate de R. iar prin art.10.2 din contracte s-a prevăzut că, garanția de bună execuție trebuie restituită după o perioadă de 12 luni de la prestarea serviciilor, dacă nu au existat pretenții din partea R. cu privire la calitatea serviciilor prestate.
Întrucât pârâta a recunoscut debitul principal și, în cauză nu s-au depus dovezi din care să reiasă că pârâta ar fi sesizat neajunsuri cu privire la calitatea serviciilor prestate de reclamantă, instanța apreciind că sunt îndeplinite condițiile impuse de părți în articolul prezentat mai sus (respectiv lipsa pretențiilor pârâtei pe perioada de 12 luni de la prestarea serviciilor ) va dispune obligarea pârâtei la eliberarea sumei de 27.207,68 lei din contul de garanție de bună-execuție constituită și aflată în contul deschis la REIFFEISEN B. S.A. al cărei cuantum este dovedit cu extrasul de cont de la fila 9 .
Analizând cererea reconvențională instanța reține că a pârâta - reclamantă solicită obligarea reclamantei-pârâte la plata sumei de 83.872,83 lei (compusă din suma de_,57 lei și suma de 29.079,26 lei ) evidențiată în cuprinsul unor facturi fiscale refuzate la plată de reclamanta-pârâtă.
Conform clauzelor din contractele încheiate de cele două părți, . emis către .:
a).- facturi fiscale pentru recuperarea unor comisioane care trebuiau stornate/returnate de reclamantă pentru serviciile de instalare a unor echipamente DTH pentru clienții ( cărora li s-au instalat echipamente ) care nu și-au respectat contractul încheiat cu R. ( în sensul că nu au plătit deloc sau au plătit numai pe o anumită perioadă, după care le-au fost suspendate serviciile de către R. și nu au fost recuperate echipamentele cu ocazia dezinstalării)- cum e cazul f.f.nr._/20.08.2010, nr._/14.10.2010 și nr._/4.11.2010 emise în baza contractului nr.207/02/05/_ din 29.05.2009 – în cuantum de_,57 lei precum și
b).- penalități de întârziere calculate în temeiul art 7 din actul adițional nr. 8/2009 la contractul nr. 227/_/2007 coroborat cu art 5.7 din contractul_ .2384 – cum e cazul facturilor nr._/18.03.2010 și nr._/27.07.2010 emise în baza contractului nr. 227/_/2007 - în cuantum de_,26 lei.
Pentru suma în cuantum de_,57 lei menționată mai sus la punctul a).instanța reține că potrivit la art 2.4 din contractul de agent nr. 207/02/05/_/29.05.2009 părțile au convenit că " R. își rezervă dreptul de a retrage Agentului (.) întregul comision aferent Contractelor de prestări servicii încheiate prin intermediul acestuia dacă se dovedesc a fi încheiate cu încălcarea prevederilor acestui contract ."
Din actele depuse la dosar precum și din concluziile raportului de expertiză contabilă rezultă că returnarea comisionului plătit către reclamantă și considerat de pârâtă ca necuvenit evidențiat în facturile fiscale nr._/20.08.2010, nr._/14.10.2010 și nr._/4.11.2010 este solicitat potrivit dispozițiilor contractuale, în baza următoarelor documente justificative:
- cererile de reziliere a contractelor, înregistrate de diverși clienți la R. pe lunile aprilie-septembrie 2010 ( în cadrul contractelor încheiate între acești clienți și pârâtă)documente precizate în borderourile de vânzări pe luna respectivă
- ordine de serviciu pentru dezinstalări întocmite de pârâtă și transmise către reclamantă pentru fiecare client în parte
- borderouri de vânzări întocmite de pârâtă, cu sume negative în lei, pentru lunile în care au fost înregistrate cererile de reziliere ale clienților pârâtei.
Cum însă expertul contabil numit în cauză M. A. a arătat ( ca, de altfel și expertul B. F. numit anterior )că în cazul facturilor emise pentru comisioanele aferente serviciilor prestate de reclamantă, pârâta ( și nici reclamanta ) nu au pus la dispoziția expertizei contabile nici un document de plată din care să rezulte încasarea de către reclamantă, respectiv achitarea de către pârâtă a facturilor pentru comisioanele cuvenite – instanța în temeiul art 1169 potrivit căruia sarcina probei incumba lui . această privință și raportat la faptul că acesteia nu i se poate restitui ceva ce nu s-a dovedit a fi fost încasat efectiv de reclamantă instanța va respinge ca neîntemeiate pretențiile vizând - recuperare comision-
În ceea ce privește suma în cuantum de_,26 lei instanța reține că potrivit actului adițional nr.8 la contractul nr.227/_/2007 la art7 părțile au convenit completarea art 12 din contract ( "penalități de întârziere ") cu punctul 12.4 în care au stabilit posibilitatea pentru R. de a aplica pe lângă alte penalități și daune permise în baza contractului și penalități de 5 până la 25 EURO – pentru dezinstalări în care clienții au efectuat plăți pe anumite perioade de timp ( expres reglementate ) până la situația în care nu au efectuat nicio plată.
În acest sens a fost emisă factura fiscală nr. _/18.03.2010 în cuantum de_,93 lei și factura fiscală nr._/27.07.2010 în cuantum, de 9791,33 lei care, potrivit concluziilor raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză de expertul contabil M. A. avute în vedere de instanță și necontestate de părți conțin sume ce au fost corect calculate, pe baza listei clienților R. dezinstalați și a dovezilor de achitare de către aceștia către pârâtă a serviciilor contractate precum și lunile de întârziere la plată în baza documentelor justificative puse la dispoziție de părți.
Prin urmare, instanța apreciind că sunt întemeiate aceste solicitări va admite în parte cererea reconvențională a . va obliga reclamanta –pârâtă la plata către cea dintâi a sumei de 29.079,26 lei .
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, în baza art 276 C.p.civ. instanța ținând cont că - reclamanta a făcut dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 5598, a onorariului expert în sumă de 1475 lei și a onorariului avocat în sumă de 9920 lei(_ aprox 17.000 lei) iar pârâta a făcut dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 3288,46 lei și a onorariului expert în sumă de 1500 lei ( total aprox 4793 lei )va face compensarea acestor cheltuieli de judecată ( 17.000 x 3/4 ) și va obliga . plata către V. T. a sumei de 13.500 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea reclamantei–pârâte ., cu sediul în C., .. 10, ., jud. D., continuată de V. T., cu domiciliul procedural ales la biroul SPARL Săuleanu și Asociații din C., .. 47, parter, jud. D., formulată în contradictoriu cu pârâta-reclamantă . sediul în București, Piața Presei Libere nr. 3, City Gate Turn Nord, sector 1 și, pentru opozabilitate, cu pârâta R. B. SA, cu sediul în București, . Gaulle nr. 15, sector 1.
Obligă pârâta-reclamantă . plata către V. T. a sumei de 118.718,99 lei (compusă din debit în sumă de 64.757,44 lei și penalități aferente acestuia în sumă de_,55 lei).
Obligă pârâta-reclamantă . elibereze suma de 27.207,68 lei din contul de garanție de bună execuție constituită și aflată în contul deschis la R. B. SA.
Admite-n parte cererea reconvențională a pârâtei-reclamante .>
Obligă reclamanta–pârâtă V. T. la plata către . sumei de 29.079,26 lei reprezentând contravaloare penalități de întârziere calculate conforma actului adițional nr. 8 la contractul nr. 227/_/8.12.2007 (evidențiată în factura fiscală nr._/18.03.2010 în cuantum de_,93 lei și în factura fiscală nr._/27.07.2010 în cuantum de 9791,33 lei).
Compensează în parte cheltuielile de judecată în temeiul art. 276 C.p.civ. și, pe cale de consecință, obligă pârâta-reclamantă . plătească reclamantei–pârâte V. T. suma de 13.500 lei.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Iulie 2013.
Președinte, C. R. | ||
Grefier, C. G. E. |
Redactat de judecător C.R.
Thn.red/grefier C.E.
2 exemplare -
| ← Plângere împotriva rezoluţiei directorului ORC. Sentința nr.... | Pretenţii. Decizia nr. 525/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
