Obligatia de a face. Decizia nr. 501/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 501/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 30-09-2013 în dosarul nr. 7839/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA A II-A CIVILĂ
DECIZIE Nr. 501/2013
Ședința publică de la 30 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. I. C.
Judecător A. G. M.
Judecător R. E. D.
Grefier A. F.
Pe rol judecarea cauzei Litigii cu profesioniștii privind recursul declarat de recurent reclamant M. M. împotriva sentinței nr._/14.11.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimat pârât B. G. SOCIETE GENERALE, intimat G. R., intimați pârâți S. R., C. DEPUTAȚILOR, AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR, având ca obiect obligatia de a face
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Se constată depus la dosar prin serviciul registratură al instanței cerere și notă telefonică, formulate de recurent reclamant M. M.,prin care solicită acordarea unui nou termen,fiind în imposibilitatea de a se prezenta din motive medicale,
Instanța, analizând actele și piesele dosarului,respinge cererea de amânare având în vedere că este a doua cerere formulată,după care,constatând cauza în stare de judecată și luând act că recurentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, a reținut-o spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față deliberând asupra recursului constată următoarele,
La data de 30.03.2012 reclamantul M. M. a chemat în judecată pe pârâtele B. G. SOCIETE GENERALE – S. C., G. R., S. R., C. Deputaților și Agenția Națională Pentru Protecția Consumatorilor solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate încălcarea disp. Art. 3.4 din contractul încheiat, solicitând plata anticipată a creditului și lichidarea obligațiilor reclamantului față de Bancă și obligarea pârâtei B. G. SOCIETE GENERALE – S. C. să sisteze plata ratelor solicitate.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că la data de 03.08.2006 între reclamant și pârâta B. G. SOCIETE GENERALE – S. C. s-a încheit contractul nr._, pentru un credit în cuantum de 8000 lei, pe o perioadă de 102 luni, respectiv 03.08.2006 – 03.02.2015, contractul fiind negociat, potrivit art. 3.4, cu o dobândă fixă pe toată durata de creditare.
La contractul de credit pentru nevoi personale s-a anexat graficul corespunzător, care la rubrica „procent dobândă” s-a prevăzut 13,9 pe toată durata de creditare.
La data de 22.02.2008 pârâta a emis reclamantului, un card de pensie, apoi din acesta i-a reținut ratele scadente cu un comision suplimentar, justificat ca fiind pentru administrare cont.
Începând cu data de 03.04.2008, pârâta a modificat dobânda, fără să-l informeze pe reclamant.
În aceste condiții, pârâta a încălcat dispozițiile art. 3.4 din contract.
Reclamantul nu a observat modificarea condițiilor de creditare, respectiv majorarea procentului de dobândă, până în anul 2010, cu ocazia unei cereri de refinanțare, când i s-a emis noul grafic.
Prin acest grafic, Banca i-a majorat dobânda și ratele, care au condus la o modificare a sumei totale de rambursat de la 13.676,68 lei la 16.387,85 lei, ceea ce a dus la o diferență de 2711,17 lei, ce urma să fie plătită în plus băncii.
În condițiile arătate, pârâta B. G. SOCIETE GENERALE – S. C. a încălcat dispozițiile contractuale și și-a însușit înmod nelegal suma de 2711,17 lei.
Reclamantul a cerut băncii o refinanțare, dar pârâta i-a pretins să-i restituie împrumutul inițial și apoi primește un nou împrumut.
Reclamantul a decis să cearăbăncii rambursarea creditului, iar în acest scop, a cerut mai întâi un grafic pentru un împrumut de 8000 lei pe o perioadă de creditare de 48 luni, atâtea cât achitase la finele anului 2010.
La acest împrumut, a constatat că trebuie să achite la finalul perioadei de creditare suma de 10.475,59 lei.
La finele anului 2010 reclamantul achitase băncii suma de 8604,90 lei, la care mai era dator cu încă 5171,56 lei, potrivit noului grafic de la creditul inițial luat pe o perioadă de 102 luni.
Reclamantul menționează că în total este dator la bancă cu suma de 13.776,46 lei, nu cu 10.475,59 lei, cât corespunde la o perioadă de creditare de 48 luni și în condițiile achitării creditului în 48 luni.
Analizând aceste două situații, reclamantul a constatat că banca își însușește suma de 3390,87 lei, fapt ce nu se justifică prin modul de calcul pretins de bancă.
Consideră că modul de calcul al băncii nu este corect, motiv pentru care a solicitat factorilor de decizie cărora li s-a adresat, să analizeze cu răspundere modul în care OUG 50/2010 a fost adoptată și să corecteze legislația.
Solicită a se avea în vedere dobânda mare cu care pronește banca, începând cu prima lună de rambursare, ca apoi să crească în același mod și rată lunară, care impun consumatorului o plată suplimentară.
A invederat că privitor la cererea de refinanțare, banca încalcă disp. Art. 66 OUG 50/2010.
În urma plângerii adresate pârâtei, aceasta cu adresa nr. 162/04.02.2011 i-a comunicat că suma de rambursat este formată din soldul creditului plus dobânda calculate la zi, dar refuză să-i acorde renegocirea creditului acordat în raport de dispozițiile OG 50/2010 și să-i prezinte un grafic.
La data de 09.03.2011 la B. G. SOCIETE GENERALE – S. C. a depus suma de 2241,50 lei și cererea de rambursare nr. 1342/09.03.2012, prin care solicita rambursarea totală a creditului, întrucât la data de 31.12.2010 i-a rambursat băncii suma de 8604,90 lei + 2241,50 lei + 163,19 lei + 162,90 lei rată pe luna ianuarie – februarie 2011, acoperind suma de 11.171,59 lei.
Pârâta i-a blocat banii în cont curent, fără dobândă, ca apoi să acopere ratele socotite de pârâtă ca neplătite ca fiind în derulare.
Reclamantul menționează că s-au încălcat dispozițiile Legii 193/2004, Legii 296/2004 și Legii 161/2010.
Solicită să se constate că creditul inițial a fost de 13.676,68 lei și nu de 16.387,85 lei, urmare a încălcării disp. art. 3.4 din contract si că creditul a fost rambursat în totalitate, dacă nu și mai mult, că banca a acoperit toate comisioanele și a obținut profitul scontat corespunzător perioadei de creditare de 50 luni, potrivit noilor condiții de creditare.
La dosar s-au depus în copie următoarele acte: delegație, ofertă de credit nr._/2006, contract de credit nr._/03.08.2006, grafice rambursare credit, fișă privind simulare grafic de rambursare credit, grafice costuri totale, cerere de rambursare nr. 1342/09.03.2011, foaie depunere numerar, fișă privind ofertă refinanțare, împuternicire avocațială, adresele nr. 479/20.01.2011, nr. 162/04.02.2011, nr. 4452/01.03.2011, nr. 516/29.03.2012 emise de pârâta B. G. SOCIETE GENERALE – S. C..
La data de 11.05.2012 pârâtul G. R. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
În fapt, a arătat că, calitatea procesuală pasivă este condiționată de existența identității dintre pârât și cel obligat în raportul juridic, adică subiectul pasiv.
Potrivit disp. art. 112 pct. 3 C.P.CIV., partea reclamantă fiind cea care a promovat acțiunea, avea obloigația de a indica obiectul cererii de chemare în judecată, iar pct. 4 al aceluiași articol, impune arătarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea.
Obiectul cererii de chemare în judecată, pretenția concretă a părții treclamante trebuie să îndeplinească anumite cerințe: să fie licit, să fie posibil și să fie determinat, identiifcat cu exactitate.
De asemenea, partea reclamantă trebuie să arate în cerere împrejurările de fapt care au determinat-o să ceară concursul justiției, deci să arate concret în ce mod dreptul său subiectiv a fost încălcat sau nesocotit de către pârâtul chemat în judecată.
Motivarea în fapt a cererii trebuie să fie însoțită și de motivarea în drept, partea reclamantă având obligația de a indica și cauza cererii sale, temeiul juridic al acesteia, actul sau fapra juridică care constituie fundamentul direct și imediat al dreptului reclamant.
Prin aceste elemente partea reclamantă jusitifică îndreptățirea sa de a introduce cererea împotriva pârâtului, deci calutatea procesuală activă și pasivă.
În speță, la formularea acțiunii împotriva sa, pârâtul arată că reclamantul nu a respectat condițiile de fond, sub aspectul elementelor acțiunii civile, neprecizând suficient obiectul cererii de chemare în judecată și cauza juridică a acesteia.
Reclamantul nu a arătat care sunt drepturile subiective prevăzute de lege și, mai ales, în ce mod acestea au fost vătămate de către pârât.
Poziția procesuală a Guvernului dintr-un litigiu de contencios administrativ poate fi justificată numai în condițiile în care a adosptat sau urmează să adopte asemenea acte administrative – hotărâri și ordonanțe.
Astfel, menționarea actului administrativ constituie o necesitate obiectivă, deoarece numai prin intermediul acestuia s-ar fi putut stabili raportul juridic dintre partea reclamantă și G. R..
Pârâtul a invederat că în litigiul dedus judecății nu se contestă legalitatea unui act administrativ al acestei autorități, în cuprinsul cererii de chemare în judecată nefiind menționat nici un act normativ emis de G. R., care prin dispozițiile sale să vatăme reclamantului vreun drept, iar acesta nu se află în fața unui refuz njusitificat, în sensul art. 1 Legea 554/2004.
Pârâtul menționează că din motivarea în fapt și în drept a cererii de chemare în judecată, nu reiese că între G. R. și reclamant ar exista vreun raport juridic de drept material care, prin prezenta cerere, să poată fi transpus într-un raport de drept procesual.
Așadar, G. R. nu poate avea calitate procesuală pasivă în prezenta cauză și nu poate fi obligat la realizarea pretențiilor părții reclamante.
Pârâtul solicită să se constate că nu a încălcat reclamantului drepturi subiective, nu are atribuții și competențe pentru realizarea pretențiilor acestuia și nu poate fi obligat la realizarea acestora.
Solicită admiterea excepției invocate iar pe fond respingerea acțiunii față de această autoritate publică centrală ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În baza art. 242 al. 2 C.P.CIV., solicită judecarea în lipsă.
La data de 18.05.2012 pârâtul S. Romanieei a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
În fapt, a invocat excepția de necompetență teritorială precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a Senatului Romniei.
Pârâtul a arătat că potrivit art. 5 teza I C.P.CIV., cererea se face la instanța domiciliului pârâtului.
Când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, ea este obligată să stabilească instanța competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent – art. 158 (1) C.P.CIV.
Necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura – art. 159 al. 1 pct. 3 C.P.CIV.
O condiție pentru ca o persoană să fie parte în proces este calitatea procesuală care contribuie la desemnarea titularului dreptului de a acționa și în același timp a persoanei împotriva căreia se poate exercita acțiunea.
Calitatea procesuală constă în identitatea între persoana reclamantului și cel care este titular al dreptului precum și între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic supus judecății.Prima poartă denumirea de calitate procesuală activă, iar cea de-a doua – calitate procesuală pasivă.Sarcina indicării calității procesuale revine reclamantului, care prin cererea de chemare în judecată, trebuie să expună împrejurările din care să rezulte că el este îndreptățit să-l cheme în judecată pe pârât.Instanța sesizată trebuie să verifice atât calitatea procesuală activă, cât și calitatea procesuală pasivă.
Lipsa calității procesuale poate fi invocată pe cale de excepție în tot cursul judecății și duce la respingerea acțiunii, fiind o excepție de fond, absolută și peremptorie.
Față de obiectul cererii de chemare în judecată, apreciază că S. R. nu are calitate procesuală pasivă deoarece pretențiile reclamantului privesc raporturi contractuale ale acestuia cu B. G. SOCIETE GENERALE și care nu sunt de competența acestei autorități.
Pentru considerentele expuse, solicită respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
La data de 18.05.2012 pârâta C. Deputaților, a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
În fapt, a arătat că prin cerere de chemare în judecată reclamantul M. M. solicită instanței să constate încălcarea de către bancă a disp. art. 3.4 din contractul de credit încheiat cu B. G. SOCIETE GENERALE – S. C. și efectuarea plății anticipate a creditului.
Față de obiectul cererii, pârâta precizează că instanța trebuie să verifice calitatea părților, deci indiferent după cum se urmărește realizarea dreptului sau numai constatarea existenței sau inexistenței unui drept.
Sarcina justificării calității procesuale active și pasive, aparține persoanei care sesizează instanța cu o pretenție, adică reclamantului, iar condiția calității procesuale prezintă o importanță considerabilă deoarece raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului c rezultă din raportul de drept material dedus judecății.
Prin urmare, calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății (calitate procesuală activă) și pe de altă parte, între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic (calitate procesuală pasivă).
În prezenta cauză, reclamantul nu aduce nici un argument în sensul existenței vreunui raport juridic de drept material stabilit între persoana sa și C. Deputaților care să-i confere legitimarea procesuală a pretențiilor sale.
Astfel, solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Camerei Deputaților.
În baza art. 242 al. 1 C.P.CIV., solicită judecarea cauzei în lipsă.
La data de 18.06.2012 pârâta Autoritatea Națională Pentru Protecția Consumatorilor a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
În fapt, a arătat că având în vedere că reclamaația d-lui. M. M. înregistrată la nr. 1/729/28.03.2012 a fost redirecționată spre competentă soluționare către Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor D. la data de 30.03.2012, consideră că acest comisariat are calitatea procesuală în cauză.
Pârâta acționează prin intermediul comisariatelor județene.
Pe fondul cauzei, pârâta arată că reclamantul nu neagă că a primit răspunsul nr. 383/19.04.2012 de la Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor D., în care se menționează că la pagina 1 din contractul de credit, la punctul 7 – rata dobânzii, este stipulat că creditul se acordă cu o dobândă variabilă, document semnat de reclamant.
Ca urmare a intrării în vigoare a OUG 50/2010, Banca a depus toate diligențele pentru informarea reclamantului și l-a invitat pentru semnarea unui act adițional, la sediul băncii, în conformitate cu actul normativ menționat mai sus.
În lipsa semnării actului adițional, la expirarea termenului de 90 zile, art. 95 al. 1 OUG 50/2010, acesta a fost considerat acceptat tacit, conform art. 5 și art. 40 al. 3 OUG 50/2010.
Solicită admiterea excepției, iar pe fond solicită respingerea acțiunii ca fiind inadmisibilă.
În drept, a invocat disp. Art. 115 – 118 C.P.CIV., HG 882/2010, OUG 50/2010.
În temeiul art. 242 al. (2) C.P.CIV., solicită judecarea în lipsă.
A atașat întâmpinării reclamanția formulată de reclamant înregistrată la nr. 1/729/28.03.2012, adresa nr. 1452/30.03.2012 transmisă Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorilor D., adresa de răspuns nr. 383/19.04.2012 a Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorilor D. transmisă reclamantului.
La data de 27.06.2012 parata B. G. SOCIETE GENERALE SA G. C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca inadmisiblila deoarecer reclamantul M. M. își întemeiaza cererea pe dispozițiile art. 110 cpc, învestind instanța cu constatarea inexistentei unui drept în condițiile în care potrivit dreptuirlor dobandite și obligatiilor asumate prin contractul de credit nr._ încheiat la 08.03.2006 acesta avea posibilitatea realizarii efective a dreputlui.
De asemenea a mai învederat faptul ca acțiunea reclamantului este nefondata iar prin plata anticipata a sumei de 2241,50 lei creditul bancar acordat reclamantului nu a fost stins, iar calculul facut de reclamant este unul eronat întcat reclamantul a beneficiat de dispozițiile OUG 50/2010 în sensul ca în cazul contractului sau de credit dobanda variabila calculata la data intrarii în vigoare a actului normativ a fost transformata de drept în dobanda indexabila în condițiile în care reclamantul a refuzat la sediul unitatii B. și sa încheie actului adiționa în care erau menționate noile clauze puse în acord cu dispozițiile imperative ale acestei legi iar acest refuz potrivit dispozițiilor art. 94 alin. 5 din OUG 50/2010 are caracterul juridic al unei acceptari tacite din partea reclamantului.
Analizand cu prioritate, potrivit 137, al. 1 C., exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtelor G. ROMANEIEI, S. ROMANIEI, C. DEPUTATILOR, AGENTIA NAȚIONALA PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR instanta o considera intemeiata pentru urmatoarele considerente:
Potrivit disp art 137 alin 1 c.p.c. „instanta se va pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura si asupra celor de fond care fac de prisos, in tot sau in parte, cercetarea in fond a pricinii”
Excepția lipsei calității procesuale pasive este o excepție de fond, absoluta și peremtorie, ce poate fi invocata și din oficiu de instanța sau de orice parte din proces, nu numai de pârât.
Verificarea calității procesuale pasive în persoana pârâtului are prioritate în raport de fondul cauzei, cum este și aceea a existentei justului titlu, la baza posesiei pârâtului.
Unul din principiile care guverneaza intreg procesul civil este principiul disponibilității parților asupra cadrului juridic al acțiunii, reglementat de prevederile art 129 alin 6 C.. In aceste conditii, peste voința partilor in litigiu nu se poate introduce in cauza – din oficiu - o persoana care nu a fost chemata in judecata, in condițiile prev de art 112 C..
Astfel, reclamantul este cel ce fixeaza cadrul procesul dedus judecatii, avand libera alegere in privinta persoanelor cu care intelege sa se judece in respectivul litigiu.
Prin cerere de chemare în judecată reclamantul M. M. solicită instanței să constate încălcarea de către bancă a disp. art. 3.4 din contractul de credit nr._/03.08.2006 încheiat cu B. G. SOCIETE GENERALE – S. C. și efectuarea plății anticipate a creditului, astfel ca între pârâtii G. ROMANEIEI, S. ROMANIEI, C. DEPUTATILOR, AGENTIA NAȚIONALA PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR nu exista raporturi juridice motiv pentru care instanța va admite exceptia lipsei calitatii procesual pasive a acestor parati.
Prin sentința nr.-_/14.11.2012 pronunțată în dosar nr._ Judecătoria C. a admis excepția lipsei lipsei calitatii procesual pasive a Guvernului R. invocata de pârât prin întâmpinare, a respins cererea de chemare în judecata formulată de reclamantul M. M., în contradictoriu pârâtul G. Romaniei, ca fiind formulata împotriva unei persoane fara calitate procesual pasiva, a admis excepția lipsei lipsei calitatii procesual pasive a Senatului R. invocata de pârât prin întâmpinar, a respins cererea de chemare în judecata formulată de reclamantul M. M. în contradictoriu pârâtul S. Romaniei, ca fiind formulata împotriva unei persoane fara calitate procesual pasiva, a admis excepția lipsei lipsei calitatii procesual pasive a Camerei Deputatilor invocata de pârât prin întâmpinare, a respins cererea de chemare în judecata formulată de reclamantul M. M. în contradictoriu pârâtul C. Deputatilor, ca fiind formulata împotriva unei persoane fara calitate procesual pasiva, a admis excepția lipsei lipsei calitatii procesual pasive a AGENTIEI NAȚIONALE PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR invocata de pârât prin întâmpinare, a respins cererea de chemare în judecata formulată de reclamantul M. M. în contradictoriu pârâtul AGENTIA NAȚIONALA PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR, ca fiind formulata împotriva unei persoane fara calitate procesual pasiva, a respins cererea de chemare în judecata astfel cum a fost precizata de reclamantul M. M. în contradictoriu cu pârâtii B. G. SOCIETE GENERALE, ca fiind neîntemeiata.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că între reclamantul M. M. și pârâta B. G. SOCIETE GENERALE – S. C. s-a încheiat un contract de credit nr._/03.08.2006 prin care banca a acordat reclamantului un credit cu dobanda variabila așa cum se menționeaza la punctul 7 din contractul de credit mai sus menționat „ Rata dobanzii- creditul se acorda cu o dobanda variabila de 13,90 % pe an”.
De asemenea reclamantul potrivit OUG 50/2010 a fost notificat de banca în vederea semnarii actului adițional, iar pentru faptul ca acesta nu s-a prezentat sa semeneze sau sa refuze semnarea actului adițional banca a procedat la aplicarea dipozițiilor art. 95 alin. 1 din OUG 50/2010.
La punctul 3.4 din contractul de credit mai sus menționat se menționeaza formula de calcul a dobanzii,iar aceasta clauza nu este una abuziva cum menționeaza reclamantul, el nebeneficiind conform contractului de credit de dobanda fixa ci de dobanda variabila.
În ceea ce priveste caracterul clauzei prevăzute de art. 3.4 din contractul de credit instanta retine că stabilirea cuantumului dobânzii s-a realizat de comun acord cu consumatorul, in contractul de credit bancar pentru persoane fizice analizat fiind mentionat că " creditul se acorda cu o dobanda variabila de 13,90 % pe an”.
Se mai retine de către instantă faptul că în speța de față, clientul împrumutat a avut posibilitatea, la momentul contractării creditului, să aleagă între multiple variante de creditare puse la dispoziție de către societatea bancară sau de către alte instituții financiar -bancare de pe piața, iar acesta ales un tip de credit cu o dobândă variabila și nu fixa cum menționeaza reclamantul.
De asemenea, la data semnării contractului de credit, asa cum este reținut in art 13 împrumutatul, coplătitorul au declarat ca au citit, înteles si li s-au explicat clauzele acestuia pe care si le-au insusit în întregime.
Prin urmare sustinerea reclamantei că dobânda variabilă percepută este abuziva este neîntemeiată, consumatorul având cunostință despre dobânda administrată, fiind rezultatul optiunii sale.
Instanta retine că în speta dedusă judecatii, modul de calcul al dobânzii are la baza elemente obiective, ce tin de situația pieței financiar bancare la un moment dat. Instanta consideră că ar fi fost vorba de o clauză abuzivă dacă în contract nu s-ar fi mentionat elementele, indicatorii care-i permit băncii modificarea unilaterală a dobânzii curente contractuale, respectiv in cazul neindicării niciunui criteriu care să-i dea băncii acest drept, lasând la libera sa apreciere majorarea dobânzii, o astfel de clauză încălcând prevederile legale incidente în materie, fiind de natură să îl prejudicieze pe consumator. În cauză, fiind stabilite în mod concret elementele în functie de care se calculează dobânda variabilă, aspecte cu care consumatorul a fost de acord atunci când a ales acest produs bancar, nu ne aflăm în prezenta unei clauze abuzive.
Conform prevederilor pct 1 din lista anexa la Legea 193/2000, nu sunt considerate abuzive clauzele în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare îsi rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare fără o notificare prealabilă, dacă există o motivație întemeiată, în condițiile în care comerciantul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părti contractante si acestea din urma au libertatea de a rezilia contractul
Având în vedere aceste prevederi, instanta concluzionează că respectiva clauza contractuală cuprinsă în art. 3.4 din contractul de credit în discutie nu are natura unei clauze abuzive in sensul dispozitiilor pct. 1 din anexa la Legea nr. 193/2000.
Împotriva sentinței nr._/14.11.2012 a declarat recurs reclamant M. M. admiterea,casarea sentinței și trimiterea cauzei instanței competente în speță Curtea de Apel București.
În motivare recurentul arată că instanța a luat în discuție cererea privind competența instanței mult prea târziu,iar potrivit încheieri din 03.10.2012,când instanța pretinde că era competentă nu a fost adusă la cunoștința părților și a fost dezbătută în ședința publică,
Au fost încălcate dispoz.art. 21 Cod procedură civilă, potrivit căruia "Instanța, înaintea căruia s-a ivit conflictul de competență, va suspenda din oficiu orice alta procedură și va înainta dosarul instanței în drept să hotărască asupra conflictului.
Casarea sentinței se impune urmare dispozițiilor art. 304 pct.2, întrucât "hotărârea s-a dat de alt judecător decât cl care a luat parte la judecată, în lipsa unor dezbateri pe fond a pricinii,cu încălcarea dispoz. art. 129 Cod procedură civilă.
Din actele dosarului rezultă că isntanța investită cu judecarea cauze la data de 07.11.2012, nu are baza legală, întrucât la dosar nu se găsește nici un act de procedură prin care să-i confere acest drept.
Citația emisă pentru 07.11.2012 nu a fost comunicată, întrucât nu deține ștampila poștei.
Omițând să pună în discuția părților excepția lipsei calității procesuale a părților, instanța a încălcat principiul contradictorialității și a soluționat cauza în baza unui temei juridic decât cel care a făcut obiectul dezbaterilor.
Prin încheierea din 07.11.2012 cu referire la pronunțare, instanța reține, că avocat R. C.,pentru pârâtele B. GSG și B. SUC C.,solicită respingerea acțiunii ca nedovedită și nefondată,arătând că în evidența băncii reclamantul figurează cu o creanță mult mai mică,dar nu o precizează.
Instanța, respinge toate cererile invocând lipsa calității procesuale pasive a părților intimate,deși în prima parte a hotărârii ia ar de motivele cererii inițiale, încălcând dispoz. art. 137 alin.2 Cod procedură civilă, întrucât excepțiile nu vor putea fi unite cu fondul decât dacă pentru judecarea lor este nevoie să administreze dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a pricinii.
La data de 25.03.2013 AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate.
În mod corect instanța de fond a reținut că reclamantul prin cererea formulată solicită să se constate încălcarea de către bancă a dispoz. art.3.4 din contractul de credit și efectuarea plății anticipate a creditului, astfel încât între pârâții G. R.,S. R.,C. Deputaților,Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor nu există raporturi juridice.
La data de 25.03.2013 C. Deputaților a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat.
Instanța de fond a constatând că, în raport de obiectul cererii între C. Deputaților și recurent nu există raporturi juridice și astfel, judicios a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a instituției.
S. R. la data de 17 mai 2013 a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
În motivare arată că a invocat la instanța de fond excepția de necompetență teritorială și excepția lipsei calității procesuale pasive,excepție ce a fost admisă de instanță și a respins cererea în contradictoriu cu pârâtul S. R..
În cuprinsul cererii de recurs, recurentul solicită și repunerea în termenul de recurs ,ca urmare a internării în spital în perioada 19.11._12,depunand în scop probator biletul de externare aflat la fila nr.34 din dosar.
Recursul este tardiv.
Conform dispozițiilor art. 301 C.pr.civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
În speță, hotărârea recurată a fost comunicată reclamantului la data de 23 noiembrie 2012, așa cum rezultă din dovada existentă la dosarul de fond (fila 225), iar cererea de recurs a fost depusă la instanța competentă la data de 11.12.2012, deci cu depășirea evidentă a termenului de 15 zile stabilit de lege, care curge de la comunicare.
Neîndeplinirea actului de procedură și neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea, potrivit art. 103 alin. 1 C.pr.civ.
Cererea de repunere în termenul de recurs va fi respinsă, deoarece reclamantul nu a dovedit că a fost împiedicat de o împrejurare mai presus de voința lui să depună cererea în termenul legal, astfel cum prevăd dispoz. art. 103 alin. 1 C.p.civ. La data externării,recurentul se afla înăuntrul termenului de recurs de 15 zile astfel încat motivele medicale invocate nu pot justifica repunerea în termen. .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de repunere în termen
Respinge recursul ca tardiv formulat declarat de recurent reclamant M. M. cu domiciliul în Ramnicu Valcea ,.,.,scara A, . și reședința în Ramnicu Valcea ,..47 ,. D,., împotriva sentinței nr._/14.11.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimat pârât B. G. SOCIETE GENERALE, cu sediul in Bucuresti, .. 1-7, sector 1, intimat G. R., cu sediul in Bucuresti, .. 1, sector1, intimați pârâți S. R., cu sediul in Bucuresti, Calea 13 Septembrie, nr. 1-3, sector 5, C. DEPUTAȚILOR, cu sediul in Bucuresti, .-4, sector 5, AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR, cu sediul in Bucuresti, ., sector 1
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 30 Septembrie 2013
Președinte, C. I. C. | Judecător, A. G. M. | Judecător, R. E. D. |
Grefier, A. F. |
Red.jud.C.I.C.
Tehn.red.A.Fleancvu
RTed.jud.fond.-N.V.Guțescvu
| ← Obligatia de a face. Hotărâre din 15-04-2013, Tribunalul DOLJ | Pretenţii. Sentința nr. 10/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
