Actiune în daune delictuale. Decizia nr. 2340/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2340/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 20-10-2014 în dosarul nr. 1126/1748/2011
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.2340/R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 20.10.2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P.: A. L. G.
JUDECĂTOR: V. E.
JUDECĂTOR: G. N. P.
GREFIER: S. C. E.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurentul – pârât C. L. AL COMUNEI JILAVA împotriva sentinței civile nr.5319/02.07.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata – reclamantă . VIENNA INSURACE GROUP SA, având ca obiect „actiune în daune delictuale”.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 13.10.2014 care au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta, când instanța pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 20.10.2014 când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față :
Prin sentința civilă nr.5319/02.07.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta . VIENNA INSURACE GROUP SA.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că:
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Cornetu la data de 23.02.2011 sub nr._, reclamanta S.C. A. R. ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP S.A. a solicitat obligarea pârâtului C. L. al . sumei de 9.838 lei, reprezentând despăgubiri, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, la data de 13.06.2008 numitul T. M., conducând auto cu nr. de înmatriculare_ în . putut evita o bucată de beton aflată pe carosabil, în urma impactului rezultând avarierea vehiculului. Evenimentul rutier a fost consemnat în procesul-verbal de contraventie . nr._/13.06.2008.
Persoana păgubită, având încheiată cu societatea asigurarea facultativă a autovehiculelor i-a avizat despre producerea riscului asigurat, în urma căruia a fost deschis și instrumentat dosarul de daună 302/J//CD1/_/2008, finalizat cu plata despăgubirii în cuantum de 9839 lei.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr 136/1995, art. 998-999 C.civ., disp. OUG nr. 195/2002, disp. OG nr. 43/1997.
În dovedire, au fost depuse înscrisuri si s-a solicitat proba cu înscrisuri si proba testimonială.
Cererea a fost legal timbrată reclamanta achitând taxă de timbru în cuantum de 702 lei si timbru judiciar 5 lei.
Pârâtul, legal citat, nu a depus întâmpinare.
În cauză au fost administrate proba cu înscrisuri si a fost efectuată și o expertiză tehnică auto, raportul de expertiză întocmit de domnul expert P. A. fiind atașat la dosar (f. 123-133). A fost încuviintată si proba testimonială pentru reclamantă însă martorul propus nu s-a prezentat în vederea audierii.
Pârâta a invocat exceptia lipsei calitătii procesuale pasive motivat de faptul că . ar fi avut loc evenimentul rutier nu se află în raza teritorială a localitătii Jilava, exceptie care prin încheierea de la termenul din 02.10.2012 a fost unită cu fondul.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. L. Jilava, instanța de fond a reținut că legitimarea procesuală pasivă presupune identitatea dintre persoana pârâtului și cel obligat în raportul juridic litigios. Întrucât reclamantul este acela care declanșează procedura judiciară, acestuia îi revine obligația de a justifica atât calitatea sa procesuală, cât și calitatea procesuală a pârâtului.
În spetă, s-a aratat de către pârât că . procesul-verbal nu există pe raza teritorială a . mentiunile agentului constatator (f.86) care arată că incidentul a avut loc în dreptul . ce are ca adresă a punctului de lucru _ Jilava, .-15, din relatiile comunicate de Oficiul Registrului Comertului de pe lângă Tribunalul Bucuresti privind punctul de lucru al societătii mentionate precum si actele care au stat la baza autorizării punctului de lucru, precum si din adresa nr._/decembrie 2004 emisă de Primăria Jilava, instanta de fond a retinut că pe raza localitătii există . pârâtul are calitate procesuală pasivă în cauză.
Astfel, instanța de fond a apreciat ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocata de paratul C. L. Jilava.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a retinut că la data de 13.06.2008, în timp ce T. M. conducea autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, în . adaptat viteza la conditiile de drum nemaiputând evita un obstacol apărut pe carosabil, lovindu-l cu partea stângă fată si proiectând bucăti din el în auto_ ce circula din sens opus.
Producerea avariilor este reținută de instanță prin coroborarea procesului-verbal de contraventie . nr._/13.06.2008, a autorizației de reparație . nr._/13.06.2008, cu declarația de daună dată de conducătorul auto T. M., inclusiv schița locului incidentului realizată la acea dată, cu planșele foto ale vehiculului și cu raportul de expertiză tehnică auto.
Declaratiile pe proprie răspundere a persoanelor implicate în accidentul rutier (conducătorului auto_ si conducătorului auto_ ), cu privire la cauzele si împrejurările producerii acestuia, aspecte constatate personal de agentul de politie, cu referire la identitatea persoanei, prezentarea acesteia în fata sa si a faptelor evocate si consemnate, fac dovada deplina, până la înscrierea în fals, conform prevederilor art.1171 si 1173 cod civil (în forma în vigoare la momentul nașterii raportului juridic).
În acest sens s-au retinut si dispozitiile art.223 alin.1 lit. c din O.U.G nr.195/2002 privind circulatia de drumurile publice, potrivit cărora, conducătorii auto implicati în accidente în urma cărora au rezultat numai pagube materiale si care nu constituie fapte prevăzute de legea penală, sunt obligati să se prezinte la unitatea de politie pe raza căreia s-a produs accidentul, pentru întocmirea documentelor de constatare, care se eliberează numai în baza declaratiilor scrise ale persoanelor implicate.
Instanța de fond a apreciat că relevantă în stabilirea situației de fapt sunt declarațiile date de conducătorii autovehiculelor avariate fapt ce nu este de natură a atrage calificarea declarațiilor drept subiective, neputând conduce la înlăturarea acesteia atâta vreme cât aspectele învederate de acesta se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
Sub acest aspect, instanța de fond a constatat că expertul desemnat în cauză a reținut că avariile autovehiculului cu nr. de înmatriculare_ se puteau produce în timpul trecerii peste denivelarea respectivă care are muchii ascuțite. Zgârierea barei față se putea produce în urma impactului cu o bucată de beton, putându-se astfel stabili o legătură de cauzalitate între avarii și accidentul declarat.
Existența avariilor anterior menționate a fost constată de organele de poliție, astfel cum rezultă din procesul-verbal de contraventie . nr._/13.06.2008 si autorizația de reparație . nr._/13.06.2008.
Întrucât autovehiculul avariat era asigurat facultativ la societatea reclamantă cu polița de asigurare . nr._, a fost deschis dosar de daună nr. 302/J//CD1/_/2008, în cadrul căruia societatea de asigurare a achitat asiguratului său cu titlu de despăgubire suma de 9838 lei reprezentând contravaloarea reparațiilor autovehiculului.
În aceste condiții, instanța de fond a constatat că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 22 alin.1 teza II din Legea 136/1995, potrivit cărora ”în limitele indemnizației plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepția asigurărilor de persoane, iar în cazul în care în vigoare era o asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule, și împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, conform art. 54” .
Totodată, instanța de fond a reținut că potrivit prevederilor art. 5 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, stabilește în sarcina administratorului drumului public obligația cu caracter general de a semnaliza orice obstacol aflat pe partea carosabilă și să ia toate măsurile de înlăturare de îndată a acestuia, alineatul 6 al aceluiași articol indicând posibilitatea angajării răspunderii civile a administratorului drumului public „în cazul producerii unui eveniment rutier ca urmare a stării tehnice necorespunzătoare a drumului public, a nesemnalizării sau a semnalizării necorespunzătoare a acestuia, precum și a obstacolelor ori lucrărilor care se execută pe acesta”.
Pentru identificarea administratorilor rețelei edilitare, la care fac referire textele legale mai sus menționate, instanța urmează a avea în vedere dispozițiile art. 22 alin. 1 din OG nr. 43/1997 ”administrarea drumurilor judetene se asigură de către consiliile judetene, iar a drumurilor de interes local, de către consiliile locale pe raza administrativ-teritorială a acestora”
Drumul pe care s-a produs incidentul rutier este un drum de interes local, astfel încât administrarea acestuia intră în sarcina Consiliului L. Jilava.
Vinovatia pârâtului este probată prin faptul că, în calitatea de administrator a arterei rutiere, nu a luat măsurile ce se impuneau pentru înlăturarea de îndată a obstacolelor ce puneau în primejdie siguranta traficului.
Având în vedere toate considerentele anterior expuse, instanța de fond a reținut că sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii civile delictuale a pârâtului în temeiul art. 998-999 C.civ., autovehiculul în cauză fiind avariat din cauza neîndeplinirii, cu vinovăție, de către pârât a obligației de a întreține drumurile aflate în administrarea sa în stare tehnică corespunzătoare, în așa mod că pe toată durată existenței lor să fie asigurate funcțiile carosabilă și de acoperire, precum și a obligației de a semnaliza orice obstacol aflat pe partea carosabilă și să ia toate măsurile de înlăturare de îndată a acestuia, între această faptă ilicită omisivă și prejudiciul produs existând un raport de cauzalitate.
Referitor la prejudiciul cauzat, instanta de fond a reținut că acesta este dovedit din probele aflate la dosarul cauzei și constă în avarierea autovehiculului, astfel cum s-a detaliat anterior. De asemenea, s-a constatat prejudiciul cauzat îndeplinește și conditiile cerute de lege pentru a se putea obține obligarea autorului faptei ilicite la repararea lui și anume, de a avea un caracter cert și de a nu fi fost reparat încă. Astfel, prejudiciul este cert, deoarece din situația de fapt reținută rezultă existența sa neîndoielnică, fiind, totodată evaluat potrivit facturii si a devizului de reparații.
Având în vedere dispozițiile art. 998-999 C.civ. (în forma în vigoare la momentul nașterii raportului juridic), art. 1003 C.civ. (în forma în vigoare la momentul nașterii raportului juridic) și art. 22 alin.1 teza II din Legea 136/1995, instanța de fond a apreciat întemeiate pretențiile reclamantei, urmând a obliga pârâtul la plata sumei de 9838 lei reprezentând despăgubiri achitate de reclamantă asiguratului său, prejudiciat prin fapta pârâtului.
Pe cale de consecință, instanța de fond a admis actiunea, a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 9838 lei cu titlu de despăgubiri civile.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul C. L. AL COMUNEI JILAVA și solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civile și, pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului C. L. Jilava se arată că potrivit pct. III nr. 1 din Anexa la Legea nr. 213/1990 privind proprietatea publica, strazile din municipii, orase si comune sunt in proprietatea unitatilor administrative teritoriale, respectiv Comunei Jilava. Deci, in speta . afla bucata de beton datorita careia s-a produs avarierea autovehiculului, ipotetic s-ar afla pe teritoriul Comunei Jilava.
In ceea ce priveste legitimarea procesuala pasiva a paratului, instanta de fond a retinut doar aspectele referitoare la alocarea strazii Metalurgiei pe teritoriul Comunei Jilava, motivate de faptul ca o asa-zisa societate comerciala Metrom International SRL, in dreptul careia a avut loc incidentul, ar avea punctul de lucru declarat in . din ".-15, .> De asemenea, instanta de fond face referire la faptul ca la momentul deschiderii actiunii, reclamatului ii revine obligatia de a justifica, pe langa calitatea sa procesuala si pe cea a paratului.
Consideră că in speta de fata reclamanta nu a tinut cont de dispozitiile Legii 215/2001, republicata, privind administratia publica locala, respectiv art. 62 alin 1. Niciuna dintre celelalte entitati legate de existenta comunei, inclusiv C. L. Jilava, care constituie doar un organ deliberativ al unitatii administrativ-teritoriale, nu are calitate de a reprezenta in litigii.
În sustinerea exceptiei invocă faptul ca, Înalta Curte de Casatie și Justitie a hotărât că, în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 a administratiei publice locale, doar unitatea administrativ teritorială are calitate procesuală, având personalitate juridică, și nu C. L. sau Primaria, care nu sunt entităti cu personalitate juridică, ci organ deliberativ, respectiv structură executivă a unitătii administrativ-teritoriale, neavând capacitate de folosintă a drepturilor civile pentru a fi parte în judecată, conform art. art. 21 alin. (2) si art. 62 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, primarul reprezintă unitatea administrativ teritorială în relatiile cu alte autorităti publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum si în justitie. Prin urmare, calitate procesuală în cauză o are . Primăria Jilava. (Decizia nr. 1956 din 5 aprilie 2012 pronuntată în recurs de Sectia a II-a civilă a Înaltei Curti de Casatie și Justitie).
Invederează ca decizia instantei de fond prin care s-a retinut culpa procesuala a paratului C. L. Jilava, este netemeinica pentru neindeplinirea conditiilor raspunderii civile delictuale.
Astfel, pentru a atrage raspunderea in conditiile art. 998-999 Vechiul Cod civil, este necesar a fi indeplinite cumulativ patru cQ.Qditii, respectiv existenta unui prejudiciu, existenta unei fapte ilicite, existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu si existenta vinovatiei celui ce a cauzat prejudiciul, vinovatie ce consta in intentia, neglijenta sau imprudenta cu care a acționat. In situatia În care nu sunt indeplinite toate cele patru conditii mai sus expuse, nu se poate atrage raspunderea civila delictuala.
In speta de fata nu se poate considera indeplinita conditia privind legatura de cauzalitate intrucat singurul act invocat de reclamanta in dovedirea legaturii de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu este constatarea organelor de politie concretizata in procesul vebal de contraventie din care rezulta cauzele si imprejurarile producerii evenimentului asigurat, in baza declaratiei conducatorului auto vinovat de producerea evenimentului rutier.
Analizand continutul acestuii inscris, se poate observa ca organele de politie nu au constatat in mod direct si nemijlocit imprejurarile producerii evenimentului rutier pentru a putea stabili si cauzele producerii acestuia. Nu exista nicio dovada din partea reclamantei ca administratorul drumului nu ar fi semnalizat si mentinut drumul in stare corespunzatoare asa cum prevad dispozitiile art. 41 alin.1 din O.G. nr.43/1997 coroborate cu dispozitiile art.5 alin.6 din O.U.G. nr. 195/2002.
Atat in procesul verbal de contraventie cat si in cererea de despagubire intocmita de conducatorul auto si mai mult din propria declaratie depusa la dosarul de dauna, se mai arata ca producerea avarierii autoturismului implica si neadaptarea vitezei la conditiile de drum de catre conducatorul auto care avea posibilitatea, in eventualitatea existentei acelei bucati de beton, sa o observe si sa reduca viteza in mod corespunzator, conform Codului Rutier, care obliga la o conducere preventiva pentru evitarea oricarui pericol.
Potrivit dispozitiile art. 998 si 999 Vechiul Cod civil, orice fapta a omului, care cauzeaza altuia prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-i repara, omul fiind responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau prin imprudenta sa.
Potrivit prevederilor art. 22 din legea nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania, in limitele indemnizatiei platite, asiguratorul este subrogat in toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurarii contra celor raspunzatori de producerea pagubei.
Potrivit prevederilor art. 5 alin. (6) din OUG nr. 195/2002, in cazul producerii unui eveniment rutier ca urmare a starii tehnice necorespunzatoare a drumului public, a nesemnalizarii sau a semnalizarii necorespunzatoare a acestuia, precum si a obstacolelor ori lucrarilor care se executa pe acesta, administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul lucrarilor raspunde, dupa caz, administrativ, contraventional, civil sau penal, in conditiile legii.
Astfel, având în vedere dispozitiile legale invocate apreciază că reclamantei ii revenea obligatia de a dovedi indeplinirea conditiilor pentru a putea fi angajata raspunderea civila delictuala, in acest sens reclamanta punand la dispozitia instantei administrarea probei cu inscrisuri, proba cu martorul T. M. precum si proba cu expertiza in specialitatea tehnica auto si circuatie rutiera. Instanta de fond a incuviintat si administrat toate aceste probe in cauză.
In ceea ce priveste legatura de cauzalitate, respectiv faptul ca avariile produse autovehicului sunt rezultatul neintretinerii drumului de catre cei obligati prin lege, mai exact spus rezultatul impactului autovehicului cu o bucata de beton aflata pe carosabil, invederează ca aceasta nu a fost dovedita de catre reclamanta, desi îi revenea aceasta obligatie potrivit art. 1169 Vechiul Cod civil si art. 129 alin.1 Vechiul Cod procedură civilă.
Neindeplinirea conditiei existentei legaturii de cauzalitate, rezulta faptul ca modul de producer ala avariei a fost stabilit exclusiv pe baza declaratiei conducatorului auto. Or, aceasta nu este o proba suficienta, deoarece potrivit art. 22 din legea nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania, asiguratorul se substituie asiguratului (in privinta drepturilor si obligatiilor rezultate din evenimentul asigurat) si exercita actiunea in despagubiri impotriva persoanei vinovate de producerea evenimentului asigurat.
In cauza, reclamanta s-a substituit conducatorului vehiculului asigurat si, din punct de vedere legal, in fata instantei reclamanta si conducatorul auto (asiguratul) sunt una si aceeasi persoana. Din premise identitatii, reclamanta (asigurator) si sofer (asigurat) rezulta ca reclamanta incearca sa dovedeasca legatura de cauzalitate doar prin propria sa declarative, ceea ce contravene evident dispozitiilor art. 1169 vechiul C. Civ.
În drept, art. 304 alin. 9 si 3041 C. Proc civ.
Analizând sentința civilă recurată în raport de motivele invocate, tribunalul reține următoarele:
1. In ceea ce priveste motivul de recurs vizand gresita respingere a exceptiei calitatii procesuale pasive a paratului, C. L. Jilava, tribunalul il apreciaza drept nefundat, retinand ca, astfel cum rezulta din prevederile art. 5 al. 6 din OUG nr. 195/2002, în cazul producerii unui eveniment rutier ca urmare a starii tehnice necorespunzatoare a drumului public, a nesemnalizarii sau a semnalizarii necorespunzatoare a acestuia, precum si a obstacolelor ori lucrarilor care se executa pe acesta, administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul lucrarilor raspunde, dupa caz, administrativ, contraventional, civil sau penal, in conditiile legii.
Conform art. 22 din OG nr. 43/1997, privind regimul juridic al drumurilor publice, administrarea drumurilor județene se asigură de către consiliile județene, iar a drumurilor de interes local, de către consiliile locale pe raza administrativ-teritorială a acestora.
In cauza de fata, astfel cum rezulta din actele dosarului, avaria autoturismului a avut loc pe . interes local, fiind administrat de C. L. al Comunei Jilava.
In aceste conditii, tribunalul constata ca, parte a raportului juridic de drept material supus prezentei judecati este C. L. al Comunei Jilava, in calitate de administrator al drumului de interes local, legea conferindu-i astfel calitate procesuala pasiva.
2. In ceea ce priveste motivul de recurs privind gresita solutionare a cazuzei, tribunalul retine urmatoarele:
Astfel cum rezulta din procesul verbal de contraventie . nr._/13.06.2008, conducatorul auto_, numitul T. M., a condus autovehiculul sus-mentionat pe . Jilava, nu a adaptat viteza la conditiile de drum, nemaiputand evita un obstacol aparut pe carosabil, lovind cu partea din stanga fata si proiectand bucati din el in auto_, care circula din sens opus.
Conducatorul auto a semnat procesul verbal fara obiectiuni, iar porocesul verbal de contraventie nu a fost contestat in justitie.
Totodata, astfel cum rezulta din procesul verbal de constatare a despagubirilor la autovehicule (f. 7) raspunzator pentru producerea pagubei a fost indicat, T. M., conducatorul auto_ .
Potrivit disp. art. 998, 999 cod civil, orice fapta a omului, care cauzeaza altuia prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara, omul fiind responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau prin imprudenta sa.
Potrivit prevederilor art. 22 din Legea nr. 136/1995 privind asigurãrile și reasigurãrile în România, în limitele indemnizației plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei.
Prin urmare, contrar opiniei instantei de fond, tribunalul retine ca in cauza nu sunt intrunite conditiile pentru a antrena raspunderea civila delictuala, lipsind vinovatia si legatura de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu.
Astfel cum s-a aratat anterior, prin procesul verbal de contraventie, ce constituie act administrativ ce se bucura de prezumtia de valabilitate si veridicitate, s-a stabilit persoana vinovata de producerea accidentului ca fiind numitul T. M., care nu a adaptat viteza la conditiile de drum, drumul pe care circula fiind un unul neasfaltat, acoperit cu pietris, iar o parte din avariile suferite de autovehicul, respectiv cele la parbriz, s-au datorat impactului acestuia cu pietrisul de pe carosabil (potrivit propriilor declaratii), astfel ca nu pot fi imputate intimatului-parat, C. L. Jilava.
Totodata, tribunalul retine ca nu este dovedita nici legatura de cauzalitate intre fapta si prejudiciu, din coroborarea probelor administrate in fata instantei de fond, nerezultand ca avariile produse autoturismului_ s-au datorat intretinerii necorespunzatoare a drumului de catre cei obligati prin lege.
In consecinta, pentru considerentele de fapt si de drept mentionate anterior, tribunalul in temeiul art. 312 cod procedura civila va admite recursul, va modifica in tot sentinta civila recurata, in sensul ca va respinge actiunea ca neintemeiata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul – pârât C. L. AL COMUNEI JILAVA împotriva sentinței civile nr.5319/02.07.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata – reclamantă . VIENNA INSURACE GROUP SA.
Modifica in tot sentinta civila recurata in sensul ca:
Respinge actiunea ca neintemeiata.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica azi, 20.10.2014.
Președinte Judecător Judecător A. L. V. E. G. N. P.
G. pt judecator promovat pt. judecator transferat la T.B.
la Curtea de Apel Ploiesti semneaza presedinte sectie civila
semneaza presedinte
sectie civila
Grefier
S. C. E.
pt grefier aflat in C.O.
semneaza grefier sef sectie civila
Concept red. gref.C.S.
Red. Jud: AL/2exemplare
Jud.fond – Budei C. O.- Jud.Cornetu
| ← Încuviinţarea executării silite. Decizia nr. 725/2014.... | Pretenţii. Decizia nr. 975/2014. Tribunalul ILFOV → |
|---|
