Pretenţii. Hotărâre din 21-01-2014, Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 21-01-2014 în dosarul nr. 7115/94/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 192R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 21.01.2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P.: M. E.
JUDECĂTOR: A. D.
JUDECĂTOR: C. C. M.
GREFIER: L. I.
Pe rol se află soluționarea recursului civil, formulat de recurenta . GROUP SA împotriva sentinței civile nr.2038/04.04.2013, pronunțată de Judecătoria Bufea, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata . REASIGURARE SA și intervenientul B. E. C., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurenta reprezentată de apărător ales lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Nemaifiind alte cererii prealabile de formulat sau probe de administrat Tribunalul declară dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra motivelor de recurs.
Recurenta reclamantă prin apărător, solicită admiterea recursului, modificare în parte a sentinței și obligarea pârâtei la plata onorariului de avocat în integralitate. Arată că nu solicită obligare pârâtei la plata de cheltuieli de judecată în recurs.
Tribunalul reține cauza în pronunțare .
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată pe Judecătoriei B. instanțe la data de 13.06.2012 sub nr._ reclamanta . GROUP SA a solicitat în contradictoriu cu pârâta . REASIGURARE SA și cu intervenientul forțat D. A. pronunțarea unei hotărâri prin care sa se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 12.908,03 lei compusă din: 10.477,30 lei reprezentând contravaloarea indemnizației, 2.430,73 lei reprezentând penalități de întârziere calculate de la data scadenței 13.01.2012 până la 01.09.2012, la plata penalităților de întârziere de 0,1%/zi, în continuare, până la achitarea integrală a debitului, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat ca la data de 12.07.2011, intervenientul D. A. în timp ce conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare_ asigurat de răspundere civila obligatorie la societatea parata a avariat autoturismul cu nr. de înmatriculare_ .
Circumstanțele producerii accidentului au fost consemnate în declarația de constatare amiabilă de accident.
Autoturismul avariat având numărul de înmatriculare_, era asigurat facultativ la . GROUP SA motiv pentru care reclamanta la solicitarea asiguratului său a deschis dosar de daună în cadrul căruia a achitat asiguratului său o indemnizație de asigurare de 10.477,30 lei.
Prin plata indemnizație, reclamanta a menționat, că potrivit art. 22 Legea 136/1995 s-a subrogat în drepturile asiguratului, având dreptul de a recupera despăgubirea plătită direct de la asigurătorul de răspundere civilă obligatorie a persoanei vinovate de producerea accidentului, posibilitate prevăzută de art. 54 din Legea 136/1995.
A mai precizat că la data de 27.12.2011 a comunicat pârâtei toate documentele necesare instrumentării dosarului de daună, însă aceasta nu a achitat suma de 10.477,30 lei.
Ca urmare a neachitării la termen a sumei de 10.477,30 lei, reclamanta a calculat penalități de 0,1 % pe zi de întârziere în cuantum total de 2.430,73 lei aferente debitului, pentru perioada 13.01.2012-data scadenței și până la data plății efective, 01.09.2012.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 22, art. 42, 49, Legea 136/1995, art. 64 din Ordinul CSA nr. 5/2010.
Cererea a fost timbrată cu 885,48 lei taxă de timbru și 5 lei timbru judiciar.
Pârâta nu a formulat întâmpinare și nu a fost reprezentantă în instanță.
Instanța, în temeiul art. 167 Cod procedură civilă a încuviințat reclamantei proba cu înscrisuri considerând-o utilă, concludentă și pertinentă pentru justa soluționare a cauzei.
În cadrul probei cu înscrisuri, reclamanta a depus documente din dosarul de daună.
Prin sentința civilă nr. 2038/04.04.2013, Judecătoria B. a admis cererea, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de_,30 lei debit, reprezentând contravaloare indemnizație, 2430,73 lei penalități de la data scadenței-13.01.2012 până la 01.09.2012, plus penalități de întârziere de 0,1% pe zi de întârziere în continuare de la 02.09.2012 până la data plății efective; a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2130,48 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentand taxa judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocat.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond analizând materialul probator administrat în cauză, a reținut următoarele:
În temeiul dispozițiilor art.3-5 din Legea nr.71/2011 de punere în aplicare a dispozițiilor noului cod civil prezenta cauză este guvernată de prevederile Codului civil din 1864.
La data de 12.07.2011 a avut loc un accident de circulație în care au fost implicate autovehiculele cu nr. de înmatriculare_ și_, circumstanțele producerii acestuia fiind consemnate în declarația de constatare amiabilă de accident (f. 15).
La data producerii accidentului autoturismul cu nr. de înmatriculare_ avea încheiată asigurare obligatorie de răspundere civilă la . REASIGURARE SA (poliță f. 14), iar autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ era asigurat facultativ la . GROUP SA, astfel cum rezultă din polița nr. . nr._.
Din declarația de constatare amiabilă de accident (f.15) s-a stabilit culpa exclusivă a intervenientului forțat pentru producerea accidentului, reținându-se că acesta nu a păstrat distanța regulamentară în trafic și a intrat în coliziune cu autoturismul cu nr._ .
La cererea asiguratului său, reclamanta a deschis dosarul de daună nr. 10.477,30, în cadrul căruia a aprobat despăgubirea de 10.477,30 lei reprezentând contravaloarea reparațiilor efectuate la autoturismul cu număr de înmatriculare nr._, despăgubire care a fost achitată către societatea care a efectuat reparațiile, astfel cum rezultă din extrasul de cont de la f. 7. Valoarea despăgubirilor calculată de reclamantă rezultă din înscrisurile depuse.
Potrivit art. 22 din Legea 136/1995 reclamanta are dreptul de a se regresa pentru despăgubirea plătită împotriva persoanei care se face vinovată de producerea accidentului, iar în cazul în care în vigoare era o asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule și împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia.
În baza acestei dispoziții legale, reclamanta la data de 27.12.2011, a comunicat pârâtei cererea de despăgubire, pârâta neachitând suma solicitată .
În baza acestei dispoziții legale, reclamanta la data de 27.12.2011, a comunicat pârâtei cererea de despăgubire, cuantumul prejudiciului si actele dosarului de dauna (f.5), pârâta neachitând integral suma solicitată.
Având în vedere că avizarea de daună a fost efectuată la data de 27.12.2011 și că pârâta nu a efectuat plata sumei de 10.477,30 lei în termen de 15 zile, în baza dispozițiile art. 64 alin. 4 din Normele aprobate prin Ordinul 5/2010 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, a fost obligată parata la plata penalităților de întârziere de 2430,73 lei penalități de la data scadenței-13.01.2012 până la 01.09.2012, plus penalități de întârziere de 0,1% pe zi de întârziere în continuare de la 02.09.2012 până la data plății efective.
Față de cererea reclamantei, și întrucât pârâta a căzut în pretenții, în raport cu dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă instanța de fond a dispus obligarea acesteia la plata către reclamantă, a sumei de 1,240 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, 3 lei timbru judiciar și 885.48 lei onorariu avocat, în total 2130,48 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile nr. 2038/04.04.2013 a formulat recurs reclamanta solicitând: solicitând admiterea recursului, modificare în parte a sentinței civile recurate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată în sensul acordării integrale a onorariului de avocat și acordarea cheltuielilor de judecată în recurs.
În motivarea recursului, recurenta reclamantă a arătat că sentința recurată este nelegală și netemeinică față de disp. art. 304 pct.9 C. proc. Civ.
Prima critică adusă sentinței civile a constat în faptul că instanța nu a adus nici o motivare de substanță, reținând doar că a ținut cont de complexitatea și natura cauzei.
În opinia recurentei reclamante faptul că a existat doar un termen de judecată fără a tergiversa dosarul este un lucru ce denotă atât buna credință cât și obiectivismul și implicare din partea apărătorului.
S-a mai arătat că pârâta nu a formulat întâmpinare în cauză, nu s-a prezentat pentru a formula apărări și nici nu a formulat obiecțiuni asupra cuantumului onorariului de avocat în vederea diminuării acestuia.
Recurenta a arătat că proporțional cu pretenția admisă, cuantumul onorariului de avocat reprezintă un procent de 17,2% ceea ce înseamnă un procent rezonabil.
S-a mai invocat faptul că prin diminuarea onorariului de avocat singurul afectat este creditorul întrucât acesta a făcut o plată pentru un contract de reprezentare urmând a-și recupera creanța de la debitorul care prin atitudinea sa de pasivitate nu a înțeles să achite debitele restante.
În drept au fost invocate disp. art. 304pct. 9, și 3041 C. proc. Civ.
Deși legal citată cu copia motivelor de recurs intimata nu a formulat întâmpinare.
Analizând recursul civil de față, Tribunalul constata următoarele
Prin cererea înregistrată pe Judecătoriei B. instanțe la data de 13.06.2012 sub nr._ reclamanta . GROUP SA a solicitat în contradictoriu cu pârâta . REASIGURARE SA și cu intervenientul forțat D. A. pronunțarea unei hotărâri prin care sa se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 12.908,03 lei compusă din: 10.477,30 lei reprezentând contravaloarea indemnizației, 2.430,73 lei reprezentând penalități de întârziere calculate de la data scadenței 13.01.2012 până la 01.09.2012, la plata penalităților de întârziere de 0,1%/zi, în continuare, până la achitarea integrală a debitului, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 2038/04.04.2013, Judecătoria B. a admis cererea, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de_,30 lei debit, reprezentând contravaloare indemnizație, 2430,73 lei penalități de la data scadenței-13.01.2012 până la 01.09.2012, plus penalități de întârziere de 0,1% pe zi de întârziere în continuare de la 02.09.2012 până la data plății efective; a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2130,48 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentand taxa judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocat.
Tribunalul, reține că în mod corect instanța de fond a procedat la diminuarea onorariului de avocat pus în sarcina părții care a pierdut procesul.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 274 Cod procedura civila, instanța poate obliga la cerere partea care a căzut în pretenții să-i plătească celeilalte părți cheltuielile de judecată ocazionate de desfășurarea procesului. Cheltuielile de judecată sunt reprezentate de acele sume de bani pe care părțile trebuie să le efectueze pentru desfășurarea regulată a procesului civil și sunt compuse în principiu din: taxa de timbru și timbru judiciar, onorariu avocat, cheltuieli cu deplasarea martorilor, cheltuieli privind efectuarea expertizei și onorariul de expert, etc.
Efectuarea tuturor cheltuielilor amintite mai sus trebuie dovedită prin înscrisuri depuse în acest sens la dosarul cauzei de partea care a solicitat prin cererea de chemare în judecată sau cerere reconvențională ori întâmpinare obligarea la plată a părții ce a cazut în pretenții.
Cercetând din acest punct de vedere actele depuse la dosar de către creditoare, instanța constată că există la dosar înscrisuri din care rezultă efectuarea unor cheltuieli de către reclamantă în vederea desfășurării în bune condiții a procesului de față, respectiv chitanța de plată a taxei de timbru și timbrul judiciar, motiv pentru care, având în vedere faptul că, în speța de față, debitoarea este partea care a căzut în pretenții, a fost admisă cererea creditoarei și, prin urmare, a fost obligată debitoarea să plătească în favoarea creditoarei cheltuielile de judecată.
Instanța de fond în mod corect a făcut aplicarea art. 274 alin 3 C., conform căruia judecătorii au dreptul sa mărească sau să micșoreze onorariile avocaților ori de cote ori vor constată motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mări, fătă de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Curtea Constituționala o respins neconstituționalitatea art. 274 alin 3 C. prin decizia nr. 401/14.07.2005 si a decis ca "instanța are dreptul de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecata, cuantumul onorariului avocațial convenit, prin prisma proporționalității sale cu amplitudinea si complexitatea activității depuse".
De asemenea, în practica judecătoreasca s-a decis că, "instanța poate majora sau micșora nu onorariul avocatului, ci suma pe care o va include in cheltuielile de judecata cu titlu de onorariu de avocat" (decizia comerciala nr. 4930/25.09.2001 pronunțata de Curtea Suprema de Justiție).
Totodată, practica CEDO a statuat ca "cheltuielile de judecata urmează a fi recuperate numai in măsura in care constituie cheltuieli necesare care au fost in mod real făcute in limita unui cuantum rezonabil" (hotărârea nr. 20/2007 in cauza I. si alții împotriva României, art. IV lit. B punctul 102, publicata in Monitorul Oficial nr.561/24.07.2008).
În acest sens prima instanța a diminuat suma pe care a inclus-o in cheltuielile de judecata cu titlu de onorariu de avocat la 1000 lei dat fiind faptul că speța a fost una lipsită de complexitate, iar potrivit actelor de la dosar rezulta că apărătorul reclamantei a fost prezent și a susținut interesele reclamantei la un singur termen în care a avut loc soluționarea prezentului litigiu, dosarul având un număr de până-n 80 de file, litigiul fiind soluționat la primul termen când părțile au fost legal citate . Instanța mai reține și atitudinea procesuală a pârâților care au recunoscut tacit debitele încă de la primul termen, și nu au cauzat amânarea nejustificată a cauzei, în contextul în care valoarea debitului nu este una ridicată .
Pentru motivele anterior arătate se impune înlăturarea ca neîntemeiate a motivelor de recurs formulate și pe cale de consecință respingerea recursului reclamantei . GROUP SA
F. de cele sus aratate, in temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., reținând legala și temeinica soluție pronunțată prin sentința civilă recurată, tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta . GROUP SA împotriva sentinței civile nr.2038/04.04.2013, pronunțată de Judecătoria Bufea, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata . REASIGURARE SA și intervenientul B. E. C..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.01.2014
Președinte Judecător Judecător
M. E. A. D. C. C. M.
Grefier
L. I.
Concept red. gref. L.I-.
Red. Jud: CCM./2exemplare
Jud.fond :G. N. - Jud.B.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 2531/2014. Tribunalul ILFOV | Pretenţii. Sentința nr. 2031/2014. Tribunalul ILFOV → |
|---|
