Pretenţii. Decizia nr. 584/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 584/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 25-02-2014 în dosarul nr. 6284/94/2012
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIIVLĂ nr. 584R
Ședința publică de la data de 25 februarie 2014
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE C. D.
JUDECĂTOR R. N.
JUDECĂTOR R. A.
Grefier C. D.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta S.C. A.-Ț. ASIGURĂRI S.A. împotriva sentinței civile nr. 928/21.02.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata S.C. E. R. asigurare REASIGURARE S.A., intervenient HIRTOPANU G., în cauza având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează următoarele:
- cauza se află la primul termen de judecată, stadiul procesual recurs;
- la data de 24.02.2014 recurenta a depus la dosar, prin Serviciul Registratură, concluzii scrise.
Tribunalul ia act că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă și că nu sunt probe noi în calea de atac.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 928/21.02.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 24.05.2012, sub nr._, reclamanta S.C. A. - Ț. Asigurări S.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. E. R. Asigurare Reasigurare S.A. și intervenientul Hirtopanu G., pronunțarea unei hotărâri prin care sa se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 8.229,37 lei reprezentând valoarea maximă de despăgubire, plătită asiguratului CASCO pentru autovehiculul_ ; la plata penalităților de 0,1% pe zi de întârziere calculate de la data scadenței până la data achitării integrale a debitului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că la data de 06.12.2011 s-a produs un accident de circulație, în urma căruia a fost avariat autovehiculul marca F. cu nr. de înmatriculare_, asigurat CASCO la societatea reclamantă, cu polița nr._, în baza căreia a plătit despăgubirea de 8.229,37 lei (întocmindu-se dosarul de daună sub nr.CG220900).
Mai arată că, întrucât deținătorul autovehiculului înmatriculat cu nr._ avea încheiată la pârâta, asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube cauzate terților prin accidente de autovehicule (polița RCA ./16/H16/DV nr._), în temeiul art. 49 din Legea nr. 136/1995 aceasta răspunde pentru pagubele provocate de asigurații săi.
Reclamanta a menționat că potrivit art. 2210 din Codul civil și Ordinului CSA nr. 5/2010 după plata indemnizației asiguratului CASCO s-a subrogat în drepturile acestuia și a solicitat pârâtei, asigurator de răspundere civilă, suma de 8.229,37 lei așa cum rezultă din cererea de despăgubire înregistrată la aceasta cu nr. 12.04.2012.
În temeiul art. 7201 din codul de procedură civilă pârâta a fost convocată la conciliere pentru data de 16.05.2012, însă aceasta nu s-a prezentat.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 2210 din Noul Cod Civil, Ordinul CSA nr. 5/2010, art. 720 ind. 1 din Codul de procedură civilă.
În cadrul probei cu înscrisuri, reclamanta a depus documente din dosarul de daună nr. CG233353.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 604,76 lei conform art. 2 din L146/1997 și timbru judiciar de 3 lei, conform art. 3 alin. 2 din O.G . nr. 32/1995.
Pârâta, deși legal citată nu a formulat întâmpinare.
Instanța a încuviințat și administrat pentru reclamantă proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 928/21.02.2014, instanța de fond a admis în parte cererea, astfel cum a fost precizată, a obligat pârâta sa plateasca reclamantei suma de 1146 lei debit la care se vor adauga penalitatile în cuantum de 0,1 % pe zi de întârziere calculate la suma de 8229,37 lei de la data de 24.05.2012 până la data de 22.01.2013 si penalitatile în cuantum de 0,1 % pe zi de întârziere aferente sumei de 1146 lei care vor curge de la data de 23.01.2013 pala la achitarea efectiva a debitului, a obligat pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecata, astfel - 604,76 lei taxa judiciara de timbru, 3 lei timbrul judiciar si 500 lei onorariu avocatial redus.
Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut că, la data de 06.12.2011, HIRTOPANU G. conducând autoturismul cu nr. de înmatriculare_ a produs din culpa sa un accident de circulație astfel cum rezulta din adresa nr._/06.12.2011 emisa de DGPMB Brigada Rutiera.
A fost avariat autoturismul cu nr. de înmatriculare_, asigurat CASCO cu polița nr._ în baza căreia reclamanta a plătit despăgubirea în cuantum de 8229,37 lei astfel cum rezultă din Extrasul de cont (dosar de daună înregistrat la S.C. A. - Ț. ASIGURĂRI S.A. sub nr. CG_).
Proprietarul autoturismului cu nr. de înmatriculare_ al cărui conducător auto se face vinovat de producerea accidentului, avea încheiată asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube cauzate terților prin accidente la E. R. ASIGURARE REASIGURARE S.A., polița ./16/H 16/DV nr._.
Potrivit art. 2210 alin.1 din Codul Civil „în limitele indemnizației plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării împotriva celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepția asigurărilor de persoane”.
Reclamanta are dreptul de a se regresa pentru despăgubirea plătită împotriva persoanei care se face vinovată de producerea accidentului, iar în cazul în care în vigoare era o asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule și împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia.
În baza acestei dispoziții legale, reclamanta la data de 12.04.2012 a comunicat pârâtei cererea de despăgubire, cuantumul prejudiciului si actele dosarului de dauna, pârâta neachitând suma solicitată în termen de 15 zile conform art. 64 alin. 4 din Ordinul CSA nr. 14/2011 și nici nu a formulat obiecțiuni cu privire la suma solicitată.
Reclamanta prin concluziile scrise depuse la dosar la data de 13.02.2013 a invederat instantei ca la data de 22.01.2013 parata a achitat partial debitul principal, solicitat obligarea acesteia la plata diferentei de 1146 lei si a penalităților de întârziere de 0,1%/zi calculate de la introducerii actiunii si pana la achitarea integrala a debitului.
Față de precizarea formulată de reclamantă, instanța a calificat-o drept o diminuare a cuantumului pretențiilor solicitate în temeiul art. 132 pct. 2 C.pr.civ. ce reprezintă prin raportare la dispozițiile art. 129 C.pr.civ. obiectul învestirii instanței.
Conform art. 1357 din Codul Civil „cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare”. De asemenea, conform alin. 2 „autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă”.
În cauză, fapta ilicită constă în încălcarea de către conducătorul auto cu nr. de înmatriculare_ a regulilor de circulație prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002, iar între faptă și prejudiciu există legătură de cauzalitate, culpa intervenientului forțat în producerea accidentului fiind stabilită prin constatarea amiabila de accident.
În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor, acesta trebuie să fie în legătură directă cu fapta ilicită deoarece subrogarea asigurătorului este una personală, iar drepturile se exercită de asigurător, așa cum ar fi fost exercitate de asigurat, în lipsa raporturilor de asigurare, acțiunea în regres judecându-se după normele dreptului comun și nu după normele aplicabile în raporturile dintre asigurător și asigurat.
Așadar, având în vedere că reclamanta s-a subrogat în dreptul de a recupera prejudiciul suferit de asigurat, prin plata indemnizației în cuantum de 8229,37 lei, instanța a considerat primul capăt de cerere întemeiat, urmând, în baza art. 49 din Legea nr. 136/1995, a obligat pârâta la plata sumei de 1146 lei, reprezentând diferenta indemnizatie de asigurare achitata de reclamanta.
Având în vedere că cererea de despăgubire a fost primită de către pârâtă la data de 12.04.2012, așa cum reiese din ștampila de intrare aplicată pe înscris și că pârâta nu a efectuat plata debitului în termen de 15 zile, în baza dispozițiile art. 64 alin. 4 din Normele aprobate prin Ordinul nr. 14/2011 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, instanta a constatat ca si acest capat de cerere este intemeiat, urmand a obliga pârâta la penalităților de 0,1% pe zi de întârziere calculate la suma de 8229,37 lei de la data de 24.05.2012 până la data de 22.01.2013 si a penalitatilor de intarziere aferente sumei de 1146 lei care vor curge de la data de 23.01.2013 pana la achitarea integrala a debitului.
În temeiul art. 274 Cod procedura civila, avand in vedere ca parata a cazut in pretentii, instanta va obliga la plata catre reclamanta a cheltuielilor de judecata reprezentate de 604,76 lei taxa judiciara de timbru, 3 lei timbrul judiciar si 500 de lei onorariul avocatial redus. In temeiul art. 274 alin. 3 Cod procedura civila instanta va reduce onorariul avocatului la suma de 500 de lei avand in vedere complexitatea cauzei si munca indeplinita de avocat.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 21.05.2013, sub nr._ .
Arată recurenta că sentința civilă recurată este nelegală, instanta de fond prevalându-se în mod excesiv de posibilitățile conferite de dispozitiile art. 274 alin. 3 C. proc. civ. prin diminuarea onorariului de avocat, fără a avea în vedere natura comercială a litigiului, valoarea obiectului cererii, complexitatea cauzei, munca depusă și cheltuielile avansate de avocat pentru soluționarea acestui dosar și, nu în ultimul rând, onorariile avocațiale practicate in domeniul asigurărilor. Instanța de fond nu a avut în vedere toată activitatea si cheltuielile efectuate de avocat înainte de introducerea cererii de chemare in judecată, dar și ulterior acestui moment.
Instanța de fond nu a avut în vedere nici faptul că din suma de 1.525,20 lei acordată cu titlu de onorariu de avocat, 24% reprezinta TVA, iar restul onorariului este supus unei fiscalizări de 21,5% (16% impozit si 5,5% CAS), rămânând o sumă din care se scad cheltuielile materiale stabilite în sarcina avocatului potrivit contractului de consultanță, asistență și reprezentare juridică, onorariul net al avocatului fiind practic anulat, aceasta întrucât la data judecarii si a cenzurarii onorariului de avocat, Societatea Civila de Avocati "Chirie & Chirie" a achitat TVA-ul, contribuțiile la barou si impozitele aferente onorariului încasat.
În ceea ce privește complexitatea cauzei, precizează recurenta că se află în domeniul asigurărilor, reglementat prin legi speciale, dar și prin norme ale Comisiei de Supaveghere a Asigurărilor, complexitatea cauzei derivând din multitudinea actelor normative incidente.
Potrivit prevederilor Legii nr. 136/1995 privind asigurările si reasigurările în România, precum și ale Ordinului CSA nr. 14/2011 aplicabil in cauză, procedura de exercitare a regresului împotriva unui asigurător de raspundere civilă de către un asigurător CASCO este o procedură administrativă, necontencioasă.
Prezenta cerere de chemare în judecată a fost formulată ca urmare a atitudinii societății pârâte, care a înțeles să nu își îndeplinească obligațiile la scadență, în acest fel, procedura de exercitare a regresului prin esență administrativă, necontenciaosă, transforrnându-se într-o procedură contencioasă, cu implicațiile caracteristice, respectiv achitarea taxelor de timbru, timbrului judiciar, comunicarea înscrisurilor, reprezentarea în fața instanței.
Or, aceasta soluție a instanței este de natură a încuraja debitorul care refuză să-și indeplineasca obligatia de plată, acesta fiind «avantajat» prin obligarea sa la cheltuieli de judecată într-un cuantum mai mic decat cel plătit de creditor pentru derularea acestui proces.
Prin raportare la practica instanței europene, având în vedere obligațiile societății de avocați, precum și cheltuielile suportate pentru executarea contractului de consultanță, asistență și reprezentare juridică, dar și totalitatea taxelor, impozitelor si contribuțiilor datorate, apreciază că onorariul negociat este rezonabil, astfel încat trebuia admis în cuantumul plătit de societatea recurentă.
Mai mult, atât timp cât pretențiile au fost intemeiate, nu este echitabil să nu se recupereze cheltuielile de judecată efectuate.
Legal citați, intimata și intervenientul nu au formulat întâmpinare.
Analizând sentința civilă recurată prin raportare la motivele invocate, tribunalul reține următoarele:
Prin motivele de recurs este criticată hotărârea primei instanțe pentru motive de nelegalitate, respectiv se invocă faptul că prima instanță a ignorat convenția părților - contractul de asistență juridică - și a diminuat onorariul de avocat fără a lua în considerare valoarea pricinii, natura comercială a litigiului, onorariile avocaților practicate în domeniu și munca depusă de avocat pentru soluționarea dosarului.
Tribunalul constată că prima instanță, aplicând art. 274 alin. 3 C. proc. civ., a diminuat onorariul de avocat solicitat de către reclamantă de la 1525,2 lei la 500 lei.
În ceea ce privește raporturile juridice stabilite între avocat și client, orice imixtiune din partea vreunui organ al statului este inadmisibilă. Însă, dacă nu ar fi existat art. 274 C. proc. civ., contractul încheiat între avocat și clientul său, ca orice act juridic, și-ar fi produs efectele (drepturile și obligațiile care izvorăsc din contractul respectiv) numai între părți, iar nu și față de terțe persoane, inclusiv față de adversarul din proces. Cum fundamentul acordării cheltuielilor de judecată avansate de partea care a câștigat procesul, în care sunt incluse și sumele de bani plătite avocatului cu titlu de onorariu, îl reprezintă culpa procesuală, înseamnă că acel contract, încheiat de partea care a câștigat procesul cu avocatul său, își va produce efectele și față de partea care a pierdut procesul, întrucât aceasta din urmă se vede obligată în temeiul voinței exprimate de persoanele care au negociat onorariul de avocat, deși ea, evident, nu a participat nici personal și nici prin reprezentare la încheierea contractului respectiv, în baza unuia dintre principiile ce guvernează repararea prejudiciului în materia răspunderii civile delictuale, anume principiul reparării integrale.
Numai că dreptul de a pretinde despăgubiri pentru prejudiciile cauzate printr-o faptă ilicită, ca orice drept subiectiv civil, este susceptibil de a fi exercitat abuziv. Așadar, în funcția de situația concretă din speță, instanța ar avea posibilitatea să îl oblige pe cel care a pierdut procesul să suporte numai o parte din suma ce reprezintă onorariul de avocat plătit de partea care a câștigat procesul, apreciind că aceasta din urmă a săvârșit un abuz de drept, deci o faptă ilicită și prejudiciabilă, care angajează răspunderea civilă delictuală a acesteia (diferența dintre onorariul convenit și suma pe care o va plăti partea care a pierdut procesul ar reprezenta tocmai prejudiciul suferit de aceasta ca urmare a abuzului de drept săvârșit de adversarul din proces).
În speță, tribunalul apreciază că având în vedere valoarea pricinii (s-a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 8229,37 lei plus penalitățile de întârziere aferente), natura cauzei și munca îndeplinită de avocat, cuantumul onorariului de avocat solicitat, respectiv 1525,2 lei, nu este disproporționat de mare. Prin urmare, se constată că prima instanță a făcut o aplicare greșită a prevederilor art. 274 alin. 3 C. pr. civ., prin reducerea onorariului de la 1525,2 lei la 500 de lei.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul prevederilor art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. 1 C. pr. civ., recursul va fi admis și se va modifica în parte sentința civilă recurată în sensul că va fi obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1525,2 lei, cu titlul de onorariu integral de avocat.
În același timp, vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenta S.C. A.-Ț. ASIGURĂRI S.A. în contradictoriu cu intimata S.C. E. R. ASIGURARE REASIGURARE S.A., intervenient H. G..
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că:
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1525,2 lei, cu titlul de onorariu integral de avocat.
Menține în rest dispozițiile sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 februarie 2014.
Președinte, C. D. | Judecător, R. N. | Judecător, R. A. |
Grefier, C. D. |
Red. judecător fond Galațanu N./Judecătoria B.
Red. jud. R.N. /05.05.2014
Thn. red. C.D. /2 ex./2014
| ← Pretenţii. Decizia nr. 997/2014. Tribunalul ILFOV | Dizolvare societate. registrul comerţului. Sentința nr.... → |
|---|
