Pretenţii. Sentința nr. 2031/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2031/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 24-06-2014 în dosarul nr. 6853/94/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1690 A/2014
Ședința publică de la 24 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. P. G.
Judecător C. D.
Judecător E. V.
Grefier O. S.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta . SA împotriva sentinței civile nr.2031 din 04.04.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata . R. SA și intervenientul fortat I. G. D., având ca obiect pretenții.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de sedinta, care învederează următoarele:
- cauza se află la primul termen de judecată, stadiul procesual recurs și faptul că intimata a depus întâmpinare, după care:
Tribunalul constată că recurs este formulat în termen, ia act că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă și că nu sunt probe noi în calea de atac.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține cauza în pronunțare spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului declarat împotriva sentința civilă nr.2031/04.04.2013 constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 08.06.2012 sub nr._, reclamanta S.C. A. R. Astra S.A, a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. E. R. A. R. S.A. și intervenientul I. G. D. pronunțarea unei hotărâri prin care sa se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 4.813,91 lei din care: 4.742,77 lei reprezentând cuantumul despăgubirii achitate pentru avariile autovehiculului cu nr. de înmatriculare_ ; 71,14lei reprezentând penalități de întârziere calculate până la data introducerii prezentei acțiuni; la plata penalităților de întârziere de 0,1%/zi, în continuare, până la plata efectivă a sumelor datorate, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat ca la data de 10.11.2011 intervenientul, conducând autoturismul cu nr. de înmatriculare_, a produs din culpa sa un accident de circulație, astfel cum rezultă din procesul – verbal . nr._.
În urma accidentului de circulație, a fost avariat autovehiculul marca Seat L. având nr. de înmatriculare_, asigurat facultativ CASCO la societatea reclamantă cu polița nr. 2BB_7 în baza căreia a plătit despăgubirea cuvenită în cuantum de 4.742,77 lei, astfel cum rezultă din extrasul de cont nr. 1/_ și actul de evaluare a pagubelor și stabilire a despăgubirilor.
Reclamanta a menționat, că potrivit art.22 ind.1 din Legea nr. 136/1995 după plata despăgubirii asiguratului CASCO s-a subrogat în drepturile acestuia, fiind în drept a recupera suma achitată de la asiguratorul de răspundere civilă al persoanei vinovate de producerea accidentului iar potrivit 49din Legea nr. 136/1995, suma plătită drept despăgubire urmând a fi recuperată de la pârâtă, întrucât deținătorul auto_, al cărui conducător se face vinovat de producerea accidentului, avea încheiată asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube cauzate terților prin accidente de autovehicule la S.C. E. R. A. R. S.A. (polița RCA_).
A mai precizat că în vederea recuperării sumei a formulat o cerere de despăgubire, înregistrată de pârâtă sub nr._/02.05.2012. De asemenea, prin aceeași adresă a convocat pârâta la conciliere pentru data de 23.05.2012, conform art.720 alin.1 din Codul de procedură civilă.
În drept au fost invocate dispozițiile art.22, art.42, art.54 din Legea nr. 136/1995, art.64 din Ordinul 5/2010 al CSA.
În cadrul probei cu înscrisuri, reclamanta a depus documente din dosarul de daună.
Cererea a fost timbrată cu 398,53 lei taxă de timbru și 3,5 lei timbru judiciar.
Pârâta, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare, dar prin notele scrise depuse la dosar arată faptul că a achitat suma de 3582.45 lei prin OP nr._/23.01.2013.
Prin cererea precizatoare depusă la data de 27.03.2013, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 2.417,94 lei din care: 1.160,32 lei reprezentând diferența de sumă neachitată din cuantumul despăgubirii, 1.257,62 lei penalități de întârziere din care: 1,185,69 lei penalități aferente întregului debit de 4.742,77 lei calculate de la data de 17.05.2012 până la data de 23.01.2013, 71,93 lei penalități aferente diferenței de debit de 1.160,32 lei, calculate de la data de 24.01.2013 până la data de 27.03.2013, la plata penalităților de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, în continuare, până la plata efectivă a sumelor datorate, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr.2031 din 04.04.2013 Judecătoria B. a admis în parte cererea, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 1160,32 lei reprezentand diferenta indemnizatie de asigurare, suma de 1185,69 lei reprezentand penalitati de 0,1% pe zi de intarziere calculate de la data de 17.05.2012 pana la data de 23.01.2013 si penalitati de 0,1% pe zi de intarziere calculate la suma de 1160,32 lei de la data de 24.01.2013 pana la achitarea efectiva a debitului, precum și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 398,53 lei taxa judiciara de timbru si 3,30 lei timbrul judiciar si 500 de lei onorariu avocatial redus.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 10.11.2011, intervenientul forțat I. G. D. conducând autoturismul cu nr. de înmatriculare_ a produs din culpa sa un accident de circulație. A fost avariat autoturismul cu număr de înmatriculare_, asigurat CASCO cu polița nr. BB_7 în baza căreia a plătit despăgubirea în cuantum de 4742,77 lei astfel cum rezultă din Extrasul de cont din 04.01.2012. Proprietarul autoturismului cu nr. de înmatriculare_ al cărui conducător auto se face vinovat de producerea accidentului, avea încheiată asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube cauzate terților prin accidente la E. R. A. R. S.A., polița RCA nr._.
Reclamanta are dreptul de a se regresa pentru despăgubirea plătită împotriva persoanei care se face vinovată de producerea accidentului, iar în cazul în care în vigoare era o asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule și împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia.
În baza acestei dispoziții legale, reclamanta la data de 02.05.2012 a comunicat pârâtei cererea de despăgubire, cuantumul prejudiciului si actele dosarului de dauna (f.37), pârâta neachitând suma solicitată în termen de 15 zile conform art. 64 alin. 4 din Ordinul CSA nr. 14/2011 și nici nu a formulat obiecțiuni cu privire la suma solicitată.
Potrivit art. 2210 alin.1 din Codul Civil „în limitele indemnizației plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării împotriva celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepția asigurărilor de persoane”.
Față de precizarea formulată de reclamantă la termenul din 27.03.2013 instanța a calificat-o drept o diminuare a cuantumului pretențiilor solicitate în temeiul art. 132 pct. 2 C.pr.civ. ce reprezintă prin raportare la dispozițiile art. 129 C.pr.civ. obiectul învestirii instanței.
Așadar, având în vedere că reclamanta s-a subrogat în dreptul de a recupera prejudiciul suferit de asigurat, prin plata indemnizației instanța consideră primul capăt de cerere întemeiat, urmând, în baza art.49 din Legea 136/1995, a obliga pârâta la plata sumei de 1160,32 lei reprezentând diferență debit.
Având în vedere că cererea de despăgubire a fost primită de către pârâtă la data de 02.05.2012, așa cum reiese din ștampila de intrare aplicată pe înscris, și că pârâta nu a efectuat plata debitului în termen de 15 zile, în baza dispozițiile art. 64 alin.4 din Normele aprobate prin Ordinul 14/2011 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, va obliga pârâta către reclamantă la plata sumei de 1185,69 lei reprezentand penalități de întârziere de 0,1% pe zi calculate de la data de 17.05.2012 pana la data de 23.01.2013 si a penalitatilor de 0,1% pe zi de întârziere raportate la debitul de 1160,32 lei, calculate de la data de 24.01.2013 până la data achitării integrale a debitului.
În temeiul art. 275 C.pr.civ., pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată. Având în vedere faptul că în litigiile comerciale, în prezent denumite litigii cu profesioniști, debitorul este de drept în întârziere de la data scadenței, precum și faptul că pârâta a căzut în pretenții, instanța va admite cererea privind obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar (398,53 lei+3,30 lei) și onorariu de avocat redus (500 lei).
Astfel, cu privire la cuantumul onorariului de avocat, în temeiul art. 274 alin.3 C.pr.civ. instanța va diminua cuantumul acestuia, considerând un onorariu în cuantum de 782,92 lei total disproporționat prin raportare la natura și complexitatea cauzei. Procedând în această modalitate, instanța nu afectează forța obligatorie a contractului de asistență juridică încheiat între avocat și clientul său, ci consideră că nu este proporțională și echitabilă obligarea părții adverse la suportarea unui astfel onorariu.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta solicitând admiterea recursului modificarea în parte a sentinței atacate în sensul de a dispune obligarea pârâtei la plata integrală a onorariului de avocat.
În motivarea recursului a arătat că în fapt, prin cererea de chemare în judecată, am solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 4.742,77 lei reprezentând cuantumul despagubirii achitate de subscrisa asiguratului sau CASCO, la plata sumei de 71,14 lei reprezentand penalitati de intarziere calculate pana la data promovarii actiunii si la plata penalitatilor de intarziere de 0,1 % zi in continuare pana la data efectiva a platii si la plata cheltuielilor de judecată. In timpul judecatii parata-intimata a achitat partial despagubirea solicitata, efectuand plata sumei de 3.582,45 lei din totalul de 4.742,77 lei datorat, astfel cum rezulta din extras de cont nr. 15/23.01.20l3. In consecinta, la termenul de judecata din data de 27.03.2013, a precizat cererea de chemare in judecata, solicitand numai suma de 1.160,32 lei diferenta din despagubire neachitata, l.185,69 lei penalitati calculate la debitul initial de 4.742,77 lei, penalitati calculate la diferenta de debit si in continuare pana la plata efectiva a acestui debit si cheltuieli de judecata, reprezentand taxa de timbru, timbru judiciar si onorariu de avocat. Prin sentinta nr. 2031/04.04.2013, instanta a admis cererea de chemare in judecata si a dispus obliga rea paratei la plata sumei de 1.160,32 lei reprezentand despagubire, 1.185,69 lei reprezentand penalitatile de intarziere calculate la debitul initial solicitat prin cererea de chemare in judecata, la plata penalitatilor de 0,1 % zi in calculate la diferenta de debit de 1.160,32 lei, de la 24.01.2013 in continuare, pana la data efectiva a platii si la plata sumei de 401,83 lei reprezentand cheltuieli de judecata: 500 lei onorariu de avocat, redus cu suma 282,92 lei din cel solicitat, 398,53 lei taxa de timbru si 3,3 lei timbru judiciar.
Solutia instantei in ceea ce priveste reducerea cuantumului onorariului de avocat cu suma de 282,92 lei, de la 782,92 lei la 500 lei este nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, pentru următoarele considerente:
A apreciat ca, in mod eronat, instanta de fond a dispus obligarea paratei doar la plata sumei de 500 lei in loc de 782,92 lei, asa cum a dovedit efectuarea acestor cheltuieli cu factura fiscala nr. 1540/03.09.2012 si extrasul de cont aferent acesteia.
Astfel, asa cum a retinut si instanta de fond parata-intimata poarta culpa initierii litigiului prin neplata la scadenta a despagubirilor. Imprejurarea ca, in timpul judecatii s-a achitat o parte din debit, deci ulterior sesizarii instantei de judecata. nu impieteaza asupra onorariului de avocat atat timp cat. s-a retinut culpa societatii intimate in declansarea acestui litigiu prin neplata la scadenta a despagubirilor.
In conformitate cu art. 274 alin 3 C.proc.civ. "judecatorii au dreptul sa mareasca sau sa micsoreze onorariile avocatilor, ... ori de eate ori vor constata motivat ca sunt nepotrivite de mici sau de mari, fata de valoarea pricinii sau munca indeplinita de avocat".
Or, valoarea prejudiciului dedusa judecatii a fost de 4.813,91 lei (debit plus penalitati).Prin raportare la aceasta suma - valoarea pretentiilor - si la munca depusa de avocat:redactarea, depunerea cererii de chemare in judecata la oficiul postal, plata taxei de timbru, pregatirea apararii, prezentarea la termenul de judecata. dovedesc cu prisosinta ca onorariul de avocat este in acord cu prevederile art. 274 C.pr.civ., nu este excesiv de mare si ca, in mod nelegal, instanta a dispus diminuarea acestuia.
Totodata, drept expresie a principiului disponibilității, consacrat de art. 129 alin. 6 C.pr.civ., cheltuielile de judecată nu se acordă din oficiu, ci numai la cerere, așa cum prevede in art. 274 alin. 1 C.pr.civ. In acest context, a amintit ca parata nu a solicitat reducerea onorariului de avocat.
Avand in vedere ca din totalul cheltuielilor de judecata acordate de instanta, onorariul avocatului este in cuantum de 782,92 lei si a fost achitat la data introducerii actiunii, fata de valoarea pretentiilor ce constituie obiectul actiunii, apreciem ca in cauza nu se impune reducerea onorariului de avocat. Totodata, trebuie mentionat ca din din suma de 782,92 lei, 151,53 lei reprezinta TVA care a fost rambursat Statului, iar 21,5% din suma ramasa reprezinta impozitele catre stat, astfel incat onorariul efectiv incasat este in cuantum de 495,65 lei.
Așa cum a statuat pe acest aspect Curtea Europeană a Drepturilor Omului: se poate afirma că și în dreptul intern partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli (în temeiul art. 274 Cpr.civ.) decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil. Așadar, se poate spune că în cheltuielile de judecată se cuprind acele sume de bani care în mod real, necesar și rezonabil au fost plătite de partea care a câștigat procesul în timpul și în legătură cu acel litigiu.
In acest context, a reiterat faptul ca onorariul de avocat in cuantum de 782,92 lei constituie o cheltuiala necesara si rezonabila prin raportare la volumul de munca si timpul acordat pentru solutionarea prezentei cauze.
Totodata, prin reducerea onorariului de avocat s-ar cauza un prejudiciu in patrimoniul subscrisei intru cât diferenta de onorariu de avocat neacordata de instanta de fond (282,92 lei) reprezinta o cheltuiala efectuata de subscrisa in promovarea actiunii din culpa paratei.
În drept au fost invocate dispozitiile art.304 1 si 304 pct.9 si art. 274 Cod procedura civila.
Intimata E. SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, invocând disp.art.115 și urm. cod procedură civilă și art. 274 și urm. C.pr.civ.
Analizând recursul civil de față, Tribunalul constată următoarele:
Tribunalul reține că instanța de fond a obligat intimata la plata către recurenta a cheltuielilor de judecată, reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar, precum și onorariu avocat redus, în temeiul art. 274 alineat 3 Cod procedură civilă, de la suma de 782,92 lei, la suma de 500 lei.
Tribunalul apreciază că instanța de fond nu a stabilit în mod corect cuantumul cheltuielilor referitoare la onorariul de avocat, față de prevederile art. 274 alineat 3 C. proc. civ.
Astfel, potrivit art. 274 alin. 3 C. proc. civ., judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivite de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Sub acest aspect, tribunalul constată că, în ceea ce privește primul criteriu legal, relevant pentru aplicarea art. 274 alineat 3 C.proc.civ., respectiv proporționalitatea cu valoarea obiectului pricinii, reducerea onorariului nu se justifică; onorariul (782,92 lei) reprezintă un procent rezonabil în raport cu valoarea pretențiilor cu care instanța a fost sesizată (4.742,77 lei, reprezentând despăgubiri și 71,14 lei, reprezentând penalități de întârziere, precum și penalități de întârziere aferente debitului principal până la achitarea efectivă).
În ceea ce privește al doilea criteriu legal, și anume munca îndeplinită de avocat, trebuie să se aibă în vedere faptul că aceasta presupune și activități premergătoare procedurii judiciare.
În acest context, instanța apreciază că suma reprezentând onorariul de avocat nu este nepotrivit de mare, în sensul art. 274 alineat 3 Cod procedură civilă, reprezentând o cheltuială necesară, făcută în mod real de către parte, (conform facturii fiscale și extraselor de cont depuse la dosar) și având un cuantum rezonabil.
În consecință, în temeiul art. 3041, art. 312 C. proc. civ., tribunalul va admite recursul formulat de recurenta – reclamantă în contradictoriu cu intimata – pârâtă în sensul obligării pârâtei la plata integrală a cheltuielilor de judecată pentru stadiul procesual fond. Va menține celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenta . SA împotriva sentinței civile nr.2031 din 04.04.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata . R. SA și intervenientul fortat I. G. D..
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 782,92 lei cu titlu de onorariu integral de avocat.
Menține în rest dispozițiile sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 24 Iunie 2014.
Președinte Judecător Judecător N. P. C. D. E. V.
G.
Grefier
O. S.
pentru grefier aflat in C.O.,
semneaza Grefier Sef
Red.jud.fond Galațanu N.
Red.jud.NG 31.07.2014
Tehnored.O.S.
2 ex.
| ← Pretenţii. Hotărâre din 21-01-2014, Tribunalul ILFOV | Pretenţii. Decizia nr. 997/2014. Tribunalul ILFOV → |
|---|
