Pretenţii. Decizia nr. 997/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 997/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 01-04-2014 în dosarul nr. 1758/93/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 997 R
Ședința publică de la 01 Aprilie 2014
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE N. P. G.
Judecător C. D.
Judecător L. G. A.
Grefier M. P. M.
Pe rol soluționarea contestației în anulare formulată împotriva deciziei civile nr. 605 pronunțată la data de 26.04.2013 de Tribunalul Ilfov, în cauza având ca obiect pretenții - recurs, privind pe contestatorul - Z. A. în contradictoriu cu intimata . SA.
Procedura de citare este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Nemaifiind alte cererii prealabile de formulat sau probe de administrat Tribunalul invocă excepția netimbrării cererii și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4582 din data de 18.10.2010, Judecătoria B. a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta . SA (succesoare a S.C. FILIALA DE DISTRUBUȚIE ȘI FURNIZARE A ENERGIEI ELECTRICE ELECTRICA MUNTENIA SUD), în contradictoriu cu pârâtul Z. A., l-a obligat pe pârât la plata către reclamantă a sumei de 3614,36 lei compusă din: 3489,17 lei contravaloare energie electrică, 79,69 lei taxe de prestări servicii, 17,5 lei taxa radio și 28 lei taxa TV, precum și la plata către reclamantă a sumei de 304 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru și timbru judiciar.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 17.06.2010, reclamanta . SA a chemat în judecată pe pârâtul Z. A., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 3614,36 lei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâtul contractul de furnizare a energiei electrice nr.3901-_-1/26.09.2008, în baza căruia a prestat pârâtului servicii de furnizare de energie electrică, însă acesta nu a achitat contravaloarea acesteia, acumulând o restanță totală de 3614,36 lei.
În drept, reclamanta a invocat art. 969, 970, 1066 C.civ și art. 35 C.. dovedirea acțiunii, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus la dosar un set de acte (filele 4-21).
Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 301 lei taxă judiciară de timbru, în baza art. 3 lit. o¹ din Legea nr. 146/1997, și cu suma de 3 lei timbru judiciar, potrivit art. 3 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 32/1995.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare, deși era obligatorie în cauză.
În cauză, s-a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin contractul de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici nr. 3901-_-1 din 26.09.2008, reclamanta s-a obligat să furnizeze pârâtului energie electrică la locul de consum.
În executarea acestui contract, reclamanta a emis pe numele pârâtului mai multe facturi în valoare totală de 3.614,36 lei (f. 7-18), reprezentând contravaloare energie electrică, taxa radio, taxa TV, prestări de servicii.
Prin adresa nr._/08.12.2009, pârâtul a fost înștiințat cu privire la faptul că figurează în evidențele contabile ale reclamantei ca debitoare cu suma de 3.614,36 lei și a fost invitat pentru soluționarea litigiului prin conciliere directă la sediul reclamantei, însă acesta nu a dat curs acestei înștiințări.
Potrivit art. 969-970 Cod civil, convențiile legal încheiate au putere de lege între părțile contractante și trebuie executate cu buna credință.
Pentru angajarea răspunderii contractuale a pârâtului, este necesar să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: existența unei fapte ilicite care constă în nerespectarea unei obligații contractuale, aducându-se prin aceasta atingere unui drept subiectiv patrimonial al reclamantei; existenta unui prejudiciu patrimonial în care se concretizează această atingere; raportul de cauzalitate între fapta si prejudiciu; vinovăția paratului, dar și ca acesta din urmă să fi fost pusă în întârziere și să nu existe o clauză de neresponsabilitate.
În cauză, astfel cum a rezultat din probele administrate, pârâtul nu și-a executat obligația de plată a contravalorii energiei electrice, taxei radio și TV, de care a beneficiat, din motive ce-i sunt imputabile, în condițiile în care culpa sa este prezumată conform art. 1082 Cod civil, și nu a făcut dovada existenței unei cauze străine exoneratoare de răspundere.
În plus, instanța de fond a mai reținut că pârâtul datora, în temeiul dispozițiilor art. 5 pct. 1 din H.G. 977/2003. respectiv art. 5 al. 1 din H.G. 978/2003, taxa pentru serviciul public de radiodifuziune și televiziune, pe care nu a achitat-o, având un debit de 17,5 lei, respectiv 28 de lei.
Prin urmare, constatând că pârâtul a fost pus în întârziere de reclamantă și că aceasta a respectat procedura convocării la conciliere, instituita de art. 7201 Cod proc. civ., potrivit art. 969 si art. 1082 Cod civil, instanța de fond a admis acțiunea formulată de reclamantă și l-a obligat pe pârât să plătească reclamantei suma de 3.614,36 lei, reprezentând contravaloarea energiei electrice, a taxei radio și TV, de care a beneficiat, precum și prestări de servicii montare/demontare contor.
În baza dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., judecătoria l-a obligat pe pârâtul căzut în pretenții să plătească reclamantei și suma de 304 lei cheltuieli de judecata, constând în taxă de timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei soluții, recurentul Z. A. a formulat recurs înregistrat pe rolul Tribunalului Ilfov – Secția Civilă la data de 12.12.2012, prin care a solicitat instanței admiterea recursul.
În susținerea cererii, recurentul a arătat că înțelege să invoce excepția prematurității formulării cererii de chemare în judecată, fiind obligatorie concilierea directă, litigiul fiind unul între profesioniști. Recurentul a mai arătat că nu a fost notificat, somat sau convocat la concilere de către reclamantă.
Recurentul a arătat, în plus, că înțelege să solicite repunerea în termenul de declarare a recursului, întemeindu-se pe prevederile art. 284 alin. 2 și alin. 4 Cod. proc. civ., neavând cunoștință de sentința pronunțată deoarece se afla în arest și, în plus, nu a fost legal citat, cauza judecându-se la primul termen de judecată și fără îndeplinirea procedurii prealabile.
Recursul a fost întemeiat în drept pe prevederile art. 304 pct 5 Cod proc. civ. și art. 312 alin. 6 ind. 1 Cod proc. civ.
Intimata, legal citată, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat instanței respingerea cererii de repunere în termenul de recurs, respingerea excepției prematurității acțiunii, iar pe fondul cauzei respingerea recursului ca tardiv formulat și menținerea hotărârii instanței de fond.
În susținerea cererii, intimata a arătat că, în temeiul art 720 (1) Cod proc. civ. a încercat soluționarea litigiului prin conciliere directă, convocarea la conciliere fiind transmisă prin scrisoare recomandată la data de 10.12.2009, iar termenul stabilit în vederea prezentării la conciliere a fost 11.01.2010.
În plus, intimata a arătat că recurentul a fost încarcerat în perioada 25.11._10, astfel încât în data de 11.01.2010 nu avea nici un motiv de a nu se prezenta la conciliere, având o atitudine pasivă.
În drept, intimata și-a întemeiat susținerile pe dispozițiile art. 115-118 și următoarele din Codul de proc. civ.
Prin decizia civilă nr. 605 R/24.04.2013 s-a respins recursul ca tardiv formulat.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a constat următoarele:
Asupra cererii de repunere în termenul de exercitare a recursului, Tribunalul a reținut că arestarea recurentului la data de 25.11.2010 nu reprezintă o împrejurare mai presus de voința sa, în sensul disp. art.103/C.proc.civ, care să justifice admiterea unei astfel de cereri.
În consecință, exercitarea recursului la data de 10.12.2012, în condițiile în care sentința recurată a fost comunicată recurentului, la data de 12.11.2010, este tardivă, în raport de disp. art.301/C.proc.civ.
Față de cele reținute mai sus, Tribunalul a admis excepția tardivității recursului și în temeiul disp. art.312/C.proc.civ., a respins recursul ca tardiv formulat.
Împotriva acestei decizii recurentul a formulat contestație în anulare, prin care solicită admiterea contestației, anularea deciziei civile 605/2013, trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond și fixarea termenului pentru rejudecarea recursului.
În motivarea contestației se arată că instanța a respins recursul, deși se impuneau verificări de fapt, hotărârea nepurtând asupra fondului pricinii, recursul fiind respins ca tardiv, hotărârea instanței fiind rezultatul unei erori materiale, fiind omis de la deliberare cazul de casare prevăzut de art.304 pct.5 cod procedura civila strâns legat in apreciere de îndeplinirea procedurii de citare pe tot parcursul judecații in fond, dar si cu privire la comunicarea sentinței civile, apreciind recursul declarat in termen.
Contestatorul a mai arătat că, la momentul rejudecării recursului să se aibă în vedere dispozițiile art.85 cod procedura civila, respectiv art.86 Cod procedura civila, urmând sa-i fie respectat dreptul la apărare, hotărârea fiind nelegala încât actele de procedura au fost îndeplinite de instanța de fond cu încăIcarea normelor privind citarea parților in proces.
Fiind vorba de o hotărâre ce nu se ataca cu apel, recursul nu este limitat cazurile de casare limitativ prevăzute de art.304, instanța de control judiciar putând analiza pricina sub toate aspectele de fapt si de drept, urmând să se aprecieze asupra prematuritătii formulării acțiunii constatând următoarele:
- in procesele si cererile in materie comerciala evaluabile in bani înainte de introducerea cererii de chemare in judecata reclamantul trebuie sa încerce soluționarea litigiului prin mediere fie prin concediere directa;
-in scopul soluționării litigiului prin conciliere directa reclamantul va convoca partea adversa comunicându-i in scris pretențiile sale, temeiul lor legal precum si toate actele doveditoare pe care se sprijină acestea;
-convocarea se face in scris prin scrisoarea decomandata ori prin alte mijloace de comunicare care asigura transmiterea textului actelor si confirmarea primirii acestora; nu afost convocat in conditiile art.720 ind.1 cod procedura civila de intimata E. la conciliere directa in niciun fel referindu-se la scrisoarea recomandata ori alte mijloace;
-inscrisul doveditor precum si rezultatul concilierii se atașează cererii de chemare in judecata, aceasta putând fi formulata după 30 de zile de la data primirii convocării.
In condițiile art.306 alin.2 Cod procedura civila, fiind vorba de un motiv de ordine publica invocă excepția prematuritatii formulării cererii de chemare in judecata, litigiul fiind comercial (intre profesionisti) fiind obligatorie concilierea directa astfel ca văzând prevederile art.I09 alin.2 cod procedura civila, sesizarea instanței putându-se face după îndeplinirea procedurii prealabile a concilierii, legea prevăzând in mod expres acest lucru, nerespectarea prevederilor art. 720 ind.I Cod procedura civila, conducând la respingerea acțiunii ca prematur formulata.
Excepția este invocata in termen, neavând posibilitatea depunerii la dosarul pricinii a întâmpinării, întrucât nu a fost citat corespunzător, cererea fiind soluționata la primul termen de judecata respectiv la 11.10.2010 data pentru care nu am fost citat, atașând in acest sens acte văzând prevederile art.305 cod procedura civila, pe aspectul depunerii in termen a recursului, urmând să se aibă in vedere încheierea din data de 25.11.2010 pronunțata de Judecătoria Sectorului 2 in dosarul_/300/2010, hotărâre prin care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive pe o perioada de 29 zile in data de 24.11.2010, fiind retinut.
Astfel apreciază recursul formulat in termen in conditiile art.90 alin.6 cod procedura civila, înmânarea citației si a tuturor actelor de procedura pentru deținuți se face prin administrația închisorii, fiind in imposibilitate de a încunoștința instanța cu privire la reținerea, respectiv arestarea sa, neavând cunoștința de demersul procesual al reclamantei se E. E. Muntenia SA, întrucât nu a fost citat in mod corespunzător la adresa de domiciliu, singurul act comunicat fiind obligația de vânzare in dosarul 180/2012al B. Gonz, L. Gonz si M. P., publicație ce este însoțita de raportul de evaluare, nefiindu-i niciodată comunicata sentința - titlu executoriu ori somația in condițiile art.387 cod procedura civila.
Contestatorul a mai arătat că la data de 06.12.2012 mi-a fost comunicata publicația de vânzare imobiliara 180/2012 luând astfel cunoștința ca Judecătoria B. a pronunțat sentința civila 4582/18.10.2010 in dosarul 5841 dispunând obligarea sa la suma de 3918,361ei probabil contravaloare consum energie electrica.
Având în vedere faptul că E. E. MUNTENTIA SA este comerciant (profesionist), contractul încheiat fiind un contract comercial, situație ce atrage compunerea specializata a completului de judecata in litigii comerciale; instanțele apreciind acest lucru, competenta funcționala, ca fiind o competenta materiala si prin raportare la disp. art. 105 alin. 1, respectiv disp. art. 105 alin. 2 cod procedura civila, nulitatea fiind invocata in termen, solicita admiterea recursului, casarea hotărârii.
De altfel, in cadrul unui litigiul comercial sunt incidente disp. art.720 ind.l, si următoarele cod procedura civila, reclamanta fiind obligata sa urmeze procedura prealabila a concilierii. Arată ca nu a fost notificat, somat, ori convocat la conciliere de către reclamanta astfel ca pe cale de excepție invocă prematuritatea formulării acțiunii si văzând dsip. art.304 pct.9 cod procedura civila, apreciază că hotărârea data este cu aplicarea greșita a legii fiind încălcate si norme imperative.
Pe parcursul procesului, in fata instanței de fond nu a fost legal citat, de altfel cauza judecându-se la primul termen si fără îndeplinirea procedurii prealabile.
Apreciază ca, in condițiile îndeplinirii procedurii prealabile reclamanta ar fi avut cunoștința de situația intervenita si care impunea fata de prev. art.85, art.86 ind.1, citarea si comunicarea actelor de procedura la locul de detenție.
Astfel nu a putut sa depună întâmpinare si nu a putut sa invoce excepția necompetentei funcționale a completului de judecata si in aceleași condiții art
1005 alin.2 Cod procedura civila, art. 108 cod procedura civila, văzând si competenta excepția fiind invocata in termen, urmează a fi avută in vedere la soluționarea prezentei cai de atac si admițând recursul sa trimiteți cauza spre rejudecare instanței competente teritorial Judecătoria B..
Un alt caz de casare invocat art.304 pct.5 cod procedura civila, are in vedere încălcarea formelor de procedura prev. sub sancțiunea nulității.
Invocă disp. art.85 "Judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea partilor afara numai daca legea nu dispune altfel". Comunicarea cererilor si a tuturor actelor de procedura se face din oficiu, citația urmând a fi înmânata sub pedeapsa nulității, partii cu cel puțin 5 zile înainte de termenul de judecata.
Vătămarea produsa prin nelegala citare este evidenta neputând formula întâmpinare, ridica excepții, ori propune probe.
Văzând si soluția pronunțata, depunerea in termen a recursului si invocarea motivelor de recurs cu respectarea disp. art.302 si următoarele cod procedura civila, solicită casarea hotărârii trimiterea cauzei spre rejudecare, urmând ca instanța sa aprecieze asupra caracterului litigiului, excepției prematuritatii, respective in cond. disp. art.167 asupra probei cu acte, interogatoriu, expertiza contabila.
F. de aceste aspecte urmează să se aibă in vedere si incidenta art.6 CEDO, dreptul al un proces echitabil, respectiv la o instanța imparțiala.
Încălcând disp. art.85 si următoarele fara sa aprecieze asupra caracterului litigiului instanța a pronunțat o hotărâre data cu aplicarea greșita a legii, sens in care urmeze sa se aprecieze asupra cazului de modificare prev. de art.304 pct.9 cod procedura civila.
Contestația în anulare este întemeiată în drept pe dispoz. art. 317 alin.2 art.318, art.319, art.304 ind.1, art. 304 pct.3, art. 304 pct.5, art.304 pct.9, art.312 alin.5, art.3i2 alin.5 ind.1,. art.274 Cod proc. civilă și art.6 CEDO.
Intimata a depus întâmpinare prin care solicită respingerea contestației in anulare ca neîntemeiata.
În motivarea întâmpinării se arată că soluția pronunțata de către Tribunalul Ilfov este temeinica si legala, întrucât în baza contractului de furnizare a energiei electrice nr. 3901-_- 1/26.09.2008, pentru locul de consum situat in Stefanestii de Jos, ., jud Ilfov, paratul a consumat energie electrica in cuantumul arătat, așa cum rezulta din facturile depuse la dosar, energie electrica pe care nu a achitat-o.
In temeiul art 720(1) C.proc.civ., s-a încercat soluționarea litigiului prin conciliere directa cu paratul. Așa cum rezulta din actele depuse la dosar, convocarea la conciliere a fost transmisa prin scrisoare recomandata la data de 10.12.2009, iar termenul stabilit in vederea prezentării la conciliere a fost 11.01.2010.
Din actele depuse de către contestator rezulta foarte clar ca acesta a fost încarcerat in perioada 25.11._10 (acesta perioada fiind prelungita), astfel încât in data de 11.01.2010, nu avea niciun motiv de a nu se prezenta la conciliere, având o atitudine pasiva.
De asemenea termenul de judecata la instanța de fond, in dosarul nr_/2010, a fost in 11.10.2010, pronunțarea fiind amânata pana la data de 18.10.2010, (când instanța de judecata a admis acțiunea noastră), cu alte cuvinte contestatorul, nu s-a aflat in imposibilitatea de a-si rezolva si problemele legate de neplata energiei electrice, arestarea preventiva fiind dispusa după aproximativ o luna.
In opinia instituției, instanța de fond cat si instanța de recurs, au apreciat si administrat in mod corect probele existente la dosar.
Întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 115-118 si următoarele Cod proc civ.
În ședința publică din data de 01.04.2014, tribunalul a invocat din oficiu excepția netimbrării contestației în anulare
Examinând actele și lucrările dosarului, cu privire la netimbrarea cererii, se rețin în fapt și în drept următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 07.01.2014, constatând că cererea nu este timbrată, Tribunalul a dispus a pus în vedere contestatorului să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 10 lei și timbru judiciar de 0,30 lei, în raport de obiectul litigiului, respectiv contestație în anulare și prin raportare la dispozițiile Legii nr. 146/1997 și O.G. nr. 32/1995.
Deși a fost prezent la termenul de judecată 07.01.2014, când i s-a pus în vedere achitarea taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, astfel cum rezultă din încheierea de ședință de la aceea dată, aflată la fila 35 din dosar, contestatorul nu a îndeplinit obligația stabilită în sarcina sa.
F. de cele de mai sus, Tribunalul urmează a retine ca, în speță, devin aplicabile prevederile art. 20 din Legea nr. 146/1997, potrivit cărora, dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. Neîndeplinirea obligației de plata până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii (art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru coroborat cu art. 35 alin. 5 din Ordinul Ministerului Justiției nr. 760/C/1999 privind aprobarea Normelor Metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997).
În consecință, constatând că, deși i s-a pus în vedere cuantumul taxei judiciare de timbru și timbrului judiciar datorate, contestatorul nu și-a îndeplinit obligația de plată, având în vedere și dispozițiile art. 20 alin. 1 din Legea nr. 146/1997 care stabilesc că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, Tribunalul va admite excepția invocată și va anula cererea ca netimbrată.
Pentru aceste motive de fapt și de drept,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția netimbrării.
Anulează cererea formulată de contestatorul Z. A. în contradictoriu cu intimata . SA împotriva deciziei civile nr. 605 pronunțată la data de 26.04.2013 de Tribunalul Ilfov, ca netimbrată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Aprilie 2014.
Președinte, N. P. G. | Judecător, C. D. | Judecător, L. G. A. |
Grefier, M. P. M. |
M.M. 28 Aprilie 2014
Redactat NG – 2 ex./08.05.2014
Jud. recurs V. C, G. I, N. R- Tribunalul Ilfov
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2031/2014. Tribunalul ILFOV | Pretenţii. Decizia nr. 584/2014. Tribunalul ILFOV → |
|---|
