Apel. procedura insolvenţei. cerere de deschidere a procedurii respinsă pe motiv că există un singur creditor al debitoarei, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 5 pct. 45 din legea nr. 85/2014. temeinicia apelului. inexistenţa unei obligaţii
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 98 din data de 26.04.2018
Cerere de deschidere a procedurii respinsă pe motiv că există un singur creditor al debitoarei, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 5 pct. 45 din Legea nr. 85/2014. Temeinicia apelului. Inexistența unei obligații legale privind numărul minim de creditori care participă la procedură
Curtea de Apel Oradea - Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal
Decizia nr. 98 din 26.04.2018
- art. 2 , art.3 , art. 5 alineat 1 pct. 44 și 45, art. 66 - 67 din Legea nr. 85/2014
Prin Sentința nr. (...), Tribunalul (...) a respins ca neîntemeiată cererea formulată de către debitoarea (...) SRL, cu sediul în (...) (...), CUI (...), înregistrată în Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul (...) sub nr. J(...), privind deschiderea procedurii simplificate a insolvenței.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Singurul creditor al debitoarei este (...), care, conform informațiilor din registrul comerțului, are calitatea de asociat unic și administrator al acesteia.
Procedura falimentului este, conform art. 5 pct. 45 din Legea 85/2014, o procedură colectivă, ceea ce presupune existența a cel puțin doi creditori.
Pe de altă parte, procedura falimentului presupune dizolvarea debitoarei urmată de lichidare. Or, debitoarea, ce are ca singur creditor pe asociatul său unic, poate parcurge aceste etape fără intervenția instanței, prin dizolvare voluntară în baza hotărârii adunării generale, conform art. 227 alin. 1 lit. d din Legea 31/1990, urmată de lichidarea reglementată de art. 252 și următoarele din același act normativ.
Pentru aceste motive, judecătorul sindic a respins ca neîntemeiată cererea debitoarei.
Împotriva acestei hotărâri, a formulat apel debitoarea (...) SRL solicitând admitera apelului, anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei judecătorului sindic pentru deschiderea procedurii simplificate a insolvenței, pentru următoarele considerente:
În primul rând, debitoarea arată că chiar dacă procedura insolvenței este una colectivă, existența a cel puțin 2 creditori, așa cum a reținut judecătorul sindic, nu este prevăzută de lege, apreciind astfel că judecătorul sindic a depășit competențele puterii judecătorești, interpretând textul de lege de o manieră în care a adăugat la lege.
În al doilea rând, susține că posibilitatea unei societăți de a opta pentru prevederile cuprinse de Legea nr. 31/1990 referitoare la dizolvarea voluntară nu trebuie și nu poate fi interpretată ca o obligație, sens în care invocă dispozițiile art. 341 din Legea nr. 85/2014 și art. 9 Cod de procedură civilă.
Curtea de apel, analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, a reținut că este fondat, urmând ca în baza prevederilor art. 480 Cod procedură civilă și art. 43 alin.7 din Legea nr. 85/2014, să dispună admiterea lui și anularea sentinței atacate cu trimiterea cauzei pentru o nouă judecată la aceeași instanță pentru următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată la data de 02.02.2018, apelanta debitoare SC (...) SRL a solicitat deschiderea procedurii simplificate de insolvență și desemnarea în calitate de lichidator judiciar provizoriu a CII (...), arătând că este în stare de insolvență și nu poate achita obligațiile scadente în sumă de 42.921 lei din lichiditățile financiare de care dispune.
Cererea a fost formulată de către debitoarea apelantă în baza prevederilor Legii nr.85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, care are drept scop declarat la art.2 din lege, instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului, cu acordarea, atunci când este posibil, a șansei de redresare a activității acestuia.
Conform prevederilor art.3 din lege, procedurile prevăzute de lege se aplică profesioniștilor, astfel cum sunt definiți la art. 3 alin. 2 din Codul civil, cu excepția celor care exercită profesii liberale, precum și a celor cu privire la care se prevăd dispoziții speciale în ceea ce privește regimul insolvenței lor.
Procedura începe pe baza unei cereri introduse la tribunal de către debitor, de către unul sau mai mulți creditori, ori de către persoanele sau instituțiile prevăzute expres de lege.
Dispozițiile art. 66-67 din lege, reglementează condițiile în care se introduce cererea de către debitor și înscrisurile care trebuie să însoțească această cerere, legiuitorul stipulând expres că debitorul aflat în stare de insolvență este obligat să adreseze tribunalului cu o cerere pentru a fi supus dispozițiilor prezentei legi, în termen de maximum 30 de zile de la apariția stării de insolvență.
Din analiza și interpretarea dispozițiilor legale care reglementează condițiile în care se formulează cererea introductivă de către debitor și înscrisurile pe care acesta trebuie să le depună, nu rezultă că legiuitorul ar fi condiționat depunerea cererii de existența unui număr minim de creditori care nu pot fi achitați, impunând doar obligația depunerii cererii dacă debitorul se află în insolvență.
Într-adevăr scopul declarat al legii este acela al unei proceduri colective, concursuale și egalitare, în care creditorii participă împreună la urmărirea și recuperarea creanțelor prin reorganizarea activității debitorului sau lichidarea averii acestuia, astfel cum rezultă din prevederile art.5 pct. 44 și 45 din lege, însă acest fapt nu presupune obligația existenței unui număr minim de creditori care participă la procedură ori care să fie indicați în lista creditorilor depusă de către debitor câtă vreme legea nu a prevăzut expres acest fapt.
Dimpotrivă, legiuitorul a stabilit obligația debitorului de a depune cererea în situația în care se află în stare de insolvență, fără a stabilii obligația în raport de un număr anume al creditorilor, precum și posibilitatea suportării din averea personală a masei pasive în cazul în care continuă activitatea în interes personal, deși debitoarea se îndreaptă spre încetare de plăți.
De asemenea, a fost reglementată inclusiv situația în care nu se depune nici o cerere de înscriere la masa credală în cazul procedurii deschise la cererea debitorului în cuprinsul prevederilor art.177 din lege, aspect care denotă că legiuitorul a avut în vedere și situația în care nu se depune nici o declarație de creanță, deși debitorul dovedește prin cererea depusă că are creanțe pe care nu le poate achita. Ori, în aceste condiții nu se poate susține că dispozițiile legii ar fi aplicabile doar în situația în care există minim doi creditori, cum reține judecătorul sindic, motivele de apel invocate fiind fondate.
Pe de altă parte, nu s-a instituit nici un fel de îngrădire pentru debitorii aflați în insolvență, în sensul necesității parcurgerii procedurii de lichidare voluntară anterior formulării unei cererii în baza Legii nr.85/2014 sau doar a acestei posibilității, în cazul în care nu mai face față debitelor scadente, acesta putând opta pentru oricare dintre mijloacele procedurale prevăzute de lege în vederea lichidării averii și stingerii pasivului.
Concluzionând, curtea a constatat că în mod eronat judecătorul sindic a respins cererea debitoarei fără a proceda la analizarea îndeplinirii tuturor condițiilor prevăzute de lege pentru deschiderea procedurii, doar pe considerentul că are un singur creditor și poate parcurge procedura lichidării voluntare.
În consecință, curtea a dispus admiterea apelului și anularea sentinței atacate cu trimiterea cauzei spre o nouă judecare la judecătorul sindic, la rejudecarea cauzei urmând a fi avute în vedere considerentele prezentei decizii, precum și eventualele cheltuieli de judecată solicitate de părți.
| ← Recurs. pretenţii. acţiune în regres exercitată împotriva... | Apel. procedura insolvenţei. obligaţia de a depune planul de... → |
|---|
