Contencios administrativ - anulare hotărâre adoptat de consiliul local.
Comentarii |
|
Dosar nr. 4233/83/2008SENTINŢA CIVILĂ NR.528/CA/10 decembrie 2008Domeniu asociat: contencios administrativ; anulare hotărâre adoptat de consiliullocal.
Prin condiţionarea de către Consiliul Local al Municipiului Satu Mare a deţineriide animale de companie de către o anumită categorie de persoane (locatarii unorblocuri de locuinţe sau locatarii unor imobile cu curţi şi dependinţe comune) deacordul scris al vecinilor se adaugă la lege, această condiţionarea nefiind în acord cuspiritul şi litera actelor normative de valoare superioară interne şi internaţionale carereglementează deţinerea de animale de către persoanele fizice.
În plus, prin art. 15 lit. a) din hotărârea de consiliu local contestată, autoritateapublică locală a încălcat prevederile art. 36 din Legea nr. 215/2001 privindadministraţia publică locală, deoarece a avut iniţiativă şi a hotărât într-un domeniucare prin lege a fost dat în competenţa unei alte autorităţi publice centrale.
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la instanţă sub dosar nr.de mai sus, reclamanta SI a chemat în judecată în calitate de pârât CONSILIULLOCAL AL MUNICIPIULUI SATU MARE, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce ova pronunţa în cauză să anuleze ca nelegal art. 15 din HCL nr. 50/2007 pentrumodificarea HCL nr. 243/2006 adoptată de pârât.
În motivarea cererii se arată că, prin art. 15 din hotărârea atacată este încontradicţie cu legislaţia în vigoare privind protecţia animalelor reglementate de OUGnr. 55/2002, Legea nr. 205/2004 precum şi Legea nr. 9/2008, precum şi normeleprivind proprietatea.
Normele juridice referitoare la protecţia animalelor stabilesc condiţiile specialepentru deţinerea şi creşterea animalelor de companie, condiţii privind înregistrarea,vaccinarea, asigurarea adăpostului, a hranei, a asistenţei medicale de specialitateprecum şi a condiţiilor de mişcare a animalului, Legea nr. 9/2008 chiar interzicândabandonarea animalului a cărui existenţă depinde de persoana deţinătoare şi, aşacum rezultă din actele depuse la dosar, toate aceste condiţii sunt respectate de cătrereclamantă.
Nicio lege în vigoare nu cere vreun acord scris al vecinilor sau a alteipersoane, astfel condiţionarea deţinerii unui animal de vreun acord scris contravinelegislaţiei române şi europene în materie.
În drept invocă Legea nr. 554/2004.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul solicită respingerea acţiuniiînaintată de reclamant ca netemeinică şi nelegală, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 16 din OG nr. 85/2001 privind organizarea şi funcţionareaAsociaţiei de proprietari, Consiliile Locale ale municipiilor... vor sprijini activitateaasociaţiilor de proprietari pentru realizarea scopurilor şi sarcinilor ce le revin, înconformitate cu prevederile legale în vigoare", creând în acest sens, în cadrulaparatului propriu, un compartiment specializat în sprijinirea şi îndrumarea asociaţiilorde proprietari. Consiliul Local are atribuţii în domeniul edilitar-gospodăresc, iar HCL50/2007 a fost adoptată tocmai cu privire la stabilirea şi sancţionarea unorcontravenţii în domeniu.
Apreciază că nu este deloc de neglijat această prevedere legală, care permiteconsiliului local, ca în virtutea atribuţiilor conferite de lege, să reglementeze şi situaţiadeţinătorilor de animale, prin adoptarea de hotărâri în acest sens. Reclamanta seprevalează în acţiunea sa de faptul că, legiuitorul prin diverse acte normative,ocroteşte animalele. Dar, oare legiuitorul nu ocroteşte în egală măsură, dacă nu şimai mult, viaţa umană? Or, locuind într-o asociaţie de proprietari, mai precis într-unbloc cu mai multe apartamente, este evident că există şi părţi din imobil care se aflăîn proprietatea comună pe cote părţi, forţată şi perpetuă a tuturor proprietarilorapartamentelor din imobilul respectiv. Una din aceste limite este tocmai aceea de anu stingeri dreptul de proprietate al celorlalţi proprietari. Pentru soluţionarea în modechitabil a speţei este esenţial: a se face distincţie între dreptul de proprietate şimodalităţile dreptului de proprietate şi a se observa că dreptul de proprietate este undrept exclusiv şi absolut, dar trebuie exercitat în limitele legii şi fără a stingeri învreun fel dreptul de proprietate al celorlalţi proprietari
Or, este posibil de pildă ca un câine periculos" să latre la ore târzii şi săderanjeze proprietarii apartamentelor vecine în liniştita şi utila folosinţă a bunului lor,la fel cum este posibil ca în momentul în care se află pe proprietatea comună pecote-părţi, forţată şi perpetuă, (casa scării), câinele să fie nevoit să treacă pe lângăun copil mic, sau pe lângă o persoană care are fobie la câini, locuitor şi el al bloculuirespectiv. Acestea sunt nişte realităţi care au fost avute în vedere de Consiliul Local,şi nu natura relaţiilor dintre vecini. Aşadar, refuzul sau acordul vecinului nu poate fiarbitrar, adică bazat pe simple simpatii sau antipatii, eventual relaţii de prietenie sauduşmănie. In cazul refuzului, acesta trebuie motivat în scris, si acesta, adică refuzulproprietarului vecin este susceptibil de a fi contestat în fata instanţelor de judecată,nicidecum o măsură cu caracter general, cu este prevederea art. 15 din HCL50/29.03.2008.
În virtutea legii şi a principiului autonomiei locale, Consiliul Local a reglementatsituaţia deţinătorilor de animale şi a celor care nu deţin animale, dar sunt nevoiţi săconvieţuiască împreună
În drept, invocă art. 115 şi urm. art. 158 C.proc.civ., Legea nr. 215/2001 /R/A aadministraţiei publice locale, art. 16 din OG nr. 85/2001, privind organizarea şifuncţionarea Asociaţiei de proprietari, Legea 554/2004 a contenciosului administrativ.În baza art. 242 C.proc.civ. Cpc solicită judecarea şi în lipsă.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:
Prin Hotărârea nr. 50/29.03.2007, Consiliul Local al Municipiului Satu Mare amodificat şi completat prevederile HCL nr. 243/2006 privind stabilirea şi sancţionareaunor contravenţii în domeniul edilitar - gospodăresc, ordinii, curăţeniei şi igieneipublice în Municipiul Satu Mare, la capitolul IV din acest act administrativ cu caracternormativ fiind stabilite reguli şi obligaţii privind creşterea animalelor.
Deşi prin cererea introductivă reclamanta solicitată constarea nelegalităţii art.15 din HCL nr. 50/2007, din analiza motivelor de fapt şi de drept invocate, rezultăînsă faptul că, în realitate, reclamante critică doar prevederile alineatului 1, lit. a) aart. 15 din hotărârea amintită, potrivit căruia, deţinerea de câini, pisici şi alte animalede companie în blocuri de locuinţe este permisă numai cu acordul scris al vecinilor ceau pereţi comuni cu deţinătorul acestora, iar în cazul imobilelor cu mai mulţi locatarice au curţi şi dependinţe comune, este permis numai cu acordul scris al locatarilor."
Nelegalitatea acestui articol este invocată în cauză prin prisma dispoziţiilorLegii nr. 205/2004 privind protecţia animalelor prin care se reglementează măsurilenecesare pentru asigurarea condiţiilor de viaţă şi bunăstare ale animalelor cu saufără deţinător.
În sensul acestei legi, prin deţinător de animale se înţelege proprietarul,persoana care deţine cu orice titlu valabil, precum şi orice persoană fizică sau juridicăîn îngrijirea căreia se află un animal.Aceşti deţinători de animale au obligaţia printre altele,de a asigura aplicareanormelor sanitare veterinare şi de zooigienă privind adăpostirea, hrănirea, îngrijirea,reproducţia, exploatarea, protecţia şi bunăstarea animalelor, de a asigura acestora,în funcţie de nevoile etologice, specie, rasă, sex, vârstă şi categorie de producţie,următoarele:
a) un adăpost corespunzător;
b) hrană şi apă suficiente;
c) posibilitatea de mişcare suficientă;
d) îngrijire şi atenţie.
e) asistenţă medicală.
Această lege, stabileşte în mod expres la art. 8, faptul că, AutoritateaNaţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor reprezintă autoritateanaţională în domeniul protecţiei animalelor şi că, condiţiile de deţinere, adăpostire şiîntreţinere a animalelor se stabilesc prin ordin al preşedintelui Autorităţii NaţionaleSanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor."
Prin urmare, se constată că, stabilirea condiţiilor de deţinere, adăpostire şiîntreţinere a animalelor în general sunt în competenţa unei autorităţi publicecentrale, această materie constituind deja un domeniu reglementat de către legiuitor.
În privinţa unor anumite categorii de animale, prin reglementări speciale, s-austabilit anumite condiţii speciale privind deţinerea acestora, cum ar fi de exempluOUG nr. 55/2002 invocat de către reclamantă, prin care s-au stabilit anumite obligaţiisuplimentare în sarcina deţinătorilor de câini Rottweiller.
Prin condiţionarea de către Consiliul Local al Municipiului Satu Mare a deţineriide animale de companie de către o anumită categorie de persoane (locatarii unorblocuri de locuinţe sau locatarii unor imobile cu curţi şi dependinţe comune) deacordul scris al vecinilor se adaugă la lege, această condiţionarea nefiind în acord cuspiritul şi litera actelor normative de valoare superioară interne şi internaţionale carereglementează deţinerea de animale de către persoanele fizice.
În plus, instanţa constată că prin art. 15 lit. a) din hotărârea de consiliu localcontestată, autoritatea publică locală a încălcat prevederile art. 36 din Legea nr.215/2001 privind administraţia publică locală, deoarece a avut iniţiativă şi a hotărâtîntr-un domeniu care prin lege a fost dat în competenţa unei alte autorităţi publicecentrale.
Faţă de cele de mai sus instanţa de contencios administrativ apreciază că încauză, sunt circumscrise suficiente motive de nelegalitate a actului administrativ cucaracter normativ, motiv pentru care, în temeiul art. 8,10,18 din Legea nr. 554/2004,art. 2 pct. 1 lit. d) C.proc.civ. şi a textelor de lege amintite, instanţa a admis în parteacţiunea reclamantei şi a dispus anularea doar a literei a) a art. 15 din HCL nr.50/2007 ca nelegal, fără a acorda cheltuieli de judecată în cauză potrivit art. 274C.proc. civ. acestea nefiind solicitate şi nici justificate de părţi.3
← Contencios administrativ; Legalitate autorizaţie de construire.... | Contencios administrativ - refuz nejustificat, obligarea... → |
---|