Contencios administrativ fiscal - prescripţia dreptului de a stabili datorii vamale.
| Comentarii |
|
Dosar nr. 3775/83/2007SENTINŢA CIVILĂ NR.39/CA/ 6 februarie 2008Domeniu asociat: contencios administrativ fiscal; prescripţia dreptului de a stabilidatorii vamale.
Pentru ca actul constatator al unei creanţe vamale să devină titlu de creanţăera şi este necesar ca debitorul datoriei vamale să ia cunoştinţă de cuprinsulacestuia prin comunicarea acestui înscris cu acesta în condiţiile prevăzute de Codulde procedură civilă.
În speţă s-a constatat că Actul Constatator nr. 1626/10.09.2001 întocmit deBiroul Vamal Petea a fost comunicat reclamantului şi acesta a devenit titlu de creanţăîn anul 2007, cu mult peste termenul de cinci ani în care organele vamale aveaudreptul de a constata printr-un titlu de creanţă creanţele vamale pentru bunul introdusîn ţară în anul 1997 şi pentru care a expirat termenul de încheiere a operaţiuniivamale, astfel că dreptul de a cere plata taxelor vamale datorate este prescris.
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la instanţă sub dosar nr.unic de mai sus, reclamantul FD a chemat în judecată în calitate de pârâţi DIRECŢIAGENERALĂ A FINANŢELOR PUBLICE SATU MARE, DIRECŢIA REGIONALĂPENTRU ACCIZE ŞI OPERAŢIUNI VAMALE CLUJ şi AUTORITATE NAŢIONALĂ AVĂMILOR BUCUREŞTI, solicitând instanţei ca, prin sentinţa ce o va pronunţa încauză, să anuleze Decizia nr. 32829/29.06.2007 emisă de D.G.F.P. Satu Mare, princare i s-a respins contestaţia împotriva Actului Constatator nr. 1626/10.09.2001 şianularea acestui Act Constatator privind datoriile vamale la care se referă inclusiv lamajorările şi penalităţile ce le cuprinde, cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că în anul 1997 la cererea unui prieten care nu aveapermis de conducere, a condus un autoturism marca Audi 80" proprietatea faptică anumitului A G. Nu i s-a întocmit şi nu a semnat (aşa cum se susţine în decizie) nici odeclaraţie vamală.
Autoturismul, după afirmaţiile lui AG a fost legal înmatriculat în Baia Mare,având ca proprietate pe SC T S O.N.G. şi are nr. de înmatriculare MM-02-XSH.
Separat de chestiunea de fond mai sus arătată, decizia atacată şi D.R.V.I.Oradea nu fac însă nici o referire la prescripţia dreptului de a urmări silit o astfel decreanţă, pe care reclamantul a invocat-o în contestaţia iniţială. Se referă la faptul că în 1997 (chiar dacă ar fi ultima zi din an) şi până în 20 martie 2007, au trecut 10 ani.Decizia atacată recunoaşte (pag. 2 alin. 1) că a fost depusă contestaţia în termenullegal, dar ignoră a observa intervenirea prescripţiei dreptului de urmărire a acestorcreanţe.
În drept, invocă art. 177 alin. 1, Titlul IX din OG 92/2003.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta DIRECŢIA REGIONALĂPENTRU ACCIZE ŞI OPERAŢIUNI VAMALE CLUJ solicită respingerea acţiuniireclamantului şi menţinerea ca temeinice şi legale a actelor administrativ fiscalecontestate.
În motivare se arată că deşi reclamantul prin acţiunea formulată arată că nueste titularul declaraţiei vamale de călători şi nu ar fi semnat nici o declaraţie vamală,în realitate, în data de 17.07.1997 cu declaraţia vamală de călători nr.1534/17.07.1997, acesta a introdus în ţară, prin Biroul Vamal Petea un autoturismmarca Audi". Această declaraţie vamală de călători este semnată de reclamant.
Reclamantul nu s-a prezentat în termenul stabilit prin declaraţia vamală decălători la Biroul vamal de destinaţie pentru a încheia operaţiunea de import, caurmare s-a trecut la încheierea acesteia din oficiu.
Prin actul constatator nr. 1626/10.09.2001 autoritatea vamală a stabilit însarcina reclamantului suma de 1566 lei reprezentând drepturi vamale rezultate dinoperaţiunea privind importul autoturismului.
Reclamantul fiind titularul regimului de tranzit vamal, potrivit art. 99 din Legea141/1997 privind Codul vamal şi art. 164 din HG 1114/2001 privind Regulamentulvamal trebuia să prezinte biroului vamal de destinaţie mărfurile în stare intactă, întermenul stabilit de autoritatea vamală.
Reclamantul nu şi-a respectat această obligaţie, astfel că s-a dispusîncheierea operaţiunii vamale din oficiu pe bază de act constatator în conformitate cuart. 95 alin. 2 şi art. 158 alin. 2 din Legea nr. 141/1997 în care se prevede În cazulunor diferenţe ulterioare sau în situaţia încheierii din oficiu, fără declaraţie vamală aunui regim vamal suspensiv, debitorul ia cunoştinţă despre acea nouă datorie pebaza actului constatator întocmit de autoritatea vamală".
Conform art. 158 alin. 3 Declaraţia Vamală şi actul constatator sunt titluriexecutorii, care se onorează de către societatea bancară, fără accept, poprire şivalidare.
Faţă de cele de mai sus, solicită respingerea acţiunii în contenciosadministrativ şi menţinerea ca legale şi temeinice actele administrative atacate.
Pârâta D.G.F.P. Satu Mare, nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:
Prin Actul Constatator nr. 1626/10.09.2001 întocmit de Biroul Vamal Petea, însarcina reclamantului FD s-a stabilit obligaţia plăţii unor taxe vamale în cuantum totalde 15.660.169 lei ROL, pentru nerespectarea prevederilor art. 97, 98, 99 din Legeanr. 141/1997 respectiv pentru neîncheierea operaţiunii de import cuprinsă înDeclaraţia Vamală de Călători nr. 1534/17.07.1997.Împotriva acestui Act Constatator, debitorul creanţei fiscale vamale a formulatcontestaţie sub nr. 32829/19.04.2007, contestaţie respinsă prin Decizia nr.32829/29.06.2007 emisă de pârâta D.G.F.P: Satu Mare (filele nr. 23, 24 din dosar).
În cuprinsul acestei decizii se arată următoarele: "actul administrativ fiscalatacat a fost trimis pe adresa de domiciliu a d-lui FD, prin corespondenţă poştală, cuconfirmare de primire, la data de 14.09.2001, care este returnată.
Din contestaţia formulată de petent reiese că actul contestator contestat i-afost comunicat la data de 20.03.2007."
Constatând lipsa de la dosarul cauzei a vreunui înscris prin care să se facădovada datei comunicării cu reclamantul a actului constatator al creanţelor vamale,existând indicii serioase privind comunicarea acestui act constatator doar odată cuSomaţia nr. 5840/20.03.2007 emisă de D.R.V. Cluj, reţinând susţinerile pârâteianterior citate, instanţa constată că actul constatator contestat a fost comunicatreclamantului abia în anul 2007.
Prin prisma acestei reţineri, instanţa, verificând temeinicia excepţiei prescripţieidreptului organelor fiscale de a urmări creanţa fiscală stabilită în sarcinareclamantului constată că aceasta este fondată.
Astfel potrivit art. 187 din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal în vigoare ladata stabilirii creanţei vamale prin actul constatator contestat, termenul deprescripţie a dreptului de a cere plata taxelor vamale este de 5 ani şi curge de la dataacceptării şi înregistrării declaraţiei vamale de import.
Termenele prevăzute în prezentul cod şi în alte reglementări vamale secalculează potrivit normelor prevăzute în Codul de procedura civilă."
În speţă se constată lipsa unei declaraţii vamale de import şi existenţa uneiDeclaraţii vamale de călători de tranzit căreia îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 95 alin.2 din Legea nr. 141/1997: Autoritatea vamală poate dispune, din oficiu, încheierearegimului vamal suspensiv atunci când titularul nu finalizează operaţiunile acestuiregim în termenul aprobat"; art. 98 şi 99 din acelaşi act normativ regimul de tranzitvamal se încheie atunci când mărfurile şi documentele corespunzătoare suntprezentate la biroul vamal de destinaţie.
În cazul în care acesta este un birou vamal de interior, la cererea declarantuluivamal, mărfurile primesc o alta destinaţie vamală"; titularul regimului de tranzit esteobligat să prezinte biroului vamal de destinaţie mărfurile în stare intactă, cu măsurilede marcare şi sigilare aplicate potrivit art. 58, în termenul stabilit de autoritateavamală".
În măsura în care titularul declaraţiei vamale nu prezintă în termenul de tranzitbunul introdus în ţară, operaţiunea vamală se încheie de către autorităţile vamale dinoficiu şi devin aplicabile dispoziţiile art. 158 din Legea nr. 141/1997 în cazul unordiferenţe ulterioare sau în situaţia încheierii din oficiu, fără declaraţie vamală, a unuiregim vamal suspensiv, debitorul vamal ia cunoştinţă despre acea nouă datorie pebaza actului constatator întocmit de autoritatea vamală.
Declaraţia vamală şi actul constatator sunt titluri executorii care se onoreazăde către societatea bancară, fără accept, poprire şi validare."
Din cele de mai sus instanţa reţine că înscrisul prin care s-a stabilit creanţavamală datorată de persoana care a introdus în ţară autoturismul în litigiu este ActulConstatator şi nu Declaraţia vamală de tranzit.
Faţă de dispoziţiile legale amintite raportate la prevederile art. 4 art. 25 dinO.G. nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare în forma în vigoare la dataemiterii actului constatator contestat, se apreciază că, pentru ca actul constatator alunei creanţe vamale să devină titlu de creanţă era şi este necesar ca debitoruldatoriei vamale să ia cunoştinţă de cuprinsul acestuia prin comunicarea acestuiînscris cu acesta în condiţiile prevăzute de Codul de procedură civilă.
În speţă s-a constatat că Actul Constatator nr. 1626/10.09.2001 întocmit deBiroul Vamal Petea a fost comunicat reclamantului şi acesta a devenit titlu de creanţăîn anul 2007, cu mult peste termenul de cinci ani în care organele vamale aveaudreptul de a constata printr-un titlu de creanţă creanţele vamale pentru bunul introdusîn ţară în anul 1997 şi pentru care a expirat termenul de încheiere a operaţiuniivamale, astfel că dreptul de a cere plata taxelor vamale datorate este prescris.
Prin urmare, instanţa a apreciat că acţiunea în contencios administrativînaintată de reclamant este întemeiată, motiv pentru care, în temeiul art. 209 C.proc.fiscală, art. 8,10,18 din Legea nr. 554/2004, art. 274 C.proc.civ. şi a textelor de legeamintite a admis-o şi a anulat actele administrativ fiscale contestate ca nelegale,conform dispozitivului sentinţei.
3
| ← Contencios administrativ fiscal - datorii vamale. | Contencios administrativ - suspendare executare act... → |
|---|
