Procedura de citare. Competenţa soluţionării recursului împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constitutionaie

Comentarii

0

» 9

C. proc. civ., art. 89 alin. (1), art. 317 alin. (1) pct. 2 Legea nr. 47/1992, art. 29 alin. (6)

Termenul de 5 zile, prevăzut de dispoziţiile Codului de procedură civilă pentru înmânarea citaţiei părţii, poate fi redus, la aprecierea instanţei, în pricinile urgente.

Decizia nr. 273/R din 2 iunie 2006 - C.G.

Curtea de Apel Braşov, Secţia comercială şi de contencios administrativ a respins recursul declarat de pârâta S.C. „A.C.” S.R.L. împotriva încheierii din 12 aprilie 2006, pronunţate de Tribunalul Braşov, Secţia comercială şi de contencios administrativ, în dosarul nr. 332/2005, pe care a menţinut-o.

împotriva deciziei, recurenta a formulat contestaţiei în anulare, invocând neîndeplinirea procedurii de citare şi încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.

în dezvoltarea motivelor de contestaţie se reţine că, la judecarea recursului au fost încălcate dispoziţiile art. 89 alin. (1) C. proc. civ.: „citaţia, sub pedeapsa nulităţii, va fi înmânată părţii cu cel puţin 5 zile înaintea termenului de judecată”.

în acest sens, se arată că citaţia i-a fost înmânată recurentei numai cu o zi înaintea termenului de judecată, motiv pentru care aceasta nu a putut fi prezentă în instanţă pentru a-şi expune apărările.

Mai mult, deşi recurenta a formulat cerere de amânare temeinic justificată, instanţa a soluţionat cauza la primul termen de judecată, deşi regula este aceea că: Judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor”.

în argumentarea motivului contestaţiei, prevăzut de art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., se susţine că nu intră în atribuţiile instanţei de judecată soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, verificarea concordanţei unei dispoziţii legale în vigoare cu Constituţia României fiind de competenţa exclusivă a Curţii Constituţionale.

Examinând motivele contestaţiei în anulare, Curtea a reţinut următoarele:

în susţinerea motivului privind neîndeplinirea legală a procedurii de citare, contestatoarea a invocat numai prima parte din textul art. 89 alin. (1) C. proc. civ., omiţând partea a doua, potrivit căreia: „în pricinile urgente, termenul poate fi şi mai scurt, după aprecierea instanţei”.

în speţă, prin hotărârea atacată, s-a soluţionat recursul declarat împotriva unei încheieri prin care s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate.

în conformitate cu dispoziţiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, recursul declarat împotriva acestei încheieri se judecă în termen de 3 zile.

în raport de acest termen impus de legea specială, se justifică aplicarea tezei a doua din art. 89 alin. (1) C. proc. civ., în sensul reducerii termenului dintre data înmânării citaţiei şi cea a judecării cauzei, chiar la o zi.

Tot textul de lege indicat mai sus justifică şi respingerea cererii de amânare formulate de recurentă.

Rezultă că acest motiv al contestaţiei este neîntemeiat.

Referitor la încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă, se constată că prin decizia atacată nu a fost soluţionată o excepţie de neconstituţionalitate, nici recursul declarat împotriva unei hotărâri prin care instanţa de fond s-a pronunţat asupra unei astfel de excepţii, ci recursul împotriva încheierii prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea unei excepţii de neconstituţionalitate.

în conformitate cu art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 republicată, instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate poate respinge, printr-o încheiere motivată, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, iar încheierea poate fi atacată cu recurs la instanţa superioară.

în speţă, instanţa superioară tribunalului este curtea de apel.

Rezultă că au fost respectate dispoziţiile legale privind competenţa de soluţionare a recursului, astfel că nici motivul întemeiat pe prevederile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., nu este întemeiat.

<

Vezi şi alte speţe de drept comercial: