Sechestru asigurator. Admisibilitate. încadrare juridică

Comentarii

0

C. proc. civ., art. 591, art. 593, art. 597

Neindicarea sumei totale pentru care se solicită înfiinţarea popririi asigurătorii nu constituie motiv pentru respingerea acestei cereri ca inadmisibilă, în condiţiile în care, art 597 alin. (2) C. proc. civ. dispune că dispoziţiile art. 592-595 C. proc. civ. se aplică corespunzător, în sensul că indisponibilizarea se face în măsura realizării creanţei.

Instanţa, în baza rolului activ, urma să determine câtimea până la care urma să se procedeze la indisponibilizare şi nu să aprecieze că o astfel de măsură ar fi inadmisibilă.

Decizia nr. 192/R din 11 aprilie 2006 - V.C.

Tribunalul Braşov, Secţia comercială şi de contencios administrativ a respins cererea formulată de creditoarea S.C. „C.G.” S.R.L. în contradictoriu cu debitoarea S.C. „E.C.I.” S.R.L. şi terţul poprit S.C. „B” S.R.L.

Instanţa a reţinut că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 591 alin. (3) C. proc. civ., întrucât reclamanta n-a justificat necesitatea înfiinţării popririi asigurătorii.

în continuare, s-a precizat că, faţă de dispoziţiile art. 597 alin. (2) C. proc. civ., incumbă creditorului reclamant obligaţia de-a indica suma datorată de debitor, până la concurenţa căreia solicită a fi instituită poprirea asiguratorie. Ori, în cererea reclamantei nu s-a indicat suma totală pentru care se solicită a fi instituită poprirea asiguratorie, astfel încât nu poate fi indisponibilizată întreaga sumă pe care debitorul o are de primit de la terţ. Astfel, în condiţiile în care sumele pe care le datorează terţul debitoarei S.C. „E.C.I.” S.R.L. sunt mult mai mari decât datoria neachitată, nu poate fi admisă indisponibil izarea.

Pe de altă parte, se mai arată că, întrucât penalităţile debitoarei curg până la data achitării debitului, există probabilitatea de-a preciza suma ce solicită a fi indisponibilizată. Dacă s-ar raţiona, reţine instanţa fondului, în modalitatea gândită de creditoare, s-ar ajunge la situaţia ca indisponibilizarea să vizeze sume mai mari decât cele pe care aceasta le are de primit.

Recursul s-a apreciat ca neîntemeiat.

Criticile recurentei, vizând raţionamentul instanţei de fond privitor la respingerea cererii de poprire asiguratorie, ţâţă de împrejurarea că nu s-a indicat suma totală pentru care solicită înfiinţarea popririi asigurătorii sunt greşite, în condiţiile în care art. 597 alin. (2) C. proc. civ., dispune că dispoziţiile art. 592-595 C. proc. civ. se aplică corespunzător, în sensul că indisponibilizarea se face în măsura realizării creanţei, deci până Ia concurenţa sumei ce rămânea constituirii creanţei. Instanţa, în baza rolului activ urma să determine câtimea până la care urma să se procedeze la indisponibilizare, şi nu să aprecieze că o astfel de măsură ar fi inadmisibilă.

Discutabile sunt, însă, consideraţiile instanţei privitoare la încadrarea în drept, care arată că nu sunt aplicabile art. 591 alin. (1) C. proc. civ., iar apoi apreciază asupra art. 593 alin. (2) C. proc. civ., în sensul că suma indicată de creditorul reclamant nu e determinată.

Instanţa potrivit principiului disponibilităţii era ţinută de limitele investirii sale, analizând cererea din perspectiva art. 597 alin. (1) raportat la art. 591 alin. (1) C. proc. civ., verificând strict cerinţele privitoare la creanţa constată prin act scris, care să aibă un caracter exigibil, precum şi necesitatea existenţei raportului juridic obligaţio-nal, în temeiul căruia o a treia persoană să datoreze sau să-i datoreze în viitor debitorului sume de bani.

Din această perspectivă, faţă de actul scris constatator al creanţei, factura fiscală nr. 9404824/102005 emisă în temeiul contractului de subantrepriză nr. 95/30.10.2004, pentru diferenţa de preţ de 786.775.397 lei şi pentru penalităţile aferente de 0,15% pe zi de întârziere calculate la valoarea facturată, izvorâte din sus amintitul contract, Curtea apreciază creanţa ca fiind litigioasă. Aceasta în contextul în care factura sus amintită nu a fost acceptată la plată şi este tăgăduită vehement de debitoare, iar tranzacţia autentificată nr. 782/13.08.2005 prin care administratorul C.A., ca reprezentant al S.C. „C.G.” S.R.L., renunţase la orice drepturi băneşti rezultate şi din contractul izvor al prezentelor pretenţii, este litigantă, existând pe rol o acţiune pentru constatarea nulităţii absolute.

Aşa fiind, condiţia exigibilităţii cerute de art. 591 alin. (1) C. proc. civ. nu este îndeplinită, cererea de poprire asiguratorie urmând să fie respinsă, însă pentru alte consideraţii, decât cele ale instanţei de fond.

<

Vezi şi alte speţe de drept comercial: