Autoritatea de lucru judecat. Verificarea existenţei puterii de lucru judecat

Comentarii

0

C. civ., art. 1201

Autoritatea de lucru judecat este un principiu de interes general potrivit căruia ceea ce s-a hotărât printr-un act de jurisdicţie, bine sau rău, se consideră că exprimă adevărul şi judecata nu mai poate fi reluată.

Prezumţia autorităţii de lucru judecat are la bază regula că, o constatare făcută printr-o hotărâre irevocabilă, nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre.

Decizia nr. 2/R din 12 ianuarie 2006 - G.D.

Creditoarea S.C. „M.C.” S.A. a solicitat somarea debitoarei S.C. „R.P.” S.A. să plătească suma de 1.064.494.218 lei, reprezentând contravaloarea unor facturi.

Prin sentinţa civilă nr. 849/C din 26 octombrie 2005 a fost admisă excepţia de necompetenţă generală a instanţelor judecătoreşti şi în consecinţă, s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii creditoarei în favoarea Comisiei de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Braşov.

S-a reţinut că, prin contractul de comision nr. 1335/26.02.2002 s-a stipulat de părţi, la art. 53, o clauză compromisorie, în sensul că litigiile ce derivă din executarea contractului se vor soluţiona de Comisia de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Braşov.

Reclamanta a invocat, prin cererea introductivă, pretenţii ce derivă din executarea actului adiţional nr. 014/2002 la contractul menţionat, încheiat în baza art. 50, acţiunea fiind patrimonială.

Actul adiţional făcând parte din contract, conform art. 9.1., este supus regulilor privind soluţionarea litigiilor prevăzute de contract.

Potrivit art. 3433 alin. (1) C. proc. civ., încheierea unei convenţii arbitrale exclude pentru litigiul care face obiectul ei, competenţa instanţei judecătoreşti.

Conform dispoziţiilor art. 159 pct. 1 C. proc. civ., instanţele judecătoreşti nu sunt competente să soluţioneze cauza.

Clauza compromisorie stipulată anterior naşterii litigiului îngrădeşte accesul părţilor de a uzita de procedura specială şi derogatorie a somaţiei de plată prevăzută de O.G. nr. 5/2001, aprobată prin Legea nr. 295/2002, aceasta reprezentând voinţa părţilor cuprinsă într-o convenţie, ce se impune faţă de părţi, dar şi faţă de instanţă cu forţa de lege, conform art. 969 C. civ.

Problema admisibilităţii unei cereri de somaţie de plată în faţa instanţelor arbitrale fiind subsidiară competenţei, va fi analizată de instanţa arbitrală.

împotriva sentinţei a declarat recurs creditoarea, care a solicitat modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul respingerii excepţiei de necompetenţă a instanţelor judecătoreşti, ca inadmisibilă.

în motivarea recursului s-a arătat că prima instanţă a fost învestită cu soluţionarea unui proces necontencios.

Procedura somaţiei de plată reglementată de O.G. nr. 5/2001 este o procedură specială în materia executării creanţelor, derogatorie de la dreptul comun, iar competenţa de soluţionare a cererii în anulare aparţine, conform art. 8 alin. (2) din O.G. nr. 5/2001, instanţei judecătoreşti şi nu Tribunalului arbitrai.

Intimata debitoare a cerut respingerea recursului, învederând că instanţa de fond, în mod legal, a constatat incidenţa clauzei compro-misorii, declinând competenţa la tribunalul arbitrai. Părţile determinând exclusiv competenţa tribunalului arbitrai, implicit au acceptat şi posibilitatea de a nu mai putea uza de dispoziţiile O.G. nr. 5/2001.

Examinând sentinţa atacată, instanţa de recurs a constatat următoarele:

Prin întâmpinarea formulată de debitoare în dosarul de fond s-a invocat sentinţa nr. 677/C din 27 iulie 2005, pronunţată în dosarul nr. 684/2005 al Tribunalului Braşov, precum şi existenţa triplei identităţi de elemente la care se referă art. 1201 C. civ.: părţi, obiect şi cauză.

Autoritatea de lucru judecat este un principiu de interes general potrivit căruia ceea ce s-a hotărât printr-un act de jurisdicţie, bine sau rău, se consideră că exprimă adevărul şi judecata nu mai poate fi reluată.

Prezumţia autorităţii de lucru judecat are la bază regula că o constatare făcută printr-o hotărâre irevocabilă nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre.

în speţă, sentinţa civilă nr. 677/C din 27 iulie 2005, pronunţată de Tribunalul Braşov, Secţia comercială şi de contencios administrativ, prin care a fost admisă excepţia de necompetenţă a Tribunalului Braşov şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de recurenta creditoare S.C. „M.C.” S.A. în contradictoriu cu intimata debitoare S.C. „R.P.” S.A. - având ca obiect emiterea somaţiei de plată pentru suma de 1.064.494.218 lei, reprezentând contravaloarea unor facturi - în favoarea Comisiei de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Braşov a intrat în puterea lucrului judecat având în vedere tripla identitate la care se referă art. 1201 C. civ.

Sentinţa mai sus invocată a devenit irevocabilă, prin nerecurare.

Constatându-se puterea de lucru judecat, motivele de recurs nu au mai fost examinate.

<

Vezi şi alte speţe de drept comercial: