Procedura insolvenţei. Jurisprudență Faliment
| Comentarii |
|
Tribunalul ARAD Sentinţă civilă nr. 935 din data de 31.10.2015
Pentru a fi întemeiată o contestație asupra planului de reorganizare, trebuie invocate doar motive de nelegalitate care să vizeze aspectele reglementate de lege în art. 94 și următoarele din Legea 85/2006, respectiv cele cu privire la persoana care a propus planul de reorganizare și condițiile în care acesta a fost depus, conținutul și durata planului, convocarea adunării creditorilor sau cele referitoare la votarea planului de reorganizare, nu un motiv care se referă la viabilitatea acestuia raportat la posibilitatea de obținere a unor venituri pentru achitarea creanțelor.
Prin Decizia civilă nr. 1140/A/16.12.2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, Secția a II-a Civilă a fost respins apelul formulat împotriva sentinței civile nr. 935/13.10.2015 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr. 1151/108/2014/a3, Curtea reținând următoarele:
Prin sentința antemenționată a fost confirmat planul de reorganizare propus de către debitorul SC H.D. SRL Dezna prin administrator special Ș.M.C. debitorul conducându-și activitatea sub supravegherea administratorului judiciar C.I. SPRL Timișoara și în conformitate cu planul confirmat.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a constatat că prin Sentința civilă nr.173/13.05.2014 s-a deschis procedura generală a insolvenței prevăzută de Legea nr.85/2006 împotriva debitorului SC HD SRL Dezna și s-a numit administrator judiciar C.I. SPRL Timișoara; că prin Încheierea din data de 7.07.2015 s-a afișat la ușa instanței tabelul definitiv al creanțelor debitorului; că debitorul prin administrator special Ș.M.C. a înregistrat un plan de reorganizare în condițiile art.94 al.1 lit. a din Legea nr.85/2006 și că potrivit procesului verbal al adunării generale a creditorilor nr.1571/11.09.2015 planul de reorganizare a fost votat în condițiile art.100 din Legea nr.85/2006.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel creditoarea DGRFP Timișoara - AJFP Arad, solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței atacate în sensul neconfirmării Planului de reorganizare și intrarea societății debitoare în faliment.
În motivare, arată că la adunarea creditorilor din data de 11.09.2015 creditoarea apelantă nu a aprobat Planul de reorganizare propus de către debitoare întrucât Planul de reorganizare nu este viabil.
Astfel, se prevede prin Plan că societatea estimează obținerea de venit din înstrăinarea prin vânzare a activelor chiar înainte de finalizarea planului de reorganizare"pentru ca în anul III de reorganizare, să fie lichidat/ vândut activul debitoarei de către administratorul special (asociatul unic) în condițiile în care din evidențele contabile ale debitoarei imobilizările financiare din 2010 sunt 0, cu cifra de afaceri din 2012 de 0, lichiditate de 0 din 2011, din 2012- 2015 debitoarea nu a desfășurat activitate economică, ceea ce reprezintă un paradox.
De asemenea, consideră că planul de reorganizare nu a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 95 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței. La art. 101 din legea insolvenței se prevede în mod imperativ faptul că pentru a putea fi confirmat un plan de reorganizare trebuie îndeplinite cumulativ o serie de condiții:
Raportat la dispozițiile art. 100 alin. 1 lit. B din Legea nr. 85/2006, Planul nu putea să fie considerat votat, respectiv acceptat în condițiile în care apelanta s-a opus la votarea Planului, iar creanța sa are o valoare mare de 387.986,00 lei respectiv 91,158% din creanțe bugetare.
Mai mult, Planul de reorganizare nu respectă nici dispozițiile alineatului 2 al art. 101 din același act normativ.
Din textele mai sus menționate rezultă faptul că grupa bugetarilor este defavorizată și că nu este supusă unui tratament corect și echitabil, respectiv în Plan, categoria creanțelor bugetare nu sunt plătite integral în timp ca în faliment această categorie de creanțe ar fi fost plătită :"primesc mai puțin decât ar fi primit în cazul falimentului".
Prin întâmpinarea depusă la dosar, C.I. SPRL Timișoara în calitate de administrator judiciar al SC HD SRL Dezna, a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate.
Examinând calea de atac a creditoarei, Curtea o reține ca nefondată pentru următoarele considerente:
Prin apelul promovat de creditoarea bugetară, nu se invocă motive de nelegalitate care să vizeze aspectele reglementate de lege în art. 94 și următoarele din Legea 85/2006, respectiv cele cu privire la persoana care a propus planul de reorganizare și condițiile în care acesta a fost depus, conținutul și durata planului, convocarea adunării creditorilor sau cele referitoare la votarea planului de reorganizare, ci un prim motiv din calea de atac se referă la viabilitatea acestuia raportat la posibilitatea de obținere a unor venituri pentru achitarea creanțelor.
În acest sens, argumentele creditoarei sunt neîntemeiate întrucât sunt în contradicție cu starea de fapt și nu țin seama de conținutul planului de reorganizare care a cuprins într-un capitol și strategia de derulare a acestei faze din insolvență, modalitățile de încasare a veniturilor dar și sursa de achitare parțială a creanței deținute de această creditoare ca urmare a valorificării unei garanții reale imobiliare.
Mai mult decât atât, se omite că în condițiile art. 101 din Legea 85/2006, judecătorul sindic poate să ceară unui practician în insolvență exprimarea unei opinii privind posibilitatea de realizare a planului, ori atâta timp cât o astfel de opțiune nu a fost avută în vedere de judecătorul sindic în speță, și creditorul apelant avea posibilitatea solicitării unei astfel de opinii, vis-a-vis de oportunitatea derulării unui plan de reorganizare, însă în concret, apelanta nu a făcut o astfel de solicitare în fața judecătorului sindic; prin întâmpinarea sa, administratorul judiciar mai susține pe de altă parte și modalitatea lichidării tuturor imobilizărilor din activul societății (clădire alimentație publică) pentru îndestularea masei credale sau activului, chiar înainte de finalizarea acestui plan, aspecte cuprinse în planul de reorganizare.
Un alt motiv al apelului se referă la imposibilitatea considerării ca votat a planului, prin raportare la art. 101 alin.1 lit. B din lege, care prevede că planul poate fi confirmat în cazul în care sunt doar două categorii de creditori, dacă și categoria cu valoarea totală cea mai mare a creanțelor a acceptat planul, iar creditoarea bugetară a votat împotriva acestuia, însă această prevedere nu este aplicabilă speței în condițiile în care au fost cinci categorii de creanțe înscrise în tabelul de creanțe a creditorilor și care au participat la adunarea generală și la votul acestuia. Ipoteza de la lit. B se referă la situația în care sunt doar două categorii de creditori ai debitoarei.
Este nefondată și susținerea apelantei referitoare la nerespectarea de către planul de reorganizare a dispozițiilor din art. 101 alin.2 din lege, respectiv îndeplinirea cumulativă a condițiilor referitoare la tratamentul corect și echitabil a creditorilor, dispoziție legală care are în cuprinsul său trei condiții cumulative de îndeplinit, însă apelanta afirmă fără argumente că grupa creditorilor bugetari ar fi defavorizată întrucât această categorie de creanță nu sunt plătite integral în timp ce în faliment, ar fi fost plătită în totalitatea sa.
Ipoteza invocată de apelantă este cea din art. 101 alin.2 lit.a) din lege, în care se arată că nici una din categoriile care resping planul și nici o creanță care a respins planul să nu primească mai puțin decât ar fi primit în cazul falimentului, însă aserțiunea creditoarei bugetare este de înlăturat întrucât în planul de reorganizare, la cap.8.3.4 s-a cuprins o prezentare comparativă a sumelor estimate a fi obținute, iar la simularea pentru reorganizare s-a cuprins un procent de achitare a creanței bugetare de 100 %, pe când în simularea de faliment această categorie de creanță ar fi primit doar 71,4 % din totalul ei.
Pe de altă parte, această creditoare bugetară nu intră nici în categoria de creanțe defavorizate așa cum este definită de art. 3 pct.21 din lege, în condițiile în care nu se regăsește nici una din situațiile de modificare pentru această creanță, așa cum sunt stabilite în textul menționat mai sus.
Pe cale de consecință și în conformitate cu art. 480 alin1 C.proc.civ.m, Curtea de Apel a respins ca nefondat apelul declarat de creditoare.
| ← Procedura insolvenţei. Jurisprudență Faliment | Procedura insolvenţei. Jurisprudență Faliment → |
|---|
