Procedura insolvenţei. Jurisprudență Faliment
| Comentarii |
|
Tribunalul ARAD Sentinţă civilă nr. 306 din data de 19.10.2015
Potrivit dispozițiilor art. 13, alin. 1 din OUG nr.86/2006 capitalul social al societății profesionale cu răspundere limitată se varsă la momentul constituirii societății iar secretariatul general al UNPIR este obligat să verifice vărsarea integrală a capitalului social la momentul constituirii și, dacă este cazul, să verifice evaluarea aporturilor în industrie, în natură sau în clientelă, evaluarea trebuind a fi realizată de către un evaluator autorizat, membru al Asociației Naționale a Evaluatorilor din România (ANEVAR), desemnat de adunarea asociaților.
Prin Decizia civilă nr. 23/19.01.2016 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, Secția a II-a Civilă, a fost respins ca nefundat recursul formulat împotriva sentinței civile nr.306/CC din 19 octombrie 2015, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr.111/108/2012.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de control judiciar a constatat, în fapt, următoarele:
Prin sentința civilă nr.306/CC din 19 octombrie 2015 pronunțată în dosar nr. 111/108/2012, judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Arad, a constatat radiată societatea profesională I IPURL, lipsa capitalului social de afecțiune și lipsa capitalului social industrial din noua societate înființată F SPRL, capitalul social al acesteia fiind constituit doar din numerar și, totodată, a constatat că din contractul societății F SPRL, lipsesc orice referiri privind portofoliul noii societăți înființate, reținând că din declarațiile de succesiune lipsesc orice mențiuni privind portofoliul transmis de la I IPURL la F SPRL, conform art. 13 alin. 1 raportat la art. 22 alin. 7 din OUG nr.86/2006. Prin aceeași hotărâre, judecătorul sindic a constatat lipsa lichidatorului judiciar desemnat care a fost radiat și că prezenta procedură nu este administrată de la data radierii I IPURL desemnând lichidator judiciar provizoriu pe E SPRL Arad.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic, cu privire la existența sau nu a unei societăți de practicieni de insolvență care să administreze procedura falimentului debitoarei SC T.I. SRL, a constatat că procedura acestei debitoare a fost deschisă potrivit Încheierii de Cameră de Consiliu nr. 71/CC din 23.01.2012, încheiere prin care a fost desemnată să administreze această procedură CIPI - MMO, care, ulterior și-a schimbat forma de organizare în I IPURL, potrivit Încheierii de ședință nr. 2179 din 08.10.2012.
S-a mai reținut că la data de 19.06.2015, potrivit Deciziei nr. 6/2015 a Consiliului Național de Conducere al UNPIR, I IPURL s-a radiat din tabloul practicienilor în insolvență al UNPIR astfel că judecătorul sindic a statuat că acest subiect de drept nu mai există.
S-a mai constatat că, prin aceeași hotărâre, același organism a aprobat înregistrarea în Registrul formelor de organizare și înscrierea în secțiunile corespunzătoare ale Tabloului de Evidență UNPIR a F SPRL și că, deși I IPURL, nu mai exista, susținea în continuare rapoartele depuse la acest dosar anterior, fără să aducă la cunoștința judecătorului sindic sau al creditorilor acest fapt, potrivit Încheierii de ședință din data de 22.06.2015, astfel că și publicațiile la BPI au fost eronate.
Judecătorul sindic a mai observat că, deși la dosarul cauzei nu a fost depusă nici o dovadă a presupusei schimbări a formei de organizare, iar noua societate nu a fost confirmată de creditori și de judecătorul sindic, la data de 01.09.2015 este convocată Adunarea Creditorilor pentru ca aceștia să aprobe rapoartele de activitate anterioare și să aprobe o ofertă de preț, convocare realizată de către F SPRL, la dosarul cauzei fiind doar o informare a judecătorului sindic însoțită de declarația de succesiune, fără anexe privind portofoliul, fiind invocată o încheiere de desemnare a F SPRL din anul 2012, deși o astfel de încheiere nu există.
De asemenea, prima instanță a mai constatat că declarațiile de succesiune au fost semnate de practicianul în insolventă M.M. abia la data de 19.10.2015, în ședință publică, la punerea în discuție a aspectului nesemnării pentru conformitate de către judecătorul sindic și că respectivele declarații de succesiune nu sunt însoțite și de anexe, ci doar de documente publicate la BPI și de certificatele fiscale.
Judecătorul sindic a mai constatat că abia pentru data de 02.10.2015 s-a convocat Adunarea Creditorilor cu mențiunea privind schimbarea formei de organizare a I IPURL în F SPRL.
În privința schimbării formelor de organizare pentru alte societăți de practicieni în insolvență, judecătorul sindic nu a analizat aceste schimbări, ele fiind prezentate trunchiat în prezenta cauză, în plus, pentru fiecare în parte s-a analizat schimbarea la momentul respectiv.
Cu privire la situația concretă din cauza de față, judecătorul sindic a constatat că, potrivit Contractului de Societate al F SPRL, aceasta este constituită prin voința practicienilor în insolvență B.C.C. și M.M.O., nu prin voința CII BCC și I IPURL.
De asemenea, potrivit art. 8 din Contractul de Societate, capitalul social al F SPRL se compune din 3.500 lei în numerar, câte 50% pentru fiecare membru, vărsați integral la data constituirii noii societăți.
Cu privire la acest aspect, judecătorul sindic a invocat art. 7 din OUG nr. 86/2006 privind organizarea activității practicienilor în insolvență și a subliniat că potrivit Contractului de Societate al F SPRL, acesta are un capital social constituit doar din numerar fără să fi fost aduse ca aport nici portofoliul ca și capital industrial, nici capitalul de afectațiune reprezentând patrimoniul celor două societăți radiate.
S-a reținut că, deși au fost date declarații de succesiune de către cei doi practicieni în insolvență care fac parte din F SPRL, aceste declarații de succesiune nu au fost completate cu societățile aduse efectiv în patrimoniu, prin arătarea denumirii societăților pe care le administrau în vechile forme de organizare, stadiul procedurii (știut faptul că procedura generală se administrează de un administrator judiciar, pe când cea a falimentului de un lichidator), indicarea datelor de identificare a societăților și de identificare a dosarului de insolvență.
De asemenea, judecătorul sindic a mai observat că nu au fost completate nici un fel de mențiuni privind transmiterea patrimoniului propriu al celor două societăți radiate, în condițiile în care I IPURL deținea, pe lângă active, și un pasiv rămas nelichidat, pasiv din care fac parte amenzile aplicate de către judecătorii sindici și alte obligații de plată legale sau rezultate din hotărâri judecătorești, ori din obligațiile ce îi reveneau potrivit Legii nr. 85/2006 (conform dovezii depusă la dosar din oficiu).
Invocând art. 13, alin. 1 din OUG nr.86/2006 conform căruia capitalul social al societății profesionale cu răspundere limitată, reprezentând minimum 3.500 lei, se varsă la momentul constituirii societății iar secretariatul general al UNPIR este obligat să verifice vărsarea integrală a capitalului social la momentul constituirii și, dacă este cazul, să verifice evaluarea aporturilor în industrie, în natură sau în clientelă, evaluarea trebuind a fi realizată de către un evaluator autorizat, membru al Asociației Naționale a Evaluatorilor din România (ANEVAR), desemnat de adunarea asociaților, judecătorul sindic a constatat că o atare evaluare lipsește și nu a putut fi prezentată nici la termenul de judecată fixat, în condițiile în care o astfel de evaluare este necesară înainte de constituirea noului SPRL.
Prin urmare, judecătorul sindic a constatat că prin aportul în industrie, compus din portofoliul deținut de cele două societăți radiate nu a fost transmis în mod legal către F SPRL.
Cu privire la susținerea privind transformarea formei de organizare, judecătorul sindic a constatat că este posibilă o astfel de transformare, dar în condițiile art. 22 din OUG nr. 86/2006, adică separat sau prin metodele fuziunii ori divizării, însă în cauza de față nu se poate vorbii despre fuziune sau divizare, deoarece nu există astfel de operațiuni.
Cu privire la transformarea celor două societăți separat, judecătorul sindic a subliniat că este posibilă fără lichidarea celor două societăți și cu aportarea cotei-părți indivize din patrimoniul de afectațiune profesională, conform evidențelor financiar-contabile ale formei de exercitare ale formei de exercitare a profesiei care se transformă, aporturile transferate operând la valoarea nominală reflectată în aceste evidențe.
Cu toate acestea prima instanță a statuat că o astfel de aportare nu a fost dovedită în situația concretă a dispariției I IPURL și a constituirii F SPRL, mai mult, I IPURL a fost radiată fără ca patrimoniul său să fie transmis către F IPURL și că despre faptul neaportării capitalului social de afectațiune s-a sesizat din oficiu și UNPIR, Filiala Arad care a solicitat F-ului dovezi privind această aportare încă din data de 11 august 2015.
În concluzie, judecătorul sindic a subliniat că nu sunt deci dovezi privind contopirea I IPURL cu CIIBCC, lipsind orice referire la contopirea celor două patrimonii, motiv pentru care judecătorul sindic a constatat radiată societatea profesională I IPURL, și a desemnat provizoriu în cauză un alt practician de insolvență, respectiv E SPRL pentru a prelua toate atribuțiunile specifice necesare administrării procedurii falimentului SC T.I. SRL Zimandu Nou.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul F SPRL, în calitate de fost lichidator judiciar al SC T.I. SRL solicitând casarea în tot a hotărârii recurate, respingerea ca inadmisibilă și nefondată a cererii de înlocuire și a se constata că este succesoarea de drept a SCP I IPURL, precum și menținerea sa în calitate de lichidator judiciar al debitoarei.
În opinia recurentului, înlocuirea sa din calitatea de lichidator judiciar al debitoarei SC T.I. SRL s-a făcut cu încălcarea prevederilor legale și cu interpretarea greșită a legii, și anume:
S-a arătat că instanța de fond a constatat lipsa capitalului social de afectațiune, aspect total neadevărat, nelegal și în plus irelevant în cazul unui SPRL. În opinia recurentei, în conformitate cu prevederile legale SPRL-ul, la fel ca și SRL-ul, este o societate cu răspundere limitată, care în decursul desfășurării activității sale cunoaște creșteri și descreșteri ale patrimoniului său. În cazul SPRL-ului ca și în cazul SRL-ului, noțiunea de patrimoniu de afectațiune nu există nefiind necesară pentru ca nu ne aflam în situația unei persoane fizice autorizate la care patrimoniul de afectațiune a fost necesar să fie definit pentru a-l separa de întregul patrimoniu al persoanei fizice.
S-a mai susținut că SPRL-ul a cărui noțiune și formă de organizare derivă din SRL, își desfășoară activitatea în speță pe baza unui patrimoniu format din mijloacele fixe, obiectele de inventar, transferat prin declarația de succesiune de către unul dintre asociați de la vechea formă de organizare fiind de la data transferului titularul acestui patrimoniu. Pe de altă parte chiar în situația inexistenței unui transfer de patrimoniu de la vechea formă de organizare, SPRL-ul își poate desfășura activitatea după data constituirii, prin închirierea de bunuri necesare. S-a arătat că OUG 86/2006 nu prevede obligativitatea constituirii unui patrimoniu de afectațiune iar în opinia recurentului, nu este cazul în situația SPRL-ului. Astfel, s-a susținut că legea prevede obligativitatea constituirii acestuia prin contract de societate și prevede că aceasta este titular a unui patrimoniu propriu dacă și-l achiziționează, caz în care răspunde cu patrimoniul pentru obligațiile sale, dar nu prevede obligativitatea existenței unui patrimoniu de afectațiune strict și special delimitat. S-a arătat că în cazul de față nu vorbim de o persoană sau două persoane fizice autorizate ci de minim doi asociați care răspund fiecare în limita aportului social al fiecăruia. Pe cale de consecința, nu se poate vorbi de o răspundere a asociaților cu întreg patrimoniul lor ci doar cu o răspundere a asociaților în limita aportului social al fiecăruia. În atare situație, existența unui patrimoniu de afectațiune delimitat din patrimoniul fiecărui asociat nu mai operează.
Apelanta a subliniat că legea delimitează clar răspunderea asociaților în limita aportului social al fiecăruia adică a cotei la patrimoniul social al SPRL al fiecărui asociat. În speță, recurentul arată că și-a început activitatea cu un patrimoniu transferat conform declarației de succesiune de către unul dintre asociați, format din mijloace fixe, obiecte de inventar etc. Acesta este posibil să crească sau să scadă in decursul derulării activității, dar niciodată să lipsească. Instanța de fond constatând lipsa capitalului social de afectațiune a făcut o afirmație în afara cadrului legal dedus judecații întemeindu-și hotărârea pe o constatare nelegală și neadevărată.
Pe de o parte constatând lipsa capitalului social de afectațiune, instanța de fond a constatat lipsa a ceva ce OUG nr. 86/2006 nu reglementează, noțiunea/termenul de capital social, neexistând în cazul SPRL, ci doar în cazul SRL-ului. În cazul SPRL, OUG nr.86/2006 reglementează obligativitatea existenței aportului social care poate fi constituit în numerar, în natură și în industrie. În opinia apelantei, daca instanța de fond, prin lipsa capitalului social de afectațiune, a considerat că lipsește aportul social, în opinia recurentului, acest aspect este neadevărat, întrucât prin contractul de societate este prevăzut la art.8 compunerea acestui aport social, în numerar în sumă de 3500 lei, iar art.9 reglementează repartizarea acestuia pe părți sociale între asociați. În concluzie, având în vedere cele de mai sus, instanța de fond a constatat ceva ce legea nu reglementează în cazul SPRL, amestecând noțiunile de patrimoniu de afectațiune și aport social, rezultând în viziunea instanței necesitatea existenței legale nu numai a unei noi noțiuni ci și a unei noi obligații de respectat în cazul SCP F SPRL, și anume "capitalul social de afectațiune".
S-a mai arătat că OUG 86/2006 stabilește foarte clar formele de organizare în cadrul cărora își pot exercita activitatea practicienii în insolvență, și anume:
- Cabinet Individual de Insolvență (caz în care definește și patrimoniul inițial al acesteia și modul în care se constituie: din aportul inițial al titularului). În acest caz, legiuitorul definește pentru prima și singura dată patrimoniul de afectațiune ca fiind patrimoniul cabinetului individual ca fiind afectat exclusiv activității profesionale. De asemenea, definește și limitele acestuia ca fiind o fracțiune distinctă a patrimoniului practicianului.
- S.P.R.L - caz în care legiuitorul stabilește foarte clar că SPRL-ul răspunde cu întreg patrimoniul, iar corespunzător noțiunii de SPRL adică cu răspundere limitată asociații răspund în limita aportului. În acest caz legiuitorul nu mai separă din întregul patrimoniu al societății, o parte a acestuia sub formă de patrimoniu de afectațiune supus obligațiilor SPRL-ului față de terți.
- I.P.U.R.L.- caz în care sunt aplicabile noțiunile SPRL în măsura compatibilități.
Recurenta a mai considerat că stabilind în sarcina sa obligativitatea existenței unui capital social de afectațiune, instanța de fond, a obligat SPRL-ul la existența a ceva ce trebuie să lipsească pentru că nu există din punct de vedere legal. De altfel, instanța de fond a constatat lipsa dar nu indica ce articole de lege reglementează capitalul social de afectațiune și ce articole legale trebuie să le respecte și ce articole legale a încălcat recurentul SCP F SPRL.
S-a arătat că pe de alta parte, ceea ce instanța nu a constatat și trebuia să constate, este că societatea are un patrimoniu propriu transferat prin declarația de succesiune de la vechea formă de organizare la noua formă de organizare de către asociatul sau, și că SCP F SPRL mai are și un portofoliu de lucru, constituit din numirile în dosarele de insolvență, transferate de la vechile forme de organizare de către asociați.
Pe cale de consecință, recurentul SCP F SPRL arată că este titulara unui patrimoniu propriu, transferat de la vechile forme de organizare ale practicienilor în insolvență în folosința noii societăți.
S-a susținut că instanța de fond constatând lipsa capitalului social industrial, adică lipsa activității profesionale a practicienilor în insolvență asociați, a interpretat greșit actul juridic dedus judecații, răstălmăcind prevederile legale, considerând că aportul social este obligatoriu să fie constituit în numerar, natură și în industrie. Or, potrivit prevederilor art.7 alin.2 din OUG.nr.56/2006 aportul social poate fi în numerar, în natură și în industrie. Astfel că, poate fi într-una din normele amintite mai sus fără a fi obligatoriu ca acesta să fie constituit din toate cele 3 forme. În opinia recurentului, această interpretare a legii este nelegală. S-a arătat că în conformitate cu prevederile art. 10 din OUG 86/2006 contractul de societate respectă prevederile literei d) ale acestui articol și art. 10 in întregime așa cum instanța de fond poate constata.
Recurentul SCP F SPRL apreciază că este corectă constarea instanței de fond în sensul că, capitalul său social este doar sub formă de numerar, dar acesta nu înseamnă că încalcă prevederile legale. Legea nu obligă SPRL-ul la constituirea aportului social sub toate cele trei ferme ci doar sub una dintre acestea. Recurentul solicită instanței de recurs să observe că din nou instanța a fond făcut confuzie între termenii legali noțiunea de capital social neexistând în cazul SPRL.
Cu privire la constatarea instanței că din contractul de societate al SCP F SPRL lipsesc referirile privind portofoliul noii societăți, recurentul solicită instanței de recurs să constate că în conformitate cu prevederile OUG 86/2006 nu rezultă obligativitatea că în cuprinsul acestui contract să fie prevăzut, în mod expres și portofoliul transmis noii societăți ci doar aportul social integral vărsat. Așa cum instanța de recurs poate constata aportul social este constituit exclusiv în numerar, iar portofoliul nu intră în aportul social fiind transmis în noua societate de către asociați prin declarația de succesiune.
Recurentul arată că în speță, nu ne aflam în cazul prevăzut de art.22 alin. 7 din OUG 86/2006, astfel la constituirea noii societăți SC F SPRL asociații au aportat patrimoniul social doar în numerar. Restul respectiv numirile în dosarele de insolvență, obiectele și bunurile au fost transferate noii societăți prin declarația de succesiune nefiind transformate în părți sociale atribuite asociatului.
De asemenea, recurentul precizează că dacă ar fi transformat numirile în dosarele de insolvență în părți sociale, respectiv dacă ar fi adus aceste numiri în capitalul social al societății sale la fiecare închidere de procedură s-ar afla în situația hilară de a reevalua capitalul social corespunzător fiecărei închideri.
Cu privire la susținerea instanței că din declarațiile de succesiune lipsesc orice mențiuni cu privire la portofoliul transmis de la SCP I IPURL la SCP F SPRL, recurentul apreciază că afirmațiile instanței sunt nefondate și nelegale, în totală contradicție cu realitatea.
S-a arătat că declarația de succesiune cuprinde mențiunea că se transferă din portofoliul SCP I IPURL către SCP F SPRL portofoliul activităților de insolvență, respectiv numirile în dosarele de insolvență adică se transferă către SCP F SPRL activitatea practicianului în insolvență împreună cu veniturile rezultate din aceasta.
În drept, recurentul a invocat art. 304 pct.3,4,5,6,7,8,9 Cod procedură civilă, OUG 86/2006 și Legea 85/2006.
Examinând recursul declarat în cauză, atât prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor art. 304 și art. 3041 din Codul de procedură civilă, cât și din oficiu - în baza art. 306 alin. 2 din același cod, Curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:
În cea mai mare parte, criticile formulate de către recurentă nu sunt pertinente, în sensul că nu privesc adevăratul motiv pentru care judecătorul sindic a dispus numirea provizorie a unui alt practician de insolvență în prezentul dosar. Astfel, așa cum rezultă din hotărârea atacată, motivul pentru care instanța de fond a dispus numirea unui alt practician de insolvență în dosar este legat de faptul că lichidatorul I IPURL nu mai există din data 19 iunie 2015 în baza Deciziei nr. 6/2015 a Consiliului Național de Conducere al UNPIR iar din probele administrate în cauză nu rezultă că noul subiect de drept înființat - F SPRL a preluat în mod legal portofoliul de dosare de insolvență a fostului I IPURL. În acest sens, judecătorul sindic a invocat lipsa anexelor care trebuie să însoțească declarația de succesiune precum și faptul că această declarație de succesiune a fost dată și semnată abia la data de 19 octombrie 2015 de către M.M.
Or, la termenul de judecată din 15 decembrie 2015, instanța de recurs a amânat cauza punând în vedere recurentului să depună la dosar documentele din care să rezulte preluarea valabilă a portofoliului de dosare al fostului I IPURL, adică o declarație de succesiune însoțită de anexele corespunzătoare din care să rezulte care anume dosare sunt preluate de noul subiect de drept.
Cu toate acestea, recurentul, deși a depus note de ședință în care a invocat pretinsa existență a unor astfel de declarații de succesiune cu tot cu anexe, nu a binevoit a le depune la dosar, depunând însă un înscris datând din 22 septembrie 2015, emis de Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România - Filiala Arad din lectura căruia se poate constata că acest organism profesional nu poate confirma existența unei relații de succesiune între cele două societăți profesionale, I IPURL și respectiv F SPRL.
Având în vedere aceste considerente de fapt și de drept, constatând că recurenta F SPRL nu a făcut dovada calității de succesor al I IPURL în ce privește dosarele de insolvență în care acest fost subiect de drept a fost desemnat, Curtea a făcut aplicarea art.312 alin.1 C. pr.civ. și a respins ca nefondat recursul declarat de recurentul F SPRL.
| ← Procedura insolvenţei. Jurisprudență Faliment | Procedura insolvenţei. Jurisprudență Faliment → |
|---|
