Repunere in termen motivare recurs Acte medicale Insolventa Raspundere civila delictuala
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREŞTI-SECŢIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.51
Şedinţa publică de la 21.01.2008
Pe rol soluţionarea recursului formulat de recurentul E. I. U., în contradictoriu cu intimatele SC G.E.N.S.A.I. J. SRL – prin lichidator judiciar H. S., ADMINISTRAŢIA FINANŢELOR PUBLICE SECTOR 3 şi D.I.T.L. SECTOR 3 B, împotriva sentinţei comerciale nr.2340/13.06.2007, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a Comercială, în dosarul nr(...).
La apelul nominal făcut în şedinţă publică se prezintă recurentul prin avocat B. D. cu împuternicire avocaţială la dosar şi intimata A.F.P. sector 3 prin consilier juridic B. U. care depune delegaţie la dosar, lipsind celelalte părţi.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care, intimata prin consilier juridic învederează că în opinia sa recursul este tardiv motivat.
Curtea, pune în discuţia părţilor prezente cererea de repunere în termen a motivelor de recurs formulată de recurent.
Recurentul prin avocat învederează că a făcut dovada imposibilităţii de a depune motivele de recurs în termenul prevăzut de lege, mai presus de voinţa părţii, cu actele medicale anexate la dosar, solicitând admiterea cererii de repunere în termenul de motivare a recursului.
Intimata prin consilier juridic se opune la cererea de repunere în termenul de motivare a recursului, învederând că recursul trebuia motivat odată cu cererea de recurs sau în termen de 10 zile, considerând că nu sunt relevante adeverinţele medicale depuse la dosar.
Curtea deliberând asupra cererii de repunere în termenul de motivare a recursului, o admite şi repune recurentul în termenul de depunere a motivelor de recurs, având în vedere actele medicale depuse la dosar din care rezultă starea de sănătate psihică şi fizică a recurentului.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea în baza art. 150 c.p.civ. constată dezbaterile încheiate şi acordă cuvântul pe recurs.
Recurentul prin avocat solicită admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi pe fond, respingerea acţiunii, fără cheltuieli de judecată.
Intimata prin consilier juridic solicită respingerea recursului, menţinerea sentinţei atacate ca fiind legală şi temeinică, administratorul societăţii debitoare a fost vinovat de starea de insolvenţă şi de debitele restante.
CURTEA,
Prin sentinţa comercială nr. 2340/13.06.2007 Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII a Comercială, Judecător – sindic a admis cererea formulată de lichidatorul judiciar H. S. în baza articolului 138 litera „a” din Legea nr.85/2006 şi a obligat pârâtul E. I. U. să suporte pasivul societăţii debitore SC G.E.N.S.A.I. J. SRL în sumă de 169.374 lei către ADMINISTRAŢIA FINANŢELOR PUBLICE SECTOR 3 B şi 360 lei către D.I.T.L. SECTOR 3 B, reţinând în esenţă faptul că în cauză sunt incidente dispoziţiile articolelor 27 alineat 1, 30 alineat 1 din Legea nr.82/1991, republicată (nu a depus bilanţul contabil aşa cum se prevede de aceste texte de lege), articolul 73 litera c din Legea nr.31/1990 republicată, articolul 72 din Legea nr.31/1990, articolul 1540 Cod civil, articolul 374 Cod comercial şi articolul 137 literele a şi d din Legea nr.64/1995 republicată dispoziţii care dovedesc culpa administratorului societăţii în calitatea sa de mandatar de a contribui şi a cauza starea de faliment a debitoarei.
Împotriva acestei sentinţe comerciale, intimatul în termen legal prevăzut de articolul 8 alineat 2 din Legea nr.85/2006 a declarat recurs nemotivat pentru soluţionarea căruia
la Curteade APEL BUCUREŞTI – Secţia a V a Comercială la data de 28.09.2007 s-a înregistrat dosarul nr(...).
Motivele de recurs au fost depuse la data de 19.11.2007, cu depăşirea termenului prevăzut de articolul 8 alineat 2 din Legea nr. 85/2006 raportat la articolul 303 alineatele 2 şi 3 Cod procedură civilă.
La termenul din 19.11.2007 recurentul prin apărător a formulat o cerere de repunere în termenul de depunere a motivelor de recurs, motivată de imposibilitatea obiectivă de a respecta termenul legal din motive care i-au afectat grav sănătatea depunând acte medicale în acest sens.
Referitor la această cerere, Curtea analizând actele medicale (vezi filele 20.-24 dosar recurs din care rezultă printre altele că la data de 12.08.2000 recurentul a fost victima unui accident rutier în urma căruia a suferit numeroase traumatisme cranio-cerebrale care au presupus intervenţii chirurgicale şi spitalizare îndelungată) constată că din motive mai presus de voinţa sa, recurentul nu a putut depune motivele de recurs în termenul prevăzut de articolul 8 alineat 2 din Legea nr.85/2006, motiv pentru care va admite cererea şi îl va repune pe recurent în termen, înlăturând susţinerile intimatei ca nefondate.
Recurentul consideră că sentinţa atacată este nelegală deoarece instanţa de fond analizând superficial probele administrate şi interpretând eronat dispoziţiile articolului 138 alineat 1 din Legea nr.85/2006 nu a observat că în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor răspunderii prevăzute de articolele 998 – 999 cod civil (se invocă dispoziţiile articolului 304 punctul 9 Cod procedură civilă).
..//..
Intimatele legal citate nu au depus întâmpinare.
Nu sau mai administrat alte probe noi în sensul dispoziţiilor articolului 305 Cod procedură civilă.
Curtea verificând legalitatea lucrărilor dosarului de fond în raport de criticile formulate constată că recursul este fondat pentru următoarele motive:
Din formularea textului articolului 138 alineat 1 din Legea nr. 85/2006 rezultă că sunt răspunzători civil, membrii organelor de conducere ….. etc., care au cauzat starea de insolvenţă a societăţii unde îşi desfăşurau activitatea prin săvârşirea uneia dintre faptele prevăzute la literele a-g. Folosirea sintagmei „a cauzat” sugereazăexistenţa unui raport de cauzalitate între fapta personală a celor vizaţi de textul de lege menţionat şi prejudiciul suferit de averea debitorului şi consecutiv de creditori, noţiune care include o astfel de răspundere în categoria răspunderii civile delictuale şi nu contractuale aşa cum eronat a considerat Judecătorul – sindic. Din întreaga redactare a articolului 138 din Legea nr.85/2006 se desprind intenţia legiuitorului de a conferi răspunderii reglementate trăsăturile caracteristice prevăzute de articolele 998 – 999 Cod civil, şi anume: existenţa unei fapte ilicite, a unui prejudiciu, a raportului de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, a vinovăţiei persoanei în săvârşirea faptei ilicite în una din formele consacrate (intenţia sau culpa). Analizând din acest punct de vedere probele administrate, Curtea constată că lichidatorul judiciar nu a făcut decât simple afirmaţii generice şi presupuneri nesusţinute de dovezi concrete. Judecătorul – sindic preluând aceste simple speculaţii şi pornind de la premisa greşită a caracterului contractual al răspunderii patrimoniale a administratorului în baza dispoziţiilor articolului 138 literele a şi d din Legea nr.85/2006 a ajuns la concluzia falsă potrivit căreia, culpa în cazul intimatului, ca mandatar al societăţii debitoare se prezuma şi în consecinţă nu mai era nevoie de dovedirea altor elemente. Fiind considerată drept o răspundere civilă delictuală, Curtea consideră că în cauză, pentru a se fi putut dispune aplicarea dispoziţiilor articolului 138 literele a şi d, lichidatorul judiciar trebuia să administreze probe din care să rezulte faptele concrete care săvârşite de recurent au cauzat starea de insolvenţă a societăţii debitoare. Nedepunerea actelor contabile nu constituie prin ea însăşi un motiv pentru a face aplicarea articolului 138 litera d. Această prevedere nu instituie prezumţia de vinovăţie a administratorului în cazul nedepunerii bilanţurilor contabile potrivit legii contabilităţii, ci dimpotrivă, consideră că pentru a se aplica sancţiunea răspunderii patrimoniale trebuie să se facă dovada săvârşirii unor fapte ilicite prin care practic activitatea societăţii a fost deturnată de la scopul său comercial.
Administrarea deficitară a societăţii nu poate duce prin ea însăşi la concluzia aplicării dispoziţiilor articolului 138 alineat 1 în lipsa unor dovezi din care să rezulte îndeplinirea tuturor condiţiilor necesare angajării unei răspunderi delictuale.
Nedepunerea actelor contabile de către recurent nu echivalează cu sensul dat de legiuitor expresiei „nu a ţinut contabilitatea conform legii”.
Pentru a ne încadra în spiritul legii şi pentru a se putea atrage răspunderea patrimonială a recurentului potrivit dispoziţiilor articolului 138 litera d din Legea nr.85/2006 ar fi fost necesar ca lichidatorul judiciar să fi făcut dovada „neţinerii” unei contabilităţi conform legii, mai precis a faptului că lipsa înregistrării actelor a avut drept consecinţă ajungerea debitoarei în stare de insolvenţă.
Nedepunerea situaţiilor financiare la instituţiile abilitate nu reprezintă o cauză de atragere a răspunderii persoanei vinovate de acest fapt, în temeiul dispoziţiilor articolului 138 litera d din Legea nr.85/2006, sancţiunile aplicabile în această ipoteză fiind cele prevăzute de alte legi special, respectiv Legea nr. 31/990, republicată şi Legea nr.82/1991 republicată.
Referitor la incidenţa dispoziţiilor articolului 138 litera a din Legea nr.85/2006, Curtea constată că nici sub acest aspect lichidatorul – judiciar nu a făcut dovada folosirii de către recurent în folosul său personal sau al unei alte persoane a bunurilor sau creditelor societăţii debitoare.
Din nici un înscris nu rezultă faptul că recurentul ar fi primit de exemplu sume cu titlu de avans din partea societăţii, sau că societatea ar fi garantat cu patrimoniul său datoriile persoanele ale recurentului sau că acesta ar fi încasat pentru sine efectele de comerţ în care apare ca beneficiar societatea.
Având în vedere toate aceste considerente, Curtea în baza dispoziţiilor articolului 312 alineatele 1-3 Cod procedură civilă raportat la articolul 304 punctul 9 Cod procedură civilă şi articolului 138 alineat 1 din Legea nr.85/2006 literele a şi d, va admite recursul, va modifica în parte sentinţa recurată şi va respinge ca neîntemeiată cererea formulată de lichidatorul judiciar H. S. de atrage a răspunderii materiale a pârâtului (recurent) E. I. U..
Va menţine celelalte dispoziţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentulE. I.U., în contradictoriu cu intimateleSC G.E.N.S.A.I. J. SRL– prin lichidator judiciarH. S., ADMINISTRAŢIA FINANŢELOR PUBLICE SECTOR 3 şi D.I.T.L. SECTOR 3 B, împotriva sentinţei comerciale nr.2340/13.06.2007, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a Comercială, în dosarul nr(...).
Modifică în parte sentinţa comercială atacată în sensul că respinge ca neîntemeiată cererea de atragerea răspunderii materiale a pârâtului E. I. U..
Menţine celelalte dispoziţii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 21.01.2008.
| ← Recurs incheiere judecător delegat la Oficiul Registrului... | Exceptia nulitatii recursului Nemotivare → |
|---|
