Recurs Dizolvare Deschidere procedura de lichidare
| Comentarii |
|
Curtea de apel Bucuresti, secţia a vi-a comercială, decizia comercială nr. 112 r şedinţa publică de la 25 ianuarie 2008
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalul u i Bucureşti – Secţia a VI-a Comercială la data de 10.08.2006, reclamanta Ş. J. a chemat în judecată pe pârâţii E. U. şi S.C. „E. AL” S.R.L., solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună dizolvarea S.C. „E. AL” S.R.L. şi deschiderea procedurii de lichidare judiciară prevăzută de art.233 din Legea nr.31/1990, republicată, cu numirea lichidatorului judiciar şi întocmirea bilanţului şi repartizarea activului între asociaţi. Prin sentinţa comercială nr.7392/31.05.2007, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a Comercială a admis acţiunea, dispunând dizolvarea S.C. „E. AL” S.R.L., deschiderea procedurii lichidării şi numind lichidator judiciar. Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că, având în vedere trecutul litigios al părţilor, care denotă dezinteresul în continuarea asocierii, părţile formulând reciproc cereri de excludere, iar pârâtul solicitând el însuşi printr-o altă acţiune dizolvarea societăţii, cererea de dizolvare este perfect admisibilă.
S-a mai reţinut că părţile în proces sunt prinse fiecare în alte societăţi comerciale, ceea ce dovedeşte lipsa de motivaţie în continuarea asocierii, din actele depuse nerezultând că societatea mai realizează venituri.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termenul legal, pârâtul, recurs înregistrat pe rolul Curţii de A p e l Bucureşti - Secţia a VI-a Comercială la data de 19.10.2007.
În motivarea recursului declarat, recurentul a arătat că sentinţa atacată a fost dată cu aplicarea greşită a legii şi aprecierea eronată a materialului probator administrat în cauză.
În acest sens, recurentul a arătat că deşi instanţa a reţinut în mod corect că reclamanta şi-a constituit propria societate în
1999, amotivat acţiunea de fond arătând că înfiinţarea acestei firme proprii a fost determinată de neînţelegerile grave dintre asociaţi, cu toate că susţine că neînţelegerile au apărut în anul 2002.
Aşadar, a arătat recurentul, intimata nu mai este interesată în continuarea asocierii, dând naştere la un şir neîntrerupt de litigii între părţi cu motivaţii neîntemeiate.
Intimata a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Examinând actele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs formulate, văzând şi dispoziţiile art.3041Cod procedură civilă, Curtea reţine că recursul declarat este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.227 alin.1 lit.e din Legea nr.31/1990, republicată: „Societatea se dizolvă prin: (…) e) hotărârea tribunalului, la cererea oricărui asociat, pentru motive temeinice, precum neînţelegerile grave dintre asociaţi, care împiedică funcţionarea societăţii”.
Din analiza acestui text de lege, Curtea reţine că dizolvarea societăţilor comerciale se poate dispune, la cerere, pentru motive temeinice, legea exemplificând neînţelegerile grave dintre asociaţi, motivul pentru care se poate dispune această soluţie, fiind, conform textului de lege, împiedicarea funcţionării societăţii. Aşadar, în opinia legiuitorului, orice motiv care împiedică desfăşurarea activităţii unei societăţi comerciale justifică admiterea de către instanţa judecătorească, a cererii de dizolvare, independent de culpa exclusivă a unuia dintre asociaţi, sau de culpa comună a acestora.
Din examinarea conţinutului dosarului de fond, Curtea reţine că între părţi au existat mai multe procese, iniţiate fie de către intimată, fie de către recurent, prin care s-a urmărit fie excluderea reciprocă, fie chiar dizolvarea aceleiaşi societăţi, însă, anterior, la iniţiativa recurentului din cauza de faţă.
Totodată, astfel cum în mod corect a reţinut instanţa de fond,fiecare dintre asociaţi este prins într-o altă societate comercială, astfel încât nu mai există din partea nici unuia motivaţia continuării activităţii societăţii ai cărei asociaţi sunt. Mai mult, simplul fapt că fiecare a înţeles să intre într-o altă societate comercială este, în opinia Curţii, un motiv temeinic ce împiedică funcţionarea societăţii, conform art.227 alin.1 pct.e din Legea nr.31/1990, republicată.
Prin urmare motivul invocat de recurent în sensul că s-a reţinut că intimata-reclamantă şi-a constituit o societate comercială în 1999 datorită neînţelegerilor care au apărut mult mai târziu, respectiv în 2002, este superfluu, deoarece Curtea apreciază că din actele dosarului reiese că neînţelegerile dintre părţi, de natură să afecteze funcţionarea societăţii au apărut tocmai de la acest moment al anului 1999.
Nu se poate reţine nici susţinerea recurentului în sensul că se invocă un interes ilicit în susţinerea acţiunii de către reclamantă, întrucât din probele dosarului reiese culpa comună a asociaţilor în administrarea şi gestionarea intereselor societăţii.
Pentru considerentele mai sus invocate, în baza art.312 Cod procedură civilă coroborat cu art.227 alin.1 pct.e din Legea nr.31/1990, republicată, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
În baza art.1169 Cod civil, Curtea va respinge cererea intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată, reţinând că acestea nu au fost probate în faţa in stanţei de recurs.
| ← Contestatie in anulare Sustineri neprezentate sub forma de... | Contestatie in anulare Procedura insolventei Neindeplinirea... → |
|---|
