Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Decizia nr. 642/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 642/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 18-11-2014 în dosarul nr. 5930/197/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 642/Ap. DOSAR NR._
Ședința publică din data de 18 noiembrie 2014
Instanța constituită din:
-Completul de judecată CAJ4:
Președinte - S. F. - judecător
Judecător - M. Ș.
- Grefier- A. O.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror Lucreția T. - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA B. și inculpatul C. D. împotriva sentinței penale nr. 1530 din 12 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria B., în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile asupra cauzei s-au efectuat în conformitate cu prevederile art. 369 Cod procedură penală, respectiv prin înregistrarea pe suport audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 30 octombrie 2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța din lipsa de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 18 noiembrie 2014, când
CURTEA,
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr. 1530 din data de 12 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria B. s-a dispus:
În baza art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 alin 1 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal condamnarea inculpatului C. D. la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere.
În baza art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.
În baza art. 34 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal a contopit pedepsele stabilite mai sus, urmând ca inculpatului C. D. să i se aplice pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 4 luni închisoare.
În baza art. 71 al. 1, 2 Cod penal a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a (teza a II-a), b Cp pe durata executării pedepsei principale.
A obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că:
În dimineața zilei de 13.07.2012, în jurul orelor 02,40 o patrulă mixtă formată din lucrători ai Secției nr. 2 Poliție și lucrători din cadrul IPJ B. au oprit în trafic, pe . B., autoturismul marca Chrysler, cu numărul de înmatriculare P 5803AP, care prezenta urme de avarii la nivelul parbrizului, părții din dreapta față și capotei, autoturism care circula din direcția .. Cărămidăriei.
S-a stabilit că șoferul se numește C. D., care nu avea documentele obligatorii a fi prezentate asupra sa, cu excepția documentelor autoturismului. Deoarece conducătorul a precizat că nu deține cheile autoturismului, pornirea s-a efectuat cu ajutorul unei chei hexagonale, autoturismul a fost dus la sediul Secției 2 Poliție. La fața locului inculpatul a precizat că nu deține permis de conducere, însă nu a condus autoturismul, fiind „interceptat” de organele de poliție când se afla lângă acesta.
Întrucât inculpatul emana halenă alcoolică și a declarat că a consumat băuturi alcoolice, a fost testat cu aparatul ,,Drager Alcoltest,, stabilindu-se că avea o alcoolemie de 0,59 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Inculpatul după ce a fost testat cu aparatul alcooltest, a fost condus la Spitalul Clinic Județean de Urgență B. unde i-a fost recoltată o singură probă de sânge.
Potrivit buletinul de analiză toxicologică –alcoolemie nr. 1181/T din 13.07.2012 s-a stabilit că la ora 03,15 inculpatul avea o alcoolemie de 1,25 g/l alcool pur în sânge.
Potrivit datelor menționate în buletinul de examinare clinică, inculpatul părea în stare de ebrietate.
Prin adresa emisă de Instituția Prefectului B. s-a comunicat că inculpatul C. D. nu figurează în evidențe ca deținător de permis de conducere.
Din cercetările efectuate cu privire la situația juridică a autoturismului Chrysler, cu numărul de înmatriculare P 5803AP s-a stabilit că acesta nu figurează ca sustras din Bulgaria, fiind achiziționat de inculpat fără întocmirea vreunui înscris.
Pentru a se reține această situație de fapt instanța a avut în vedere probele administrate în fază de urmărire penală și fază de judecată și anume: proces-verbal de constatare a infracțiunii, rezultatul alcooltest raport din data de 13.07.2012, declarația martor, buletin de analiză toxicologică, buletin de examinare clinică, cererea de analiză și proces-verbal de prelevare probe, corespondență verificare autoturism adresa emisă de Instituția Prefectului nr._ din 01.08.2012 și declarația inculpatul în măsura în care se coroborează cu celelalte probe.
Astfel, din procesul verbal afla la fila 6 din dosarul de urmărire penală se reține că o patrulă mixtă formată din lucrători ai Secției nr. 2 Poliție și lucrători din cadrul IJJ B. au oprit în trafic pentru verificări autoturismul marca Chrysler, cu numărul de înmatriculare P 5803AP, care rula dinspre .. Cărămidăriei, i-au solicitat conducătorului auto să prezinte documentele de identificare personale și ale autovehiculului condus. Conducătorul auto a declarat verbal că în acel moment deține doar documentele autoturismului. În urma verificărilor efectuate la evidența operativă și documentelor prezentate s-a stabilit că acesta se numește C. D. și nu posedă permis de conducere pentru nicio categorie. În acest proces verbal s-a menționat că autoturismul prezenta avarii la nivelul parbrizului și părții față –dreapta respectiv deformări la nivelul capotei motorului și a aripei dreapta față. Deoarece autoturismul nu avea cheie de contact și pentru asigurare, pornirea autoturismului s-a făcut cu o cheie hexagonală, după care a fost condus la sediul Secției nr. 2 Poliție pentru cercetări. Inculpatul a fost testat cu aparatul marca Drager . nr. 0206 nr. test_ la data de 13.07.2012 ora 02,46 și a rezultat o alcoolemie de 0,59 mg/l alcool pur în aerul expirat, după care a fost condus la Spitalul Clinic Județean de Urgență B. unde i s-a recoltat o singură probă de sânge în vederea stabiliri alcoolemiei.
Din buletinul de analiză toxicologică –alcoolemie nr. 1181/T din data de 13.07.2012 întocmit de Serviciul de Medicină Legală B. s-a reținut că inculpatului C. D. i s-a recoltat o singură probă de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei în data de 13.07.2013 la ora 03,15 și în urma valorificării s-a constatat că inculpatul avea o alcoolemie de 1,25 g/l alcool pur în sânge.
Din buletinul de examinare clinică s-a reținut că inculpatului C. D. în data de 13.07.2012 la ora 03,15 părea sub influența alcoolului.
Din adresa nr._/01.08.2012 emisă de Instituția Prefectului B. –Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor rezultă că numitul C. D., cu domiciliul în municipiul B., ., jud. B., nu figurează în registrul județean de evidență cu permis de conducere.
Inculpatul C. D. în fază de urmărire penală a arătat că, deși a consumat băuturi alcoolice, în data de 13 .07.2012 nu a condus autoturismul marca Chrysler, de culoare albă ci se afla lângă el.
Cu privire la aceste susținerii ale inculpatului instanța nu le-a avut în vedere întrucât nu s-au coroborat cu alte probe administrate în cauză, din procesul verbal de depistare care face dovada deplină până la înscrierea în fals rezultă că inculpatul a fost oprit în trafic.
Martorul N. N. în declarațiile date a arătat că la data de 13.07.2012 își desfășura activitatea ca agent de pază la .-B. din municipiul B., . și a observat cum un echipaj al poliției a oprit în trafic autoturismul marca Chrysler, de culoare albă, înmatriculat în Bulgaria care se îndrepta dinspre poligonul M. înspre . acestui autoturism se afla o persoană despre care organele de poliție i-au comunicat că se numește C. D., acesta din urmă a declarat verbal că nu posedă permis de conducere și că a consumat băuturi alcoolice. La fața locului au mai venit încă două echipaje de poliție iar conducătorul auto a fost testat cu aparatul alcooltest și rezultatul testării a fost de 0,59 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Faptele inculpatului C. D. care în data de 13.07.2012, în jurul orei, 03,30-03,40 a condus pe drumurile publice din municipiul B. ( . Cheysler cu numărul de înmatriculare P 5803AP, fără a deține permis de conducere și având în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur, respectiv 1,25 g/l la ora 03,15, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prevăzută de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 și conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge prevăzută de art. 87 alin.1 din OUG nr 195/2002.
Potrivit art. 5 alin 1Noul Cod penal ,,în cazul în care de la săvârșire infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea penală mai favorabilă.
(2) Dispozițiile alin1 se aplică și actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituționale, precum și ordonanțelor de urgență aprobate de Parlament cu modificările sau completări ori respinse, dacă în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziții penale mai favorabile.
În ceea ce privește infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prevăzută de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 aceasta este reglementată în Noul Cod penal la art. 335 alin. 1, iar conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge prevăzută de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, este reglementată în art. 336 alin. 1 Noul Cod penal.
Potrivit art. 86 din OUG nr. 195/2002 ,,conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul a unui tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere se pedepsește cu închisoarea de la 1 an la 5 ani .
Potrivit art. 335 alin. 1 Noul Cod penal, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.
Potrivit art. 87 alin 1 din OUG nr. 195/2002, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoarea de la unu la cinci ani.
Potrivit art. 336 alin. 1 Noul Cod penal ,,conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă”.
În cazul comiterii unor infracțiuni în concurs potrivit dispozițiilor legii noi se aplică pedeapsa cea mai grea la care se adaugă 1/3 din totalul celorlalte pedepse, în timp ce potrivit art. 34 lit. a Cod penal din 1969 se aplică pedeapsa cea mai grea la care sporul nu este obligatoriu.
De asemenea și sub aspectul termenului de prescripție specială a răspunderii penale legea veche este mai favorabilă inculpatului, acest termen este compus dintr-un anumit termen prevăzut de art. 122 Cod penal la care se adaugă încă jumătate aceste termen, în timp ce termenul prevăzut 154 din noul cod este compus din termenul prevăzut de art. 154 Noul Cod penal care trebuie să fie depășit încă o dată.
Cu privire la starea de recidivă instanța a reținut că în cazul recidivei prevăzute de art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal din 1969 se poate aplica o pedeapsă până la maximul special și dacă maximul special este neîndestulător în cazul închisorii se poate adăuga un spor de până la 10 ani.
Potrivit art. 43 Noul Cod penal dacă înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată se săvârșește o nouă infracțiune în stare de recidivă, pedeapsa stabilită pentru aceasta se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta.
Când înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată sunt săvârșite mai multe infracțiuni concurente, dintre care cel puțin una se află în stare de recidivă, pedepsele stabilite se contopesc potrivit dispozițiilor referitoare la concursul de infracțiuni, iar pedeapsa rezultată se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta.
Dacă prin însumarea pedepselor în condițiile alin. (1) și alin. (2) s-ar depăși cu mai mult de 10 ani maximul general al pedepsei închisorii, iar pentru cel puțin una dintre infracțiunile săvârșite pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de 20 de ani sau mai mare, în locul pedepselor cu închisoarea se poate aplica pedeapsa detențiunii pe viață.
Când pedeapsa anterioară sau pedeapsa stabilită pentru infracțiunea săvârșită în stare de recidivă este detențiunea pe viață, se va executa pedeapsa detențiunii pe viață.
Dacă după ce pedeapsa anterioară a fost executată sau considerată ca executată se săvârșește o nouă infracțiune în stare de recidivă, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracțiune se majorează cu jumătate.
Dacă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare pentru noua infracțiune și mai înainte ca pedeapsa să fi fost executată sau considerată ca executată se descoperă că cel condamnat se află în stare de recidivă, instanța aplică dispozițiile alin. (1) - (5).
Dispozițiile alin. (6) se aplică și în cazul în care condamnarea la pedeapsa detențiunii pe viață a fost comutată sau înlocuită cu pedeapsa închisorii.
Față de cele menționate mai sus instanța a reținut faptul că prevederile legii penale vechi sunt mai favorabile în ansamblu inculpatului.
Din analiza fișei de cazier judiciar s-a reținut că inculpatul C. D. a mai fost condamnat prin sentința penală nr._/26.05.2005 a Tribunalului R. la pedeapsa de 7 ani închisoare, hotărârea ce a fost recunoscută prin sentința penală nr. 179/24.06.2008 a Curții de Apel București, fiind arestat la data de 15.10.2004 și eliberat la data de 20.11.2009.
Raportat la această condamnare, instanța a reținut că infracțiunile din data de 13.07.2012 au fost comise în condițiile recidivei postexecutorii prevăzută de art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal anterior.
Procedând la individualizarea pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpatului C. D. instanța a ținut seama de criteriile generale prevăzute de art. 74 Noul Cod penal, referitoare la gradul concret de pericol social al faptelor, împrejurările în care au fost săvârșite, urmările produse, precum și de persoana inculpatului care este recidivist, apreciind ca aplicare unor pedepse cu închisoare orientate spre minimul special vor avea efectul preventiv și educativ scontat și a pronunțat hotărârea atacată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel P. de pe lângă Judecătoria B. și inculpatul C. D..
Ministerul Public a criticat hotărârea pentru nelegalitate cu privire la reținerea formei de recidivă în ceea ce îl privește pe inculpatul C. D., arătând că instanța de fond a dispus condamnarea acestuia cu reținerea recidivei postexecutorii, prevăzută de art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal din 1968 în condițiile în care inculpatul se afla încă în executarea unei pedepse de 7 ani închisoare aplicată de Tribunalul din R. care a fost recunoscută prin sentința penală nr. 179/24.06.2008 pronunțată de Curtea de Apel București și din executarea căreia a fost pus în libertate urmare a încheierii din 16.11.2009 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie B. în care s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive în care se afla, de asemenea, urmare comiterii unor alte infracțiuni pentru care era cercetat în această cauză aflată pendinte la Tribunalul pentru Minori și Familie. Astfel, la data când inculpatul C. D. a săvârșit prezentele fapte deduse judecății, respectiv la data de 13.07.2012 acesta nu terminase de executat pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată de către autoritățile străine și recunoscută de instanțele românești, mai având de executat un rest de pedeapsă de 1 an și 10 luni închisoare. Ca atare, recidiva ce trebuia menținută față de acest inculpat este cea prevăzută de art. 37 lit. a Cod penal din 1968, respectiv recidiva postcondamnatorie.
Apelul inculpatului a fost promovat de avocatul ales al acestuia și susținut în fața instanței de avocat desemnat din oficiu, care a precizat că nu a reușit să regăsească în hotărârea pronunțată de către instanța de fond motive de nelegalitate. Referitor la individualizarea pedepsei aceasta i se pare corectă, însă având în vedere că fapta a fost săvârșită de către inculpat înainte de rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare dispusă de către Tribunalul pentru Minori și Familie B. înainte de 18.01.2013, aceste pedepse sunt concurente, respectiv pentru infracțiunea de conducere a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere și pentru infracțiunea de conducere a unui autovehicul de către o persoană cu o îmbibație peste limita legală, motiv pentru care a solicitat să se facă aplicarea art. 36 alin. 3 din vechiul Cod penal, respectiv să se scadă din pedeapsa concurentă și să se considere executată pedeapsa la care a fost obligat prin sentința penală nr. 1530/12.06.2014 pronunțată de Judecătoria B. față de care s-au formulat apeluri.
S-a mai arătat că până în momentul liberării sale a executat 2/3 din pedeapsa de 7 ani la care a fost condamnat de către Tribunalul R.. Prin sentința penală nr. 179/24.06.2008 a Curții de Apel București, rămasă definitivă prin nerecurare, a fost recunoscută această sentință pronunțată de Tribunalul R., însă nu a fost recunoscut și acel ordin de eliberare anticipată pronunțat de către magistratul de supraveghere.
Principiile care reglementează principiile din dreptul penal sunt similare cu cele din dreptul penal românesc, astfel că statul italian este suveran în a stabili cât trebuie ca o persoană să execute pedeapsa și nu statul român. Chiar dacă instituția ordinului de eliberare anticipată nu-și regăsește corespondentul într-o instituție din dreptul român cu privire la liberarea condiționată, apreciază că față de acest aspect nu se poate executa mai mult decât a dispus instanța a cărei hotărâri a fost recunoscută. Chiar dacă nu a existat o cerere de liberare sau nu a reușit să o identifice în acel certificat de cazier aflat la dosar, nu poate fi luată ca fiind neexecutată această pedeapsă dispusă de către Tribunalul din R..
De asemenea, din adresa depusă la dosar se observă că s-a început executarea celor două pedepse care sunt concurente, respectiv cea dispusă de Tribunalul pentru Minori și Familie și cea dată de Tribunalul din R..
Inculpatul a mai arătat că, într-adevăr, există o hotărâre de recunoaștere a hotărârii pronunțată de autoritatea italiană, dar prin hotărârea Tribunalului pentru Minori și Familie B. au fost contopite aceste două pedepse și după rămânerea definitivă prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a început executarea pedepsei în data de 21.01.2013.
Verificând hotărârea atacată în raport cu motivele de apel și sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit art. 417 Cod procedură penală se constată că ambele apeluri sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a reținut în mod corect starea de fapt, în deplină concordanță cu probele administrate în cauză și a atribuit faptelor caracterizarea juridică legală.
Probele administrate în cauză demonstrează, fără putință de tăgadă, că inculpatul, în data de 13.07.2012, în jurul orei, 03,30-03,40 a condus pe drumurile publice din municipiul B. (. Cheysler cu numărul de înmatriculare P 5803AP, fără a deține permis de conducere și având în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur, respectiv 1,25 g/l la ora 03,15, ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prevăzută de art. 86 alin.1 din OUG nr. 195/2002 și conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge prevăzută de art. 87 alin.1 din OUG nr. 195/2002.
Singura chestiune ce rămâne de verificat este cea privind incidența recidivei în care se află inculpatul, respectiv dacă este recidivă postcondamnatorie sau postexecutorie.
Din actele aflate la dosarul cauzei, inclusiv cazierul judiciar al inculpatului solicitat de instanța de apel, aflat la filele 31-32 dosar, se constată că inculpatul C. D. a mai fost condamnat prin sentința penală nr._/26.05.2005 a Tribunalului R. la pedeapsa de 7 ani închisoare, hotărârea ce a fost recunoscută prin sentința penală nr. 179/24.06.2008 a Curții de Apel București, fiind arestat la data de 15.10.2004 și eliberat la data de 20.11.2009.
La data de 20.11.2009 a fost înlocuită măsura arestării preventive a inculpatului cu măsura de nu părăsi localitatea de domiciliu, prin încheierea din 16.11.2009 emisă de Tribunalul pentru Minori și Familie B..
Prin sentința penală nr. 9 din 7 martie 2012, definitivă prin decizia penală nr. 170/18 ianuarie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 8 ani închisoare, pedeapsă ce cuprinde și pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată de Tribunalul R. și recunoscută prin sentința penală nr. 179/24.06.2008 a Curții de Apel București, fiind emis un nou mandat de executare a pedepsei, astfel că inculpatul a fost arestat la data de 22.01.2013 și liberat condiționat la data de 24.04.2013.
Faptele deduse judecății au fost comise la data de 13.07.2012, astfel că raportat la momentul rămânerii definitive a hotărârii de recunoaștere, pentru că aceasta constituie primul termen al recidivei, respectiv sentința penală nr. 179/24.06.2008 a Curții de Apel București, definitivă prin nerecurare și executarea acestei pedepse ce se consideră executată la data de 20.10.2011 (calculat prin scăderea perioadei executate de la 15.10.2004 până la data de 20.11.2009 din perioada de 7 ani, rezultă data de 20.10.2011), recidiva este postexecutorie și nu postcondamnatorie, așa cum a arătat Ministerul Public.
În consecință, apelul promovat de Ministerul Public este lipsit de temei.
De asemenea, apelul promovat de inculpat este lipsit de suport, câtă vreme faptele deduse judecății nu sunt concurente cu cele prin care a fost condamnat prin sentința penală nr. 179/24.06.2008 a Curții de Apel București de recunoaștere a hotărâri instanței italiene, ci în stare de recidivă, astfel că nu se poate deduce această pedeapsă din pedeapsa aplicată și să fie constatată ca executată, solicitarea fiind inadmisibilă.
Pentru considerentele mai sus expuse, se constată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică și potrivit art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se vor respinge apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria B. și inculpatul C. D..
Cu aplicarea art. 275 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii
Decide:
Respinge apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria B. și inculpatul C. D. împotriva sentinței penale nr. 1530/12 iunie 2014 a Judecătoriei B., pe care o menține.
Onorariul pentru avocatul din oficiu T. S. în sumă de 200 lei se suportă din fondurile MJ și se includ în cheltuielile judiciare.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 noiembrie 2014.
Președinte, Judecător,
S. F. M. Ș.
GREFIER,
A. O.
Red. S.F./09.01. 2015
Tehnoredact. A.O./12.01.2015/4 ex.
Jud. fond A. E. A.
| ← Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 116/2014. Curtea... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 362/2014. Curtea de... → |
|---|
