Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 362/2014. Curtea de Apel BRAŞOV

Curtea de Apel BRAŞOV - Sentințe și decizii penale / 2014

Decizia nr. 362/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 07-07-2014 în dosarul nr. 973/322/2010*

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL B.

Secția penală și pentru cauze cu minori

DECIZIA PENALĂ nr. 362/AP DOSAR NR._

Ședința publică din data de 07 iulie 2014

Instanța constituită din:

Complet de judecată CAJ3:

Președinte: N. H. - judecător

JUDECĂTOR: N. Țînț

Grefier: D. S.

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror Lucreția T. - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..

Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Târgu S. împotriva sentinței penale nr. 38 din data de 13 martie 2014 pronunțată de Judecătoria Târgu S. în dosarul nr._ .

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, susținerile, întrebările și răspunsurile părților prezente, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio-video.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul inculpat R. E. L., în stare de deținere, aflat în Penitenciarul Tokol, Ungaria, asistat de apărătorul desemnat din oficiu să asigure asistența juridică, avocat Ș. A. și interpretul de limba maghiară, Romer-Ambrus I. A..

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

În baza Legii nr. 178/1997 pentru autorizarea și plata interpreților și traducătorilor folosiți de instanța de judecată desemnează ca interpret de limbă maghiară pe doamna Romer-Ambrus I. A..

În baza art. 105 Cod procedură penală raportat la art. 121 și art. 381 Cod procedură penală se procedează la depunerea jurământului de către doamna interpret Romer-Ambrus I. A., căreia i se pune în vedere să asigure traducerea dezbaterilor în/din limba maghiară în cadrul videoconferinței privind pe inculpat R. E. L., aflat în stare de deținere în Penitenciarul Tokol, Ungaria.

Instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 372 alin. 1 Cod procedură penală, prin intermediul interpretului, verifică identitatea inculpatului R. E. L., care menționează că este fiul lui Rusza G. și M. L., născut la data de 25.10.1989 în C., județul C..

Instanța aduce la cunoștința intimatului inculpat R. E. L. că această instanță, respectiv Curtea de Apel B. este investită cu soluționarea apelului promovat de P. de pe lângă Judecătoria Târgu S. împotriva sentinței penale nr. 38 din data de 13 martie 2014 pronunțată de Judecătoria Târgu S., prin care s-a încetat procesul penal în ceea ce îl privește, ca urmare a intervenției prescripției răspunderii penale. Faptele pentru care inculpatul este acuzat în acest dosar datează din 2005-2006, respectiv când inculpatul era minor și acest dosar a avut mai multe cicluri procesuale, respectiv de 3 ori fiind casat cu trimitere de instanțele de control judiciar, dispunându-se rejudecarea cauzei tocmai datorită faptului că judecata a avut loc în lipsa inculpatului minor. Codul de procedură penală din România prevede că orice proces se poate judeca doar în prezența inculpatului minor, cu excepția situațiilor în care există dovezi că minorul se sustrage de la judecată.

Instanța aduce la cunoștința inculpatului R. E. L. că acesta este motivul pentru care s-a uzat de procedura audierii prin videoconferință cu sprijinul autorităților judiciare din Ungaria pentru a fi prezent la judecata apelului promovat de P. de pe lângă Judecătoria Târgu S..

Instanța îi aduce de asemenea la cunoștință că la acest moment în fața Curții de Apel B. beneficiază de prezența unui apărător desemnat din oficiu să-i asigure asistența juridică și de prezența interpretului de limba maghiară care traduce, în mod simultan, dezbaterile.

În conformitate cu dispozițiile art. 420 alin. 4 Cod procedură penală raportat la art. 83 Cod procedură penală, instanța îi pune în vedere intimatului inculpat R. E. L., că are dreptul de a da declarații în tot cursul procesului penal, iar dacă va da declarații acestea vor putea fi folosite ca mijloace de probă împotriva sa, atrăgându-i atenția că dacă refuză să dea declarații nu va suferi nicio consecință defavorabilă.

Întrebat fiind, intimatul inculpat R. E. L., personal, menționează că nu dorește să dea declarație în fața instanței de apel.

Nefiind alte cereri sau chestiuni prealabile de formulat, instanța în conformitate cu dispozițiile art. 420 alin. 6 Cod procedură penală acordă cuvântul la dezbateri și pune în vedere reprezentantului Ministerului Public să pună concluzii și cu privire la legea penală mai favorabilă.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, susține apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Târgu S. împotriva sentinței penale nr. 38 din data de 13 martie 2014 pronunțată de Judecătoria Târgu S., prin care se critică hotărârea sub aspecte de nelegalitate.

Primul motiv de apel constă în greșita reținere a dispozițiilor relative la dezincriminare, respectiv dispozițiile art. 4 din Noul Cod penal. Cu privire la schimbarea încadrării juridice, dispozițiile incidente în cauză sunt cele prevăzute la art. 5 din Noul Cod penal privind aplicarea legii penale mai favorabile.

Instanța de fond a dispus cu privire la infracțiunile de furt calificat, violare de domiciliu și furt comise de către inculpatul R. E. L. în paguba mai multor persoane vătămate, încetarea procesului penal constatând că a intervenit prescripția, raportându-se la dispozițiile din Noul Cod penal, în contextul în care încadrarea juridică a faptelor inculpatului s-a întemeiat pe dispozițiile Codului penal din 1969.

În consecință, contrar punctului doi al motivelor de apel, prin care se susține că instanța de fond ar fi trebuit să rețină încadrarea juridică pentru faptele deduse judecății din dispozițiile Noului Cod penal, consideră că mai favorabilă inculpatului este reglementarea oferită de Codul penal anterior din 1969.

Rațiunea pentru care solicită condamnarea inculpatului în baza Codului penal din 1969, cu aplicarea art. 5 din Noul Cod penal pornește nu de la limitele de pedeapsă, care din Noul Cod penal sunt net favorabile inculpatului, ci din modul de reglementare a infracțiunii continuate, care în prezenta cauză, strict la situația concretă a inculpatului R. E. L. care nu-i este opozabilă întrucât acesta a comis mai multe infracțiuni de furt în dauna mai multor persoane vătămate, care nu se mai pliază pe noua reglementare a infracțiunii continuate, iar al doilea motiv din perspectiva căruia consideră că dispozițiile Codului penal din 1969 sunt mai favorabile inculpatului, este cel al soluționării concursului de infracțiuni deoarece în Codul penal anterior aplicarea regulilor referitoare la concurs presupune contopirea pedepselor și aplicarea pedepsei celei mai grele cu facultatea aplicării unui spor, în timp ce noua reglementare a Codului penal, prevede aplicarea pedepsei celei mai grele și a unei treimi din totalul pedepselor aplicate.

În contextul în care inculpatul a săvârșit multiple infracțiuni, apreciază că dispozițiile din Codul penal din1969 îi sunt mai favorabile inculpatului R. E. L..

Prin urmare, din această perspectivă, solicită schimbarea temeiului juridic aplicabil inculpatului minor din cel reținut din Noul Cod penal în cel prevăzut de Codul penal din 1969 întrucât potrivit dispozițiilor art. 122 lit. c din Codul penal 1969, termenul de prescripție este de 8 ani, iar potrivit dispozițiilor art. 124 din Codul penal 1969 care reglementează prescripția specială, termenul de prescripție este de 12 ani. Văzând dispozițiile art. 129 din Codul penal 1969, pentru inculpații minori, termenul de prescripție se reduce la jumătate. Așa fiind, termenul de prescripție de 12 ani se reduce la jumătate și raportat la data săvârșirii faptelor, se constată că a intervenit prescripția răspunderii penale a acestui inculpat.

În ceea ce privește punctul 3 al motivelor de apel, apreciază că în mod greșit instanța de fond a dispus confiscarea de la inculpatul minor R. E. L., în solidar cu mama sa, respectiv partea responsabilă civilmente B. E., în condițiile în care confiscarea este personală.

Un alt motiv al apelului vizează temeiul juridic al cheltuielilor judiciare, greșit reținut de instanța de fond, respectiv art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală în vigoare în loc de dispozițiile art. 275 alin. 3 Cod procedură penală.

Cu privire la acest motiv de apel, reprezentantul parchetului menționează că înțelege să suplimenteze motivul de apel în sensul majorării cuantumului cheltuielilor judiciare având în vedere că în prezent ne aflăm în al treilea ciclu procesual, iar cheltuielile judiciare impuse de instanța de fond sunt în cuantum de 200 lei, or, în opinia sa, acestea nu reflectă cheltuielile judiciare efectuate în cauză.

Pentru intimatul inculpat R. E. L., apărătorul desemnat din oficiu să asigure asistența juridică, avocat Ș. A., având cuvântul, pune concluzii de admitere a apelului formulat de P. de pe lângă Judecătoria Târgu S. împotriva sentinței penale nr. 38 din data de 13 martie 2014 pronunțată de Judecătoria Târgu S..

Relativ la primul motiv de apel susține că este de acord cu motivele expuse, apreciind că într-adevăr în prezenta cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 5 din Noul Cod penal și nu dispozițiile art. 4 din Noul Cod penal.

Cu referire la al doilea motiv de apel, menționează că într-adevăr termenele de prescripție sunt mai favorabile cele din reglementarea anterioară a Codului penal.

Referitor la al treilea motiv de apel, respectiv în ceea ce privește confiscarea, aceasta nu operează în solidar, fiind o măsură de siguranță care se dispune față de fiecare inculpat în parte, nefiind aplicabile dispozițiile legii civile privind solidaritatea.

În ceea ce privește solicitarea parchetului relativ la cheltuielile judiciare, solicită admiterea apelului.

Intimatul inculpat R. E. L., personal, având ultimul cuvânt, prin interpret, menționează că nu știe ce să spună deoarece a trecut mult timp de la aceste fapte. Afirmă că în prezent se află arestat într-un penitenciar din Ungaria. Lasă la aprecierea instanței.

CURTEA,

Deliberând asupra apelului penal de față:

Constată că prin sentința penală nr. 38/13.03.2014 pronunțată de Judecătoria Târgu secuiesc în dosarul_ a fost admisă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de către instanță din oficiu și pe cale de consecință:

În baza art. 386 alin.1 din noul Cod de procedură penală raportat la art.4 din noul Cod penal schimbă încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului R. E. L. din infracțiunile de furt calificat (săvârșit în anul 2005) prevăzute de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.i Cod penal (o faptă materială), violare de domiciliu prevăzută de art.192 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.41 alin 2 Cod penal (2 acte materiale) și furt calificat prevăzută și pedepsită de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit. e, g și i Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal (7 acte materiale), toate cu aplicarea art. 33 lit. a și art. 99 Cod penal în infracțiunile de furt prevăzute de art.208 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 99 și urm. Cod penal, furt calificat prevăzută de art. art.208 alin.1 raportat la art.209 alin.1 lit. g și i Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal (7 acte materiale) și art. 99 și urm. Cod penal, precum și violare de domiciliu prevăzută de art.192 alin.1 și 2 Cod penal cu aplicarea art.41 alin 2 Cod penal (6 acte materiale) și art. 99 și urm. Cod penal, în final toate cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal.

În baza art. 16 lit. f din noul Cod de procedură penală raportat la art.17 al.2 din noul Cod de procedură penală coroborat cu art. 5 din noul Cod penal s-a dispus încetarea procesului penal privind pe inculpatul R. E. L. pentru săvârșirii infracțiunilor de furt prevăzută de art.208 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 99 și urm. Cod penal, furt calificat prevăzută de art. art.208 alin.1 raportat la art.209 alin.1 lit. g și i Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal (7 acte materiale) și art. 99 și urm. Cod penal, precum și violare de domiciliu prevăzută de art.192 alin.1 și 2 Cod penal cu aplicarea art.41 alin 2 Cod penal (6 acte materiale) și art. 99 și urm. Cod penal, în final toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal

S-a constatat că inculpatul R. E. L. a fost arestat preventiv în cauză în perioada 12.06.2006 până la data de 01.07.2007, în baza mandatului de arestare preventivă nr.1/12.06.2006.

În temeiul art.112 alin.1 lit. e din noul Cod penal s-a dispus confiscarea de la inculpatul R. E. L., în solidar cu partea responsabilă civilmente B. E., a sumei de 700 lei reprezentând beneficiu dobândit în dauna părții vătămate B. A., pentru care nu s-a constituit parte civilă.

În temeiul art.112 alin. 1 lit. e din noul Cod penal s-a dispus confiscarea de la inculpatul R. E. L., în solidar cu partea responsabilă civilmente B. E., a sumei de 60 lei reprezentând beneficiu dobândit în dauna părții vătămate Butyka Zsuzsanna, pentru care nu s-a constituit parte civilă.

În baza art. 275 al. 2 din noul Cod de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia, iar onorariul avocat din oficiu în sumă de 200 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. 997/P/2005 din data de 26.06.2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu S., înregistrat pe rolul Judecătoriei Târgu S. la data de 28.06.2006 sub număr de dosar 904/2006, devenit în urma introducerii indicativului instanței sub nr._, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului R. E. L. pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:

- furt calificat prevăzută de art. 208 alin.1, art.209 alin.1 lit. i Cod penal, constând în aceea că în una din zilele de la sfârșitul lunii octombrie 2005, în jurul prânzului, inculpatul a pătruns în curtea părții vătămate S. M. din orașul C., de unde, cu ajutorul unei mistrii a îndepărtat sticla de la geam și a pătruns în locuința acesteia, ocazie cu care a sustras bijuterii de aur dintr-o casetă aparținând părții vătămate, în valoare totală de 1843 lei, bunuri pe care inculpatul le-a valorificat contra sumei de 150 lei și pe care ulterior i-a cheltuit pentru băutură și țigări.

- violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin.1 Cod penal și furt prevăzută de art. 208 alin.1 Cod penal, constând în aceea că în dimineața zilei de 23.03.2006, inculpatul a pătruns fără drept în locuința părții vătămate Teleki E., de unde a sustras suma de 50 lei dintr-un portofel, pe care ulterior i-a cheltuit pentru băutură și țigări.

- tentativă la furt calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 208 alin.1, art.209 alin.1 lit. i Cod penal, constând în aceea că în data de 16.04.2006 inculpatul a pătruns prin escaladare în curtea părții vătămate S. G., cu intenția de a sustrage bunuri, dar fiind văzut de proprietari, a fugit de la locul faptei pentru a-și asigura scăparea, în tot acest timp paza fiind asigurată de către învinuitul B. Z..

- complicitate la furt calificat prevăzută de art. 26 raportat la art. 208 alin.1, art.209 alin.1 lit. i Cod penal, constând în aceea că învinuitul B. Z. a asigurat paza inculpatului pentru a sustrage bunuri din locuința părții vătămate S. G..

- violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin.2 Cod penal și furt calificat prevăzută. de art. 208 alin.1 lit. g Cod penal, constând în aceea că în data de 23.04.2006 a pătruns fără drept, pe timp de noapte (în jurul orei 21:30), în locuința părții vătămate T. C. din or. C., de unde, din interiorul unei genți a sustras un portmoneu și un telefon mobil, din portmoneu luând suma de 22 lei, prejudiciul total fiind în cuantum de 202 lei.

- furt calificat prevăzută de art. 208 alin.1, art.209 alin.1 lit. e și g Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal (2 acte materiale), constând în aceea că în noaptea de 07/08.05.2006, în loc public (pe .. C.) inculpatul a sustras dintr-un autoturism care avea portiera descuiată două casete audio, după care a pătruns într-un alt autoturism cu intenția de a sustrage bunuri, dar nu a reușit să-și materializeze intenția întrucât a fost surprins de către un polițist, din prinsoarea căruia a reușit să scape, prejudiciul total fiind în cuantum de 7 lei.

- furt calificat prevăzută de art. 208 alin.1, art.209 alin.1 lit. i Cod penal, constând în aceea că în data de 27.05.2006, în jurul orei 18:30, a pătruns în curtea părții vătămate Berszan A. din or. C., după care în casă, folosindu-se de cheie aflată în ușa locuinței, de unde a sustras un telefon mobil și suma de 400 lei, prejudiciul total fiind de 700 lei.

- furt calificat prevăzută de art. 208 alin.1, art.209 alin.1 lit. i Cod penal, constând în aceea că în data de 09.06.2006, în jurul orelor 10:00, a pătruns prin escaladare în curtea părții vătămate Butyka Zsuszanna din or. C., apoi prin escaladarea ferestrei a pătruns în casa acesteia, de unde a sustras suma de 60 de lei, pe care ulterior i-a cheltuit pentru băutură și țigări.

Toate cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal și art.99 și urm. Cod penal, întrucât la săvârșirea tuturor infracțiunilor mai sus menționate inculpatul avea vârsta de 16 ani.

În faza de judecată, inculpatul a fost audiat, ocazie cu care acesta a recunoscut în totalitate faptele reținute în sarcină, arătând că le regretă și dorește să-și schimbe comportamentul întrucât „ nu dorește să-și petreacă viața în penitenciar”.

Prin decizia nr.109/R/03.07.2006 a Tribunalului C., s-a constatat încetată de drept măsura arestării preventive a inculpatului și s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.1/12.06.2006 emis de Judecătoria Târgu S..

Prin sentința penală nr.13/26.01.2007 a Judecătoriei Târgu S., instanța a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului în infracțiunile prevăzute de art. 208 alin.1-209 alin.1 lit. i Cod penal (fapta din octombrie 2005), art.208 alin.1-209 alin.1 lit. e, g și i Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal (7 acte materiale) și infracțiunea prevăzută de art. 192 alin.1 și 2 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal (2 acte materiale), toate cu aplicarea art.99 Cod penal și art.74 lit. a și art.76 lit. d Cod penal, după care l-a condamnat pentru fiecare infracțiune în parte, aplicând în final acestuia, în urma contopirii, o pedeapsă de 1 an închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Sentința pronunțată în primă instanță a fost casată prin decizia penală nr. 123/A/21.12.2007 a Tribunalului C., cu trimitere spre rejudecare, avându-se în vedere două motive de nelegalitate, respectiv: lipsa inculpatului minor de la dezbaterile pe fondul cauzei și omisiunea instanței de a pune în discuție schimbarea încadrării juridice.

II. În rejudecare, dosarul a fost înregistrat sub nr._ .

Judecata s-a realizat în lipsa inculpatului minor, față de faptul că acesta s-a aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Tokol, din Ungaria.

Prin sentința penală nr.12/03.02.2010 a Judecătoriei Târgu S., instanța l-a condamnat din nou pe inculpat pentru fiecare infracțiune în parte, aplicând în final acestuia, în urma contopirii, o pedeapsă de 2 ani și 4 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Și această sentință a fost casată prin Decizia penală nr. 49/A/29.04.2010 a Tribunalului C., tot cu trimitere spre rejudecare, avându-se în vedere motivul de nelegalitate al lipsei inculpatului minor de la judecarea cauzei.

III. În re-rejudecare, dosarul a fost înregistrat sub nr._ .

În faza de judecată, pe calea cererii de asistență judiciară internațională în materie penală, inculpatului minor, aflat tot în stare de arest preventiv în Ungaria, i-a fost înmânat un exemplar de pe rechizitoriul cauzei.

Totodată, instanța a dispus o nouă schimbare a încadrării juridice în infracțiunile de furt calificat (săvârșit în anul 2005) prevăzută de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit. i Cod penal (o faptă materială), violare de domiciliu prevăzută de art.192 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.41 alin 2 Cod penal (2 acte materiale) și furt calificat prevăzută și pedepsită de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit. e, g și i Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, (7 acte materiale), toate cu aplicarea art. 33 lit. a și art. 99 Cod penal.

În urma deselor corespondențe cu judecătoria omologă din Ungaria, s-a mai stabilit faptul că inculpatul minor a fost condamnat în statul maghiar la data de 21.02.2012, pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie, furt și privare de libertate, pentru care i s-a aplicat o pedeapsă de 9 ani închisoare (potrivit extrasului comunicat de Judecătoria Rackeve), dar hotărârea judecătorească nu a rămas definitivă, întrucât inculpatul a declarat apel împotriva acesteia.

După ce instanța a pus în discuție intervenirea prescripției speciale a răspunderii penale a inculpatului și o nouă schimbare a încadrării juridice, prin Sentința penală nr. 149 din 3 iulie 2012 a Judecătoriei Tg. S., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului R. E. L. din infracțiunile de furt calificat (săvârșit în anul 2005) prev. de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit. i Cod penal (o faptă materială), violare de domiciliu prev. de art.192 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.41 alin 2 Cod penal (2 acte materiale) și furt calificat prev. și ped. de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit. e, g și i Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, (7 acte materiale), toate cu aplicarea art. 33 lit. a și art. 99 Cod penal în infracțiunile de furt prev. de art.208 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 99 și urm. Cod penal, furt calificat prev. de art. art.208 alin.1 rap. la art.209 alin.1 lit. a, e, g și i Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal (7 acte materiale) și art. 99 și urm. Cod penal, precum și violare de domiciliu prev. de art.192 alin.1 și 2 Cod penal cu aplicarea art.41 alin 2 Cod penal (6 acte materiale) și art. 99 și urm. Cod penal, în final toate cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal.

Totodată în baza art.11 pct.2 lit. b Cod procedură penală raportat la art.10 lit. g Cod procedură penală, s-a dispus încetarea procesul penal privind pe inculpatul R. E. L. cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor sus menționate, făcându-se aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal (7 acte materiale) și art. 99 și urm. Cod penal, precum și violare de domiciliu prev. de art.192 alin.1 și 2 Cod penal cu aplicarea art.41 alin 2 Cod penal (6 acte materiale) și art. 99 și urm. Cod penal, în final toate cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal.

Pe latură civilă în urma admiterii în parte a pretențiilor formulate de partea civilă S. G., în calitate de moștenitor legal al părții vătămate S. M. a fost obligat inculpatul R. E. L. în solidar cu partea responsabilă civilmente B. E. să plătească părții civile suma de 1843 lei, cu titlu de despăgubiri, fiind respinse restul pretențiilor ca neîntemeiate.

S-a luat act că părțile vătămate Teleki E. S. G., în nume propriu, T. C., B. M. I., B. A. și Butyka Zsuzsanna nu s-au constituit părti civile în cauză.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut faptul că raportat la natura infracțiunilor reținute în sarcină (furt, furt calificat și violare de domiciliu), termenul general de prescripție a răspunderii penale este cel prev. de art.122 alin.1 lit. c Cod procedură penală, anume de 8 ani, în condițiile în care pedeapsa maxim prevăzută de lege, în cazul infracțiunilor reținute în sarcină, este de 7 ani și 6 luni, respectiv jumătate din maximul de 15 ani închisoare, reducerea juridică fiind atrasă de dispozițiile art. 109 alin.1 teza a 2-a Cod penal, potrivit cărora „limitele pedepselor (pentru minori) se reduc la jumătate.”

Mai departe, a stabilit precum cuantumul de 8 ani este redus legal la jumătate, potrivit dispozițiilor art. 129 Cod penal, luând în considerare că inculpatul la data săvârșirii infracțiunii era minor.

Instanța ca urmare a „dublei” reduceri juridice, a stabilit că termenul de prescripție a răspunderii penale aplicabil în cauză este de 4 ani, ca atare intervenind prescripția specială prev. de art.124 Cod penal, întrucât, indiferent de câte întreruperi au intervenit, termenul de 4 ani a fost depășit cu încă jumătate, respectiv au trecut 6 ani de la data săvârșirii ultimei fapte reținute în sarcină, termenul de prescripție specială împlinindu-se la data de 09.06.2006, dată, în raport de care, sunt atrase dispozițiile art. 11 pct.2 lit. b Cod procedură penală raportat la art.10 lit. g Cod procedură penală, anume încetarea procesului penal privind pe inculpatul R. E. L..

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs P. de pe lângă Judecătoria Tg. S. iar prin Decizia penală nr. 91/R din 7 februarie 2013 Curtea de Apel B. a stabilit nelegala aplicare a dublei reduceri a termenului de prescripție, situație în care în cauză nu a intervenit prescripția specială, motiv pentru care în vederea audierii inculpatului arestat în străinătate, s-a casat sentința penală nr. 149 din 3 iulie 2012 a Judecătoriei Tg. S. cauza fiind trimisă în rejudecare.

În rejudecarea cauzei, instanța de fond a stabilit cronologia desfășurării judecății privind inculpatul R. E. L. și a procedat la citarea inculpatului din penitenciarul din Ungaria însă deși acesta a preluat citațiile cât si rechizitoriul trimis, nu și-a exprimat dorința și acceptul de a fi audiat prin videoconferință, sens în care i s-au acordat nenumărate termene.

În acest context, instanța de fond a apreciat că poate trece la judecarea cauzei, iar pe fond a stabilit că din coroborarea întregului material probator administrat în cauză și anume procesul-verbal de consemnare a sesizării, procesul-verbal de cercetare la fața locului, cu planșa fotografică aferentă, raportul de expertiză dactiloscopică nr._/16.11.2005, procesul-verbal de reconstituire, cu planșa fotografică aferentă (fila 29-68), care confirma cele relatate de partea vătămată cu ocazia audierii (fila 71) și se susțin prin descrierea și recunoașterea faptei de către inculpat, atât cu ocazia audierii sale în cursul urmăririi penale (fila 174-188), cât și cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală (fila 191), precum și cu cele declarate în cursul judecății (fila 271), dovada de restituire a banilor sustrași, a doi martori L. G. și V. N., dovada de predare a pantofilor inculpatului la Poliție, procesul verbal de recunoaștere a pantofului de către tutorele inculpatului - numita B. E., declarația martorilor I. M. și T. D. (fila 91-101), care se susțin prin descrierea și recunoașterea faptei de către inculpat, atât cu ocazia audierii sale în cursul urmăririi penale (fila 174-188), cât și cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală (fila 191), precum și cu cele declarate în cursul judecății (fila 271), dovada de predare giacă la poliție (inculpatul s-a zbătut din prindere și a reușit să scape, polițistul rămânând doar în posesia hainei acestuia), proces-verbal de recunoaștere a hainei de către o verișoară a inculpatului, proces-verbal de predare a bunurilor sustrase din autoturisme, declarația părții vătămate ( fila 103-113) și nu în ultimul rând recunoașterea săvârșirii faptei de către inculpat, atât cu ocazia audierii sale în cursul urmăririi penale (fila 174-188), cât și cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală (fila 191), precum și cu cele declarate în cursul judecății (fila 271), rezultă cu evidență vinovăția inculpatului în săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată.

Pe cale de consecință, indiferent de faptul că inculpatul nu mai poate fi tras la răspundere penală, instanța a apreciat că se impune a dispune asupra celorlalte măsuri atrase de ilicitul faptelor sale

Asupra schimbării de încadrare juridică, conform art. 386 al.1 din noul Cod de procedură penală prima instanță a reținut intervenirea noului Cod penal si deși sentința penală nu a fost casată sub acest aspect, instanța făcând aplicarea dispozițiilor art.4 din noul Cod penal a apreciat că se impune schimbarea încadrării juridice și înlăturarea circumstanțelor prevăzute de art. 208 art.209 al.1 lit. a și e din vechiul Cod penal, urmând a se reține doar furtul prevăzut de art.209 pct. g și i din vechiul Cod penal.

Instanța de fond a reținut mai apoi că inculpatul R. L. a săvârșit infracțiunile din cauză în perioada sfârșitul lunii octombrie_06.

Instanța cu aplicarea art. 5 din noul Cod penal constată că limita termenului de prescripție atrasă de limitele de pedepse, este de cinci ani, ca atare mai favorabilă decât conform vechiului Cod penal, conform căruia termenul general de prescripție a răspunderii penale este cel prevăzut de art.122 alin.1 lit. c Cod procedură penală, anume de 8 ani (când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depășește 10 ani), în condițiile în care pedeapsa maxim prevăzută de lege, în cazul infracțiunilor reținute în sarcină, este de 7 ani și 6 luni, respectiv jumătate din maximul de 15 ani închisoare, reducerea juridică fiind atrasă de dispozițiile art. 109 alin.1 teza a 2-a Cod penal, potrivit cărora „ limitele pedepselor (pentru minori) se reduc la jumătate.”

Conform art. 229 al.1 lit. b și d din noul Cod penal, pedeapsa prevăzută pentru infracțiunea de furt calificat este de la 1 la 5 ani, pentru infracțiunea de violare de domiciliu prevăzută de art. 224 al.2 din noul Cod penal pedeapsa este de 6 luni la 3 ani, iar pentru infracțiunea de furt prevăzută de art. 228 alin.1 din noul Cod penal pedeapsa este de la 6 luni la 3 ani.

Ca atare în temeiul art. 154 lit. d din noul Cod penal termenul de prescripție este de 5 ani.

Conform art. 154 al.2 din noul Cod penal termenul de prescripție în cazul infracțiunilor continue se calculează de la data săvârșirii ultimei acțiuni.

Conform art. 131 din noul Cod penal termenele de prescripție a răspunderii penale se reduc la jumătate pentru cei care la data săvârșirii infracțiunii erau minori, situație în care se află și inculpatul R. L..

Conform art.155 alin.4 din noul Cod penal termenele de prescripție dacă au fost depășite cu încă o dată, vor fi socotite îndeplinite oricâte întreruperi ar interveni, ca atare în prezenta cauză termenul de prescripție totală este de 5 ani, care socotit de la data de 19 iunie 2006 s-a împlinit la data de 19 iunie 2011.

Pe cale de consecință, conform celor de mai sus instanța a apreciat că se impune în temeiul art. 16 lit. f din noul Cod de procedură penală raportat la art. 16 lit. f, raportat la art. 17 al.2 din noul Cod de procedură penală coroborat cu art. 5 din noul Cod penal încetarea procesului penal privind pe inculpatul R. E. L., fiind prescrisă răspunderea lui penală.

În temeiul art. 25 al.5 din noul Cod de procedură penală instanța de fond a lăsat nesoluționată acțiunea civilă.

S-a constatat că inculpatul R. E. L. a fost arestat preventiv în cauză în perioada 12.06.2006 până la data de 01.07.2007, în baza mandatului de arestare preventivă nr.1/12.06.2006.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel P. de pe lângă Judecătoria Târgu S. criticând-o pentru nelegalitate și solicitând desființarea ei iar în cadrul rejudecării pronunțarea unei noi hotărâri legale și temeinice.

În susținerea apelului declarat P. a arătat că primul motiv pentru care hotărârea apare nelegală este acela că în mod greșit prima instanță a reținut dispozițiile relative la dezincriminare, respectiv dispozițiile art. 4 din noul Cod penal, atâta timp cât principiul aplicării legii mai favorabile este reglementat în art. 5 din Noul Cod penal și nici una dintre faptele pentru care s-a dispus trimiterea inculpatului în judecată nu a fost dezincriminată

De la data pronunțării sentinței penale atacate, respectiv din data de 13 martie 2014 și până la acest moment a intervenit Decizia nr. 265 din data de 06 mai 2014 a Curții Constituționale care a statuat foarte clar că aplicarea dispozițiilor art. 5 din noul Cod penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legile succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile. În consecință, P. a reformulat critica expusă la punctul doi al memoriului cuprinzând motivele de apel, prin care se susține că instanța de fond ar fi trebuit să rețină încadrarea juridică pentru faptele deduse judecății din dispozițiile noului Cod penal, precizând că mai favorabilă inculpatului este reglementarea oferită de Codul penal anterior din 1969.

Rațiunea pentru care P. solicită condamnarea inculpatului în baza Codului penal din 1969, cu aplicarea art. 5 din noul Cod penal pornește nu de la limitele de pedeapsă, care din Noul Cod penal sunt net favorabile inculpatului, ci din modul de reglementare a infracțiunii continuate, care în prezenta cauză, strict la situația concretă a inculpatului R. E. L. care nu-i este opozabilă întrucât acesta a comis mai multe infracțiuni de furt în dauna mai multor persoane vătămate, care nu se mai pliază pe noua reglementare a infracțiunii continuate, iar al doilea motiv din perspectiva căruia se consideră că dispozițiile Codului penal din 1969 sunt mai favorabile inculpatului, este cel al soluționării concursului de infracțiuni deoarece în Codul penal anterior aplicarea regulilor referitoare la concurs presupune contopirea pedepselor și aplicarea pedepsei celei mai grele cu facultatea aplicării unui spor, în timp ce noua reglementare a Codului penal, prevede aplicarea pedepsei celei mai grele și a unei treimi din totalul pedepselor aplicate.

În contextul în care inculpatul a săvârșit multiple infracțiuni, P. a apreciat că dispozițiile din Codul penal din1969 îi sunt mai favorabile inculpatului R. E. L..

Prin urmare, din această perspectivă, se impune schimbarea temeiului juridic aplicabil inculpatului minor din cel reținut din noul Cod penal în cel prevăzut de Codul penal din 1969 întrucât potrivit dispozițiilor art. 122 lit. c din Codul penal 1969, termenul de prescripție este de 8 ani, iar potrivit dispozițiilor art. 124 din Codul penal 1969 care reglementează prescripția specială, termenul de prescripție este de 12 ani. Văzând dispozițiile art. 129 din Codul penal 1969, pentru inculpații minori, termenul de prescripție se reduce la jumătate. Așa fiind, termenul de prescripție de 12 ani se reduce la jumătate și raportat la data săvârșirii faptelor, se constată că a intervenit prescripția răspunderii penale a acestui inculpat.

Un alt motiv de nelegalitate a hotărârii este acela că în mod greșit instanța de fond a dispus confiscarea de la inculpatul minor R. E. L., în solidar cu mama sa, respectiv partea responsabilă civilmente B. E., în condițiile în care confiscarea este personală.

O altă critică a hotărârii apelate o vizează temeiul juridic al cheltuielilor judiciare, greșit reținut de instanța de fond, respectiv art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală în vigoare în loc de dispozițiile art. 275 alin. 3 Cod procedură penală.

Reprezentantul parchetului a suplimentat motivele de apel formulate în scris și cu solicitarea de a majora cuantumului cheltuielilor judiciare având în vedere această cauză a parcurs trei cicluri procesuale, iar cheltuielile judiciare impuse de instanța de fond sunt în cuantum de 200 lei, or, în opinia sa, acestea nu reflectă cheltuielile judiciare efectuate în cauză.

Analizând, în aplicarea dispozițiilor art. 420 Cod procedură penală însă în limitele prev. de art. 417 Cod procedură penală, sentința penală atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Tg. S. este fondat pentru următoarele considerente:

În primul rând, sub aspect procesual, Curtea constată instanța de fond nu a respectat indicațiile deciziei de casare, judecând din nou cauza în lipsa inculpatului – deținut într-un loc de deținere din Ungaria în executarea unei pedepse cu închisoarea – cu toate că rejudecarea cauzei de către prima instanță s-a dispus tocmai pentru că în toate ciclurile procesuale inculpatul a fost judecat fără a fi prezent în condițiile în care fie a fost minor fie arestat în alte cauze, situație în care prezența la judecată este obligatorie.

Curtea constată însă că, prin prisma soluției de încetare a procesului penal ca urmare a intervenției prescripției răspunderii penale și a demersurilor realizate de către prima instanță pentru a-l chestiona pe inculpat dacă dorește să fie audiat prin videoconferință - fără să primească un răspuns din partea acestuia - situația procesuală a inculpatului s-a schimbat astfel că nu se impune desființarea hotărârii pronunțate de Judecătoria Tg. S. pentru a patra oară și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Curtea, are în vedere, în această decizie și împrejurarea că desființarea hotărârii atacate pentru a patra oară, pentru același motiv, ar fi consecința unui formalism exagerat, în condițiile și P. a renunțat să mai critice hotărârea primei instanțe sub acest aspect, iar poziția procesuală a inculpatului R. E. L. care deși știa de proces și a aflat de intenția instanțe de fond de a-l audia prin video-conferință nu a răspuns în nici un fel solicitării, rezultă reaua credință a acestuia; de altfel lipsa inculpatului de la judecarea în primă instanță a fost complinită prin audierea acestuia prin video-conferință în apel.

Față de această situație Curtea va analiza hotărârea atacată sub aspectul legalității măsurilor dispuse și nu prin prisma lipsei inculpatului R. E. L. la judecata care a avut loc la Judecătoria Tg. S., cu atât mai mult cu cât prima instanță nu a efectuat acte procesuale în lipsa inculpatului care să se impună a fi anulate.

Inculpatul R. E. L. a fost trimis în judecată, minor fiind la data sesizării instanței pentru comiterea mai multor infracțiuni de furt calificat, unele în concurs cu infracțiunea de violare de domiciliu, comise în perioada octombrie 2005- iunie 2006.

Întrucât de la data comiterii faptelor și până la pronunțarea hotărârii de către prima instanță a intervenit o nouă lege penală, instanța de fond, verificând intervenția sau nu a unei cauze de înlăturare a răspunderii penale ar fi trebuit să analizeze, prin prisma succesiunii de legi în timp care dintre legile penale este mai favorabilă inculpatului, eventual să schimbe încadrările juridice date prin actul de sesizare al instanței faptelor comise de inculpatul R. E. L. în încadrările juridice identificate mai favorabile în raport de legea penală stabilită ca fiind mai favorabilă, iar apoi în raport de aceasta din urmă să stabilească termenele de prescripție și să calculeze prescripția pentru fiecare dintre infracțiunile comise, în parte.

Analizând în primul rând dacă toate faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul sunt dezincriminate, sau se regăsesc incriminate și în noua lege penală intervenită începând cu data de 1.02.2014 (Legea nr. 286/2009) Curtea constată că nici una dintre faptele comise de inculpat nu au fost dezincriminate, astfel că incidența art. 4 din noul Cod penal nu se poate reține în speță, critica parchetului sub acest aspect fiind întemeiată.

Astfel infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin.1, art.209 alin.1 lit. i Cod penal de la 1968 reținută în sarcina inculpatului ca fiind comisă la sfârșitul lunii octombrie 2005 în paguba părții vătămate S. M. din Or.C. (infracțiune pedepsită în Codul penal de la 1968 cu închisoare de la 3 la 15 ani) are corespondent în noul Cod penal în infracțiunea de furt calificat prevăzută. de art. 228, 229 alin. 1 lit. d Cod penal (pedepsită de legiuitor cu închisoare de la 1 la 5 ani).

Tentativa la infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 208 alin.1, art.209 alin.1 lit. i Cod penal de la 1968, (infracțiune pedepsită în Codul penal de la 1968 cu închisoare de la 3 la 15 ani) reținută în sarcina inculpatului ca fiind comisă la data de 16.04.2006 în paguba părții vătămate S. G. are corespondent în noul Cod penal în infracțiunea de tentativă la infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 32 al. 1 raportat la art. 228, 229 alin. 1 lit. d Cod penal (pedepsită de legiuitor cu închisoare de la1 la 5 ani).

Infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin.1, art.209 alin.1 lit. i Cod penal de la 1968, reținută în sarcina inculpatului ca fiind comisă la data de 27.05.2006 în paguba părții vătămate Berszan A. din Or. C. (infracțiune pedepsită în Codul penal de la 1968 cu închisoare de la 3 la 15 ani) are corespondent în noul Cod penal în infracțiunea de furt calificat prevăzută. de art. 228, 229 alin. 1 lit. d Cod penal (pedepsită de legiuitor cu închisoare de la 1 la 5 ani).

Infracțiunea furt calificat prevăzută de art. 208 alin.1, art.209 alin.1 lit. i Cod penal de la 1968, reținută în sarcina inculpatului ca fiind comisă la data de 09.06.2006 în paguba părții vătămate Butyka Zsuszanna din Or. C., (infracțiune pedepsită în Codul penal de la 1968 cu închisoare de la 3 la 15 ani) are corespondent în noul Cod penal în infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 228, 229 alin. 1 lit. d Cod penal (pedepsită de legiuitor cu închisoare de la 1 la 5 ani).

În ceea ce privește aceste 4 infracțiuni, văzând limitele de pedeapsă prevăzute de noua lege penala și cele prevăzute de textele de lege care incriminau faptele în vechiul Cod penal apare evident că legea penală nouă este mai favorabilă inculpatului întrucât prevede limite de pedeapsă mult reduse. Cu toate acestea, Curtea reține că nu sunt incidente însă, în ceea ce privește aceste infracțiuni dispozițiile privind schimbarea încadrării juridice a faptei prevăzută de art. 386 alin.1 Cod procedură penală, întrucât nu a intervenit nici o schimbare în conținutul infracțiunilor ci doar o renumerotare a textelor de lege care incriminează faptele și o modificare a cuantumului pedepselor, elemente care nu fac parte însă din încadrarea juridică a unei fapte.

În ceea ce privește celelalte fapte pentru care a fost trimis în judecată inculpatul R. E. L., Curtea reține că și acestea se regăsesc incriminate în noul Cod penal, însă pentru acestea sunt incidente dispozițiile art. 386 alin.1 Cod procedură penală, întrucât a suferit modificări însăși conținutul constitutiv al infracțiunilor; și în aceste cazuri, legea penală mai favorabilă este tot noul Cod penal întrucât acesta prevede, astfel cum se va preciza în cele ce urmează limite de pedeapsă mult reduse pentru infracțiunile care incriminează faptele reținute în sarcina inculpatului.

Astfel, pentru infracțiunile de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin.1 Cod penal de la 1968 (infracțiune pedepsită în Codul penal de la 1968 cu închisoare de la 6 luni la 4 ani) și furt prevăzută de art. 208 alin.1 Cod penal (infracțiune pedepsită în Codul penal de la 1968 cu închisoare de la 1 la 12 ani), reținută în sarcina inculpatului ca fiind comisă la data de 23.03.2006, în paguba părții vătămate Teleki E. se impune schimbarea încadrării juridice într-o singură infracțiune de furt calificat prevăzută de art. 228, 229 alin. 2 lit. b Cod penal (pedepsită de legiuitor cu închisoare de la 2 la 7 ani) dat fiind că latura obiectivă a infracțiunii prevăzută de art. 192 alin.1 Cod penal de la 1968 se regăsește în prezent, în noul Cod penal incriminată ca și agravantă în dispozițiile art. 229 alin. 2 lit. b Cod penal.

Pentru infracțiunile violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin.2 Cod penal de la 1968 (infracțiune pedepsită în Codul penal de la 1968 cu închisoare de la 3ani la 10 ani) și furt calificat prevăzută de art. 208, 209 alin.1 lit. g Cod penal de la 1968 (infracțiune pedepsită în Codul penal de la 1968 cu închisoare de la 3 la 15 ani) reținută în sarcina inculpatului ca fiind comisă la data de 23.04.2006 în paguba părții vătămate T. C. din or. C., se impune schimbarea încadrării juridice într-o singură infracțiune de furt calificat prevăzută de art. 228, 229 alin. 1 lit. b și alin. 2 lit. b Cod penal (pedepsită de legiuitor cu închisoare de la 2 la 7 ani) dat fiind că latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 192 alin.2 Cod penal de la 1968 se regăsește în prezent, în noul Cod penal incriminată ca și agravantă în dispozițiile art. 229, alin.2 lit. b Cod penal.

Întrucât infracțiunea continuată a suferit modificări urmare a intrării în vigoare a noului Cod penal, în raport de care faptele de furt calificat reținute în sarcina inculpatului R. E. L. ca fiind comise la data de 07/08.05.2006 în formă continuată nu mai pot fi reținute ca atare, fiind comise în paguba unor persoane vătămate diferite, în cauză se impune și în această situație schimbare încadrării juridice din infracțiunea de furt calificat în formă continuată, prevăzută de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit. e,g Cod penal din 1968, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal din 1968 (2 acte materiale) în două infracțiuni de furt calificat, prevăzută de art.228 alin.1, 229 alin.1 lit. b Cod penal (fapte din 07/08.05.2006).

Toate infracțiunile comise se află așadar în concurs real și au fost comise de inculpat în stare de minorat, astfel că în speță sunt incidente dispozițiile privind regimul sancționator al minorilor și dispozițiile speciale privind prescripția răspunderii penale în cazul infracțiunilor comise de minori.

Contrar celor susținute de parchet în apel, instanța de apel constată, urmare a schimbării încadrărilor juridice ale faptelor și a analizării pedepselor prevăzute de noul Cod penal în privința tuturor infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului (inclusiv a celor pentru care nu s-a impus schimbarea încadrării juridice) că legea nouă este mai favorabilă inculpatului sub toate aspectele; aceasta prevede pedepse mult reduse pentru infracțiunile reținute ca fiind comise de inculpat față de Codul penal de la 1968. Chiar dacă, analizată în mod global legea penală favorabilă ar putea părea legea veche prin prisma regimului juridic al sancționării pluralității de infracțiuni, mai ușor decât în legea penală nouă, Curtea constată totuși că în această situație, dat fiind că prescripția răspunderii penale se calculează prin raportare la pedeapsa prevăzută de lege pentru fiecare infracțiune în parte și nu la pedeapsa rezultantă care ar putea fi aplicată în urma concursului de infracțiuni, dispozițiile noului Cod penal sunt mai favorabile inculpatului pentru că dacă se constată intervenită prescripția prin raportare la pedepsele prevăzute de legea identificată mai favorabilă (în speță legea nouă) nu se mai ajunge la contopirea pedepselor și implicit la aplicarea unui regim sancționator mai greu sau mai ușor; din acest motiv regimul sancționator al pluralității de infracțiuni în cele două legi penale succesive nu trebuie avut în vedere pentru identificarea legii penale mai favorabile în speță.

Dintr-o altă perspectivă, legea penală nouă este mai favorabilă inculpatului, întrucât acesta a comis infracțiunile în stare de minorat, or legea nouă prevede în această situație că nu se mai poate aplica o pedeapsă minorului, chiar dacă acesta a devenit major la data judecării ci o măsură educativă.

În consecință, față de situația concretă a inculpatului R. E. L. și în raport cu principiul evaluării globale a legii penale mai favorabile, instanța de apel constată că legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatului este legea nouă, astfel că în raport de aceasta se va calcula și incidența prescripției răspunderii penale a inculpatului.

Analizând incidența în cauză a dispozițiilor art. 153 Cod penal privind prescripția răspunderii penale, Curtea constată că într-adevăr în speță a intervenit prescripția specială pentru toate infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată inculpatul.

Astfel, pentru infracțiunile de 1. furt calificat prev. de art. 208 alin.1, art.209 alin.1 lit. i Cod penal de la 1968 reținută în sarcina inculpatului ca fiind comisă la sfârșitul lunii octombrie 2005 în paguba părții vătămate S. M. din Or.C. care are corespondent în noul Cod penal în infracțiunea de furt calificat prev. de art. 228, 229 alin. 1 lit. d Cod penal, 2. tentativa la infracțiunea de furt calificat prev. de art. 20 rap. la art. 208 alin.1, art.209 alin.1 lit. i Cod penal de la 1968, reținută în sarcina inculpatului ca fiind comisă la data de 16.04.2006 în paguba părții vătămate S. G. care are corespondent în noul Cod penal în infracțiunea de tentativă la infracțiunea de furt calificat prev. de art. 32 al. 1 rap. la art. 228, 229 alin. 1 lit. d Cod penal, 3. infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin.1, art.209 alin.1 lit. i Cod penal de la 1968, reținută în sarcina inculpatului ca fiind comisă la data de 27.05.2006 în paguba părții vătămate Berszan A. din Or. C. care are corespondent în noul Cod penal în infracțiunea de furt calificat prev. de art. 228, 229 alin. 1 lit. d Cod penal, 4. infracțiunea furt calificat prev. de art. 208 alin.1, art.209 alin.1 lit. i Cod penal de la 1968, reținută în sarcina inculpatului ca fiind comisă la data de 09.06.2006 în paguba părții vătămate Butyka Zsuszanna din Or. C., care are corespondent în noul Cod penal în infracțiunea de furt calificat prev. de art. 228, 229 alin. 1 lit. d Cod penal, 5. două infracțiuni de furt calificat, prevăzute de art.228 alin.1, 229 alin.1 lit. b Cod penal (fapte din 07/08.05.2006) pedepsite de Codul penal în vigoare cu închisoare de la 1 la 5 ani termenul de prescripție generală este, conform art. 154 alin. 1 lit. d Cod penal de 5 ani.

Art. 131 Cod penal, prevede însă că termenele de prescripție a răspunderii penale, prev. de art. 154 se reduc la jumătate pentru cei care la data săvârșirii infracțiunii erau minori și se întrerup sau se suspendă în condițiile prevăzute de lege pentru majori.

Potrivit art. 155 alin. 4 Cod penal termenele prev. la art. 154, dacă au fost depășite cu încă o dată, vor fi socotite îndeplinite oricâte întreruperi ar interveni. Așadar termenul de prescripție specială în cazul infracțiunilor menționate este de 10 ani.

Văzând însă că inculpatul R. E. L. era minor la data comiterii faptelor, instanța de apel constată că în ceea ce-l privește, pentru cele 6 infracțiuni menționate anterior, răspunderea penală s-a prescris după trecerea unui termen de 5 ani începând cu data comiterii faptelor; ca atare prescripția răspunderii penale a intervenit în luna octombrie 2010 pentru infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin.1, art.209 alin.1 lit. i Cod penal de la 1968 reținută în sarcina inculpatului ca fiind comisă la sfârșitul lunii octombrie 2005 în paguba părții vătămate S. M. din Orașul C. care are corespondent în noul Cod penal în infracțiunea de furt calificat prev. de art. 228, 229 alin. 1 lit. d Cod penal, la data de 16.04.2011 pentru tentativa la infracțiunea de furt calificat prev. de art. 20 rap. la art. 208 alin.1, art.209 alin.1 lit. i Cod penal de la 1968, reținută în sarcina inculpatului ca fiind comisă la data de 16.04.2006 în paguba părții vătămate S. G. care are corespondent în noul Cod penal în infracțiunea de tentativă la infracțiunea de furt calificat prev. de art. 32 al. 1 rap. la art. 228, 229 alin. 1 lit. d Cod penal, la data de 27.05.2011 pentru infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin.1, art.209 alin.1 lit. i Cod penal de la 1968, reținută în sarcina inculpatului ca fiind comisă la data de 27.05.2006 în paguba părții vătămate Berszan A. din Or. C. care are corespondent în noul Cod penal în infracțiunea de furt calificat prev. de art. 228, 229 alin. 1 lit. d Cod penal, la data de 9.06.2011 pentru infracțiunea furt calificat prev. de art. 208 alin.1, art.209 alin.1 lit. i Cod penal de la 1968, reținută în sarcina inculpatului ca fiind comisă la data de 09.06.2006 în paguba părții vătămate Butyka Zsuszanna din Or. C., care are corespondent în noul Cod penal în infracțiunea de furt calificat prev. de art. 228, 229 alin. 1 lit. d Cod penal și la data de 8.05.2011 pentru cele două infracțiuni de furt calificat, prevăzute de art.228 alin.1, 229 alin.1 lit. b Cod penal (fapte din 07/08.05.2006).

Pentru celelalte două infracțiuni de furt calificat astfel cum au rezultat prin schimbarea încadrării juridice: 1. prev. de art. 228, art. 229 alin. 2 lit. b Cod penal reținută în sarcina inculpatului ca fiind comisă la data de 23.03.2006, în paguba părții vătămate Teleki E. și 2. prev. de art. 228, art.229 alin. 1 lit. b și alin. 2 lit. b Cod penal, reținută în sarcina inculpatului ca fiind comisă la data de 23.04.2006 în paguba părții vătămate T. C. din or. C., pedepsite de legiuitor cu închisoare de la 2 la 7 ani, termenul de prescripție este, așa cum rezultă din coroborarea art. 154 alin. 1 lit. c, art.155 și art. 131 din noul Cod penal, de 8 ani, termen care începe să curgă de la data comiterii fiecăreia dintre infracțiuni. Calculând în raport de aceste date momentul prescripției rezultă că pentru infracțiunea comisă de inculpat la data de 23.03.2006 în paguba părții vătămate Teleki E. dreptul statului de a solicita tragerea la răspundere penală a inculpatului s-a prescris la data de 23.03.2014, iar pentru infracțiunea de furt calificat comisă la 23.04.2006 în paguba părții vătămate T. C. termenul de prescripție a răspunderii penale s-a împlinit la data de 23.04.2014.

Față de această situație, Curtea constată că se impune într-adevăr în baza art.396 alin.6 Cod procedură penală încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului R. E. L. ca urmare a intervenției prescripției răspunderii penale, cauză care înlătură răspunderea penală conform art. 16 lit. f Cod procedură penală, cu aplicarea art.5 Cod penal, însă, întrucât legea penală nouă a fost identificată de instanța de apel legea penală mai favorabilă, încetarea procesului penal trebuie să se raporteze la infracțiunile comise de inculpat, astfel cum au fost încadrate în dispozițiile legii penale noi, fiind fondat sub acest aspect (al omisiunii primei instanțe să aplice legea penală mai favorabilă în mod global) apelul promovat în cauză de P. de pe lângă Judecătoria Tg. S..

În mod corect a procedat prima instanță, lăsând, în raport de prevederile art. 25 alin. 5 Cod procedură penală nesoluționate acțiunile civile exercitate în cadrul procesului penal, însă în ceea ce privește măsura confiscării dispusă în cauză prima instanță a aplicat greșit prevederile art. 112 alin.1 lit. e din noul Cod penal dispunând confiscarea de la inculpat în solidar cu mama sa a sumelor de 700 lei și respectiv 60 lei cu care părțile vătămate B. A. și Butyka Zsuzsanna nu s-au constituit părți civile.

Confiscarea specială este o măsură de siguranță; ea se ia față de persoana care a comis o faptă prevăzută de legea penală, nejustificată și are ca scop înlăturarea unei stări de pericol prin lăsarea în mâinile persoanei care a comis o faptă penală a produsului infracțiunii, produs care nu servește la despăgubirea persoanei vătămate; măsurile de siguranță nu pot fi luate în solidar pentru că acestea nu sunt măsuri privind repararea pagubei deci în privința lor nu operează solidaritatea care guvernează în materia răspunderii civile delictuale.

Față de aceste considerente critica adusă de P. de pe lângă Judecătoria Tg. S. sentinței penale atacate este fondată, motiv pentru care se impune reformarea hotărârii și sub acest aspect, urmând ca în rejudecare, în baza art.112 alin.1 lit. e Cod penal, să se dispună confiscarea specială în favoarea statului de la inculpatul R. E. L. a sumei totale de 760 lei, dobândită prin săvârșirea infracțiunilor, pentru care persoanele vătămate B. A. și Butyka Zsuzsanna nu s-au constituit părți civile.

În considerarea tuturor celor expuse, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală se va admite apelul promovat de către P. de pe lângă Judecătoria Tg. S. împotriva sentinței penale nr.38/13.03.3014 a Judecătoriei Tg. S., care va fi desființată și reformată conform celor de mai sus.

În baza art.275 alin.1 pct.2 lit. a Cod procedură penală va fi obligat inculpatul să plătească statului suma de 5.450 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de acesta cu ocazia judecării cauzei în fond. Solicitarea Parchetului din apel de majorare a cuantumului cheltuielilor judiciare la care a fost obligat inculpatul de către instanța de fond este fondată; procesul penal a parcurs patru cicluri procesuale, iar cheltuielile efectuate cu identificarea inculpatului, actele procesuale întocmite, audierea sa prin video-conferință au determinat cheltuieli foarte mari care nu pot fi suportate decât de persoana care le-a determinat, respectiv inculpatul, chiar dacă procesul penal urmează să fie încetat urmare a prescrierii dreptului statului de tragere la răspundere penală inculpatul; se impune cuantificarea tuturor cheltuielilor efectuate în toate etapele procesuale și doar în acest ultim ciclu procesual întrucât toate cheltuielile au fost efectuate pentru tragerea inculpatului la răspundere penală și au fost determinate de faptele inculpatului și de atitudinea sa procesuală.

În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE CONSIDERENTE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Admite apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Tg. S. împotriva sentinței penale nr.38/13.03.3014 a Judecătoriei Tg. S., pe care o desființează.

Rejudecând,

În baza art.386 alin.1 Cod procedură penală raportat la art.5 Cod penal, schimbă încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului R. E. L. prin rechizitoriu astfel:

- din infracțiunile de furt, prevăzută de art.208 alin.1 Cod penal din 1969, cu aplicarea art.99 și următoarele Cod penal din 1969 și violare de domiciliu, prevăzută de art.192 alin.1 Cod penal din 1969 cu aplicarea art.99 și următoarele Cod penal din 1969 în infracțiunea de furt calificat prevăzută de art.228 alin.1, 229 alin.2 lit.b Cod penal, cu aplicarea art.113 și următoarele Cod penal (fapta din 23.03.2006);

- din infracțiunile de furt calificat, prevăzută de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.g Cod penal din 1969 cu aplicarea art.99 și următoarele Cod penal din 1969 și violare de domiciliu, prevăzută de art.192 alin.2 Cod penal din 1969, cu aplicarea art.99 și următoarele Cod penal din 1969 în infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art.228 alin.1, 229 alin.1 lit.b, alin.2 lit.b Cod penal, cu aplicarea art.113 și urm. Cod penal (fapta din 23.04.2006);

- din infracțiunea de furt calificat în formă continuată, prevăzută de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.e,g Cod penal din 1969, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal din 1969 (2 acte materiale) și art.99 și următoarele Cod penal din 1969 în două infracțiuni de furt calificat, prevăzută de art.228 alin.1, 229 alin.1 lit.b Cod penal, cu aplicarea art.113 și următoarele Cod penal (fapte din 07/08.05.2006).

În baza art.396 alin.6 Cod procedură penală raportat la art.16 lit.f Cod procedură penală, cu aplicarea art.5 Cod penal, încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului R. E. L., fiul lui G. și L., născut la data de 25.10.1989 în orașul C., jud. C., C. I. . nr._, eliberată de Poliția Stațiunii C., în prezent deținut în Penitenciarul Tokol din Ungaria, pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:

- furt calificat, prevăzută de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.i Cod penal din 1969, cu aplicarea art.99 și următoarele Cod penal din 1969 în prezent prevăzută de art.228 alin.1, 229 alin.1 lit.d Cod penal, cu aplicarea art.113 și urm. Cod penal (fapta din octombrie 2005);

- furt calificat prevăzută de art.228 alin.1, 229 alin.2 lit.b Cod penal, cu aplicarea art.113 și urm. Cod penal (fapta din 23.03.2006);

- furt calificat în forma tentativei prevăzută de art.20 raportat la art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.i Cod penal din 1969, cu aplicarea art.99 și următoarele Cod penal din 1969, în prezent prevăzută de art.32 alin.1 raportat la art.228 alin.1, 229 alin.1 lit.d Cod penal, cu aplicarea art.113 și urm. Cod penal (fapta din 16.04.2006);

- furt calificat, prevăzută de art.228 alin.1, 229 alin.1 lit.b, alin.2 lit.b Cod penal, cu aplicarea art.113 și următoarele Cod penal (fapta din 23.04.2006);

- furt calificat, prevăzută de art.228 alin.1, 229 alin.1 lit.b Cod penal, cu aplicarea art.113 și urm. Cod penal (două infracțiuni comise în 07/08.05.2006);

- furt calificat prevăzută de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.i Cod penal din 1969, cu aplicarea art.99 și următoarele Cod penal din 1969, în prezent prevăzută de art.228 alin.1, 229 alin.1 lit.d Cod penal, cu aplicarea art.113 și urm. Cod penal (fapta din 27.05.2006);

Constată că inculpatul a fost arestat preventiv în perioada 12.06._07.

În baza art.112 alin.1 lit.e Cod penal, dispune confiscarea specială în favoarea statului de la inculpatul R. E. L. a sumei totale de 760 lei, dobândită prin săvârșirea infracțiunilor, pentru care persoanele vătămate B. A. și Butyka Zsuzsanna nu s-au constituit părți civile.

În baza art.275 alin.1 pct.2 lit.a Cod procedură penală, obligă inculpatul să plătească statului suma de 5.450 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de acesta cu ocazia judecării cauzei în fond.

Se suportă din fondurile Ministerului de Justiție suma de 100 lei, reprezentând contravaloarea traducerii în/din limba română/limba maghiară, care se plătește traducătorului autorizat Romer Ambrus I. A., precum și suma de 200 lei, onorariul avocatului din oficiu asigurat inculpatului în apel, care se plătește Baroului B..

În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședință publică azi, 07 iulie 2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

N. HădăreanNicoleta Țînț

GREFIER

D. S.

aflată în concediu medical

semnează grefier șef secție D. B.

Red. N.H./6.10.2014

Tehnoredact.DB/8.10.2014

Jud.fond.F. F.C.

- 2 exemplare -

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL B.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

Dosar nr._

din data de 08 iulie 2014

Către

CURTEA DE APEL B.

Departamentul economico-administrativ

Vă trimitem alăturat copia certificată a dispozitivului Deciziei penale nr. 362/. 07 iulie 2014 pronunțată de Curtea de Apel B. în dosarul penal nr._, cu solicitarea de a proceda la decontarea contravalorii serviciilor de traducere efectuate de doamna interpret de limba maghiară Romer-Ambrus I. A. în dosarul cu numărul menționat mai sus privind pe inculpatul R. E. L., aflat în stare de deținere în Penitenciarul Tokol, Ungaria, conform decontului depus în sumă de 100 lei, anexat prezentei.

PREȘEDINTE

N. H.

Grefier

D. S.

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL B.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

Dosar nr._

din data de 08 iulie 2014

Către

CURTEA DE APEL B.

Departamentul economico-administrativ

PREȘEDINTE

N. H.

Grefier

D. S.

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL B.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

Dosar nr._

EXTRAS DE PE DISPOZITIVUL Deciziei penale nr. 362/. DATA DE 07 IULIE 2014

…………………………..

Ședința publică de la 07.07.2014

……………………

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Tg. S. împotriva sentinței penale nr.38/13.03.3014 a Judecătoriei Tg. S., pe care o desființează.

Rejudecând,

În baza art.386 alin.1 Cod procedură penală rap. la art.5 Cod penal, schimbă încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului R. E. L. prin rechizitoriu astfel:

- din infracțiunile de furt, prev. de art.208 alin.1 Cod penal din 1969, cu aplicarea art.99 și urm. Cod penal din 1969 și violare de domiciliu, prev. de art.192 alin.1 Cod penal din 1969 cu aplicarea art.99 și urm. Cod penal din 1969 în infracțiunea de furt calificat prev. de art.228 alin.1, 229 alin.2 lit.b Cod penal, cu aplicarea art.113 și urm. Cod penal (fapta din 23.03.2006);

- din infracțiunile de furt calificat, prev. de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.g Cod penal din 1969 cu aplicarea art.99 și urm. Cod penal din 1969 și violare de domiciliu, prev. de art.192 alin.2 Cod penal din 1969, cu aplicarea art.99 și urm. Cod penal din 1969 în infracțiunea de furt calificat, prev. de art.228 alin.1, 229 alin.1 lit.b, alin.2 lit.b Cod penal, cu aplicarea art.113 și urm. Cod penal (fapta din 23.04.2006);

- din infracțiunea de furt calificat în formă continuată, prev. de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.e,g Cod penal din 1969, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal din 1969 (2 acte materiale) și art.99 și urm. Cod penal din 1969 în două infracțiuni de furt calificat, prev. de art.228 alin.1, 229 alin.1 lit.b Cod penal, cu aplicarea art.113 și urm. Cod penal (fapte din 07/08.05.2006).

În baza art.396 alin.6 Cod procedură penală rap. la art.16 lit.f Cod procedură penală, cu aplicarea art.5 Cod penal, încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului R. E. L., fiul lui G. și L., născut la data de 25.10.1989 în orașul C., jud. C., C. I. . nr._, eliberată de Poliția Stațiunii C., în prezent deținut în Penitenciarul Tokol din Ungaria, pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:

- furt calificat, prev. de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.i Cod penal din 1969, cu aplicarea art.99 și urm. Cod penal din 1969 în prezent prev. de art.228 alin.1, 229 alin.1 lit.d Cod penal, cu aplicarea art.113 și urm. Cod penal (fapta din octombrie 2005);

- furt calificat prev. de art.228 alin.1, 229 alin.2 lit.b Cod penal, cu aplicarea art.113 și urm. Cod penal (fapta din 23.03.2006);

- furt calificat în forma tentativei prev. de art.20 rap. la art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.i Cod penal din 1969, cu aplicarea art.99 și urm. Cod penal din 1969, în prezent prev. de art.32 alin.1 rap. la art.228 alin.1, 229 alin.1 lit.d Cod penal, cu aplicarea art.113 și urm. Cod penal (fapta din 16.04.2006);

- furt calificat, prev. de art.228 alin.1, 229 alin.1 lit.b, alin.2 lit.b Cod penal, cu aplicarea art.113 și urm. Cod penal (fapta din 23.04.2006);

- furt calificat, prev. de art.228 alin.1, 229 alin.1 lit.b Cod penal, cu aplicarea art.113 și urm. Cod penal (două infracțiuni comise în 07/08.05.2006);

- furt calificat prev. de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.i Cod penal din 1969, cu aplicarea art.99 și urm. Cod penal din 1969, în prezent prev. de art.228 alin.1, 229 alin.1 lit.d Cod penal, cu aplicarea art.113 și urm. Cod penal (fapta din 27.05.2006);

Constată că inculpatul a fost arestat preventiv în perioada 12.06._07.

În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședință publică azi, 07 iulie 2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

ss.indescifrabil ss.indescifrabil

- pentru conformitate -

← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP....		Verificare măsura preventivă. Art.207 NCPP. Decizia nr.... →

Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 362/2014. Curtea de Apel BRAŞOV

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 362/2014. Curtea de Apel BRAŞOV