Consumul ilicit de droguri. Legea 143/2000 art. 4. Decizia nr. 195/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 195/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 17-04-2014 în dosarul nr. 5666/62/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 195/Ap. DOSAR NR._
Ședința publică din data de 17 aprilie 2014
Instanța constituită din:
- Completul de judecată CAT3:
PREȘEDINTE – S. F. - judecător
JUDECĂTOR – M. Ș.
- Grefier - A. O.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror R. V. - din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D. – S. Teritorial B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D. – S. Teritorial B. și de inculpatul B. B. D. împotriva sentinței penale nr. 296/S din 17 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile asupra cauzei s-au efectuat în conformitate cu prevederile art. 369 Cod procedură penală, respectiv prin înregistrarea pe suport audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 20 martie 2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța din lipsa de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 27 martie 2014, iar din aceleași motive a amânat pronunțarea pentru data de 04 aprilie 2014, apoi, pentru 10 aprilie 2014, iar, apoi pentru data de astăzi, 17 aprilie 2014, când
CURTEA,
Asupra apelurilor penale de față,
Constată că prin sentința penală nr. 296/17.12.2013 a Tribunalului B., pronunțată în dosarul nr._ , în baza art. 2 al. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal ( 2 acte materiale), art. 37 lit. a Cod penal, art. 74 al. 2 Cod penal, art. 76 lit. c Cod penal, a fost condamnat inculpatul B. B. D. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată. În baza art. 86/4 Cod procedură penală, a fost revocat beneficiul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II, lit. b Cod penal aplicată prin sentința penală nr. 436/2010 a Tribunalului B. și s-a adăugat această pedeapsă la pedeapsa prezentă, în final inculpatul urmând a executa pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II, lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a teza II, lit. b Cod penal. În baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada executată în considerarea sentinței penale nr. 436/2010 a Tribunalului B. din 04.08.2010 la 03.11.2010 și perioada reținerii de 24 ore din data de 21.02.2013.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, s-a dispus achitarea inculpatului B. B. D. pentru comiterea infracțiunii de deținere de droguri de risc în vedere consumului propriu prevăzută de art. 4 al. 1 din Legea nr. 143/2000.
În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpat în favoarea statului a sumei 120 lei. În baza art. 17 al. 1 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea specială și depunerea la camera de corpuri delicte a Tribunalului B. de la inculpatul B. B. D. a obiectelor corp delict ce rămân atașate dosarului: două pipe din lemn în care s-a evidențiat THC, a unui grinder metalic în care s-a evidențiat THC și a unei cutii metalice în care s-a evidențiat THC (proba nr. 4), sigilate cu sigiliul Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor București nr. 4179, obiecte aflate la Camera de Corpuri Delicte din cadrul IGPR-DCJSEO, conform dovezii . nr._ - fila 65 dosar urmărire penală. În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, prelevare care se va realiza potrivit art. 7 al. 2 din Legea nr. 76/2008. În baza s-a dispus că, potrivit art. 189 Cod procedură penală 50 %, onorariu avocat oficiu în cuantum de 100 lei se suportă din fondurile Ministerului Justiției și se include în cheltuieli judiciare. În baza art 189, 191 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 2.600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin rechizitoriul Ministerului Public - D., serviciul teritorial B. din data de 19.07.2013 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B. B. D. cercetat în stare de libertate sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de droguri de risc, faptă prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (2 acte materiale) și cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal, și deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu, faptă prevăzută și pedepsită de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal. În același dosar au fost cercetați și numiții G. A. și C. A., dar și alte 12 persoane pentru infracțiuni privind operațiuni legate de circulația drogurilor.
În cursul urmăririi penale și al judecății s-a procedat la administrarea următoarelor mijloace de probă: proces verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare (fila 1 dosar urmărire penală), ordonanță de autorizare a folosirii în cauză a investigatorului sub acoperire „Clau” și a colaboratorului „A.” (filele 5-6 dosar urmărire penală), proces verbal întocmit în data de 31.10.2012 de către investigatorul sub acoperire „Clau” (fila 7 dosar urmărire penală), proces verbal din data de 31.10.2012, ora 18.00, de efectuare a controlului corporal asupra investigatorului sub acoperire „Clau” Și de predare a sumei de 60 de lei folosită la procurarea autorizată de droguri din data de 31.10.2012 (fila 8 dosar urmărire penală), proces verbal din data de 31.10.2012, ora 18.05, de efectuare, de către investigatorul sub acoperire „Clau”, a controlului corporal asupra colaboratorului „A.” și de predare a sumei de 60 de lei pentru procurarea autorizată de droguri din data de 31.10.2012 (fila 9 dosar urmărire penală), proces verbal din data de 31.10.2012, ora 18.45, de efectuare, de către investigatorul sub acoperire „Clau”, a controlului corporal asupra colaboratorului „A.” și de ridicare a unei punguțe din nailon în interiorul căreia se aflau fragmente vegetale uscate (fila 10 dosar urmărire penală); proces verbal din data de 31.10.2012, ora 18.50, de control corporal asupra investigatorului sub acoperire „Clau” (fila 11 dosar urmărire penală), proces verbal de supraveghere întocmit de către investigatorul sub acoperire „Clau” (fila 12 dosar urmărire penală), proces verbal de supraveghere întocmit de către lucrători din cadrul B.C.C.O. B. (fila 13 dosar urmărire penală), proces verbal de sigilare de probe, din data de 31.10.2012, având anexată planșă fotografică (filele 14, 15 dosar urmărire penală), proces verbal de primire a probelor (fila 18 dosar urmărire penală), raport de constatare tehnico-științifică nr._, din data de 10.11.2012, întocmit de către Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor – DGCCO (filele 19-22 dosar urmărire penală), proces verbal din data de 26.11.2012 întocmit de către investigatorul sub acoperire „Clau” (fila 23 dosar urmărire penală), proces verbal din data de 26.11.2012, de efectuare a controlului corporal asupra investigatorului sub acoperire „Clau” și de predare a sumei de 60 de lei folosită la procurarea autorizată de droguri din data de 26.11.2012 (fila 24 dosar u.p.), procese verbale din data de 26.11.2012 de efectuare a controlului corporal asupra colaboratorului „A.” (filele 25, 26 dosar urmărire penală), proces verbal din data de 26.11.2012 de efectuare a controlului corporal asupra investigatorului „Clau” (fila 27 dosar urmărire penală), proces verbal de supraveghere încheiat de către lucrători din cadrul B.C.C.O. B. (fila 28 dosar urmărire penală), proces verbal de supraveghere încheiat de către investigatorul sub acoperire „Clau” (fila 29 dosar urmărire penală), proces verbal de sigilare probe, din data de 31.10.2012, având anexată planșă fotografică (filele 30, 31 dosar urmărire penală), proces verbal de primire a probelor, din data de 06.12.2012 (fila 34 dosar urmărire penală), raport de constatare tehnico-științifică nr._, din data de 06.12.2012, întocmit de către D.G.C.C.O - Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor (filele 35-38 dosar urmărire penală), proces verbal din data de 11.12.2012 de audiere a martorului cu identitate atribuită „A.” (filele 40-41 dosar urmărire penală), proces verbal din data de 11.12.2012 de audiere a martorului cu identitate atribuită „Clau” (filele 42-43 dosar urmărire penală), proces verbal de percheziție domiciliară la adresa inculpatului B. B. D., având anexat planșă fotografică (filele 50-52, 53), raport de constatare tehnico-științifică nr._ din 07.03.2013 întocmit de către D.G.C.C.O - Laboratorul Central de Analiză Și Profil al Drogurilor (filele 56-61), proces verbal, din data de 07.03.2013, de predare – primire a probelor rămase în urma analizelor de laborator (fila 63), dovada . nr._ din data de 07.03.2013 a I.G.P.R. – D.C.J.S.E.O. (fila 65), declarațiile inculpatului B. B. D. (filele 72, 73, 76 dosar urmărire penală), declarațiile inculpatului din cursul judecății, ale martorului G. A. din cursul judecății, ale martorilor cu identitate protejată ”Clau” și ”A.” din cursul judecății, referatul de evaluare întocmit de S. de probațiune de pe lângă Tribunalul B..
Tribunalul a constatat că deși probele, cu referire la infracțiunea prevăzută de art. 2 din Legea nr. 143/2000, au fost culese anterior începerii urmăririi penale, dat fiind specificul activității de investigare a infracțiunilor privind circulația drogurilor, instanța a constatat că procesul verbal de confirmare a actelor premergătoare - întocmit la data de 11.12.2012 (fila 1 dosar urmărire penală), înainte de începerea altor activități, constituie probă în cauză.
Analizând toate aceste probe, instanța a reținut următoarea stare de fapt:
Despre inculpatul B. B. lucrătorii de poliție aveau cunoștință că fusese condamnat pentru infracțiuni privind circulația drogurilor, dar și faptul că desfășura în anul 2012 activități pe linia procurării și distribuirii de droguri de risc, contra cost, pe raza municipiului B.. Din acest motiv prin ordonanța procurorului din data de 31.10.2012, s-a dispus autorizarea folosirii în cauză a investigatorului sub acoperire „Clau” și a colaboratorului său „A.”, precum și autorizarea procurării de către aceștia, de la B. B. D. și de la persoane aflate în anturajul acestuia, a drogurilor de risc și de mare risc.
Astfel, instanța a reținut că în cursul anului 2011 martorul/colaboratorul ”A.” cunoaște într-un local din B. pe inculpat care se lăuda că poate face rost și poate vinde droguri; în același context inculpatul ar fi afirmat că se poate apela oricând la el pentru droguri și a ținut să precizeze că a făcut 3 luni de închisoare pentru ”așa ceva” – referindu-se la droguri (potrivit fișei de cazier judiciar inculpatul a mai fost arestat preventiv în cursul anului 2010 pentru fapte similare).
În data de 31.10.2012 ”A.” îl sună pe inculpat și îl întreabă dacă îl poate ajuta cu niște ”iarbă” (fila 40 dosar urmărire penală și fila 23 dosar instanță); după ce au discutat de mai multe ori în aceeași zi, inculpatul îi comunică faptul că se pot întâlni în zona ”Onix” din B. în jurul orelor 18.30. La locul de întâlnire stabilit, ”A.” vine însoțit de investigatorul ”Clau”; inculpatul a venit singur la întâlnire și i-a dat lui ”A.” o țiplă de nylon transparent în care se afla ”iarbă”. Pentru obiectul primit martorul a plătit suma de 60 lei, sumă pusă anterior la dispoziție de către investigatorul sub acoperire. Cu acest prilej inculpatul a afirmat că mai are marfă și poate fi contactat în acest sens, fără a indica însă de unde provine cantitatea de substanță comercializată.
Ulterior substanța vândută de inculpat martorului ”A.” a fost cântărită și expertizată. Prin raportul de constatare tehnico – științifică nr._ din data de 10.11.2012 întocmit de către Laboratorul Central de Analiză Și Profil al drogurilor din cadrul I.G.P.R., s-a stabilit că proba înaintată, obținută în data de 31.10.2012 de la inculpatul B. B. D., este constituită din 0,46 grame de Cannabis.
După data de 31.10.2012 martorul ”A.” a mai încercat să ia legătura cu inculpatul însă acesta nu a mai răspuns la telefon. După câteva zile însă, inculpatul a contactat telefonic martorul ”A.” și îi spune ”că are marfă”.
În data de 26.11.2012 martorul ”A.” ia legătura telefonic cu inculpatul și stabilesc să se întâlnească seara, în zona magazinului Sanitas de pe . B.; aici ”A.” vine din nou însoțit de investigatorul ”Clau” și pentru că inculpatul simte că este ”fumat” (urmărit), se deplasează toți trei pe . apropiere. După ce se plimbă pentru scurt timp pe . îi dă lui ”A.” o bucată de staniol în care era învelită ”iarba”, iar ”Clau” plătește pentru această marfă suma de 60de lei. Cu acest prilej inculpatul a susținut că marfa este mai bună decât data trecută, însă nici de această dată nu a specificat de unde o are.
Conform raportului de constatare tehnico – științifică nr._ din data de 06.12.2012, întocmit de către Laboratorul Central de Analiză și Profil al drogurilor din cadrul I.G.P.R., s-a stabilit că proba înaintată, obținută în data de 26.11.2012, de la inculpatul B. B. D., este constituită din 0,44 grame de Cannabis.
La data de 21.02.2013 se dispune începerea urmăririi penale și se efectuează o percheziție la domiciliul inculpatului de unde sunt ridicate obiecte purtătoare de urme ale deținerii de droguri în vederea consumului propriu (doua pipe din lemn și lut conținând urme de substanță arsă, o cutiuță metalică, un grinder metalic precum și 5 țiple din naylon, sertizate, conținând urme de fragmente vegetale verde oliv, în care s-a pus in evidență THC).
Audiat inculpatul B. B. G. a recunoscut ca este consumator de droguri și în perioada octombrie 2012-februarie 2013 a cumpărat în mod repetat cannabis în vederea consumului propriu de la G. A. și C. A., toți trei fiind colegi de muncă la Benchmark Electronics Romania S.R.L.
Inițial, în cursul urmăririi penale, inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei ci doar un consum ocazional; ulterior, pus în fața probelor adunate de organele judiciare, inculpatul recunoaște că a vândut droguri în două rânduri unor fete. Totodată inculpatul a susținut că deși bunurile și drogurile găsite la domiciliul său la momentul efectuării percheziției îi aparțin, pipele de lemn și lut au fost utilizate pentru consumul de tutun, iar cea de lut a fost primită de la un prieten din Italia. Cu referire la bunurile identificate la domiciliul inculpatului acesta a afirmat: țiplele găsite sunt foarte vechi, au conținut cannabis pe care l-a cumpărat în vedere consumului propriu, iar celelalte le are de mult și nu cunoaște ce au conținut; despre cutiuța metalică găsită sub patul său inculpatul a declarat că a fost folosită pentru depozitarea drogurilor cumpărate în vederea consumului propriu. Niciodată în cursul urmăririi penale inculpatul nu a afirmat că ar fi fost provocat să comită fapte penale.
În cursul judecății inculpatul recunoaște că a comercializat droguri către investigatorul sub acoperire însă susține că a fost provocat de organele judiciare să comită fapta; inculpatul a mai susținut că a fost ”agasat” cu telefoanele de către o fată pe care o identifică ca fiind persoana căreia i-ar fi vândut drogurile, persoană care ar fi insistat telefonic de mai multe ori ca el să-i procure droguri. Despre sumele de bani primite inculpatul susține că au reprezentat o atenție din partea celei care a cumpărat drogurile. Totodată inculpatul a susținut că de la condamnarea trecută nu a mai deținut droguri, dar că ”drogurile” găsite la percheziția domiciliară îi aparțin.
Tribunalul a constatat că există deosebiri esențiale între declarațiile inculpatului luate în cele două faze procesuale, deosebiri pentru care inculpatul nu a oferit explicații. Având în vedere că în prezenta cauză au fost inițial cercetate mai multe persoane, iar inculpatul și-a modificat declarațiile ținând seama și de soluțiile dispuse în cauză, modificarea declarațiilor este motivată de cunoașterea consecințelor stabilirii vinovăției penale.
Astfel, instanța a constatat că inculpatul nu a dovedit faptul că organul judiciar ar fi efectuat acțiuni de provocare a comiterii unei fapte prevăzute de legea penală, sarcina probei în acest caz revenind inculpatului; de altfel singura apărare a inculpatului a fost aceea de a acuza o provocare din partea organelor judiciare. Tribunalul a constatat că inculpatul nu a indicat însă în ce a constat actul provocator. Apoi, este de observat că inculpatul a recunoscut încă de la urmărire penală, în prezența apărătorului său, că a mai cumpărat de trei-patru ori droguri de la colegi de muncă, printre care și de la G. A., dar și că nu a mai vândut droguri (fila 73 verso dosar urmărire penală). Ulterior (fila 76 dosar urmărire penală) inculpatul revine asupra declarațiilor sale și precizează că în datele de 31.10.2012 și 26.11.2012 a vândut câte jumătate de gram de cannabis la prețul de 60 de lei unor fete, tranzacțiile având loc lângă magazinul Onix și ulterior pe . la drogurile vândute colaboratorului sub acoperire inculpatul a susținut că le-a cumpărat la rândul său de la G. A. cu care este coleg de muncă.
Inculpatul nu a precizat nici un moment care au fost acțiunile pe care organele judiciare le-au întreprins pentru a-l provoca să comită infracțiuni și nici nu a indicat să se fi exercitat presiuni asupra sa de către organele judiciare pentru a recunoaște fapta.
Tribunalul a constatat că nu a existat nici o acțiune de provocare a comiterii vreunei fapte penale, în condițiile în care inculpatul nu s-a opus în vreun fel să vândă droguri, ci din contră: a procedat la repetarea faptei de comercializare de droguri. Împrejurarea că tranzacțiile au avut loc la un interval de câteva săptămâni sau că inculpatul nu a răspuns imediat la telefonul dat de martorul cu identitate protejată constituie argumente în sensul că inculpatul a verificat în perioada amintită persoana care cumpăra, dar și că substanțele comercializate nu proveneau de la el.
Instanța a constatat că martorii audiați în cauză –investigatorul sub acoperire și colaboratorul său - și-au menținut declarațiile date la urmărire penală și au indicat pe inculpat ca fiind persoana care le-a vândut droguri în data de 31.10.2013 și 26.11.2013.
Instanța nu a reținut că inculpatul a acționat fără vinovăție în condițiile în care nu s-a dovedit nici o acțiune de provocare din partea investigatorului. Faptul că inculpatul a fost contactat de mai multe ori de către colaboratorul investigatorului care l-a întrebat dacă poate să-i vândă droguri nu constituie o acțiune de provocare în condițiile în care inculpatul a răspuns promt solicitărilor, nu s-a eschivat și nu a fost amenințat sau presat de colaborator. Fapta inculpatului de a vinde droguri în două rânduri colaboratorului sub acoperire este dovedită implicit și prin depoziția martorului G. A. care a susținut la urmărire penală – unde avea calitatea de învinuit - că a consumat împreună cu inculpatul B. droguri; în fața instanței martorul oferă o altă depoziție cu referire la aceeași stare de fapt, depoziție care însă este nuanțată, cel mai probabil, datorită calității în care a fost audiat – învinuit și mai apoi martor.
Așa fiind, în drept, s-a apreciat că fapta inculpatului B. B. D. care în data de 31.10.2012 a vândut colaboratorului „A.’’ al investigatorului sub acoperire “CLAU” cantitatea de 0,46 grame cannabis la prețul de 60 lei, iar la data de 26.11.2012, în jurul orei 1830 a vândut investigatorului sub acoperire “CLAU” si colaboratorului său „A.’’cantitatea de 0,44 grame cannabis, contra sumei de 60 lei realizează elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 al. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.
În ceea ce privește infracțiunea de deținere de droguri în vederea consumului propriu, Tribunalul a constatat că în locuința inculpatului au fost găsite la percheziția domiciliară doua pipe din lemn și una de lut conținând urme de substanță arsă, o cutiuță metalică, un grinder metalic precum și 5 țiple din naylon, sertizate, conținând urme de fragmente vegetale verde oliv. Inculpatul a recunoscut la urmărire penală că obiectele identificate de organele judiciare în cadrul procedurii percheziției domiciliare îi aparțin, însă a indicat că au fost utilizate mai de mult, pe vremea când era consumator de droguri ; inculpatul a mai susținut că a folosit pipele de lemn pentru consumul de țigări. În fața instanței inculpatul a mai arătat că nu a mai deținut droguri de la ultima condamnare.
Potrivit raportului de constatare tehnico științifică nr._ din 7 martie 2013 în pipele de lemn s-a pus în evidenta THC și nicotina; cum inculpatul a susținut că a folosit pipele pentru consumul de tutun, instanța a constatat că există un dubiu cu privire la faptul că urmele de THC au fost create de activitatea inculpatului. Totodată prin expertiză nu s-a stabilit vechimea urmelor de nicotină și de drog, astfel încât simpla prezență la domiciliu a unor obiecte în care s-a pus în evidență nicotină și THC – fără a se putea stabili de cine și când au fost create, nu constituie probe suficiente că inculpatul a deținut și droguri în perioada menționată, în condițiile în care inculpatul a fost anterior condamnat pentru infracțiuni similare.
Instanța a constatat că din locuința inculpatului s-a ridicat și un capac verde în care nu s-a pus în evidența THC sau altă substanță care să fie interzisă. P_ grinderul metalic s-a pus in evidenta THC.
În cutia metalică și în cele 5 punguțe ridicate de la inculpat s-a pus în evidență THC; aceste obiecte nu au conținut, la momentul identificării, droguri propriu-zise, ci doar urme că au fost folosite cândva pentru a transporta sau pentru a păstra droguri. Data la care s-au produs aceste acțiuni nu a fost însă stabilită pentru a putea verifica dacă aceste acțiuni au fost avute în vedere și în dosarul anterior în care inculpatul a fost cercetat și condamnat penal; data la care s-a comis fapta este importantă pentru stabilirea întinderii în timp a acțiunii ilicite, dar și pentru calcularea termenului de prescripție.
Apoi, instanța a reținut că urmele unei materii nu pot fi confundate cu materia însăși ; prezența unor urme face dovada existenței cândva a materiei, însă legea incriminează deținerea materiei și nu a urmelor acesteia. În condițiile în care inculpatul a susținut că nu a mai deținut droguri de la ultima condamnare, că a folosit pipele pentru fumat țigări ( iar în pipe s-a pus în evidență și nicotina nu doar THC), că a consumat droguri la locul de muncă, văzând că prin intermediul expertizei nu s-a stabilit data la care s-ar fi putut folosi obiectele indicate pentru consumul drogurilor (implicit pentru deținerea acestora), simpla afirmație a inculpatului că a mai consumat droguri cândva în perioada octombrie 2012-februarie 2013 este insuficientă pentru a putea dispune condamnarea acestuia pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 al. 1 din Legea nr. 143/2000. Instanța a constatat în același timp că parte din obiectele în care s-a pus în evidență THC – respectiv punguțe și capac - au fost distruse după întocmirea probei ( raportul de constatare tehnico științifică), ceea ce face imposibilă verificarea și expertizarea obiectelor în care s-a pus în evidență urme de materie și nu urme arse de materie.
Totodată instanța a mai reținut că fapta prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 este aceea de deținere de droguri în vederea consumului propriu și nu aceea de deținere de obiecte destinate consumului de droguri sau în care s-a pus în evidență că (odată) au conținut droguri. În același timp instanța a constatat că legea incriminează ”deținerea” (care este o acțiune la timpul prezent, respectiv să fie identificată de către organele judiciare cât ea există) și nu acțiunea de ”a fi deținut” droguri, căci altfel s-ar incrima consumul de droguri realizat în trecut.
La individualizarea judiciară a pedepsei pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 Cod penal. Astfel, instanța a constatat că fapta de trafic de droguri are un grad ridicat de pericol social generic; modalitatea în care fapta a fost comisă - în două rânduri, cantitatea de drog vândută – nu imprimă însă faptei un grad de pericol social concret ridicat, aspect care va fi analizat de instanță prin prisma dispozițiilor art. 72 al. 2 Cod penal. Instanța a avut însă în vedere atitudinea procesuală oscilantă a inculpatului, faptul că acesta - deși a mai fost odată condamnat pentru fapte similare – nu conștientizează gravitatea comiterii unei noi fapte, faptă pe care o săvârșește spontan deși acuză că este provocat în acest sens; acest aspect denotă lipsa de asumare a răspunderii, imaturitate socială survenită pe fondul unei recidive.
Instanța a observat faptul că în dosarul prezent au fost cercetate și alte persoane pentru fapte similare, persoane care și-au modificat atitudinea procesuală după ce s-a dispus față de ele o soluție de netrimitere în judecată, iar diferențele între aceste persoane și inculpat sunt date de cazierul judiciar al acestuia din urmă - și acest aspect va fi privit prin prisma art. 74 al 2 Cod penal, respectiv ca o circumstanță atenuantă. Inculpatul a adoptat însă, în pofida evidențelor, o atitudine procesuală similară altor persoane cercetate în prezenta cauză, deși situația sa juridică este diferită. Gravitatea faptei nu este dată de acțiunea ilicită ca atare, ci de atitudinea inculpatului care nu conștientizează că acțiunile sale produc urmări grave pentru societate, prin posibilitatea de a pune în circulație cantități de droguri, indiferent cât de însemnate sau mai puțin însemnate ar fi substanțele interzise.
Tribunalul a avut în vedere în același timp că inculpatul se află în stare de recidivă post condamnatorie - și s-au reținut dispozițiile art. 37 lit. a Cod penal – precum și faptul că inculpatul, deși se află în stare de recidivă specială, fapta nou comisă este mai puțin gravă decât cea anterioară – trafic de droguri de risc și de mare risc. Totodată instanța a ținut seama de faptul că inculpatul a beneficiat odată de suspendare a executării pedepsei, a comis prezentele fapte deși cunoștea care sunt riscurile reluării comportamentului infracțional. Numărul actelor materiale, dar mai ales atitudinea procesuală adoptată, a determinat instanța să constate că faptele prezente nu sunt lipsite de pericol social, însă acest pericol social este unul redus, sens în care s-a impus aplicarea dispozițiilor art. 74 al. 2 Cod penal. Instanța a ținut seama și de faptul că inculpatul are loc de muncă și, potrivit referatului de evaluare, are posibilitatea de a se îndrepta.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 2 al. 1 din Legea nr. 143/2000cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal – 2 acte materiale, art. 37 lit. a Cod penal, art. 74 al. 2 Cod penal, art. 76 lit. c Cod penal s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată. În temeiul art. 86/4 Cod procedură penală s-a dispus revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II, lit. b Cod penal aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 436/2010 a Tribunalului B. pe care o adaugă la pedeapsa prezentă, în final inculpatul urmând a executa pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II, lit. b Cod penal.
Tribunalul a observat că inculpatul a fost arestat preventiv în anul 2010 în perioada 4 august - 3 noiembrie, această perioadă fiind doar constatată la momentul aplicării dispozițiilor art. 86/1 Cod penal prin sentința penală nr. 436/2010 a Tribunalului B., definitivă la data de 23.05.2011. Întrucât prin sentința prezentă s-a dispus executarea pedepsei, instanța a făcut aplicarea art. 88 Cod penal și a dispus deducerea perioadei executate în considerarea sentinței penale nr. 436/2010 a Tribunalului B., precum și a perioadei reținerii de 24 ore din prezentul dosar.
Cu referire la infracțiunea de deținere de droguri în vederea consumului propriu, instanța a constatat că probele administrate în cauză sunt insuficiente pentru a proba deținerea de droguri de risc, respectiv nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii sub aspectul laturii obiective, sens în care a dispus achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. d Cod procedură penală pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 al. 1 din Legea nr. 143/2000.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs în termenul legal P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, S. Teritorial B. și inculpatul B. B. D..
Apelul parchetului privește netemeinicia hotărârii atacate deoarece în mod greșit s-a dispus achitarea inculpatului B. B. D. pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu prevăzut de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a din Codul penal, precum și reținerea nejustificată a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. 2 Cod penal și pedeapsa redusă aplicată inculpatului B. B. D. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (2 acte materiale) și art. 37 alin. 1 lit. a din Codul penal.
În motivarea apelului se arată că pentru reținerea dispozițiilor prevăzute în art. 4 din Legea nr. 143/2000, nu este necesar ca descoperirea faptei să aibă loc în momentul în care inculpatul deținea drogul fără drept, deci anterior consumării acestuia, ci este obligatoriu să se probeze că inculpatul a deținut drogul, fără drept, în vederea consumului propriu. În caz contrar, se arată că reținerea infracțiunii prevăzute în art. 4 din Legea nr. 143/2000 ar fi posibil numai în ipoteza prinderii în flagrant a inculpatului, ceea ce excede voința legiuitorului, indicându-se în acest sens decizia penală nr. 2332/09.06.2011 a ÎCCJ. Se arată că legea nu face distincție între acțiunea de a deține și acțiunea de a fi deținut droguri. Se coroborează rezultatele percheziției domiciliare efectuate la domiciliul inculpatului B. și raportul de constatare tehnico-științifică nr._ din 07.03.2012 cu declarațiile inculpatului B. B., date atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată, respectiv declarația olografă din 21.02.2012, fila 72 dosar urmărire penală), declarația dată în fața procurorului la data de 21.02.2013, declarația dată în fața procurorului la data de 22.03.2013. Si învinuitul G. A. a declarat în cursul urmăririi penale că a mai fumat cannabis de la B. B. sau C. A.. Astfel rezultă că inculpatul B. este consumator de droguri, a consumat ocazional droguri cu diverși prieteni consumatori de droguri și nu a negat faptul că bunurile ridicate la percheziția domiciliară nu îi aparțin. Se arată că este suficient să se probeze că persoana s-a aflat la un moment dat în posesia unei cantități de drog a cărei destinație era consumul propriu, faptul consumării, între timp a acestei cantități de drog, constituind o probă suplimentară că aceasta a fost destinația. Se mai arată că inculpatul a fost condamnat anterior doar pentru infracțiunile de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 și trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, astfel că nu se poate face vreo raportare la aceste fapte sau eventuale obiecte pe care inculpatul le-ar fi deținut, în lipsa unei condamnări anterioare pentru o faptă similară prevăzută de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000. Se mai arată că instanța a transformat împrejurări nefavorabile inculpatului, recidivă, atitudine oscilantă, în circumstanțe atenuante judiciare.
În motivele de apel ale inculpatului, susținute oral la termenul de judecată din data de 20 martie 2014, s-a solicitat achitarea inculpatului pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc în formă continuată, în temeiul art. 181 din vechiul Cod penal. S-a mai invocat dispozițiile art. 68 alin. 2 din vechiul Cod de procedură penală, arătându-se că nu mai trebuia să îl mai provoace pe inculpat să săvârșească și al doilea act material, apreciindu-se că ambele acte materiale sunt comise în stare de provocare, probele fiind ilegale, solicitându-se în principal achitarea pe dispozițiile art. 10 lit. d din vechiul Cod de procedură penală, lipsind latura subiectivă, intenția.
În apel nu au fost administrate probe, iar inculpatul B. B. D. la termenul de judecată din 20 martie 2014 nu a dorit să dea o nouă declarație în fața instanței de apel în condițiile art. 83 lit. a din Codul de procedură penală.
Examinând cauza potrivit art. 420 din Codul de procedură penală, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, se constată că apelul inculpatului este nefondat iar apelul declarat de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, S. Teritorial B. este fondat pentru următoarele considerente :
Inculpatul B. B. D. a invocat încălcarea dispozițiilor art. 68 alin. 2 din vechiul Cod de procedură penală, potrivit cărora „era oprit a se întrebuința violențe, amenințări ori alte mijloace de constrângere, precum și promisiuni sau îndemnuri, în scopul de a se obține probe”. Acest text se regăsește în prezent în cuprinsul articolului 101 alin. 3 din Codul de procedură penală, potrivit căruia: „Este interzis organelor judiciare penale sau altor persoane care acționează pentru acestea să provoace o persoană să săvârșească ori să continue săvârșirea unei fapte penale, în scopul obținerii unei probe”. La acest moment, Curtea Europeană a Drepturilor Omului admite folosirea investigatorilor sub acoperire în scopul dovedirii săvârșirii unor infracțiuni, cu anumite limitări.
Astfel, în analiza motivelor de apel ale inculpatului B. B. D., instanța de apel are în vedere hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Bulfinsky împotriva României, publicată în Monitorul Oficial nr. 21 din 10 ianuarie 2011 și în cauza C. și S. împotriva României, publicată în Monitorul Oficial nr. 169 din 16 martie 2010, precum și hotărârea în cauza Teixeira de Castro împotriva Portugaliei.
În speță, se constată că instanța de fond a analizat atent mijloacele de probă administrate, investigând suficient acuzațiile de provocare și constatând că nu a existat nicio acțiune de provocare a comiterii vreunei fapte penale. De asemenea, instanța de fond a asigurat în mod adecvat dreptul la apărare al inculpatului, în special dreptul la proceduri contradictorii și la egalitatea armelor, întreaga procedură fiind caracterizată de caracterul echitabil cerut de art. 6 din Convenție („Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa”).
Se constată că inculpatul B. B. D. nu a invocat o înscenare a poliției și nici utilizarea mijloacelor de constrângere din partea agenților de poliție.
În cauză există indicii că inculpatul a fost implicat anterior în infracțiuni legate de droguri, trecutul acestuia dovedind că a săvârșit infracțiuni de trafic de droguri, pentru care a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, prin sentința penală nr. 436/2010a Tribunalului B., rămasă definitivă la data de 23.05.2011.
Martorul „A.” arată în declarațiile sale, inclusiv în cele date în fața instanței de fond, că l-a cunoscut într-un bar pe inculpat și acesta se lăuda că vinde droguri, că poate face rost de astfel de substanțe și că a făcut închisoare, că l-a sunat pe inculpat pentru a-i vinde droguri și acesta nu s-a opus în nici un fel și nu a negat că s-ar ocupa cu așa ceva, inculpatul spunându-i că îl poate contacta și pe viitor, pentru a face rost de droguri, cu această ocazie lăsându-i numărul de telefon, prin acțiunile inculpatului dovedindu-se că a făcut rost de droguri de la colegi de birou. Martorul „Clau” a declarat că prin metode specifice activității de poliție a constatat că inculpatul comercializează marijuana, martorul „A.” comunicându-i că inculpatul a declarat că poate face rost de marijuana, menționând că la primul act de vânzare, inculpatul s-a oferit să le dea martorilor și altă dată astfel de substanțe și să îl contacteze în acest sens telefonic. De asemenea, s-au găsit urme de droguri la el acasă în urma efectuării percheziției la data de 18 februarie 2013, conform raportului de constatare tehnico-științifică nr._ din 07.03.2013 și acesta a recunoscut acțiunile de vânzare a drogurilor precum și obținerea de droguri de la colegi.
Inculpatul B. B. D. a fost de acord, a acceptat să vândă droguri, fără a se opune și fără a exista o înscenare, conceptul de înscenare fiind distinct de folosirea tehnicilor legale ale activităților sub acoperire, în condițiile în care anterior se lăudase că vinde droguri și poate face rost de astfel de substanțe.
În fața instanței de fond a avut loc o cercetare judecătorească, a fost ascultat inculpatul B. B. D. la termenul de judecată din 10.09.2013, au fost ascultați martorii în procedură contradictorie, martorul „A.” la termenul de judecată din data de 08.10.2013, martorul „Clau” la termenul de judecată din data de 05.11.2013, martorul G. A. la termenul de judecată din data de 03.12.2013, inculpatul având posibilitatea de a adresa întrebări acestora, iar instanța de fond, în condamnarea inculpatului nu s-a bazat exclusiv pe probele obținute în cursul urmăririi penale, ci și pe declarațiile martorilor, investigatorul sub acoperire și colaboratorul său, date în fața instanței prin care aceștia și-au menținut declarațiile date anterior, apărarea având posibilitatea de a adresa direct întrebări acestora.
Deci nu s-a săvârșit o provocare la săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, existând indicii, așa cum au fost arătate mai sus, că fapta ar fi fost săvârșită fără această intervenție în condițiile în care martorul „A.” a declarat că inculpatul B. B. D. a fost cel care i-a spus că dacă are nevoie de droguri să apeleze la el și că a făcut închisoare pentru droguri, iar inculpatul la al doilea act material a fost chiar el cel care a contactat martorul „A.” pentru a-i spune că are marfă și pentru a stabili o întâlnire, așa cum arată martorul „A.” în declarațiile date în cursul urmăririi penale.
Din analiza mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța de apel constată deci că prima instanță a avut în vedere la stabilirea stării de fapt toate probele administrate, stabilind în mod corect vinovăția inculpatului B. B. D. la săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri în formă continuată (2 acte materiale) și încadrarea juridică a acestei fapte în raport de prevederile legislative în vigoare la momentul pronunțării hotărârii.
În ceea ce privește însă infracțiunea de deținere de droguri în vederea consumului propriu de către inculpatul B. B. D., se constată că apelul parchetului este fondat.
Se constată că au fost găsite urme de droguri la inculpatul B. B. D. acasă în urma efectuării percheziției la data de 18 februarie 2013, conform raportului de constatare tehnico-științifică nr._ din 07.03.2013 aceste urme de substanță având printre compuși, substanța conținând compuși biosintetizați de planta Cannabis.
În cursul urmăririi penale, în prezența avocatului desemnat din oficiu, inculpatul B. B. D. a declarat (la 21.02.2013) că a cumpărat de 3, 4 ori de la un coleg A., cannabis 0,4-0,5 grame în vederea consumului propriu și de 2 ori de la un alt coleg, A. G., recunoscând că obiectele ridicate la percheziție îi aparțin, țiplele au conținut cannabis pe care l-a cumpărat în vederea consumului propriu, în cutiuța metalică depozitând cannabis. În cursul declarații din data de 22 februarie 2013, dată în cursul urmăririi penale, în fața procurorului, în prezența avocatului desemnat din oficiu, recunoaște că în urma cumpărării drogurilor pentru vânzarea unor fete la 31.10.2012 și 26.11.2012, i-a mai rămas „marfă”, că a cumpărat de la C. A. și G. A., droguri pe care le-a consumat cu mai multe persoane, recunoscând că e consumator ocazional de cannabis, ultima dată consumând droguri, în urmă cu două săptămâni, deci în luna februarie 2013. Inculpatul B. B. D. a dat declarații în fața instanței de judecată, în condițiile în care i s-au adus la cunoștință dispozițiile articolului 70 din vechiul Cod de procedură penală. Instanța de apel folosește toate aceste declarații împotriva inculpatului care recunoaște că a obținut droguri de la un coleg A., cantitate pe care a împărțit-o în două, rezultând că o parte a oprit-o pentru consumul propriu și o parte a vândut-o cumpărătorului din acest dosar. Aceste din urmă declarații se coroborează cu acțiunile de vânzare a drogurilor către martorul „A.”.
De asemenea se mai constată că prin sentința penală nr. 436/2010 a Tribunalului B., rămasă definitivă la data de 23.05.2011, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de trafic de droguri de risc și a unei infracțiuni de trafic de droguri de mare risc și nu pentru infracțiunea de deținere de droguri în vederea consumului propriu.
Coroborând toate aceste mijloace de probă, instanța de apel constată că este dovedită acțiunea de deținere a drogurilor în vederea consumului propriu, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, urmând a se dispune condamnarea acestuia.
În ceea ce privește critica parchetului care privește reținerea circumstanței atenuante facultative prevăzută de art. 74 alin. 2 din vechiul Cod penal, instanța de apel constată că nu este întemeiată în condițiile în care instanța de fond a motivat care sunt împrejurările care au condus la reținerea acestei circumstanțe. Se are în vedere gravitatea faptelor pentru care a fost cercetat inculpatul B. B. D. raportat la cele două acte materiale care au constat în vânzarea cantităților de 0,46 grame și respectiv 0,44 grame cannabis.
Raportat la solicitarea inculpatului B. B. D. prin care solicită achitarea deoarece fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, se constată că raportat la dispozițiile art. 181 din vechiul Cod penal, se considera că atingerea valorilor apărate de dispozițiile art. 2 și 4 din Legea nr. 143/2000 nu este minimă și prin conținutul lor concret, faptele prezintă importanță și gradul de pericol social al unor infracțiuni. La stabilirea în concret a gradului de pericol social, instanța de apel ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptelor, de scopul urmărit, de împrejurările în care faptele au fost comise, de urmarea produsă, precum și de persoana și conduita inculpatului B. B. D. care nu se află la prima confruntare cu legea penală, fiind condamnat anterior pentru infracțiuni de trafic de droguri la o pedeapsă pentru care s-a dispus suspendarea sub supraveghere.
Raportat la efectul devolutiv al apelului, așa cum este reglementat în cuprinsul articolului 417 din Codul de procedură penală, în cadrul limitelor efectului devolutiv, instanța este obligată ca, în afara temeiurilor invocate și cererilor formulate de apelant, să examineze cauza sub toate aspectele de fapt și de drept.
Potrivit articolului 5 din noul Cod penal, intitulat „aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei”, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Urmează deci a se analiza în continuare incidența legii penale mai favorabile.
Potrivit art. 2 din Legea nr. 143 din 26 iulie 2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc, fără drept, se pedepseau cu închisoare de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi iar începând cu data de 1 februarie 2014 (data intrării în vigoare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal), cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 143/2000, cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deținerea de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, se pedepseau cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau amendă, iar începând cu data de 1 februarie 2014 (data intrării în vigoare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal), cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deținerea de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
În același timp, efectele circumstanțelor atenuante în vechiul Cod penal, constau în coborârea pedepsei sub minimul special, dar nu mai jos de 3 ani, în cazul infracțiunii de trafic de droguri, și sub minimul special, până la minimul general sau se aplica o amendă care nu putea fi mai mică de 250 lei, iar efectele circumstanțelor atenuante în noul Cod penal privesc reducerea limitelor speciale ale pedepsei cu o treime.
Comparând cele două reglementări, deși limitele de pedeapsă apar mai reduse în legea nouă, efectele circumstanțelor atenuante sunt mult mai largi în cuprinsul vechiului Cod penal, ceea ce va conduce la stabilirea legii vechi ca lege penală mai favorabilă în condițiile art. 5 din Codul penal.
Astfel, în baza art. 421 pct. 1 lit. b și pct. 2 lit. a din Codul de procedură penală, va admite apelul declarat de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, S. Teritorial B., împotriva sentinței penale nr. 296/17.12.2013 a Tribunalului B., pronunțată în dosarul nr._, pe care o va desființa în ceea ce privește soluția de achitare și rejudecând, în baza art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a, 74 alin. 2 și art. 76 lit. e din vechiul Cod penal și art. 5 din Codul penal, îl va condamna pe inculpatul B. B. D. la pedeapsa de o lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu, raportat la criteriile generale de individualizare conform art. 72 din vechiul Cod penal, reținând ca circumstanță atenuantă dispozițiile art. 74 alin. 2 raportat la împrejurările în care a fost săvârșită fapta, în condițiile în care inculpatul era consumator de droguri și la drogul deținut de inculpat, cannabis.
În baza art. 864 din vechiul Cod penal și art. 15 din Legea nr. 187/2012, s-a adăugat la pedeapsa stabilită de o lună, pedeapsa de 3 ani închisoare pentru care s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicată prin sentința penală nr. 436/2010 a Tribunalului B..
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b, 35 din vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, contopește pedepsele stabilite de 3 ani și 6 luni închisoare și 3 ani și o lună închisoare și aplică inculpatului B. B. D. în final pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare și aplică alături pedeapsa complementară pe timp de 2 ani a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b Cod penal.
Va menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate și va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul B. B. D. împotriva aceleiași sentințe.
În baza art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală, îl va obliga pe inculpatul B. Bogdna D. la plata sumei de 100 lei către stat cu titlu de cheltuieli judiciare în apel. În baza art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia. Suma de 50 lei, reprezentând onorariu parțial pentru avocatul din oficiu, se suportă din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru aceste motive,
În numele legii
Decide:
Admite apelul declarat P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, S. Teritorial B., împotriva sentinței penale nr. 296/17.12.2013 a Tribunalului B., pronunțată în dosarul nr._, pe care o desființează în ceea ce privește soluția de achitare și rejudecând:
În baza art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a, 74 alin. 2 și art. 76 lit. e din vechiul Cod penal și art. 5 din Codul penal, condamnă pe inculpatul B. B. D. la pedeapsa de o lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu.
În baza art. 864 din vechiul Cod penal și art. 15 din Legea nr. 187/2012, adaugă la pedeapsa stabilită de o lună, pedeapsa de 3 ani închisoare pentru care s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicată prin sentința penală nr. 436/2010 a Tribunalului B..
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b, 35 din vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, contopește pedepsele stabilite de 3 ani și 6 luni închisoare și 3 ani și o lună închisoare și aplică inculpatului B. B. D. în final pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare și aplică alături pedeapsa complementară pe timp de 2 ani a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b Cod penal.
Menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate.
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul B. B. D. împotriva aceleiași sentințe.
În baza art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală, obligă inculpatul B. Bogdna D. la plata sumei de 100 lei către stat cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia. Suma de 50 lei, reprezentând onorariu parțial pentru avocatul din oficiu, se suportă din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 17 aprilie 2014.
Președinte, Judecător,
S. F. M. Ș.
GREFIER,
A. O.
Red. M.Ș./12.12. 2014
Tehnoredact. A.O./12.12.2014/5 ex.
Jud. fond E. M. T.
| ← Omorul. Art. 174 C.p.. Decizia nr. 81/2014. Curtea de Apel BRAŞOV | Ucidere din culpă. Art.192 NCP. Decizia nr. 98/2014. Curtea de... → |
|---|
