Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 111/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 111/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 21-03-2014 în dosarul nr. 19304/197/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA PENALĂ NR.111/Ap DOSAR NR._
Ședința publică din 21 martie 2014
Instanța constituită din:
- Complet de judecată CR4:
Președinte – M. Ș. - judecător
Judecător – E. B.
- Grefier – C. G.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror Lucreția T. - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de inculpații G. M. și G. C. I. împotriva sentinței penale nr.2479/S din 18 decembrie 2013, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 6 martie 2014 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 13 martie 2014 și apoi pentru 21 martie 2014, când,
CURTEA
Asupra apelurilor penale de față,
Constată că prin sentința penală nr. 2479/18.12.2013 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._ , în baza art. 211 alin 1, 1lin 2 lit. c, alin 2/1 lit. a Cod penal cu art. 320/1 alin. 7 Cod procedură penală și art. 74 lit. a, art. 76 lit. b Cod penal, a fost condamnat inculpatul G. C. I. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. În baza art. 357 alin 3 Cod procedură penală, i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a, b Cod penal pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal. În baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea și arestarea preventivă din data de 02.07.2013 la zi. În baza art. 350 alin. 1 Cod procedură penală, s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului G. C. I., aflat sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 113/03.07.2013 emis de Judecătoria B..
În baza art. 26 raportat la art. 211 alin. 1, 1lin 2 lit. c, alin 2/1 lit. a Cod penal și art. 74 lit. a, art. 76 lit. b Cod penal, a fost condamnat inculpatul G. M. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie. În baza art. 357 alin 3 Cod procedură penală i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a, b Cod penal pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal. În baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea din data de 04.07.2013.
În baza art. 346 Cod procedură penală, s-a constatat că părțile vătămate R. I. și M. V. nu s-au constituit părți civile în cauză. În baza art. 169 alin 1 Cod procedură penală, au fost restituie părții vătămate R. I. următoarele: un telefon mobil marca Nokia model 1110 ._/00/_/5 de culoare albastră cu inserții de culoare albă, un telefon mobil marca Sony Ericsson model T707 ._-_-2 de culoare albastră și suma de 206 lei, ridicate de la M. Hortenzia, conform procesului verbal încheiat la data de 19.07.2013.
În baza art. 7 din Legea 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpați în vederea introducerii acestora în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare. În baza art. 191 alin 1,2 Cod procedură penală, au fost obligați inculpații să plătească fiecare suma de câte 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, în acestea fiind incluse și cheltuielile judiciare reprezentând onorarii apărători oficiu, conform art 189 alin 1 Cod procedură penală.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. din data de 26.07.2013 s-a dispus punerea în mișcare și trimiterea în judecată a inculpatului G. C. I. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 1, alin 2 lit. c și alin 2/1 lit. a Cod penal și G. M., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie, prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c și alin 2/1 lit. a Cod penal, pentru aceea că în data de 30.06.2013, în jurul orei 14,00, în timp ce se afla în zona Poiana A. din proximitatea mun. S., jud. B., G. C. I. a smuls geanta părții vătămate R. I., de unde a sustras suma de 206 lei, două memory-stick-uri cu o capacitate de 4 GB și respectiv 16 GB și un telefon mobil purtând marca Nokia, amenințând în același timp partea vătămată M. V. cu acte de violență și apoi a determinat-o prin constrângere fizică și amenințare pe partea vătămată R. I. să-i remită un telefon marca Sony Ericsson pe care aceasta îl avea în buzunarul pantalonilor, în timp ce inculpatul G. M., împreună cu o altă persoană, a blocat înaintarea părților vătămate pe poteca pe care se deplasau, oferindu-i inculpatului G. C.-I. oportunitatea și confortul psihic pentru a sustrage sub constrângere fizică și morală respectivele bunuri. Cercetările din prezenta cauză au fost generate de sesizarea primită în data de 01.07.2013 la Poliția Municipiului S., prin care părțile vătămate R. I. și M. V. reclamau faptul că în data de 30.06.2013, în timp ce se aflau în pădurea din zona Poiana A. din S., au fost acostați de trei persoane, care prin folosirea amenințării le-au sustras dintr-o poșetă suma de 206 lei și două telefoane mobile.
Urmare cercetărilor efectuate în cauză, a rezultat ca stare de fapt aceea că în data de 30.06.2013, în jurul orei 14,00, părțile vătămate M. V. și R. I. s-au deplasat în zona împădurită din apropierea mun. S., în zona numită Poiana A.; la un moment dat, în timp ce se plimbau, în zona respectivă a apărut inculpatul G. C.-I., însoțit de inculpatul G. M. și de o altă persoană rămasă neidentificată, inculpatul G. M. fiind primul care a abordat cele două părți vătămate, solicitându-le acestora să-i dea țigări; cele două părți vătămate l-au refuzat, motivând că nu sunt fumători și s-au îndreptat spre zona locuită din apropiere, dat fiind sentimentul de insecuritate generat de cele trei persoane; părțile vătămate M. V. și R. I. au fost ajunse din urmă de aceste persoane, iar în timp ce se deplasau pe o potecă îngustă au fost depășiți de inculpatul G. M., care a rămas în fața acestora, blocându-le înaintarea; în același timp, părțile vătămate au fost întrebate de inculpatul G. C.-I. dacă se simt nesiguri în prezența lor, împrejurare în care acesta a smuls geanta părții vătămate R. I., amenințându-l totodată pe M. V., în caz de împotrivire, cu acte de violență și folosirea unui cuțit (briceag) găsit în geanta respectivă; inculpatul G. C.-I. a căutat prin geanta părții vătămate R. I., de unde a sustras suma de 206 lei, două memory-stick-uri cu o capacitate de 4 GB și respectiv de 16 GB și un telefon mobil purtând marca Nokia, restituind geanta și actele personale; observând un alt telefon mobil în buzunarul părții vătămate R. I., inculpatul G. C.-I. a imobilizat-o și a constrâns-o, prin amenințare, să-i predea telefonul marca Sony Ericsson, timp în care inculpatul G. M. și persoana rămasă neidentificată au rămas la o distanță de 2-3 m de locul desfășurării faptei, fără a interveni, dar blocând deplasarea părților vătămate pe potecă.
Cele de mai sus au fost stabilite pe baza materialului probatoriu administrat în cauză, respectiv declarațiile părților vătămate R. I. și M. V., care au relatat aceeași situație de fapt, respectiv că, aflându-se într-o zonă împădurită din localitatea S., au observat 3 tineri de etnie rromă care s-au apropiat de ei, unul cerându-le o țigară; simțindu-se în nesiguranță au plecat din zona respectivă, fiind însă urmăriți de unul dintre cei trei; acesta a tras geanta părții vătămate și, pentru a-i înfrânge rezistența, a amenințat că va scoate un cuțit, în această modalitate reușind să intre în posesia bunului; agresorul a căutat în interior și a luat lucrurile de valoare găsite, unele aparținând părții vătămate R. iar telefonul Nokia părții vătămate M. V., iar apoi, folosind amenințări, a determinat partea vătămată R. să-i predea și telefonul marca Sony Ericsson pe care îl avea în buzunar.
Audiat fiind, inculpatul G. C.-I. nu a recunoscut comiterea faptei, dar prin declarațiile date a confirmat prezența sa la locul săvârșirii infracțiunii, susținând că a fost în pădure împreună cu cumnatul său, B. M. și cu o altă persoană, M., iar în timp ce culegea zmeură a văzut că cei doi însoțitori ai săi s-au apropiat de un cuplu, bărbat și femeie, amândoi luându-i geanta din mâna femeii; ulterior, în faza de cercetare judecătorească, inculpatul a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 320/1 Cod procedură penală, precizând că recunoaște cele reținute în sarcina prin actul de sesizare și starea de fapt descrisă.
La rândul său, inculpatul G. M. a negat participarea la fapta reclamată de părțile vătămate, precizând că la momentul comiterii acesteia se afla la o vecină; în faza de cercetare judecătorească invocând dispozițiile art. 70 alin 2 Cod procedură penală.
În probațiune, în faza de cercetare judecătorească, la solicitarea inculpatului G. M., au fost audiați în calitate de martori, S. A., care a încercat să acrediteze ideea că inculpatul s-a aflat la domiciliul său până în jurul orei 14.00, probabil în data de 30.06.2013 și B. M., care a indicat faptul că nu a participat la fapta din 30.06.2013.
Din procesele-verbale de prezentare spre recunoaștere din data de 02.07.2013 rezultă că părțile vătămate R. I. și M. V. l-au indicat pe inculpatul G. C. I. ca fiind cel care i-a amenințat cu acte de violență și deposedat de geanta și bunuri, iar în procesele-verbale de prezentare spre recunoaștere din data de 04.07.2013 se menționează că părțile vătămate R. I. și M. V. l-au indicat pe inculpatul G. M. ca fiind unul din persoanele participante la fapta reclamată.
Din fișele de cazier judiciar ale inculpaților rezultă că aceștia nu sunt cunoscuți cu antecedente penale.
Având în vedere cele reținute în cauză, instanța de fond a apreciat că, în drept, fapta inculpatului G. C.-I. care, la data de 30.06.2013, în jurul orei 14,00, în timp ce se afla în zona Poiana A. din proximitatea mun. S., jud. B., a smuls geanta părții vătămate R. I., de unde a sustras suma de 206 lei, două memory-stick-uri cu o capacitate de 4 GB și respectiv 16 GB și un telefon mobil purtând marca Nokia, amenințând în același timp partea vătămată M. V. cu acte de violență și apoi a determinat-o prin constrângere fizică și amenințare pe partea vătămată R. I. să-i remită un telefon marca Sony Ericsson pe care aceasta îl avea în buzunarul pantalonilor, în timp ce inculpatul G. M., împreună cu o altă persoană, a blocat înaintarea părților vătămate pe poteca pe care se deplasau, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 1, 2 lit. c și 21 lit. a Cod penal și fapta inculpatului G. M. care, la data de 30.06.2013, în jurul orei 14,00, în timp ce se afla în zona Poiana A. din proximitatea mun. S., jud. B., a blocat înaintarea părților vătămate M. V. și R. I. pe poteca pe care se deplasau, oferindu-i inculpatului G. C.-I. oportunitatea și confortul psihic pentru a sustrage sub constrângere fizică și morală mai multe bunuri aflate în poșeta și în buzunarele hainelor părții vătămate R. I., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la tâlhărie, prevăzută de art. 26 cod penal raportat la art. 211 alin. 1, 2 lit. c și 21 lit. a Cod penal.
Instanța a apreciat că atât comiterea faptelor, cât și vinovăția inculpaților sunt dovedite, în sensul că elementele laturii obiective specifice infracțiunii complexe de tâlhărie se regăsesc în atât în comportamentul inculpatului – autor (G. C.-I.) care a exercitat acte de violență asupra părților vătămate, pentru deposedarea acestora de suma de bani și telefoanele mobile, cât și în comportamentul inculpatului – complice (G. M.), care prin activitatea sa a sporit șansele inculpatului – autor în realizarea și finalizarea acțiunilor sale, urmarea produsă constituind paguba produsă prin sustragerea bunurilor, legătura de cauzalitate fiind evidentă; iar cu privire la latura subiectiva, faptele inculpaților au fost savârșite cu forma de vinovație a intenției directe.
Apărarea inculpatului G. M., în sensul că nu a fost prezent la comiterea faptei, nu poate fi primită, în condițiile în care declarațiile părților vătămate, care conțin informați concrete cu privire la activitatea acestuia, se coroborează cu alte mijloace de probă, atât cu declarația inculpatului G. C.-I., conform căruia este reală starea de fapt descrisă în actul de sesizare, cât și cu procesele-verbale de prezentare spre recunoaștere, ambii inculpați fiind recunoscuți fără dubiu de părțile vătămate; nefiind relevantă declarația martorei S. A., care nu a putut oferi o certitudine cu privire la data la care inculpatul G. M. a fost la domiciliul său.
Văzand cele de mai sus, inculpații au fost condamnați la pedepse cu închisoarea, la individualizarea cărora se vor avea în vedere atât criteriile generale, prevăzute de art. 72 Cod penal, natura și pericolul social al faptelor comise, modul și împrejurările în care acestea au fost comise, scopul urmărit și urmarea produsă, dar și persoana inculpaților care nu au antecedente penale, fiind avute în vedere dispozițiile art. 74 lit. a Cod penal, poziția procesuală inculpatului G. C.-I., care a recunoscut și regretat comiterea faptei, fiind aplicabile dispozițiile art. 320/1 Cod procedură penală.
Astfel, în baza art. 211 alin 1, 1lin 2 lit. c, alin 2/1 lit. a Cod penal cu art. 320/1 alin. 7 Cod procedură penală și art. 74 lit. a, art. 76 lit. b Cod penal, instanța l-a condamnat pe inculpatul G. C.-I., la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. În baza art. 357 alin 3 Cod procedură penală i-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a, b Cod penal pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal, apreciindu-se că executarea pedepsei în regim de detenție asigură cel mai bine scopul pedepsei, ținând cont de natura și împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, ușurința cu care inculpatul a optat pentru un astfel de comportament, pe fondul apariției unei ocazii apreciate ca favorabile, respectiv prezența părților vătămate într-o zonă izolată și într-o situație în care se aflau în inferioritate raportat la faptul că inculpatul era însoțit de alte persoane.
Cu privire la inculpatul G. M., în baza art. 26 raportat la art. 211 alin. 1, 1lin. 2 lit. c, alin. 2/1 lit. a Cod penal și art. 74 lit. a, art. 76 lit. b Cod penal acesta a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs în termenul legal, la 23 decembrie și respectiv 30 decembrie, inculpații G. C. I. și G. M..
Cauza a fost înregistrată ca recurs la data de 22 ianuarie 2014 la Curtea de Apel B.. La primul termen de judecată din data de 6 februarie 2014, raportat la dispozițiile art. 10 alin. 2 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, potrivit căruia recursurile aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a Codului de procedură penală (1 februarie 2014), declarate împotriva hotărârilor pentru care legea veche nu prevede calea de atac a apelului, se soluționează de către aceeași instanță, conform dispozițiilor din legea nouă privitoare la apel, a fost recalificată calea de atac în apel.
În apel nu au fost administrate probe, iar inculpații G. C. I. și G. M. la termenul de judecată din 6 martie 2014 nu au dorit să dea o nouă declarație în fața instanței de apel în condițiile art. 83 lit. a din Codul de procedură penală.
La termenul de judecată din 6 martie 2014, instanța de apel a pus în discuția părților, conform art. 386 din Codul de procedură penală, schimbarea încadrării juridice dată faptelor săvârșite de inculpați, pentru inculpatul G. C. I. din infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c, alin. 21 lit. a din vechiul Cod penal în infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 233 din Codul penal cu aplicarea art. 5 din Codul penal și schimbă încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare pentru inculpatul G. M. din complicitate la infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c, alin. 21 din vechiul Cod penal în complicitate la infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 48 raportat la art. 233 din Codul penal cu aplicarea art. 5 din Codul penal.
În motivarea orală a apelurilor la termenul de judecată din 6 martie 2014, inculpatul G. C. I. a solicitat a se avea în vedere criteriile art. 74 lit. d-g Cod penal și că acest inculpat nu a mai săvârșit nicio faptă penală, are trei copii în întreținere, avea un loc de muncă, și-a recunoscut fapta. Se mai solicită ca executarea pedepsei să se facă sub supraveghere.
Inculpatul G. M. a solicitat achitarea inculpatului în baza art. 16 lit. c din Codul de procedură penală, neexistând probe că a săvârșit această infracțiune, solicitând a fi înlăturată declarația inculpatului G. C. I. care nu poate fi martor, a se constata că părțile vătămate nu cunoșteau identitatea inculpaților și procesele-verbale de recunoaștere rămân singurele probe care nu pot sta la baza condamnării, inițial părțile vătămate indicând o altă persoană care a venit și i-a cerut o țigară. Se solicită a se avea în vedere declarația martorei S. A. care a spus că în acea zi inculpatul G. a fost la ea acasă.
Examinând cauza potrivit art. 420 din Codul de procedură penală, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, se constată că apelurile formulate sunt fondate pentru următoarele considerente :
Raportat la efectul devolutiv al apelului, așa cum este reglementat în cuprinsul articolului 417 din Codul de procedură penală, în cadrul limitelor efectului devolutiv, instanța este obligată ca, în afara temeiurilor invocate și cererilor formulate de apelant, să examineze cauza sub toate aspectele de fapt și de drept.
Potrivit articolului 4 din Codul penal, intitulat „Aplicarea legii penale de dezincriminare”, legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. În acest caz, executarea pedepselor, a măsurilor educative și a măsurilor de siguranță, pronunțate în baza legii vechi, precum și toate consecințele penale ale hotărârilor judecătorești privitoare la aceste fapte încetează prin . legii noi. Potrivit articolului 3 din Legea nr. 187 din 24 octombrie 2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, dispozițiile art. 4 din Codul penal privind legea penală de dezincriminare sunt aplicabile și în situațiile în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracțiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracțiunii, inclusiv a formei de vinovăție, cerută de legea nouă pentru existența infracțiunii. Dispozițiile art. 4 din Codul penal nu se aplică în situația în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire.
Potrivit articolului 5 din noul Cod penal, intitulat „aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei”, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Urmează deci a se analiza în continuare incidența legii penale de dezincriminare și a legii penale mai favorabile, după care vor fi avute în vedere criticile formulate de către inculpați.
În drept instanța de fond a stabilit că faptele inculpaților G. C. I. și G. M. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c, alin. 21 lit. a din vechiul Cod penal, în ceea ce îl privește pe inculpatul G. C. I. și aceea de complicitate la infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c, alin. 21 lit. a din vechiul Cod penal în ceea ce îl privește pe inculpatul G. M., deci privind o tâlhărie pentru care au fost reținute următoarele circumstanțele agravante: în timpul nopții și de către două persoane împreună, pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 1 din Codul penal din 1969 pedeapsa fiind închisoarea de la 3 la 18 ani, iar pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2, alin. 21 din Codul penal din 1969 pedeapsa fiind de la 7 la 20 de ani închisoare.
În prezent, în noul Cod penal, tâlhăria este reglementată în cuprinsul articolului 233, având următorul cuprins: „Furtul săvârșit prin întrebuințarea de violențe sau amenințări ori prin punerea victimei în stare de inconștiență sau neputință de a se apăra, precum și furtul urmat de întrebuințarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracțiunii ori pentru ca făptuitorul să-și asigure scăparea se pedepsesc cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi”.
Tâlhăria calificată este reglementată în cuprinsul articolului 234 și are următorul cuprins: „(1) Tâlhăria săvârșită în următoarele împrejurări: a) prin folosirea unei arme ori substanțe explozive, narcotice sau paralizante; b) prin simularea de calități oficiale; c) de o persoană mascată, deghizată sau travestită; d) în timpul nopții; e) într-un mijloc de transport sau asupra unui mijloc de transport; f) prin violare de domiciliu sau sediu profesional, se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi. (2) Tâlhăria săvârșită în condițiile art. 229 alin. (3) se pedepsește cu închisoare de la 5 la 12 ani și interzicerea unor drepturi. (3) Cu aceeași pedeapsă se sancționează tâlhăria care a avut ca urmare vătămarea corporală.
În prezent, după . data de 1 februarie 2014 a noului Cod penal, se constată deci că a fost dezincriminată circumstanța agravantă a săvârșirii tâlhăriei în public, precum și circumstanța agravantă a săvârșirii tâlhăriei de două sau mai multe persoane împreună, fiind deci incidente dispozițiile art. 4 din Codul penal.
Legea veche, așa cum este reglementat art. 211 din Codul penal din 1969 nu este mai favorabilă sub aspectul cuantumului pedepsei, întrucât limitele de pedeapsă în legea nouă sunt mai favorabile, având un cuantum mai redus în noua lege penală, respectiv închisoarea de la 2 la 7 ani, față de pedeapsa anterioară a închisorii de la 3 la 18 ani.
În speță, raportat la împrejurarea că s-a disjuns cauza în ceea ce o privește pe cea de-a treia persoană care a însoțit inculpații sub aspectul complicității la tâlhărie, persoană neidentificată până la acest moment, fără a se stabili concret dacă această persoană a fost implicată efectiv în săvârșirea faptei, nu se poate reține la acest moment procesual că săvârșirea faptei a avut loc de trei persoane împreună, pentru a se putea reține și circumstanța agravantă reglementată în prezent în cuprinsul articolului 77 lit. a din noul Cod penal, circumstanță agravantă care are ca efecte, conform art. 78 din noul Cod penal, posibilitatea de a se adăuga un spor până la 2 ani în cazul închisorii.
Se constată că dispozițiile art. 3201 din vechiul Cod procedură penală se regăsesc în aceeași manieră în cuprinsul dispozițiilor art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală, având aceleași efecte de reducere a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii, cu o treime, în cazul inculpatului G. C. I..
Comparând cele două reglementări așa cum au fost prezentate mai sus, în acest caz legea penală mai favorabilă este legea nouă, sens în care instanța va proceda la schimbarea încadrării juridice dată faptei săvârșite de inculpați.
Raportat la criticile inculpatului G. M. prin care acesta arată că nu a participat la săvârșirea faptei, instanța de apel constată că starea de fapt a fost reținută în mod corect de către prima instanță. Din analiza mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța de apel constată că prima instanță a avut în vedere la stabilirea stării de fapt toate probele administrate, stabilind în mod corect vinovăția inculpaților la săvârșirea faptei și încadrarea juridică a acestei fapte în raport de prevederile legislative în vigoare la momentul pronunțării hotărârii. Astfel se constată că instanța de fond a analizat pe larg mijloacele de probă administrate, reținând în mod justificat participarea inculpatului G. M. la săvârșirea faptei, acțiunile sale fiind de complicitate la tâlhărie.
Astfel, instanța de apel constată că recunoașterea inculpatului G. M. de către partea vătămată R. I. din fotografii din cursul urmăririi penale a avut loc cu ocazia aceleiași prezentări a mai multor fotografii, partea vătămată menționând în prezența martorilor asistenți că s-a înșelat cu privire la persoana arătată inițial și indicată în prima planșă, din care nu a mai recunoscut nicio persoană (fila 42 din dosarul de urmărire penală). Iar partea vătămată M. V. a indicat de pe prima planșă persoana lui B. M., precizând că nu este sigur de recunoașterea acestuia, arătând însă fără vreo ezitare fotografia lui G. M..
Instanța de apel constată de asemenea că declarațiile părților vătămate R. I. și M. V. sunt constante în ceea ce privește modul în care s-au derulat faptele, partea vătămată R. I. declarând (fila 13 din dosarul de urmărire penală) la data de 4 iulie 2013 faptul că la data de 4 iulie 2013 i-au fost prezentate la sediul Poliției S. mai multe fotografii, recunoscându-l pe G. M. ca fiind cel care a venit la ei și le-a cerut o țigară, cel care a depășit cu o altă persoană părțile vătămate în timp ce G. C. I. a rămas în urma lor, acesta fiind cel care a tras de poșeta părții vătămate, a amenințat-o pe R. I., care de frică a dat drumul la geantă. Aceasta a mai arătat că la îndemnul lui G. M., inculpatul G. C. I. i-a înapoiat poșeta. Și partea vătămată M. V. declară (fila 18 din dosarul de urmărire penală) că la data de 4 iulie 2013 la sediul poliției i-au fost arătate mai multe fotografii, recunoscându-l pe G. M., nefiind sigur de recunoașterea celei de-a treia persoane, în persoana lui B. M. deoarece aceasta nu a vorbit în nici un fel cu ei. Se constată deci că partea vătămată M. V. nu a avut dubii în ceea ce privește persoana inculpatului G. M., ci în privința celei de-a treia persoane care îi însoțea pe inculpați. Părtea vătămată R. I., fiind ascultată în cursul judecății la termenul de judecată din 13.11.2013, a arătat că una din persoane, identificată în fața instanței ca fiind G. M., i-a spus celuilalt care comisese acțiunile să înceteze.
Declarațiile părților vătămate se coroborează cu declarațiile inculpatului G. C. I. din data de 03.07.2013 date în cursul urmăririi penale (fila 27) prin care arată că în pădure s-a întâlnit cu cumnatul său B. M. și o altă persoană pe nume „M.”, pe mama acestuia chemând-o J., deci persoana inculpatului G. M., fiul lui C. și J.. Inculpatul G. C. I. a recunoscut în întregime cele reținute în sarcina sa prin actul de sesizare la termenul de judecată din data de 02.10.2013, fiind ascultat în calitate de inculpat și nu de martor. În același timp se constată că martora propusă în apărare de către inculpatul G. M., S. A., nu a fost în măsură să indice data la care inculpatul a rămas la domiciliul său.
Urmare schimbării încadrării juridice, instanța de apel va proceda la o nouă individualizare judiciară a pedepsei, în limitele prevăzute de noul Cod penal, în ceea ce îi privește pe cei doi inculpați și va stabili durata pedepselor care vor fi aplicate inculpaților, potrivit criteriilor prevăzute în art. 74 din Codul penal și în raport de efectele cauzei de reducere a limitelor pedepsei cu o treime ca urmare a recunoașterii învinuirii de către inculpatul G. C. I., deci în raport cu gravitatea ridicată a infracțiunii săvârșite, periculozitatea inculpaților care rezultă din împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, de două persoane împreună, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, gravitatea rezultatului produs, antecedentele penale ale inculpaților, precum și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială a acestora. În aceste condiții, va aplica fiecăruia dintre inculpați o pedeapsă de 2 ani închisoare, în raport de contribuția acestora și atitudinea procesuală manifestată (în cazul inculpatului G. C. I. fiind reținute dispozițiile art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală).
În ceea ce privește modalitatea de executare care va fi aleasă de către instanța de apel, se constată că autorul infracțiunii, G. C. I., a avut cea mai importantă participare, acesta fiind cel care a amenințat părțile vătămate și a sustras geanta, inculpatul G. M., în calitate de complice, având o contribuție scăzută, acordând suportul moral autorului infracțiunii și paza în același timp. Instanța de apel mai are în vedere faptul că inculpatul G. M. are un copil minor de 1 an, a absolvit liceul în anul 2011, având calificarea de tehnician în construcții și lucrări publice, având și calificarea de ospătar obținută în aprilie 2012. Astfel, urmează ca inculpatului G. să îi fie aplicată pedeapsa cu închisoarea în regim de detenție, în timp ce în cazul inculpatului G. M. să se aplice suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, în condițiile art. 861 din vechiul Cod penal, pe durata termenului de încercare de 4 ani, apreciindu-se că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru inculpatul G. M. și, chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai săvârși infracțiuni. Vor fi reținute și dispozițiile art. 5 din noul Cod penal, avându-se în vedere regimul mai ușor al suspendării executării pedepsei sub supraveghere conform art. 861 din Codul penal, față de ansamblul de reglementări a modalității suspendării executării pedepsei sub supraveghere din cuprinsul articolelor 91-98 din noul Cod penal.
Instanța de apel va avea în vedere la stabilirea pedepselor accesorii și complementare, dispozițiile art. 12 din Legea nr. 187 din 24 octombrie 2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, potrivit cărora în cazul succesiuni de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.
În aceste condiții, raportat la dispozițiile art. 421 pct. 2 lit. a din Codul de procedură penală, urmează a fi admise ca fondate apelurile declarate de inculpații G. C. I. și G. M., împotriva sentinței penale nr. 2479/18.12.2013 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._, care va fi desființată cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, individualizarea pedepselor și modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului G. M..
Rejudecând, în baza art. 386 din Codul de procedură penală, va schimba încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare pentru inculpatul G. C. I. din infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c, alin. 21 lit. a din vechiul Cod penal în infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 233 din Codul penal cu aplicarea art. 5 din Codul penal și schimbă încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare pentru inculpatul G. M. din complicitate la infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c, alin. 21 din vechiul Cod penal în complicitate la infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 48 raportat la art. 233 din Codul penal cu aplicarea art. 5 din Codul penal.
În baza art. 233 din Codul penal cu aplicarea art. 5 din Codul penal, și art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală, îl va condamna pe inculpatul G. C. I. la 2 ani închisoare și aplică pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b Cod penal pe o perioadă de un an, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. În baza art. 65 din Codul penal, va aplica inculpatului G. C. I. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b Cod penal. În baza art. 422 raportat la art. 72 alin. 1 din Codul penal, va adăuga la perioada deducerii arestării preventive a inculpatului G. C. I., timpul scurs după pronunțarea sentinței atacate cu apel, începând cu data de 18.12.2013 și până la zi.
În baza art. 48 raportat la art. 233 din Codul penal cu aplicarea art. 5 din Codul penal, îl va condamna pe inculpatul G. M. la 2 ani închisoare și aplică pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b Cod penal pe o perioadă de un an, pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de tâlhărie. În baza art. 861 din vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, va dispune suspendarea executării pedepsei aplicată inculpatului G. M. sub supraveghere, pe durata termenului de încercare de 4 ani, potrivit art. 862 din vechiul Cod penal. În baza art. 863 alin. 1 din vechiul Cod penal, va dispune ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul B., la datele fixate; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. Va atrage atenția inculpatului G. M. asupra prevederilor art. 864 din vechiul Cod penal, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
Va menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate și va face aplicarea dispozițiilor art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală.
Pentru aceste motive
În numele legii,
DECIDE:
Admite apelurile declarate de inculpații G. C. I. și G. M., împotriva sentinței penale nr. 2479/18.12.2013 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._, pe care o desființează în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile, individualizarea pedepselor și modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului G. M. și rejudecând:
În baza art. 386 din Codul de procedură penală, schimbă încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare pentru inculpatul G. C. I. din infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c, alin. 21 lit. a din vechiul Cod penal în infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 233 din Codul penal cu aplicarea art. 5 din Codul penal și schimbă încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare pentru inculpatul G. M. din complicitate la infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c, alin. 21 din vechiul Cod penal în complicitate la infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 48 raportat la art. 233 din Codul penal cu aplicarea art. 5 din Codul penal.
În baza art. 233 din Codul penal cu aplicarea art. 5 din Codul penal, și art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală, condamnă pe inculpatul G. C. I. la 2 ani închisoare și aplică pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b Cod penal pe o perioadă de un an, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În baza art. 65 din Codul penal, aplică inculpatului G. C. I. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b Cod penal.
În baza art. 422 raportat la art. 72 alin. 1 din Codul penal, adaugă la perioada deducerii arestării preventive a inculpatului G. C. I., timpul scurs după pronunțarea sentinței atacate cu apel, începând cu data de 18.12.2013 și până la zi.
În baza art. 48 raportat la art. 233 din Codul penal cu aplicarea art. 5 din Codul penal, condamnă pe inculpatul G. M. la 2 ani închisoare și aplică pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b Cod penal pe o perioadă de un an, pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de tâlhărie.
În baza art. 861 din vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, dispune suspendarea executării pedepsei aplicată inculpatului G. M. sub supraveghere, pe durata termenului de încercare de 4 ani, potrivit art. 862 din vechiul Cod penal.
În baza art. 863 alin. 1 din vechiul Cod penal, dispune ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul B., la datele fixate;
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
Atrage atenția inculpatului G. M. asupra prevederilor art. 864 din vechiul Cod penal, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
Menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia. Suma de 600 lei reprezentând onorarii avocați oficiu se suportă din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă
Pronunțată în ședința publică din 21 martie 2014
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. Ș. E. B.
GREFIER,
C. G.
Red. M.Ș.-22.10.2014
Dact. C.G.-29.10.2014
8 ex
J.. fond- N. C.
| ← Abandonul de familie. Art.378 NCP. Decizia nr. 103/2014. Curtea... | Refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice.... → |
|---|
