Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 53/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 53/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 30-01-2014 în dosarul nr. 31363/197/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 53/R Dosar penal nr._
Ședința publică din 30 ianuarie 2014
Instanța constituită din:
- Complet de judecată CR1:
Președinte – A. D. - judecător
Judecător – C. E.
Judecător - M. D.
- Grefier – D. C.
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public – procuror A. P. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului formulat de către recurenta – parte civilă B. A. M. E. și recurentul – asigurător S.C. C. A. S.A. împotriva sentinței penale nr. 1931 pronunțată de Judecătoria B. la data de 18 octombrie 2013 în dosar nr._ .
Dezbaterile asupra cauzei s-au efectuat în conformitate cu prevederile art. 304 Cod procedură penală, respectiv prin înregistrarea pe suport audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 16 ianuarie 2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru datele de 23 ianuarie 2014 și 30 ianuarie 2014, când,
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1931/18.10.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ s-au hotărât următoarele:
În baza art.184 al.2,4 Cod penal cu aplicarea art.320/1 al.7 Cod procedură penală a condamnat pe inculpatul C. D., la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă față de partea vătămată B. A. M. E..
În baza art.81, 82 Cod penal a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 8 luni.
În baza art.71 al.2 Cod penal a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) Cod penal.
În baza art.71 al.5 Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii a suspendat și executarea pedepsei accesorii.
În baza art.359 Cod procedură penală a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal potrivit cu care daca in cursul termenului de încercare va săvârși din nou o infracțiune, pentru care se va pronunța o condamnare definitivă chiar și după expirarea acestui termen, instanța a revocat suspendarea condiționată și a dispus executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.
În baza art.7 din Legea nr.76/2008 a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat.
În baza art.346 al.1 Cod procedură penală, a obligat ., în calitate de asigurător de răspundere civilă, să plătească:
- părții civile B. A. M. E. sumele de 10.000 lei daune materiale și 7.000 euro, în lei la cursul BNR din ziua plății, daune morale. Respinge restul pretențiilor civile.
- părții civile S. C. Județean de Urgență B. suma de 1713,71 lei daune materiale.
În baza art.191 al.1 Cod procedură penală a obligat inculpatul să plătească statului suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art.193 al.2 Cod procedură penală coroborat cu art.50 al.1, art.55 din Legea nr.136/1995 a obligat ., în calitate de asigurător de răspundere civilă, să plătească părții civile B. A. M. E. 1.300 lei cheltuieli judiciare. A respins restul pretențiilor solicitate cu acest titlu.
Pentru a pronunța această sentință s-au reținut următoarele:
I. Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. nr.4518/P/2012 din data de 20.11.2012 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea in judecată a inculpatului C. D. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.184 al.2,4 Cod penal.
În sarcina inculpatului s-a reținut prin rechizitoriu că la data de 03.05.2012, aflat la volanul autoturismului cu nr. de înmatriculare_, pe . B. a accidentat-o pe partea vătămată B. A. M. E., aflată în traversare pe trecerea de pietoni, vătămările suferit necesitând 70-80 zile de îngrijiri medicale.
II. Din coroborarea întregului material probator administrat în cauză instanța a reținut următoarele:
La data de 03.05.2012, în jurul orelor 15.00, inculpatul C. D. conducea pe . B., dinspre .. Lacurilor, autovehiculul marca Daewoo Cielo cu nr. de înmatriculare_ .
La trecerea de pietoni din dreptul imobilului cu nr.106 inculpatul nu a oprit pentru a-i acorda prioritate părții vătămate B. A. M. E., pe care a accidentat-o.
În urma examinărilor medico-legale s-a stabilit că leziunile suferite de partea vătămată au necesitat 70-80 zile de îngrijiri medicale.
III. Starea de fapt astfel reținută de instanța de judecată a fost stabilită prin coroborarea mijloacelor de probă administrate în cauză.
Cu ocazia cercetării la fața locului s-a stabilit că impactul s-a produs pe trecerea de pietoni, autoturismul condus de inculpat rulând pe banda a treia a sensului de mers (filele 10-17).
Leziunile corporale suferite de partea vătămată și cuantumul zilelor de îngrijiri medicale au fost consemnate în raportul de expertiză medico-legală nr.1149/E din 04.05.2012 și adresa cu același număr din 03.07.2012 (filele 18-20).
Din depoziția părții vătămate B. A. M. E. reiese că aceasta s-a angajat în traversare, a parcurs primele două benzi și când a ajuns pe banda a treia a fost lovită de o mașină, pierzându-și temporar cunoștința (filele 24-25 dosar de urmărire penală).
În completarea celor precizate de partea vătămată, martorii oculari M. Edvina E. și B. V. au arătat că autoturismele de pe primele două benzi au oprit pentru a acorda prioritate pietonilor, nu însă și cel condus de inculpat (filele 36-39 dosar de urmărire penală). A rezultat așadar că inculpatul ar fi avut și el posibilitatea, la fel ca șoferii de pe primele benzi, să oprească dacă ar fi circulat prudent și ar fi respectat semnificația indicatorului „Trecere pietoni”.
Inculpatul a susținut la urmărire penală că pe prima bandă nu circula nimic, iar pe a doua o dubiță care nu a oprit la trecere, ceea ce l-a făcut să-și continue și el deplasarea, neobservând partea vătămată (filele 30-32). În instanță a solicitat însă să fie judecat conform art.320/1 Cod procedură penală (fila 99), asumându-și culpa în producerea accidentului.
IV. În drept, fapta inculpatului C. D. care la data de 03.05.2012 a condus un autovehicul pe . B. și a accidentat-o pe partea vătămată B. A. M. E., aflată în traversare pe trecerea de pietoni, vătămările suferit necesitând 70-80 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzute de art.184 al.2, 4 Cod penal.
Pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului instanța a aplicat acestuia o pedeapsă la stabilirea și individualizarea căreia va ține seama de criteriile generale prevăzute de art.72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, prin raportare la valorile sociale periclitate, împrejurările concrete în care s-a comis fapta (accidentarea părții vătămate pe trecerea de pietoni), urmările produse, care au fost destul de grave, precum și de persoana infractorului, care nu posedă antecedente penale, în final și-a asumat culpa în producerea accidentului, potrivit caracterizării eliberate de preotul paroh din . un bun creștin, îndeplinește funcția de epitrop, fiind apreciat ca un om harnic și darnic (fila 100 dosarul instanței). Caracterizări favorabile au fost depuse și din partea secretarului comunei și a unui vecin (filele 101-102 dosarul instanței). Totodată, martorii Z. M. și M. Edvina E. au arătat că inculpatul s-a interesat după accident de starea victimei, atât la spital, cât și la ea acasă.
Față de cele de mai sus, în baza art.184 al.2,4 Cod penal cu aplicarea art.320/1 al.7 Cod procedură penală instanța i-a aplicat inculpatului pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
S-a apreciat că față de natura faptei și lipsa altor condamnări ale inculpatului scopul pedepsei de reeducare și prevenire a comiterii de noi fapte penale poate fi atins și fără executarea acesteia. În consecință, în baza art.81, 82 Cod penal instanța a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 8 luni.
În baza art.71 al.2 Cod penal i s-a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) Cod penal.
În baza art.71 al.5 Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.
În baza art.359 Cod procedură penală i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal potrivit cu care daca in cursul termenului de încercare va săvârși din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar și după expirarea acestui termen, instanța a revocat suspendarea condiționată și a dispus executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.
În baza art.7 din Legea nr.76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat.
V. a) În latura civilă a cauzei partea vătămată B. A. M. E. a pretins despăgubiri în sumă de 31.550 lei daune materiale, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de deplasare, medicamente, kinetoterapie, cheltuieli de întreținere și amortizare a autoturismului cu care a fost transportată, salariul pierdut de părinți în zilele când au însoțit-o la B. ori au stat cu ea, îmbrăcămintea distrusă și 12.000 euro daune morale (fila 21 dosarul instanței).
În dovedirea pretențiilor s-au depus în instanță numeroase înscrisuri, dintre care s-au reținut: 540 lei c/v ochelari (fila 35), 750 lei c/v ședințe kinetoterapie (fila 36), 1374,94 lei c/v combustibil (filele 38, 56-58), 100 lei c/v cazare în 01.07.2012 (fila 41), 100 lei c/v cazare în 05-06.07.2012 (fila 42), 1548,09 lei c/v consultații și produse medicale (filele 43-50), 37,20 lei onorariu legalizat acte medicale (fila 44), 14,26 lei taxe curier (fila 46), 150 lei c/v cazare în 21.06.2012 (fila 51), 150 lei c/v cazare în 18.06.2012 (fila 52), 110 lei c/v cazare în 14.06.2012 (fila 53), 100 lei c/v cazare în 06.06.2012 (fila 54), la care se adaugă bonurile de benzină și de achiziționare produse medicale depuse la ultimul termen, în valoare de 734,51 lei, ceea ce înseamnă un total de 5.709 lei.
Calculul cheltuielilor cu amortizarea și întreținerea mașinii, precum și pierderile salariale ale părinților, nu a fost reținută de instanță deoarece nu se fundamentează pe nici un fel de înscrisuri doveditoare, fiind întocmit în exclusivitate de partea civilă potrivit propriilor aprecieri (fila 28 dosarul instanței).
Nici contravaloarea hainelor achiziționate conform bonurilor de la fila 37 dosarul instanței nu poate intra în cuantumul daunelor materiale deoarece, pe de o parte, nu a rezultat ce articole au fost distruse în accident, iar pe de altă parte, s-a constatat că aceste cheltuieli sunt excesive, fiind cumpărate două produse de încălțăminte, două perechi de blugi, ori partea civilă nu avea cum să poarte la momentul accidentului câte două astfel de articole.
S-au mai depus bonuri de achiziție combustibil din datele de 29.04.2012, 01.05.2012, care sunt anterioare datei accidentului, 04.08.2012, 12.08.2012, 17.08.2012, 22.08.2012, 01.09.2012, (filele 38-40 dosarul instanței), 30.08.2012 (fila 55 dosarul instanței), 21.06.2012, 30.06.2012 (fila 57 dosarul instanței) și 28.05.2012 (fila 59 dosarul instanței), ce nu au legătură cu datele din dosar, astfel că sumele din aceste înscrisuri nu pot fi acordate ca daune materiale, nefiind dovedită legătura de cauzalitate cu fapta reținută în sarcina inculpatului.
A reieșit însă din corespondența purtată de partea civilă cu societatea C. A. că asigurătorul este dispus să-i acorde cu titlul de daune materiale suma de 10.000 lei (filele 104-110 dosarul instanței). Prin urmare, chiar dacă instanța a apreciat că daunele materiale sunt dovedite doar în limita sumei de 5.709 lei, având în vedere principiul disponibilității ce guvernează latura civilă a procesului, pretențiile au fost considerate admisibile până la concurența sumei oferite de asigurător.
Au fost audiați martorii Z. M., care a arătat că partea civilă nu s-a putut da jos din pat decât după o lună, avea dureri, era îngrijită de părinți, după 3 luni a început să mai iasă din casă, dar nu putea singură și mergea cu cârja (fila 174 dosarul instanței) și M. Edvina E., care a declarat că partea civilă a venit la sesiunea de examene în căruciorul cu rotile, era nevoită să se cazeze la hotel, merge șchiopătat, nu poate face deplasări lungi, a rămas cu o cicatrice la picior, nu poate purta tocuri, nu mai merge la petreceri ca înainte (fila 175 dosarul instanței).
Prin prisma acestor elemente evidențiate de martori, a actelor medicale potrivit cărora partea civilă a fost internată în perioadele 03-09.05.2012 și 18-24.09.2013 și a suferit două intervenții chirurgicale, este evident că partea civilă a suferit un prejudiciu moral considerabil, fiind nevoită să depună eforturi deosebite pentru a-și susține examenele la facultate, pentru a trece de perioada dificilă de imobilizare, cu toate procedurile medicale pe care le implică chiar și în prezent, deloc plăcute, reintrarea în viața normală fiind un proces de durată. Pentru compensarea acestui prejudiciu se cuvin daune morale în cuantum de 7.000 euro, în lei la cursul BNR din ziua plății, pretențiile în valoare de 12.000 euro fiind totuși exagerate prin raportare la întinderea prejudiciului, astfel de evenimente neputându-se transforma într-o sursă de îmbogățire fără justă cauză.
b) În cauză s-a constituit parte civilă și S. C. Județean de Urgență B. cu suma de 1713,71 lei daune materiale, reprezentând contravaloarea prestațiilor medico sanitare acordate părții vătămate B. A. M. E. în perioada de spitalizare, pretenții dovedite prin decontul de cheltuieli (filele 27-28 dosar de urmărire penală).
La data producerii evenimentului rutier din 03.05.2012 autoturismul condus de inculpat era asigurat pentru răspundere civilă obligatorie auto la . (fila 45 dosar de urmărire penală).
Față de toate aceste considerente, fiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale (fapta ilicită, existența unui prejudiciu cert, legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu, vinovăția inculpatului sub forma culpei cu ușurință), în baza art.346 al.1 Cod procedură penală a fost obligată ., în calitate de asigurător de răspundere civilă, să plătească:
- părții civile B. A. M. E. sumele de 10.000 lei daune materiale și 7.000 euro, în lei la cursul BNR din ziua plății, daune morale. Se vor respinge ca neîntemeiate restul pretențiilor.
- părții civile S. C. Județean de Urgență B. suma de 1713,71 lei daune materiale.
În baza art.191 al.1 Cod procedură penală a obligat inculpatul să plătească statului suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art.193 al.2 Cod procedură penală coroborat cu art.50 al.1, art.55 din Legea nr.136/1995 a obligat ., în calitate de asigurător de răspundere civilă, să plătească părții civile B. A. M. E. 1300 lei cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu avocat ales, restul pretențiilor emise cu acest titlu urmând a fi respinse datorită admiterii doar în parte a acțiunii civile.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs partea civilă B. A. M. E. care a solicitat acordarea integrală a sumei solicitate ca daune morale și anume_ Euro ca echivalent just al suferinței provocate de accidentarea sa pe trecerea de pietoni, accidentare care i-a provocat fractură ce a necesitat intervenții chirurgicale, imobilizare timp îndelungat în scaun cu rotile, eforturile și cheltuielile făcute de ea și de părinți pentru a veni la B. în vederea susținerii examenelor din sesiunea universitară, lipsa unei vieți normale și a bucuriilor specifice unei vieți de persoană tânără. A solicitat menținerea daunelor materiale de_ lei ca fiind suma propusă a fi acordată de asigurător în procedura soluționării amiabile și cheltuieli de judecată în recurs.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs asigurătorul . care a solicitat casarea sentinței atacate pe latura civilă a cauzei și, în rejudecare, reducerea daunelor morale acordate părții civile B. A. M. E., la stabilirea cărora instanța ar trebui să aibă în vedere L 136/1995, Ordinul CSA 14/2011 care prevăd tipul de daune care se por acorda în cazul accidentelor soldate cu vătămări corporale sau deces ca fiind daune materiale reprezentând diferența veniturilor realizate de victimă ( probate cu documente fiscale) și sumele obținute pe perioada concediului medical, cheltuielile cu tratamentul, spitalizarea, transportul victimei, proteze, alimentație, îngrijire pe perioada incapacității de muncă probate cu documente justificative, daune morale în conformitate cu legislația și jurisprudența din România. Solicită ca instanța să constate că daunele morale acordate părții civile sunt exagerate în raport cu jurisprudența în materie și cu prevederile Ghidului pentru soluționarea daunelor morale emis de Fondul de Protecție a Victimelor Străzii în condițiile în care aceste daune nu trebuie să reprezinte o îmbogățire fără justă cauză Apreciază că suma corectă care ar fi trebuit acordată ca daune morale este de_ de lei și solicită reducerea cuantumului acestora la această sumă. Mai invocă împrejurarea că inculpatul trebuie să suporte cheltuielile făcute de S. Județean de Urgență B. cu spitalizarea părții civile întrucât unitatea spitalicească nu face parte din categoria terțe persoane păgubite prin accident în sensul Legii 136/1995 și nici asigurătorul nu face parte din categoria persoane care au adus prejudicii vieții și sănătății în sensul Legii 95/2006 privind reforma sănătății. În completarea motivelor de recurs asigurătorul a solicitat reducerea daunelor materiale acordate părții civile de la_ lei la 5709 lei, sumă care este probată prin documente justificative.
Analizând recursurile declarate, prin prisma criticilor formulate, cu respectarea prevederilor art. 385/6 alin 3 Cod procedură penală, se constată că recursul părții civile este fondat, iar recursul asigurătorului nefondat pentru considerentele care urmează:
Prima instanță a realizat o judicioasă coroborare a probelor administrate în cauză în faza de urmărire penală, stabilind o stare de fapt și o încadrare juridică corectă a faptei reținute în sarcina inculpatului C. D.. Inculpatul a recunoscut faptele solicitând aplicarea procedurii de judecată de la art. 320/1 Cod procedură penală. S-a aplicat o pedeapsă just individualizată de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 184 alin 2, 4 Cod penal cu art. 81 Cod penal și art. 320/1 Cod procedură penală
Recursurile formulate vizează numai latura civilă a cauzei
Prima instanță a apreciat în mod corect că, deși partea civilă a probat cu documente justificative daune materiale în cuantum de 5709 lei ( instanța de fond enumerând detaliat toate aceste documente), totuși se impune acordarea sumei de_ de lei sumă recunoscută de asigurător și oferită de acesta în procedura constatării amiabile, fiind aplicabil principiul disponibilității chiar dacă în final părțile nu au apelat la rezolvarea pe cale amiabilă a procesului . Prevederile Legii 136/2005 privind acordarea de daune materiale în măsura probării lor cu documente justificative se completează cu principiul disponibilității pe latura civilă care conferă părții dreptul de a primi daune, chiar nedovedite cu documente, în măsura în care cealaltă parte recunoaște justețea acestor solicitări și este de acord să le achite, din documentele depuse în încercarea de soluționare amiabilă a cazului rezultând că asigurătorul a fost de acord să achite părții civile daune materiale în cuantum de_ lei. Din acest punct de vedere critica adusă în recursul asigurătorului este nefondată.
De asemenea este nefondată și critica adusă în recursul asigurătorului potrivit căreia inculpatul trebuie să suporte cheltuielile făcute de S. Județean de Urgență B. cu spitalizarea părții civile întrucât unitatea spitalicească nu face parte din categoria terțe persoane păgubite prin accident în sensul Legii 136/1995 și nici asigurătorul nu face parte din categoria persoane care au adus prejudicii vieții și sănătății în sensul Legii 95/2006 privind reforma sănătății. Este adevărat că persoana care a adus prejudicii vieții și sănătății în sensul Legii 95/2006 privind reforma sănătății nu este asigurătorul ci inculpatul, însă contractul de asigurare încheiat are ca obiect tocmai preluarea obligațiilor generate de un accident de autovehicul de către asigurător în schimbul plății primei de asigurare de către inculpat. Temeiul obligării directe a asigurătorului la plata de despăgubiri este chiar contractul de asigurare încheiat și nu împrejurarea că asigurătorul ar face parte din categoria persoanelor care au adus prejudicii vieții și sănătății în sensul Legii 95/2006 privind reforma sănătății. Practica judiciară este unanimă în sensul că sumele reprezentând costul spitalizării victimelor accidentelor de circulație intră în categoria despăgubirilor la care asigurătorul poate fi obligat către unitatea spitalicească care le solicită în virtutea aceluiași contract de asigurare, existând o legătură de cauzalitate directă între aceste sume ca prejudicii materiale și accidentul produs.
În privința cuantumului daunelor morale criticile aduse în recursul asigurătorului sunt nefondate, recursul părții civile fiind fondat.
În stabilirea cuantumului acestor daune instanța a avut în vedere prevederile Legii 136/1995, Ordinul CSA 14/2011 care nu prevăd criterii de stabilire a cuantumului unor astfel de daune ci doar faptul că ele se acordă potrivit legislației și jurisprudenței române.
Prevederile Ghidului pentru soluționarea daunelor morale emis de Fondul de Protecție a Victimelor Străzii se aplică în cazul soluționării amiabile a pretențiilor decurgând din accidente de autovehicule.
În cauză sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie prevăzute de art. 1357 Cod civil, obligațiile inculpatului fiind preluate de asigurător în baza contractului de asigurare încheiat.
Potrivit jurisprudenței în materie, la stabilirea cuantumului daunelor morale se vor avea în vedere gravitatea leziunilor produse ( care în speță au necesitat circa 80 de zile de îngrijiri medicale și două intervenții chirurgicale, existând documente care atestă că recuperarea medicală nu este completă nici în prezent), împrejurările producerii accidentului ( care exclud orice culpă a victimei care se afla pe trecerea de pietoni), vârsta victimei ( tânără care a fost un timp îndelungat imobilizată în scaun cu rotile, nu a avut viață socială și bucuriile specifice acestei vârste), obligațiile victimei în calitate de studentă ( atât ea, cât și părinții depunând eforturi pentru ca victima să-și poată promova examenele), toate aceste aspecte conducând la concluzia că suma de 7000 de euro daune morale nu numai că nu reprezintă o îmbogățire fără justă cauză și nu se impune a fi redusă la suma derizorie oferită de asigurător cu acest titlu dar se impune a fi majorată, Curtea apreciind că suma cerută de partea civilă d_ de euro reprezintă un echivalent just al suferinței acesteia .
Pentru aceste considerente, în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, va admite recursul declarat de partea civilă B. A. M. E. împotriva sentinței penale nr.1931/18.10.2013 a Judecătoriei B. pe care o va casa în privința cuantumului daunelor morale acordate părții civile și, rejudecând cauza:
Va majora cuantumul daunelor morale la care asigurătorul S.C.C. A.. SA a fost obligat către partea civilă B. A. M. E. de la 7000 Euro la_ Euro ( în echivalent în lei la cursul BNR din data plății).
Va menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Va respinge, ca nefondat, recursul declarat de asigurătorul S.C.C. A.. SA împotriva aceleași sentințe.
În baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală va obliga asigurătorul la plata sumei de 150 de lei reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs.
În baza art. 193 alin 6 Cod procedură penală va obliga asigurătorul la plata către partea civilă B. A. M. E. a cheltuielilor judiciare în recurs în sumă de 700 lei.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de partea civilă B. A. M. E. împotriva sentinței penale nr.1931/18.10.2013 a Judecătoriei B. pe care o casează în privința cuantumului daunelor morale acordate părții civile și, rejudecând cauza:
Majorează cuantumul daunelor morale la care asigurătorul S.C.C. A.. SA a fost obligat către partea civilă B. A. M. E. de la 7000 Euro la_ Euro ( în echivalent în lei la cursul BNR din data plății).l
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de asigurătorul S.C.C. A.. SA împotriva aceleași sentințe.
În baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală obligă asigurătorul la plata sumei de 150 de lei reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs.
În baza art. 193 alin 6 Cod procedură penală obligă asigurătorul la plata către partea civilă B. A. M. E. a cheltuielilor judiciare în recurs în sumă de 700 lei
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.01.2014.
PreședinteJudecătorJudecător
A. D. C. E. M. D.
Grefier,
D. C.
Red.A.D./13.03.2014
Dact. D.C./17.03.2014/2 exemplare
Jud.fond.C.G.
| ← Mandat european de arestare. Sentința nr. 94/2014. Curtea de... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 74/2014.... → |
|---|
