Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 668/2014. Curtea de Apel BRAŞOV

Curtea de Apel BRAŞOV - Sentințe și decizii penale / 2014

Decizia nr. 668/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 21-11-2014 în dosarul nr. 6698/62/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL B.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ NR. 668/AP Dosar nr._

Ședința publică din data de 21 noiembrie 2014

Instanța constituită din:

Completul de judecată CAT6:

PREȘEDINTE: R. C. D. - judecător

JudecătoR: E. B.

Grefier: D. B.

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror C. A. - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de P. de pe lângă Tribunalul B., inculpatul C. T. G. și partea civilă V. G. împotriva sentinței penale nr. 118/S din 28 martie 2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedură îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care:

Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din 29.10.2014 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta decizie.

În vederea deliberării s-a amânat pronunțarea cauzei la data de 12.11.2014, 19.11.2014, iar apoi pentru astăzi 21.11.2014.

CURTEA

Asupra prezentei cauze penale, constată următoarele.

Prin sentința penală nr.118/28 martie 2014 a Tribunalului B. s-a dispus respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat din „tentativă la omor calificat” prevăzută de art. 20 alin. 1 Cod penal din 1969, raportat la art. 174 Cod penal din 1969, art.175 alin. 1 lit. f și i Cod penal din 1969, în infracțiunea de „lovire sau alte violențe” prevăzută de art.193 alin.2 din Cod Penal.

A fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de partea civilă din infracțiunea prevăzută de art. 20 alin.1 Cod penal din 1969, raportat la art. 174 Cod penal din 1969, art.175 alin. 1 lit. f și i Cod penal din 1969, în infracțiunea prevăzută de art.32 raportat la art.189 lit.b din Codul penal, de „tentativă la omor calificat din interes material”.

În baza art. 386 Noul Cod de procedură penală a fost admisă cererea de schimbare a încadrării juridice propusă din oficiu de instanță din tentativă la omor calificat” prevăzută de art.20 alin.1 Cod penal din 1969, raportat la art.174 Cod penal din 1969, art.175 alin.1 lit. f și i Cod penal din 1969, în infracțiunea de tentativă la omor prevăzută de art.32 raportat la art.188 alin.1, 2 Cod penal.

Pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor, prevăzută de art. 32 rap.la art. 188 alin.1, 2 Cod Penal, cu aplicarea art.5 alin. 1 Cod penal, a art. 75 al. 2 lit. b Cod penal, art.76 Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului C. T. G. la pedeapsa închisorii de 4 ani și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit.a, b, f Cod penal pe o durată de 5 ani ce se execută conform art.68 lit.b Cod penal.

S-a stabilit ca modalitate de individualizare judiciară a executării pedepsei aplicate prin prezenta inculpatului, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei și s-a dispus în acest sens în baza art. 861 Cod penal din 1969.

În baza art. 862 Cod penal din 1969 s-a stabilit un termen de încercare de 9 ani.

Pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere din partea Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul B.:

- să se prezinte la fiecare convocare la serviciul menționat;

- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență;

- să urmeze un program de diminuare a agresivității.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.864 Cod penal din 1969.

În baza art.65 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b, f Cod penal ca pedeapsă accesorie.

A constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în perioada 02.09._13.

Pe latură civilă, în baza art. 397 raportat la art. 25 Cod procedură penală și art. 1349 și art.1357 din Codul civil a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă V. G. și în consecință a obligat pe inculpatul C. T. G. la plata sumei de 712 lei cu titlu de daune materiale și 15.000 lei reprezentând daune morale, respingând restul pretențiilor.

A admis acțiunea civilă a părții civile S. Județean Clinic de Urgență B. și, în consecință, a obligat pe același inculpat către această parte civilă la plata sumei de 498,16 lei reprezentând costul prestațiilor medico-sanitare acordate părții vătămate V. G..

A reținut că bunul indicat în procesul verbal datat 26.09.2013 – furcă metalică cu coada de lemn ruptă aproximativ la jumătatea lungimii, constituie mijloc material de probă și rămâne atașat dosarului cauzei.

În baza art.7 din Legea nr.76/2008, a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul B. a reținut că prin rechizitoriul nr. 832/P/2013 din 18.09.2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul pentru B. s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului C. T. G. sub aspectul comiterii infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 al. 1 Cod penal din 1969, raportat la art. 174 Cod penal din 1969, art.175 al. 1 lit. f și i Cod penal din 1969, faptă ce constă în aceea că la data de 01.09.2013, în jurul orelor 20.00, în loc public (teren agricol situat în proximitatea DJ 137A ce leagă . P.), l-a lovit în mod repetat pe V. G. (primar al comunei Cața ce se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu), în cap și pe corp, cu o furcă.

Judecata cauzei s-a desfășurat potrivit procedurii de drept comun, întrucât inculpatul a arătat instanței că nu dorește aplicarea procedurii înscrisă în art. 3201 Cod procedură penală din 1969 (f.59 dosar fond).

Astfel, în cursul cercetării judecătorești au fost audiați: inculpatul, partea vătămată, martorii propuși prin rechizitoriu, martorii propuși de inculpat L. N. și A. E., martora V. M. propusă de partea civilă pe latura civilă a cauzei și s-au administrat înscrisuri depuse atât de inculpat, cât și de partea civilă.

Examinând ansamblul probatoriu al cauzei instanța a reținut următoarea stare de fapt.

La data de 30.08.2013, la nivelul Consiliului Local Cața (jud. B.) a fost adoptată hotărârea nr. 51 prin care s-a stabilit modalitatea de administrare a parcelei de teren 40F 708 – 709, A698 ce aparține, din punct de vedere administrativ, de . – 67 d.u.p.). . se află situată în apropierea D.J. 137A ce leagă . P..

Pe partea stângă a drumului județean (direcția Cața – P.), locul respectiv este o ., 707 – 708, A698) de 6,13 hectare denumită „La răzor”.

Locația respectivă este delimitată la nord de drumul de câmp ce face legătura cu localitatea T., la sud de cel care face legătura cu Pârâul Banului, la est de tarlaua pe care este plantat porumb și aparține lui M. N., iar la vest de o altă fâneață.

Terenul respectiv aparține de satul P. din punct de vedere administrativ, accesul cel mai facil făcându-se din DJ 137A pe drumul ce face legătura cu localitatea T., pe o distanță oblică de aproximativ 500 de metri de la drumul județean (f. 24).

La data de 30.08.2013, Consiliul Local Cața (jud. B.) a hotărât ca baloții de fân rezultați din exploatarea terenului să fie transportați la oborul din satul Cața, fiind împuterniciți cu ducerea la îndeplinire primarul, viceprimarul comunei Cața, precum și paznicii de câmp.

Pe data de 01.09.2013, în jurul orelor 20.00, partea vătămată V. G. (primar al comunei Cața, unitate administrativ – teritorială ce înglobează și satul P.), s-a deplasat, însoțit de către viceprimarul K. Ș. și paznicul de câmp D. Vilmoș, la . sus amintită, conform susținerilor sale din cursul acestui proces, pentru a-i pune în vedere inculpatului dispozițiile Consiliului local față de care să nu ridice baloții.

Cele trei persoane menționate (V. G., K. Ș. și D. Vilmoș) au ajuns la terenul respectiv unde l-au găsit pe inculpatul C. T. G. acesta fiind însoțit de martorii Hili N. și S. A. N..

Venirea lui V. G., K. Ș. și D. Vilmoș la fața locului a fost observată de către martorii B. C. și C. F. (persoane ce păzeau o parcelă învecinată și care au observat mersul evenimentelor de la o distanță de aproximativ 80 – 90 de metri).

Inculpatul C. T., ajutat martorii Hili N. și S. A. N., încărca baloții de fân în remorcile tractoarelor cu care veniseră.

Partea vătămată V. G. a încercat să-l determine pe inculpatul C. T. să abandoneze ducerea la bun sfârșit a ridicării baloților, invocând faptul că terenul respectiv aparține unității administrativ teritoriale și astfel inculpatul nu avea vreun drept asupra fânului rezultat din exploatarea tarlalei.

În consecință, între inculpat și partea civilă V. G. a urmat o discuție contradictorie, relatată de către fie care conform propriei percepții.

Astfel, potrivit susținerilor inculpatului, după ce s-au salutat, partea vătămată l-a întrebat ce face acolo, el i-a răspuns că își duce fânul, partea vătămată răspunzându-i „ duci o laie, nu duci nimic de aici, acesta îl iau eu”.

Potrivit susținerilor părții vătămate, acesta nu i-a adresat inculpatului cuvinte de acest gen, ci i-a spus inculpatului că nu este bine să ia baloții, inculpatul răspunzându-i că nu se mai satură de nimic moment în care acesta l-a atacat cu o furcă cu care intenționa să-l împungă în abdomen, a prins cu mâinile partea metalică a furcii și l-a lovit cu lemnul furcii în zona urechii, a căzut jos moment în care l-a lovit cu partea metalică în omoplat pe care i l-a rupt în mijloc.

Dintre toți martorii oculari menționați, doar martorul K. S. a declarat că l-a auzit pe primar cum îi spunea inculpatului că acel teren știe că nu este al lui și să nu i-a fânul de acolo, inculpatul reacționând prin a lua o furcă de pe partea din față a tractorului și cu partea metalică a acesteia i-a aplicat primarului mai multe lovituri în zona capului, acesta prăbușindu-se.

În aceste condiții, Tribunalul B. a menționat că nu poate să stabilească cu exactitate conținutul și intensitatea discuției dintre părți.

S-a reținut că din declarațiile martorilor menționați rezultă însă cu certitudine că inculpatul a pus mâna pe o furcă și l-a lovit prima oară pe V. G. în cap, determinând producerea unui traumatism cranio – cerebral și o plagă contuză a pavilionului auricular stâng (f. 68 d.u.p.).

Această primă lovitură a fost aplicată prin apucarea furcii cu ambele mâini de către autor, iar mișcarea de eschivă a victimei a determinat ca leziunea să nu fi fost determinată de contactul cu partea metalică ci de contactul cu coada din lemn a corpului delict.

V. G. a căzut, fiind lovit încă o dată cu furca, omoplatul stâng fracturându-se, victima prezentând, în plus, o contuzie la nivelul brațului stâng și o plagă contuză deget III braț stâng (f. 68 d.u.p.).

Ultima lovitură a determinat ruperea mânerului din lemn a furcii, corpul contondent fiind ridicat de la fața locului de către organele de poliție și predat Parchetului de pe lângă Tribunalul B. (filele 11 verso și 76 d.u.p).

După comiterea faptei, inculpatul s-a îndepărtat urcându-se în autoturismul său.

În declarațiile furnizate organelor judiciare (filele 58 – 61 d.u.p. și 51 dosar fond), inculpatul C. T. G. susține că V. G. ar fi avut o atitudine agresivă, nu numai verbală, dar mai ales fizică, fapt care l-ar fi determinat să se apere. Inculpatul a afirmat în fața instanței: ”… mi-a răspuns „duci o laie, nu duci nimic de aici, acesta îl iau eu”. În acel moment fără să mă întrebe nimic m-a lovit cu pumnul în buza inferioară, nu foarte tare, am constatat că mirosea a alcool și m-am ferit. Atunci eu l-am lovit cu pumnul în umărul drept. S-a întors la mașină care era la o distanță foarte mică cca.1,5 m, a deschis portiera spate a mașinii și a scos de acolo, o bâtă de lungime cca.40-60 cm. și de grosime 4-5 cm. Atunci primarul a strigat la persoanele venite cu el, respectiv la D. Vilmoș să tăbare pe mine. A venit în apropierea mea acesta și viceprimarul, care e tot de etnie romă, și în acel moment copii mei în vîrstă de 10, respectiv 12 ani, care erau cu mine, au început să strige „tati, te omoară”, am luat furca de pe tractor care era a lui Hili N. și care se afla efectiv pe tractor și în momentul în care primarul a ridicat bâta respectivă să mă lovească în sus către cap, eu l-am lovit cu furca pe umărul stâng, respectiv cu bățul de la furcă. Nu l-am lovit și cu partea metalică. La prima lovitură bățul furcii s-a rupt și imediat după ce s-a rupt bățul am mai aplicat o a doua lovitură tot pe zona aceleiași mâini, cu bățul rămas din furca ruptă”.

Această apărare a inculpatului a fost înlăturată de către Tribunalul B. deoarece singurul care susține varianta inculpatului este martorul minor C. I. - fiul inculpatului (f. 62 – 63 dup), care în fața instanței s-a prevalat de dispozițiile legale înscrise în art. 117 Cod procedură penală și nu a dorit să dea declarație în cauză, însă aspectele evidențiate de martor în declarația dată în cursul urmăririi penale nu numai că nu sunt materializate într-o evidență lezionară, dar nici nu se coroborează cu nici una dintre depozițiile martorilor oculari audiați (Hili N., S. A. N., D. Vilmoș, K. Ș., B. C. sau C. F.), nici unul dintre aceștia neconfirmând o violență fizică exercitată de către partea vătămată asupra lui C. T. G., anterior agresării sale de către inculpat.

Instanța nu a menținut în starea de fapt mai sus expusă mențiunea din rechizitoriu potrivit căreia partea vătămată s-ar fi deplasat în seara zilei de duminică 01.09.2013 pe terenul agricol situat în proximitatea DJ 137A ce leagă . P. în exercitarea atribuțiilor de serviciu în calitate de primar al comunei Cața, circumstanță care a atras în cursul urmăririi penale încadrarea juridică a faptei în infracțiunea de tentativă la omor calificat prevăzută de art.20 alin.1 Cod penal din 1969, raportat la art.174 Cod penal din 1969, art.175 al. 1 lit. f și i Codul penal din 1969 .

Într-adevăr, în conformitate cu prevederile Legii nr.215/2001, primarul asigură punerea în aplicare a hotărârilor consiliului local (art.61 alin.2) și reprezintă unitatea administrativ – teritorială în relațiile cu persoanele fizice (art.62 alin.1).

Aceasta este și convingerea cu care partea vătămată – primarul comunei Cața a arătat instanței că a acționat în seara respectivă, cu toate că tot acesta a declarat instanței că „în 2011, 2012, pana la momentul incidentului 2013, inculpatul a folosit terenul de la răzor, a cosit fânul. Am hotărât ca abia atunci sa-i cerem să prea fânul cosit de pe acel teren, dat fiind că în tot intervalul anterior, acesta a folosit abuziv terenul și nu vroiam să mai intrăm în conflict cu el” – fila 54.

Prin urmare, inculpatul se afla pe un teren pe care l-a folosit mult timp anterior și încerca să strângă fânul pe care îl cosise, când partea vătămată a venit la acesta, însoțit de alte persoane, și i-a solicitat să nu ridice fânul de pe acel teren, deoarece terenul ar aparține comunei Cața.

Martorii L. N. și A. E. au confirmat că respectivul teren era folosit de inculpat cu foarte mult timp în urmă, de peste 20 de ani.

Prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei și din probatoriul administrat în acest proces penal, instanța penală nu poate lămuri situația juridică a terenului în discuție, dar trebuie să aibă în vedere faptul posesiei terenului respectiv la momentul comiterii faptei. Sub acest aspect, probatoriul evidențiază că inculpatul a folosit anterior săvârșirii faptei acel teren, de pe care a cosit fânul pe care voia să-l ridice în ziua respectivă. De altfel și felul în care reprezentanții comunei au procedat în speță, prin adoptarea de urgență a hotărârii de consiliu local, prin care s-a decis ca fânul rezultat de pe terenul comunei să fie direcționat către oborul comunei, și prin prezentarea personală a primarului în momentul ridicării fânului cosit de către inculpat, susține ipoteza inculpatului, că el ar fi folosit netulburat terenul respectiv anterior. Dacă situația terenului respectiv ar fi fost clară și inculpatul ar fi folosit complet abuziv terenul în discuție, atunci ar fi fost logic ca acestuia să nu i se permită nici cosirea fânului. Chiar in situația în care inculpatul nu ar fi avut nici un drept să folosească terenul respectiv, modalitatea în care partea vătămată a procedat în legătură cu valorificarea dreptului de proprietate al comunei asupra terenului respectiv este de natură să creeze confuzie. De altfel, dacă ulterior s-ar fi constatat că inculpatul nu avea dreptul să ridice fânul de pe terenul respectiv, acesta putea fi obligat la plata despăgubirilor către comună, nefiind absolut necesară intervenția primarului pentru a-l împiedica să ridice fânul cosit. În plus modalitatea adoptată de partea vătămată, primar al localității Cața, de a aduce la cunoștința inculpatului hotărârea de Consiliu Local adoptată cu o zi în urmă nu este cea legală, în condițiile în care hotărârile de consiliu local se aduc la cunoștință prin publicare spre a deveni opozabile destinatarilor.

Situația conflictuală dintre inculpat și partea vătămată s-a creat cu privire la folosirea de către inculpat a terenului în discuție, faptul respectivei folosiri a terenului urmând a fi lămurit de partea vătămată în calitate de primar pe căile legale. Desigur că într-un stat de drept nimănui nu-i este permis să-și facă singur dreptate, perspectivă din care inculpatul trebuie să răspundă în fața legii pentru fapta de agresiune, obiect al cauzei.

Față de ansamblul probatoriu al cauzei anterior examinat instanța a apreciat că: fapta inculpatului C. T. G. care, la data de 01.09.2013, în jurul orelor 20.00, în loc public (teren agricol situat în proximitatea DJ 137A ce leagă . P.), l-a lovit în două rânduri pe partea vătămată V. G., în cap – zona urechii și pe corp –omoplat stâng cu o furcă, întrunește din perspectiva dispozițiilor art. 5 alin. 1 Cod penal elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor prev. de art. 32 raportat la art. 188 alin.1, 2 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 al. 1 Cod penal din 1969, raportat la art. 174 Cod penal din 1969, art.175 al. 1 lit. f și i Cod penal din 1969, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului.

Fapta a fost săvârșită de inculpat sub forma intenției indirecte, dat fiind modul concret de comitere, prima lovitura aplicată cu intensitate înspre zona cap (partea vătămată prăbușindu-se la pământ după aplicarea acestei lovituri), instrumentul folosit apt de a produce moartea persoanei agresate.

În aceste condiții, instanța apreciază că inculpatul, chiar dacă nu a urmărit suprimarea vieții părții vătămate, a acceptat producerea acestui rezultat.

Susțin această încadrare juridică zona vizată inițial - capul, intensitatea loviturii concretizată în urmările produse - traumatism cranio – cerebral și o plagă contuză a pavilionului auricular stâng (f. 68 d.u.p.), obiectul folosit apt de a produce moartea – o furcă, lovitura fiind aplicată prin apucarea furcii cu ambele mâini de către autor iar mișcarea de eschivă a victimei a determinat ca leziunea să nu fi fost determinată de contactul cu partea metalică, ci de contactul cu coada din lemn a corpului delict. Intensitatea acestei prime lovituri este relevată și de faptul că după aplicarea acesteia parată de partea vătămată cu mâna s-a produs imediat prăbușirea acestuia, inculpatul lovind partea vătămată încă o dată cu furca, omoplatul stâng fracturându-se, partea vătămată prezentând, în plus, o contuzie la nivelul brațului stâng și o plagă contuză deget III braț stâng (f. 68 d.u.p.), ultima lovitură a determinat ruperea mânerului din lemn a furcii.

În raport de aceste elemente, chiar dacă prin actele medicale nu se concluzionează că viața victimei a fost pusă în primejdie, instanța apreciază că este incidentă această încadrare juridică și nu cea propusă de inculpat, respectiv infracțiunea de „lovire sau alte violențe” prevăzută de art.193 alin.2 din Codul penal, sens în care a respins cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice.

Instanța nu a achiesat nici la încadrarea juridică propusă de partea civilă ,respectiv art.32 raportat la art. 189 lit.b Cod penal - tentativă la omor calificat din interes material. Partea civilă prin apărător a susținut incidența acestei încadrări juridice prin aceea că inculpatul ar fi avut în momentul comiterii faptei un scop material reprezentat de fân și de folosința terenului, arătând că vine în sprijinul acestei încadrări și faptul că baloții au fost luați acasă de către inculpat după incident, deci atentând la viața părții vătămate, inculpatul și-a însușit apoi baloții.

Conform practicii ICCJ în materia comiterii infracțiunii de omor din interes material, se consideră că se poate discuta despre existența agravantei în condițiile în care urmare a faptei, inculpatul își produce un interes material. Din actele cauzei îndeosebi din declarația inculpatului instanța nu a reținut existența unui asemenea interes, ci a constatat că inculpatul nu a gestionat emoțional și legal situația în care s-a aflat în seara zilei de 01.09.2013, neputându-se desprinde că a acționat în scopul producerii unui interes material, considerente față de care instanța a respins și cererea de schimbarea a încadrării juridice formulată de partea civilă.

Stabilind vinovăția inculpatului conform celor de mai sus, instanța a procedat la tragerea acestuia la răspundere penală. Prin urmare, au fost aplicate prevederile art. 74 Cod penal, privind criteriile de individualizare judiciara a pedepsei.

În procesul de individualizare judiciară a pedepsei instanța a avut în vedere împrejurările concrete în care s-a derulat starea de fapt, fără a putea să identifice un motiv al comiterii faptei penale reținând în considerentele de mai sus o deficitară gestionare de moment a situației de către inculpat, luând în considerare și natura infracțiunii reținute în sarcina inculpatului - infracțiune de violență îndreptată contra vieții, infracțiune care prin rezultatul produs prezintă un pericol social ridicat, atitudinea procesuală a inculpatului care a încercat o justificare a gestului său de violență, însă apărarea formulată de inculpat nu a avut susținere în materialul probatoriu.

Cât privește datele personale ale inculpatului, instanța a reținut lipsa antecedentelor penale, faptul că acesta este o persoană matură în vârstă de 54 de ani integrat în familie și societate și care posedă aptitudinea necesară înțelegerii repercusiunilor sociale ale faptei sale.

Contextul în care inculpatul a săvârșit fapta, pe larg descris în cele de mai sus, este de natură că conducă la concluzia că gravitatea faptei în sine și periculozitatea făptuitorului justifică în speță reținerea circumstanței atenuante prevăzută de art. 75 alin. 2 lit. b Cod penal.

În raport de toate circumstanțele reale și personale prezentate, instanța a apreciat că este îndestulătoare pentru reeducarea inculpatului pedeapsa închisorii de 4 ani și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit.a, b, f Cod penal pe o durată de 5 ani ce se vor executa conform art.68 lit.b Cod penal.

Circumstanțele de fapt și cele personale mai sus evidențiate relativ la inculpat justifică și alegerea art. 861 Cod penal din 1969 ca și modalitate de individualizare judiciară a executării pedepsei, toate condițiile impuse de acest text legal fiind îndeplinite în cazul acestui inculpat. Astfel, în baza art. 861 Cod penal din 1969 instanța a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului și în baza art. 862 Cod penal din 1969, a stabilit în sarcina acestuia termen de încercare de 9 ani, deoarece din fișa de cazier judiciar se desprinde că inculpatul a suferit în trecutul mai îndepărtat, anii 2001, 2003, două condamnări pentru infracțiuni de lovire sau alte violențe, condamnări pentru care s-a împlinit termenul de reabilitare, prin urmare acest termen pe durata maximă stabilită de lege este de natură să stopeze o eventuală perseverență infracțională a inculpatului.

Instanța a dispus, în baza art. 863 Cod penal din 1969 ca pe durata termenului de încercare, inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere din partea Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul B..

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 Cod penal din 1969.

Instanța a apreciat, relativ la inculpat, că din perspectiva art. 5 Cod penal infracțiunea de tentativă la omor are o reglementare mai favorabilă din punct de vedere sancționator în noua lege penală.

Pedepsele accesorii și complementare au fost stabilite în raport de dispozițiile art. 12 din legea 187/2012 care statuează că: ”În cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă”, în speță potrivit legii penale noi mai favorabilă în raport cu infracțiunea de tentativă la omor comisă de inculpat.

S-a constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în perioada 02.09._13.

Sub aspectul laturii civile a cauzei s-a reținut că partea vătămată V. G. a formulat pretenții civile împotriva inculpatului în cuantum de 100.000 lei din care 20.000 lei reprezintă daune materiale constând în cheltuieli cu spitalizarea, medicamente și diferența între retribuția pe care trebuia să o primească și cea efectiv primită, iar restul de 80.000 lei reprezintă daune morale.

O condiție esențială pentru a putea fi angajată răspunderea civilă delictuală este aceea a certitudinii prejudiciului cauzat atât sub aspectul existenței sale, cit și sub aspectul întinderii sale. Cheltuielile pretinse cu acest titlu de partea civilă se circumscriu noțiunii de prejudiciu patrimonial în sensul legii civile, dar instanța a constatat că prejudiciul material invocat de partea civilă nu este dovedit sub aspectul întinderii pretinse, ci doar la nivelul sumei de 703 lei – înscrisurile de la filele 40, 48, 39 dosar instanță.

Sub aspectul daunelor morale, luând în considerare vârsta părții civile, activitatea publică pe care o desfășura, primar al comunei Cața, și care i-a fost afectată o perioadă de timp de circa 2 luni, ca urmare a agresiunii exercitată de inculpat, dar și actul medical existent în cauză și declarația martorei V. M., soția inculpatului, care a arătat instanței că partea civilă a fost profund marcat de cele întâmplate, devenind agitat, nevoit să ia sedative ca să doarmă, manifestă teamă și în prezent față de inculpat, este incontestabil faptul că partea civilă a fost supus, fără echivoc, unor suferințe fizice și psihice.

Daunele morale trebuie să aibă un caracter reparatoriu pentru a se compensa lipsurile ce au apărut în viața părții civile dată fiind suferința pricinuită de . exercitată de inculpat asupra sa, însă, în acest context, instanța trebuie să aibă în vedere și contribuția părții civile la apariția evenimentului. Astfel, în acordarea daunelor morale din perspectiva art.1349, art.1357 alin.1 Cod civil, instanța a apreciat că suma de 15.000 lei, reprezentând daune morale pentru partea civilă, realizează un echilibru între caracteristicile evocate ale daunelor morale.

Așa fiind, pentru considerentele expuse, au fost admise pretențiile civile ale părții civile V. G., în cuantumul menționat anterior.

A fost admisă și acțiunea civilă a părții civile S. Județean Clinic de Urgență B. și, în consecință, obligat același inculpat către această parte civilă la plata sumei de 498,16 lei reprezentând costul prestațiilor medico-sanitare acordate părții vătămate V. G. – f.4 dosar instanță.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel, în termenul legal, P. de pe lângă Tribunalul B., inculpatul C. T. G. și partea civilă V. G., care au criticat sentința pronunțată sub aspect de temeinicie și legalitate.

I. În calea de atac promovată, P. de pe lângă Tribunalul B. a solicitat schimbarea încadrării juridice în dispozițiile art.20 din Codul penal, raportat la art.174, art.175 alin.1 lit.f din Codul penal din 1969, în condițiile în care, în lumina noilor dispoziții penale, agravanta prevăzută de art.175 alin.1 lit.f din vechea reglementare nu a fost abrogată, ea regăsindu-se în art.257 alin.1 din Codul penal.

De asemenea, Ministerul Public a criticat sentința penală menționată relativ la modalitatea de aplicare a legii penale mai favorabile, în condițiile în care prima instanță a aplicat acest principiu pe instituții autonome, fiind astfel încălcate dispozițiile obligatorii prevăzute în Decizia nr.265/2014 a Curții Constituționale.

II. În apelul promovat, inculpatul C. T. G. a criticat hotărârea relativ la faptul că prima instanță nu s-a pronunțat asupra chestiunilor prealabile care au fost ridicate în fața sa (legalitatea Hotărârii Consiliului Local nr.51/2013 și regimul juridic al terenului în discuție).

Totodată, inculpatul a apreciat că încadrarea juridică a faptei este cea de vătămare corporală și nu cea de tentativă la omor, iar, în raport de modalitatea de derulare a evenimentelor, trebuiau reținute dispozițiile privitoare la legitima apărare sau starea de provocare.

De asemenea, inculpatul a solicitat schimbarea modalității de executare în suspendarea condiționată prevăzută de art.81 din Codul penal din 1969.

III. Partea civilă V. G. a criticat sentința penală atât sub aspectul laturii penale, cât și al celei civile. Sub aspect penal, partea civilă a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei prin reținerea și a agravantei prevăzute de art.175 alin.1 lit.b Cod penal din 1969 (comiterea infracțiunii de tentativă la omor din interes material), precum și dispunerea executării pedepsei stabilite în regim de detenție.

Sub aspect civil, V. G., prin apărător ales, a solicitat a se majora cuantumul daunelor materiale acordate de către instanța de fond, luând în considerare probațiunea administrată, precum și diferența dintre salariul încasat anterior agresiunii și cel acordat pe perioada concediului medical.

De asemenea, s-a solicitat majorarea cuantumului danelor morale acordate în cauză, având în vedere faptul că cele stabilite sunt în cuantum foarte mic, victima fiind pusă într-o situație de inferioritate socială evidentă.

În calea de atac a apelului instanța a procedat la ascultarea inculpatului la data de 1 octombrie 2014, precum și la solicitarea unor relații suplimentare Spitalului Clinic Județean de Urgență B. relativ la comunicarea unor informații în legătură cu radiografiile efectuate părții civile și dacă acestea au fost avute în vedere în momentul stabilirii diagnosticului.

Totodată, la data de 1 octombrie 2014 a fost administrată pentru inculpat proba cu înscrisuri constând în plângerea numitului D. G. adresată IPJ B. la data de 22.04. 2014, declarația numitului A. C. din data de 20.09.2014, plângerea penală a numitului Domos I. V. din 20.09.2014 adresată Parchetului de pe lângă Tribunalul B., plângerea inculpatului C. T. G. împotriva primarului V. G., sesizarea adresată Consiliului Local Cața la data de 1.03.2015 de către inculpatul C. Tarain G., adresa nr.1177 din 2.11.2005 a Prefecturii Județului B., cereri de punere în posesie formulate de C. T. G. adresate Primăriei Comunei Cața, adresa nr. 6869/30.05.2013 a Prefecturii Județului B., adresa nr.7778/16.05.2013 a Primăriei Comunei Cața, hotărârea nr.17/22.04.2009 a Primăriei Comunei Cața, sentința civilă nr.34 din 30.01.2012 a Judecătoriei R., extras din minuta sentinței civile nr.494/CA din 21.04.2010 a Tribunalului B., Hotărârea nr. 3 din 16.02.2011 a Consiliului Local Cața, Ordonanța din 01.06.2010 a Parchetului de pe lângă ICCJ – DNA – Serviciul Teritorial B., contract de închiriere din 17.01.2010, procură autentificată sub nr. 1738 din 02.12.2013, certificat de moștenitor nr.109 din 23.12.2013, procură autentificată sub nr.1736 din 02.12.2013.

Celelalte probe solicitate instanței de apel de către inculpat (expertiză medico-legală, supliment de expertiză medico-legală, expertiză criminalistică, audierea unor martori, solicitarea unor relații de la Primăria Cața, de la Secția nr.6 Poliție Rurală Hoghiz, de la S.N.U.A.U. 112 și de la S. orășenesc R.) au fost respinse de către instanță la data de 1 octombrie 2014 pentru motivele menționate în încheiere.

Analizând hotărârea primei instanțe, din perspectiva principiilor reglementate de art.417 și art.418 din Codul de procedură penală, luând în considerare criticile invocate în căile de atac promovate în cauză, Curtea reține următoarele.

În ceea ce privește chestiunile prealabile invocate, în conformitate cu art.52 din Codul de procedură penală, de către inculpat prin motivele de apel (respectiv analizarea legalității Hotărârii Consiliului Local Cața nr.51/2013 și regimul juridic al terenului unde a avut loc incidentul din data de 1 septembrie 2013), având în vedere natura acestora, instanța de apel apreciază că excede competenței sale de a soluționa aceste cereri, în condițiile în care tribunalul (și, respectiv, instanța de control judiciar) a fost învestit cu soluționarea unei infracțiuni îndreptată împotriva vieții și nu a unui litigiu privind patrimoniul, chestiunile invocate nereprezentând elemente esențiale care trebuiesc analizate din perspectiva conținutului constitutiv al infracțiunii de tentativă la omor calificat.

Aceste chestiuni sunt probleme de natura extrapenală care, raportat la cauza de față, nu influențează în niciun mod soluționarea fondului.

Relativ la starea de fapt, din analiza materialului probatoriu administrat în cauză, luând în considerare și susținerile inculpatului făcute în cuprinsul declarației date în fața instanței de apel, modalitatea în care cele afirmate se coroborează cu restul probelor existente la dosar, Curtea apreciază că elementele de fapt reținute de către Tribunalul B. sunt corecte, acestea reflectând modalitatea de derulare a evenimentelor.

Este de remarcat faptul că incidentul din data de 1 septembrie 2013 a avut loc pe fondul divergențelor existente de multă vreme dintre inculpat și partea civilă, acest lucru influențând în mod evident intensitatea discuțiilor avute între cei doi la acea dată, precum și modalitatea de desfășurare a faptelor, coroborat cu poziția procesuală a fiecăruia.

Nu este de negat faptul că deplasarea părții civile V. G., primar al comunei Cața, împreună cu viceprimarul K. Ș. și paznicul de câmp D. Vilmoș la tarlaua unde se afla inculpatul C. T. G. a fost determinată de necesitatea punerii în aplicare a celor hotărâte de către Consiliul Local al comunei privitor la baloții rezultați din cosirea fânului (Hotărârea nr.51 din data de 30 august 2013).

Astfel, Curtea va reține că la data de 1 septembrie 2013 partea civilă V. G. s-a deplasat la . inculpatul în virtutea atribuțiilor sale legale, în vederea aducerii al îndeplinire acelor hotărâte de către Consiliul Local relativ la acel teren.

D. urmare, la analiza aspectelor referitoare la încadrarea juridică vor fi reținute aceste elemente, cu înrâurire directă asupra calificării faptei.

Disputele dintre autoritatea locală (primar) și inculpat, privitor la dreptul de proprietate și de folosință a acelui teren au stat la baza ivirii incidentului care formează obiectul prezentului dosar, faptele soldându-se cu lovirea părții civile în zona stângă a capului de către inculpat cu o furcă. Ulterior, în timp ce V. G. era căzut, inculpatul i-a mai aplicat o lovitură cu același obiect contondent (furca), . soldându-se cu producerea unui traumatism cranio-cerebral și a unei plăgi contuze a pavilionului auricular stâng, precum și cu fracturarea omoplatului stâng, contuzionarea brațului stâng și a unei leziuni la degetul III al mâinii stângi.

Toate aceste leziuni au fost produse prin loviri repetate cu corpuri dure, necesitând pentru vindecare un număr de 25-30 zile de îngrijiri medicale, conform raportului de expertiză medico-legală nr.2439/E din data de 3 septembrie 2013 (fila 68 dosar urmărire penală).

Același act medico-legal a concluzionat că viața victimei nu a fost pusă în primejdie.

Leziunile evidențiate sunt menționate în mod clar și evident pe foaia de observație clinică nr._ întocmită de către S. Clinic Județean de Urgență B. anexată în cursul judecării cauzei în apel (fila 107 dosar curte), în cuprinsul acesteia existând mențiunile efectuate de către cei doi medici primari din specialitatea ortopedie (traumatologie) relativ la indicațiile terapeutice, conform celor indicate la fila 119-120, precum și diagnosticul de la internare și cel de la externare.

Nu poate fi primită apărarea inculpatului evidențiată în declarația din data de 1 octombrie 2014 în sensul că furca avea o coadă veche din lemn care a pârâit după prima lovitură și s-a rupt, în condițiile în care din depoziția martorilor D. Vilmoș (fila 69 dosar tribunal), K. Ș. (fila 70 dosar tribunal) și Hili N. (fila 75 dosar tribunal) rezultă că victima a fost lovită în repetate rânduri cu acel obiect, în momentul agresiunii partea din lemn a furcii nerupându-se.

Se remarcă, de asemenea, faptul că din declarațiile martorilor audiați nu rezultă împrejurarea că anterior agresiunii săvârșită de către inculpat acesta ar fi fost lovit de către partea civilă V. G. sau că acesta i-ar fi adresat anumite cuvinte injurioase, astfel încât Curtea de Apel reține că susținerile inculpatului din declarația menționată nu se coroborează cu alt mijloc de probă referitor la aceste împrejurări.

În ceea ce privește apelurile declarate, privitor la încadrarea juridică a faptei, Curtea reține următoarele.

Instanța de apel remarcă faptul că s-au formulat următoarele cereri de schimbare a încadrării juridice:

- Ministerul Public în infracțiunea de ultraj, prevăzută de art.257 alin.1 din Codul penal în vigoare de la data de 1 februarie 2014,

- inculpatul în infracțiunea de vătămare corporală, prevăzută de art.181 alin.1 din Codul penal din 1969,

- partea civilă V. G. și în infracțiunea de omor calificat prin reținerea și a agravantei prevăzută de art.174, art.175 alin.1 lit.b din Codul penal din 1969 (art.189 alin.1 lit. b din actualul Cod penal).

Relativ la aceste cereri, instanța de apel reține că în conformitate cu jurisprudența constantă, în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracțiuni contra vieții și nu doar a unei fapte de vătămare corporală.

Se constată, din această perspectivă, faptul că loviturile aplicate de inculpat au fost de intensitate ridicată, fiind îndreptate spre zone vitale ale corpului părții civile (cap), iar obiectul folosit în agresiune era apt de a duce la suprimarea vieții.

Natura leziunilor relevate anterior evidențiază consecințele agresiunii la care a fost supus V. G. și intensitatea loviturilor aplicate de către inculpat cu acea furcă.

Din acest motiv, instanța de apel consideră că nu se poate da curs solicitării inculpatului de a se dispune schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de vătămare corporală, prevăzută de art.181 alin.1 din Codul penal din 1969.

Pe de altă parte, în ceea ce privește solicitarea părții civile V. G., instanța de apel consideră, de asemenea, că aceasta este neîntemeiată, în condițiile în care nu sunt întrunite cerințele legale pentru a se putea dispune reținerea agravantei prevăzute de art.175 alin.1 lit.b din Codul penal din 1969 (art.189 alin.1 lit.b din Codul penal actual), în situația în care din modalitatea de derulare a evenimentelor rezultă, fără dubiu, împrejurarea că acțiunea agresivă a inculpatului nu a urmărit ca prin suprimarea vieții victimei agresiunii să obțină în mod aparent legal un avantaj patrimonial.

Pentru a se putea reține această agravantă solicitată de către partea civilă, este necesar ca inculpatul să obțină bunuri sau avantaje pe cale aparent legală în urma decesului victimei, moartea acesteia devenind un izvor de efecte juridice. Prin acest element circumstanțial de agravare, inculpatul ar intra în folosința bunurilor sau drepturilor, invocând vocația patrimonială rezultată din însuși faptul decesului victimei, vocație care nu poate fi înlăturată.

În raport de elementele faptice reținute, Curtea constată faptul că prin comiterea faptei asupra reprezentantului puterii locale nu s-a urmărit valorificarea unui interes material, în condițiile în care inculpatul nu ar fi putut invoca o vocație patrimonială rezultată din decesul victimei în raport cu instituția al cărei reprezentant era V. G..

Pentru aceste motive, este evident faptul că nu se poate da curs solicitării părții civile V. G. de a se schimba încadrarea juridică a faptei prin reținerea și a circumstanței prevăzute de art.175 alin.1 lit.b din Codul penal din 1969 (art.189 alin.1 lit.b din Codul penal actual).

Relativ la cererea formulată de către Ministerul Public, Curtea reține că, în cauză, în situația în care se va stabili că lege penală mai favorabilă este noul Cod penal, fapta inculpatului poate fi încadrată în dispozițiile art.257 alin.1 din Codul penal actual.

În acest sens, este de remarcat că prin . noilor dispoziții ale Codului penal, legiuitorul a modificat conținutul constitutiv al infracțiunii de ultraj, prevăzută de art.257 alin.1 din Codul penal, incluzând ca modalitate alternativă de săvârșire și comiterea unei infracțiuni de omor asupra unui funcționar public care îndeplinește o funcție care implică exercițiul autorității de stat, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor atribuții.

Privitor la modalitatea derulării evenimentelor, este de remarcat faptul că parte civilă V. G. s-a deplasat în calitate de primar la data de 1 septembrie 2013 la tarlaua unde se afla inculpatul, pentru exercita atribuțiile conferite de Legea nr.215/2001 a administrației publice locale (art.61 și art.62 alin.1), în vederea punerii în aplicare a celor hotărâte de către Consiliul local. Acest lucru conferă părții civile calitatea cerută de lege pentru a se putea considera că infracțiunea a fost comisă asupra unui funcționar public aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu și în legătură cu exercitarea acestora.

Raportat la aceste elemente, se remarcă faptul că infracțiunea de omor comisă în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale victimei (prevăzută de art.175 alin.1 lit.f din Codul penal din 1969) nu a fost dezincriminată, conținutul constitutiv regăsindu-se în prevederile art.257 alin.1 din noul Cod penal.

Din dispozițiile legale invocate rezultă faptul că primarul exercită o funcție care implică autoritatea publică, acest lucru rezultând în mod clar din prevederile art.61 din Legea nr.215/2001, acesta asigurând respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, a prevederilor Constituției, precum și punerea în aplicare a legilor, a decretelor Președintelui României, a hotărârilor și ordonanțelor Guvernului, a hotărârilor consiliului local; dispune măsurile necesare și acordă sprijin pentru aplicarea ordinelor și instrucțiunilor cu caracter normativ ale miniștrilor, ale celorlalți conducători ai autorităților administrației publice centrale, ale prefectului, precum și a hotărârilor consiliului județean, în condițiile legii.

Astfel, este evident că infracțiunea a fost săvârșită de către inculpat asupra unei persoane care îndeplinea o funcție care implică exercițiul autorității de stat, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu și în legătură cu exercitarea acestor atribuții, motiv pentru care va fi avută în vedere cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de către Ministerul Public în situația în care instanța va considera că noul Cod penal reprezintă lege penală mai favorabilă.

Instanța de apel nu va avea în vedere la încadrarea juridică a faptei și la stabilirea cuantumului pedepsei solicitarea inculpatului de a se reține scuza provocării sau a legitimei apărări, în condițiile în care din starea de fapt menționată nu rezultă existența acestor împrejurări.

Este de remarcat, așa după cum s-a arătat anterior, că deplasarea părții civile V. G. la tarlaua unde se afla C. T. G. a fost determinată de împrejurarea punerii în executare a Hotărârii Consiliului Local Cața nr.51/2013, acest lucru neputându-se considera că reprezintă un act de provocare din partea primarului localității la adresa inculpatului.

Pe de altă parte, probele administrate cu privire la starea de fapt nu au reliefat împrejurarea că partea civilă ar fi agresat inculpatul, pentru a se putea analiza incidența unui eventual atac direct, material, imediat și injust îndreptat împotriva inculpatului cu consecința reținerii dispozițiilor legale care reglementează legitima apărare sau, cel puțin, a unei stări de provocare din partea lui V. G..

Însă, Curtea reține împrejurările cu caracter general în care a avut loc incidentul în cadrul circumstanțelor atenuante care se vor aplica în favoarea inculpatului cu consecința reducerii cuantumului pedepsei, acestea neavând caracterul unei provocări și nici nu se includ în conținutul elementelor care se analizează din perspectiva legitimei apărări.

Relativ la modalitatea de aplicare a principiului legii penale mai favorabile, reglementat de art.5 din Codul penal, Curtea constată că prin Decizia Curții Constituționale nr.265/2014 s-a stabilit în mod obligatoriu faptul că prevederile art.5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.

Privitor la aceste dispoziții obligatorii, instanța de apel remarcă faptul că prima instanță a aplicat principiul legii penale mai favorabile pe instituții autonome, încadrând juridic fapta conform noilor prevederi ale Codului penal, stabilind modalitatea de executare conform dispozițiilor Codului penal din 1969.

Analizând dispozițiile din legile penale succesive, Curtea constată că prevederile Codului penal din 1969 reprezintă lege penală mai favorabilă inculpatului C. T. G., din perspectiva efectului mai larg al circumstanțelor atenuante și a dispozițiilor legale care reglementează modalitatea de executare a suspendării sub supraveghere.

În acest sens, Curtea va avea în vedere, la încadrarea juridică a faptei, că prin noul Cod penal au fost abrogate prevederile art.175 alin.1 lit.i din Codul penal din 1969, sens în care va reține încadrarea juridică a faptei comisă de inculpatul în infracțiunea de tentativă la omor calificat prevăzută de art.174, art.175 alin.1 lit.f din Codul penal din 1969.

În favoarea inculpatului vor fi reținute, de asemenea, dispozițiile art.74 alin.2 din Codul penal din 1969, cu efectul coborârii cuantumului pedepsei până la 4 ani închisoare (limită care se încadrează în dispozițiile art.76 alin.1 lit.b și alin.2 din Codul penal din 1969), în condițiile în care Curtea va reține, ca circumstanțe cu caracter personal faptul că inculpatul este integrat în comunitatea locală, are o familie constituită, obține venituri din activități licite, are capacitatea de a înțelege consecințele faptelor sale, iar fapta a avut loc pe fondul unor dispute vechi privitoare la situația terenului.

Corelativ acestor argumente, va fi menținută modalitatea de executare a suspendării sub supraveghere stabilită de către prima instanță, conform art.861 din Codul penal din 1969, însă termenul de încercare, stabilit conform art.862 din Codul penal din 1969 va fi redus la 6 ani. Nu se impune executarea pedepsei stabilite în regim de detenție, în considerarea reținerii circumstanțelor comiterii faptei, aceste împrejurări justificând stabilirea ca modalitate de executare a suspendării sub supraveghere pe un termen de încercare de 6 ani.

De asemenea, nu se poate da curs solicitării inculpatului de a se dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, în condițiile în care, raportat la limitele de limita până la care poate fi coborâtă pedeapsa, coroborat cu circumstanțele personale și reale în care fapta a fost comisă, această modalitate nu corespunde scopului reglementat de art.52 din Codul penal din 1969.

Privitor la latura civilă a cauzei, procedând la verificarea înscrisurilor depuse de către partea civilă V. G., instanța de apel va proceda la majorarea cuantumului daunelor materiale stabilite de către prima instanță, având în vedere documentele de la fila 35, 36 dosar tribunal (cu excepția bonului de combustibil emis în localitatea Odorheiul S., județ Harghita, în valoare de 50,00 lei și a bonului în valoare de 1300 lei, contravaloarea a 220 litri combustibil, care nu justifică deplasările spre municipiul B. în vederea acordării îngrijirilor medicale), precum și înscrisul de la fila 37 dosar tribunal reprezentând costul consultației medicale (audiometrie) din data de 17 septembrie 2013.

În consecință, cuantumul daunelor materiale va fi majorat la 1317 lei, în cauză neexistând alte probe care să justifice acordarea acestor daune în cuantumul solicitat.

Nu se va da curs cererii părții civile de a se obliga inculpatul la plata diferenței dintre valoarea indemnizației din perioada concediului medical și cea acordată în perioada exercitării funcției, în condițiile în care la dosar nu au fost depuse documente în acest sens.

În ceea ce privește cuantumul daunelor morale, Curtea de Apel consideră că acesta a fost corect stabilit de către prima instanță la valoarea de 15.000 lei, și va fi menținut, având în vedere argumentația expusă în sentința penală apelată, precum și circumstanțele generale ale derulării faptelor.

D. urmare, în urma admiterii tuturor apelurilor în limitele expuse, în baza art. 386 Codul de procedură penală se va dispune schimbarea încadrării juridice a faptei comise de către inculpatul C. T. G. din infracțiunea de tentativă la omor prevăzută de art.32 raportat la art. 188 alin.1, 2 Cod penal, în infracțiunea de tentativă la omor calificat, prevăzută de art.20 din Codul penal din 1969, raportat la art.174, art.175 alin.1 lit.f din Codul penal din 1969, faptă pentru care se va dispune condamnarea inculpatului C. T. G. la o pedeapsă de 4 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în funcțiile elective publice, precum și dreptul de a ocupa o funcție privind exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 64 alin.1 lit.a teza a II-a și b Cod penal din 1969, pe o durată de 5 ani.

În baza art.71 alin.1 din Codul penal din 1969, raportat la art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal din 1969, se vor aplica inculpatului pedepsele accesorii privind interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcțiile elective publice, precum și dreptul de a ocupa o funcție privind exercițiul autorității de stat.

În baza art. 861 Cod penal din 1969 executarea pedepsei va fi suspendată sub supraveghere, și, în baza art. 862 Cod penal din 1969, se va stabili un termen de încercare de 6 ani.

În baza art.71 alin.5 din Codul penal din 1969 se va dispune suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.

Va fi majorat cuantumul daunelor materiale acordate părții civile V. G. la 1.317 lei.

Vor fi menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Corelativ admiterii apelurilor declarate în cauză, în conformitate cu art.275 alin.3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În temeiul art.421 pct.2 lit.a și al art. 423 alin.1 - 3 din noul Cod de procedură Penală, ADMITE apelul formulat de P. de pe lângă Tribunalul B., de inculpatul C. T. G. și partea civilă V. G. împotriva sentinței penale nr.118/S din 28 martie 2014 a Tribunalului B., pronunțată în dosarul penal nr._, pe care o desființează sub aspectul:

- încadrării juridice a pedepsei aplicate inculpatului,

- aplicării în mod global a legii penale mai favorabile,

- individualizării judiciare a pedepsei,

- cuantumului daunelor materiale acordate părții civile V. G..

Rejudecând în aceste limite:

În baza art. 386 Codul de procedură penală dispune schimbarea încadrării juridice a faptei comise de către inculpatul C. T. G. din infracțiunea de tentativă la omor prevăzută de art.32 raportat la art. 188 alin.1, 2 Cod penal, în infracțiunea de tentativă la omor calificat, prevăzută de art.20 din Codul penal din 1969, raportat la art.174, art.175 alin.1 lit.f din Codul penal din 1969.

În baza art.20 din Codul penal din 1969, raportat la art.174, art.175 alin.1 lit.f din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal, art. 74 alin.2 Cod penal din 1969, art.76 alin.1 lit.b Cod penal din 1969, pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor calificat, condamnă pe inculpatul C. T. G. fiul lui I. și al M., ns. la data de 10.06.1959 în Oraș R., jud. B., domiciliat în . nr. 140, jud. B. CNP_ la pedeapsa închisorii de 4 ani și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în funcțiile elective publice, precum și dreptul de a ocupa o funcție privind exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 64 alin.1 lit.a teza a II-a și b Cod penal din 1969, pe o durată de 5 ani.

În baza art.71 alin.1 din Codul penal din 1969, raportat la art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal din 1969, aplică inculpatului pedepsele accesorii privind interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcțiile elective publice, precum și dreptul de a ocupa o funcție privind exercițiul autorității de stat.

În baza art. 861 Cod penal din 1969 suspendă sub supraveghere pedeapsa de 4 ani închisoare, și, în baza art. 862 Cod penal din 1969, stabilește termen de încercare de 6 ani.

În baza art.71 alin.5 din Codul penal din 1969 dispune suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.

Majorează cuantumul daunelor materiale acordate părții civile V. G. la 1317 lei.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În baza art. 274 alin.3 Cod de procedură penală cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 21 noiembrie 2014.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

R. C. D. E. B.

GREFIER

D. B.

Red. R.C.D./16.12.2014

Dact.B.D./19.12.2014

Jud. fond M.G.D.

- 2 exemplare -

← Verificare măsura preventivă. Art.207 NCPP. Decizia nr....  Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 668/2014. Curtea de Apel BRAŞOV