Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 175/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 175/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 15-12-2014 în dosarul nr. 382/1372/2014/a12
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA PENALĂ nr. 175/C DOSAR NR._
Ședința publică din data de 15 decembrie 2014
Instanța constituită din:
Complet de judecată CFJC7:
Președinte: M. D. – judecător
Grefier: D. S.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror M. M. P. D. - din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – S. Teritorial B..
Pe rol fiind soluționarea contestației formulate de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – S. Teritorial B. împotriva încheierii din data de 10 decembrie 2014 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie B. în dosarul penal nr._ 4.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul inculpat S. C. A., în stare de arest preventiv din Penitenciarul C., asistat de apărătorul ales, avocat T. I..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța în conformitate cu dispozițiile art. 372 Cod procedură penală procedează la verificarea identității intimatului inculpat S. C. A., care menționează că este fiul lui Ș. și S., născut la data de 17 mai 1978 în mun. B., cu domiciliul în mun. B., ., județul B. și la locuința părinților săi din B., ., județul B..
Întrebați fiind, reprezentantul Ministerului Public și apărătorul inculpatului, declară că nu au cereri sau chestiuni prealabile de formulat.
Nefiind alte cereri sau chestiuni prealabile de formulat, instanța în conformitate cu dispozițiile art. 4251 alin. 7 Cod procedură penală, acordă cuvântul cu privire la contestația formulată de D. – S. Teritorial B..
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, susține că în luna noiembrie 2013 s-a început urmărirea penală a inculpatului S. C. A., iar în luna aprilie 2014 s-a dispus luarea măsurii arestării preventive și în luna iunie 2014 s-a întocmit rechizitoriul, iar de la acea dată în mod succesiv a fost supusă controlului judecătorului cauzei măsura preventivă sub puterea căreia se află inculpatul de 8 luni de zile. La acest moment se pune în discuție dacă această măsură întrunește condițiile legale pentru a menține în continuare inculpatul sub măsura arestului preventiv.
De fiecare dată a fost analizată măsura arestării preventive din perspectiva condițiilor prevăzute de lege dar și sub aspectul probelor administrate și s-a constatat că existența suspiciunii rezonabile este confirmată de probe, care au determinat menținerea acestei măsuri preventive.
Prin urmare, din perspectiva strângerii, a evaluării și interpretării probelor atât în faza urmăririi penale dar și în fața judecătorului fondului, au stat într-o anumită direcție. Dacă o durată de 8 luni de zile a fost justificată, înseamnă că este inutil a mai pune în discuție probele care au stat la bază și au determinat luarea măsurii arestării preventive. Stabilirea vinovăției inculpatului se face la soluționarea pe fond. Singurul aspect care poate fi discutat este strict legat de buna desfășurare a procesului penal și evident de proporționalitatea și oportunitatea măsurii arestării preventive din perspectiva gravității infracțiunilor de care este acuzat inculpatul, respectiv trafic de persoane, trafic de minori, violarea secretului corespondenței și nerespectarea regimului armelor și munițiilor.
La acest moment este evident că din perspectiva criteriilor noi, oricare din măsurile preventive poate fi dispusă față de inculpat, însă cu privire la singurul aspect – proporționalitatea și durata rezonabilă a măsurii trebuie făcute anumite precizări.
Există atât practică națională cât și practica Curții Europene privind o chestiune extrem de subiectivă și delicată – rezonabilitatea măsurii – prin raportare la împrejurările concrete și la conduita procesuală a inculpatului. Raportat la măsura preventivă dispusă de judecătorul fondului, s-a constatat că este suficientă o măsură mai ușoară, respectiv arestul la domiciliu, domiciliul inculpatului fiind în același loc unde s-a desfășurat activitatea infracțională, pe de o parte, iar pe de altă parte, instanța a reținut solicitarea inculpatului de a fi plasat în arest la domiciliu la locuința părinților săi.
Un prim element care ar putea conduce la inoportunitate și ineficiență ar fi vârsta și condițiile de viață. Inculpatul ar fi trebuit să aibă o conduită care să nu amestece viața lui privată cu viața profesională, cu activitățile pe care le desfășura.
Durata măsurii arestării preventive s-a apreciat ca fiind una rezonabilă datorită complexității cauzei și activităților procesuale care au trebuit desfășurate până la un anumit timp. Raportat la gravitatea infracțiunilor, prin natura lor, implicit conduce la concluzia că trebuia luată măsura cea mai severă, însă văzând durata rezonabilă, la acest moment, apreciază că sunt întrunite condițiile. Strict sub aspectul bunei desfășurări a procesului penal, judecătorul este în măsură să aprecieze dacă poate avea loc plasarea inculpatului sub puterea unei alte măsuri preventive. Raportat la toate elementele prezentate consideră că sunt îndeplinite aceste criterii și solicită admiterea contestației.
Pentru intimatul inculpat S. C. A., apărătorul ales, avocat T. I., având cuvântul, solicită respingerea contestației formulate de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – S. Teritorial B. împotriva încheierii din data de 10 decembrie 2014 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie B., ca nefondată. Față de inculpatul pe care-l apără măsura arestării preventive s-a dispus la nivelul lunii aprilie 2014 reținându-se ca temei dispozițiile art. 223 alin. 2 Cod procedură penală și apreciindu-se că inculpatul prezintă o stare de pericol în urma contestației admise de către judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel B.. În tot acest interval de 8 luni de zile faza procesului penal s-a succedat în plină cercetare judecătorească. În cauză au fost audiați inculpații cât și persoanele vătămate și câțiva din martori cu privire la starea de fapt. În mod corect și legal a reținut instanța de fond, respectiv că acele persoane vătămate care ar fi suspicionat o anumită stare de temere, de amenințare, față de ele, inculpații au fost audiați. Prin administrarea probelor, instanța de fond a concluzionat că față de inculpatul Stolșeru poate fi continuată cercetarea judecătorească și sub puterea măsurii arestului la domiciliu. Inculpatul este cercetat pentru infracțiuni de trafic de persoane și trafic de minori, iar noutatea acestei infracțiuni rezidă din elementul material al faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, respectiv că nu a respectat condițiile de angajare și de salarizare. Apărătorul ales menționează că face această precizare întrucât nu suntem în prezența unei infracțiuni clasice în care inculpatul obligă persoana vătămată să întrețină relații sexuale după care le lua banii, ci inculpatul nu a respectat condițiile de salarizare și angajare. Instanța de fond în baza art. 242 Cod procedură penală a constatat că este suficientă pentru atingerea scopului măsurilor preventive o măsură mai puțin restrictivă de libertate, respectiv arestul la domiciliu. Inculpatul nu mai are pe cine să influențeze atât timp cât persoanele vătămate au fost audiate în mod nemijlocit în cursul cercetării judecătorești. La momentul luării măsurii arestării preventive s-a avut în vedere dispozițiile art. 223 alin. 2 Cod procedură penală. S-a analizat termenul rezonabil, raportându-se la complexitatea cauzei, fiind o cauză extrem de complexă prin numărul mare de martori ce urmează a fi audiați și natura probelor ce urmează a fi administrate în vederea soluționării acelor ordonanțe de extindere specială pronunțate de parchet. Inculpatul va încerca să-și demonstreze sursa licită a dobândirii bunurilor, apreciindu-se că au fost dobândite din bani pe care inculpatul nu-i poate justifica.
Practica internă este în sensul că trecerea unui timp cu inculpatul în stare de arest preventiv, clar, conduce la diminuarea pericolului pentru ordinea publică. Consideră că măsura arestului la domiciliu este suficientă. Adresa la care să se execute măsura preventivă a arestului la domiciliu este situată în B., ., existând și o declarație notarială în acest sens, extras de carte funciară din care rezultă că locuința este proprietatea părinților săi. Din motivele contestației a înțeles că se invocă buna desfășurare a procesului penal. Apărătorul ales susține că 90% din martorii ce urmează a fi audiați sunt propuși de apărare, astfel încât inculpatul nu are cum să influențeze acei martori. Inculpatul încearcă să demonstreze adevărate stare de fapt. Judecătorul va delibera și va cântări probele și va analiza condițiile constitutive ale infracțiunilor pentru care inculpatul este trimis în judecată. Nu va impieta cu nimic măsura arestului la domiciliu, modul în care se desfășoară acest proces penal. Apărătorul ales precizează că apărarea nu a avut nicio cerere de amânare la fond, termenele fiind din săptămână în săptămână sau chiar la 2 săptămâni. Interesul inculpatului este să se administreze cât mai repede probele și cât mai corect pentru a-și demonstra nevinovăția. În final, solicită respingerea contestației ca nefondată.
Contestatorul inculpat S. C. A., personal, având ultimul cuvânt, solicită respingerea contestației formulate de Ministerul Public și promite va respecta toate obligațiile și nu va influența pe nimeni. Afirmă că la locuința situată în B., . locuiesc la parter părinții săi, la etajul I. - un frate, la etajul II. - locuiește el și la etajul III – locuiește un frate mai mic. Menționează că apartamentele sunt făcute de familie întrucât muncește de la vârsta de 10 ani și are firme, ferme și susține că afacerea sa a fost perfect legală și nu a avut niciodată probleme.
CURTEA
Deliberând asupra contestației penale de față, reține următoarele.
Prin încheierea din data de 10.12.2014, Tribunalul pentru Minori și Familie B. a dispus următoarele :
În baza art. 242 al. 2 cod procedură penală raportat la art. 218, art. 220 cod procedură penală a admis cererea formulată de inculpatul S. C.-A. deținut în baza mandatului de arestare preventivă nr. 1/UP/7 aprilie 2014 emis de judecătorul de drepturi și libertăți de la Curtea de Apel B., privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, și în consecință a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura preventivă a arestului la domiciliu și a obligat inculpatul ca pe durata acestei măsuri să nu părăsească imobilul în care locuiește, situat în mun. B. ., jud. B., fără permisiunea Tribunalului pentru Minori și Familie B. sau a altei instanțe în fața căreia se află cauza, cu excepția situațiilor în care trebuie să se prezinte în fața instanței de fond și a instanțelor de control judiciar, la chemarea acestora.
A stabilit în sarcina inculpatului respectarea, pe durata măsurii preventive a arestului la domiciliu, a următoarelor obligații:a) să se prezinte în fața organului de urmărire penală, a judecătorului de drepturi și libertăți, a judecătorului de cameră preliminară sau a instanței de judecată ori de câte ori este chemat; b) să nu comunice cu persoanele vătămate/părțile civile C. C.-L., F. A., A. E.-D., M. M.-M.,T. C. și C. A. sau membrii de familie ai acestora, cu coinculpatul A. C., și cu martorii B. M., D. I.-A., V. A.-V., C. M., VITU A.-M., T. R.-G., L. E.-D., M. S.-A., S. ANIȘOARA, VOICĂU E. și R. V.-T..
A dispus ca pe durata arestului la domiciliu inculpatul S. C.-A. să poarte permanent un sistem electronic de supraveghere, în măsura în care un asemenea sistem este disponibil la nivelul organului de poliție desemnat cu supravegherea inculpatului.
În baza art. 218 al. 4 cod procedură penală a pus în vedere inculpatului arestat la domiciliu că beneficiază de următoarele drepturi: dreptul de a nu da nicio declarație pe parcursul procesului penal, dreptul de a fi informat cu privire la fapta pentru care este cercetat și încadrarea juridică a acesteia, dreptul de a consulta dosarul, în condițiile legii, dreptul de a avea un avocat ales sau de a i se desemna un avocat din oficiu, dreptul de a propune administrarea de probe în condițiile prevăzute de lege, de a ridica excepții și de a pune concluzii, dreptul de a formula orice alte cereri ce țin de soluționarea laturii penale și civile a cauzei, dreptul de a beneficia în mod gratuit de un interpret, dreptul de a apela la un mediator, în cazurile prevăzute de lege, dreptul de a fi informat cu privire la drepturile sale, dreptul de acces la asistență medicală de urgență, dreptul de a contesta măsura și dreptul de a solicita revocarea sau înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură preventivă.
A atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii arestului la domiciliu sau a obligațiilor care îi revin, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive. Pentru supravegherea respectării măsurii arestului la domiciliu sau a obligațiilor impuse inculpatului pe durata acesteia, organul de poliție poate pătrunde în imobilul unde se execută măsura (în mun. B., ., jud. B.), fără învoirea inculpatului sau a persoanelor care locuiesc împreună cu acesta.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut următoarele - prin cererea depusă la dosar la data de 8 decembrie 2014, prin S. de Registratură a instanței, inculpatul S. C.-A. a solicitat, prin avocat ales, înlocuirea arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, la locuința situată în mun. B., ., jud. B., ori la adresa din mun. B., ., jud. B. (potrivit precizărilor formulate verbal de către avocații aleși ai inculpatului).
În motivarea cererii sale, inculpatul a arătat în esență, că măsura arestării preventive trebuie analizată de către instanța de judecată având în vedere următoarele principii de drept: momentul procesual la care se discută prezenta cerere de înlocuire; stadiul procesual al dosarului, în sensul că urmărirea penală este finalizată, instanța de judecată este sesizată cu rechizitoriu și este parcursă faza de cameră preliminară, fiind stabilit primul termen de judecată în fond a cauzei pentru data de 5 septembrie 2014; oportunitatea și proporționalitatea măsurii preventive, urmând a se avea în vedere stadiul procesual al cauzei, faptul că inculpatul se află în arest preventiv de aproximativ 5 luni de zile, urmărirea penală este finalizată iar în interiorul ei au fost administrate toate probele acuzării, respectiv audierea părților vătămate și a martorilor, faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul sunt estompate în conștiința societății raportat la data comiterii acestora, mediul social a primit un răspuns prompt al justiției cu privire la inculparea adusă; persoana inculpatului S. C.-A., în sensul că acesta are o familie legal constituită, o fetiță de 14 ani, este administratorul S.C. ANADI G. S.R.L., societate comercială în funcțiune la această dată, care este cu impozitele și taxele plătite la zi; analiza judecătorului trebuie să aibă în vedere condițiile pe care le asigură măsura preventivă a arestului la domiciliu raportat la scopul măsurilor preventive, dacă inculpatul S. C.-A., sub arest domiciliar, poate să influențeze sau poate să se sustragă de la desfășurarea normală a procesului penal.
În susținerea cererii, inculpatul S. C.-A. a depus la dosar înscrisuri prin care face dovada că părinții săi, numiții S. S. și S. Ș., sunt de acord să îl primească în spațiul pe care-l dețin în proprietate, și anume în imobilul situat în mun. B., ., jud. B..
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul pentru Minori și Familie B. a reținut în fapt și în drept, următoarele:
Prin rechizitoriul întocmit la data de 27 iunie 2014 de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – S. Teritorial B., în dosarul nr. 143D/P/2011, înregistrat pe rolul acestei instanțe de judecată la data de 1 iulie 2014, sub dosar nr._ 4, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului S. C.-A. pentru săvârșirea, în concurs real, a infracțiunilor de: trafic de minori, prevăzută de art. 211 C. pen., raportat la art. 210 al. 1 lit. a și b C. pen., trafic de persoane, prevăzută de art. 210 al. 1 lit. a C. pen. (5 fapte), violarea secretului corespondenței, prevăzută de art. 302 al. 6 C. pen., și nerespectarea regimului armelor și munițiilor, prevăzută de art. 342 al. 2 cod penal.
Prin încheierea nr. 14/7 aprilie 2014 a judecătorului de drepturi și libertăți de la Curtea de Apel B., pronunțată în dosarul penal nr._, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților S. C.-A. (mandatul de arestare preventivă nr. 1/UP/7 aprilie 2014), și A. C. (mandat de arestare preventivă nr. 2/UP/7 aprilie 2014), pentru o perioadă de 30 de zile, cu începere de la data de 7 aprilie 2014 și până la data de 6 mai 2014, inclusiv, măsură ce a fost prelungită ulterior.
În drept, raportat la cererea inculpatului S. C.-A. de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, tribunalul a reținut aplicabilitatea în cauză a prevederilor art. 242 al. 2 cod procedură penală., potrivit cu care „măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 al. 1.”
Totodată, dispozițiile art. 218 al. 1 și 2 cod procedură penală referitoare la condițiile generale de luare a măsurii arestului la domiciliu, statuează că: „Arestul la domiciliu se dispune de către […] instanța de judecată, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 223 și luarea acestei măsuri este necesară și suficientă pentru realizarea unuia dintre scopurile prevăzute la art. 202 alin. (1). Aprecierea îndeplinirii condițiilor prevăzute la alin. (1) se face ținându-se seama de gradul de pericol al infracțiunii, de scopul măsurii, de sănătatea, vârsta, situația familială și alte împrejurări privind persoana față de care se ia măsura.”
Analizând actele dosarului penal de față, s-a apreciat ca fiind întemeiată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu formulată de inculpatul S. C.-A., având în vedere următoarele considerente:
În cauză se constată că, în mod obiectiv, sunt îndeplinite cerințele prevăzute de lege pentru luarea măsurii arestului la domiciliu, în sensul stabilit de art. 218 cod procedură penală care fac trimitere la condițiile stabilite de art. 223 cod procedură penală relativ la faptul că infracțiunile pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului (trafic de minori, trafic de persoane) fac parte dintre cele enumerate în mod expres de legiuitor printre infracțiunile grave care pot conduce la luarea măsurii arestării preventive, atunci când din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o asemenea infracțiune, potrivit art. 223 al. 2 cod procedură penală.
Instanța a constatat că există probe și indicii temeinice, în sensul art. 202 al. 1 cod procedură penală din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul S. C.-A. a săvârșit mai multe fapte prevăzute de legea penală, ce ar putea întruni elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de minori și trafic de persoane, prevăzute și pedepsite de art. 210 și art. 211 cod penal, constând în aceea că, în diferite perioade de timp, cu începere din anul 2007 și până în anul 2011, ar fi exploatat, prin obligarea la efectuarea unor activități lucrative (masaj erotic), în afara cadrului legal privind angajarea și salarizarea, pe victimele T. C., F. A. și C. C.-L., și a tras foloase substanțiale de ordin material de pe urma presupusei exploatări, apelând în acest fel la constrângerea persoanelor vătămate prin violențe și amenințări. Totodată, în sarcina inculpatului arestat s-a reținut prin actul de sesizare că în vara anului 2010, pe o durată de trei luni, a găzduit-o și exploatat-o pe victima M. M.-M. (în vârstă de 16 ani la data prezumtivei faptei), prin obligarea la efectuarea unor activități lucrative (masaj erotic) în afara cadrului legal privind angajarea și salarizarea și, abuzând de autoritatea pe care o avea față de minora aflată în stare vădită de vulnerabilitate, a obținut în urma acestei activități sume importante de bani, iar în toamna anului 2010, împreună cu coinculpatul A. C., a exercitat acte de violență față de victima A. E.-D. și asupra martorei Vitu A. M., determinând-o astfel pe A. E.-D. să își desfășoare activitatea în calitate de maseuză la Salonul „Enigma” până în luna mai 2013, iar pe această durată a obținut foloase bănești substanțiale de pe urma activității victimei, împreună cu coinculpatul A. C..
Instanța a constatat, că gradul de pericol al infracțiunilor de care trebuie să se țină cont la înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă mai ușoară, în speță arestul la domiciliu, potrivit art. 242 al. 2 raportat la art. 218 al. 1 și 2 cod procedură penală este unul ridicat, dar pericolul social al faptelor nu este unicul criteriu care trebuie analizat în situația înlocuirii măsurii preventive a arestului, judecătorul trebuind să țină cont și de alte aspecte legate de: scopul măsurii ce se solicită (în speță arestul la domiciliu), sănătatea, vârsta, situația familială și alte împrejurări privind persoana inculpatului, proporționalitatea măsurii preventive și, nu în ultimul rând, durata acesteia.
S-a arătat că inculpatul se află în stare se arest preventiv de opt luni de zile, astfel că menținerea în continuare a inculpatului în arest ar reprezenta o măsură disproporționată raportat la gravitatea acuzațiilor aduse acestuia, în condițiile în care mare parte din infracțiunile care au determinat arestarea preventivă (trafic de persoane și trafic de minori) s-au epuizat în anul 2011, doar pentru una dintre acestea reținându-se prin actul de sesizare că presupusa activitate infracțională s-ar fi epuizat în anul 2013. Este de neconceput ca o măsură preventivă atât de gravă ca cea a arestului preventiv să se transforme într-o anticipare a unei eventuale pedepse prin prelungirea excesivă și nejustificată a duratei sale.
Totodată, se constată că persoanele vătămate/părțile civile care au relevat aspecte esențiale în legătură cu frica resimțită față de inculpat au fost deja ascultate în mod nemijlocit în fața instanței (cu excepția persoanei vătămate C. C.-L., care locuiește în Germania și nu dorește să se prezinte la proces), astfel că posibilitatea influențării presupuselor victime traficate în situația punerii în libertate a inculpatului prin arest la domiciliu este, la acest moment procesual, exclusă cu desăvârșire. Martorii ascultați în cursul cercetării judecătorești nu au evidențiat aspecte legate de o intervenție a inculpatului în ceea ce privește declarațiile lor, de natură să contureze suspiciuni că acesta ar încerca să denatureze aflarea adevărului în prezenta cauză. De asemenea, instanța reține că prin obligațiile impuse inculpatului în cadrul măsurii preventive a arestului la domiciliu este asigurată buna desfășurare a procesului penal în continuare, sancțiunea nerespectării acestor îndatoriri și limitarea libertății de mișcare a inculpatului fiind menite să garanteze atingerea scopului măsurii preventive mai ușoare, astfel cum este acesta prevăzut de art. 202 al. 1 cod procedură penală.
Împotriva acestei încheieri a declarat contestație P. de pe lângă Înalta curte de Casație și Justiție – D.- S. Teritorial B., criticând-o pentru netemeinicie. În susținerea contestației, au fost invocate următoarele argumente – pericolul social concret pentru ordinea publică ce decurge din perioada de desfășurare a activității infracționale, gravitatea și multitudinea infracțiunilor și persoanele majore/minore asupra cărora s-au exercitat cele 6 acte materiale, nu s-a diminuat. De la data ultimei mențineri a măsurii arestării preventive, nu au intervenit elemente noi care să justifice o schimbare a temeiurilor de arestare. S-a mai arătat că înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu o altă măsură preventivă mai blândă, precum arestul la domiciliu, nu este suficientă sau proporțională cu gravitatea faptelor. S-a mai invocat și faptul că, aprecierea duratei rezonabile a măsurii arestării preventive, este o chestiune de ordin subiectiv ce urmează a fi apreciată de către instanța de judecată, în funcție de complexitatea cauzei și gravitatea acuzațiilor.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma contestației formulate, Curtea constată că este nefondată, încheierea contestată fiind legală și temeinică și în egală măsură suficient argumentată.
Acuzațiile aduse inculpatului și dispozițiile legale care le prevăd
Inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea nr. 14/7 aprilie 2014 a judecătorului de drepturi și libertăți de la Curtea de Apel B..
Inculpatul S. C. A. este acuzat că ar fi comis următoarele infracțiuni ce au fost reținute la momentul dispunerii măsurii arestării preventive.
- în vara anului 2010, pe o durată de trei luni, a găzduit-o și exploatat-o pe victima minoră M. M.-M. (16 ani la data faptei), prin obligarea acesteia la efectuarea unor activități lucrative (masaj erotic) în afara cadrului legal privind angajarea și salarizarea și, abuzând de autoritatea pe care o avea față de minora aflată în stare vădită de vulnerabilitate, a obținut în urma acestei activități suma de aproximativ 5.715 lei;
- în toamna anului 2010, împreună cu A. C., a exercitat acte de violență față de victima A. E.-D. și asupra martorei Vitu A. M., determinând-o astfel pe A. E.-D. să își desfășoare activitatea în calitate de maseuză la Salonul „Enigma” până în luna mai 2013, iar pe această durată a tras foloase în valoare totală de 75.000 Euro de pe urma activității victimei împreună cu A. C.;
Acuzațiile reținute la momentul luării măsurii arestării preventive sunt prevăzute de dispozițiile art. 211 raportat la art. 210 alin. 1 lit. a și b cod penal și art. 210 alin. 1 lit. a cod penal.
Așa cum rezultă din actul de sesizare, ulterior luării măsurii arestării preventive cercetările s-au extins față de inculpatul arestat, fiind acuzat de comiterea mai multor infracțiuni de trafic de persoane.
Temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive
Așa cum rezultă din încheierea prin care s-a dispus măsura preventivă și din mandatul de arestare preventivă, temeiul ce a fost avut în vedere la luarea măsurii, a fost dat de dispozițiile art. 223 alin. 2 cod procedură penală, respectiv în funcție de gravitatea acuzațiilor, a modului și circumstanțelor de comitere a acestora s-a apreciat că privarea de libertate a inculpatului este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Potrivit art. 242 al. 2 cod procedură penală „măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 al. 1.” iar potrivit art. 218 al. 1 și 2 cod procedură penală referitoare la condițiile generale de luare a măsurii arestului la domiciliu, „Arestul la domiciliu se dispune de către instanța de judecată, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 223 și luarea acestei măsuri este necesară și suficientă pentru realizarea unuia dintre scopurile prevăzute la art. 202 alin. (1). Aprecierea îndeplinirii condițiilor prevăzute la alin. (1) se face ținându-se seama de gradul de pericol al infracțiunii, de scopul măsurii, de sănătatea, vârsta, situația familială și alte împrejurări privind persoana față de care se ia măsura.”
Curtea constată că, în mod judicios, prima instanță a constatat că există probe și indicii temeinice, în sensul art. 202 al. 1 cod procedură penală, din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit mai multe fapte prevăzute de legea penală, ce ar putea întruni elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de minori și trafic de persoane, prevăzute și pedepsite de art. 210 și art. 211 cod penal.
Pentru orice măsură preventivă ce se dispune este necesară îndeplinirea acestei condiții în privința bănuielii rezonabile la care am făcut referire anterior. Mijloacele de probă administrate pe parcursul procesului penal, până la acest moment procesual, justifică pe deplin bănuiala rezonabilă. Nu se impune o analiză amănunțită a acestor mijloace de probă, operațiune juridică ce se va realiza la analiza pe fond a cauzei. Mai mult, nici P. prin motivele de contestație și nici inculpatul nu au adus critici în acest sens.
Diminuarea pericolului pentru ordine publică
Așa cum am arătat, la momentul arestării s-a reținut de către instanță că privarea de libertate a inculpatului este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Curtea constată că perioada de 8 luni de zile ce a trecut de la luarea măsurii arestării preventive, raportat la circumstanțele cauzei, la stadiul procesual, justifică pe deplin diminuarea acestui pericol și poate conduce la înlocuirea măsurii arestării preventive, cu una mai ușoară, respectiv arestul la domiciliu
Menținerea în continuare a inculpatului în stare de arest preventiv ar reprezenta o măsură disproporționată față de gravitatea acuzațiilor raportat la stadiul procesual, la împrejurarea că o mare parte dintre părțile civile au fost audiate și chiar mai mult ar putea anticipa o pedeapsă.
Aprecierea asupra necesității înlocuirii măsurii arestului preventiv, potrivit prevederilor art. 242 alin. 2 cod procedură penală, nu se face prin raportare doar la gravitatea acuzațiilor. Într-adevăr, acuzațiile aduse inculpatului sunt unele de o gravitate ridicată, însă legiuitorul a prevăzut că înlocuirea măsurii mai grea cu una mai ușoară, în speță, cu arestul la domiciliu se face și în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei. În acest din urmă sens, instanța are în vedere perioada de timp ce a trecut de la luarea măsurii, respectiv 8 luni, administrarea unei părți din probatoriu, mai ales audierea persoanelor vătămate. De asemenea, inculpatului i s-au impus o . obligații în măsură să asigure o desfășurare normală a procesului penal.
Măsura preventivă a arestului la domiciliul din B., ., jud. B. este suficientă pentru atingerea scopurilor prevăzut de art. 202 cod procedură penală, respectiv pentru buna desfășurare a procesului penal, în sarcina inculpatului stabilindu-se o . obligații ce urmează a fi respectate, iar nerespectarea acestora poate conduce la privarea de libertate a inculpatului sub forma arestului preventiv. Obligațiile pe care inculpatul le are de respectat pe durata arestului la domiciliu sunt garanții pentru instanța de judecată în sensul că, se va asigura buna desfășurare a procesului penal. Mai mult, interdicția de a lua legătura cu persoanele vătămate, enumerate la începutul prezentei decizii reprezintă, totodată și o măsură de protejare a acestora raportat la starea de temere ce ar putea să le fie creată.
Prin urmare, se constată că, în mod judicios, prima instanță a apreciat că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru atingerea scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 cod procedură penală.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 425 ind. 1 alin. 7 pct. 1 lit. b cod procedură penală, Curtea va respinge, ca nefondată, contestația formulată de către P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.- S. Teritorial B., împotriva încheierii din data de 10.12.2014, pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie B., în dosarul penal nr._ 4, care va fi menținută.
Pentru aceste considerente,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de către P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.- S. Teritorial B., împotriva încheierii din data de 10.12.2014, pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie B., în dosarul penal nr._ 4, pe care o menține.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.12. 2014.
PREȘEDINTE
M. D.
Grefier
D. S.
Red.MD/17.12.2014
Tehnoredact.DS/18.12.2014/2 ex.
Jud.fond.R.D.S.
- pentru conformitate -
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 334/2014. Curtea de... → |
|---|
