Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine. Legea 302/2004. Sentința nr. 91/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 91/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 23-10-2014 în dosarul nr. 550/64/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
SENTINȚA PENALĂ NR. 91/F DOSAR NR._
Ședința Camerei de Consiliu din data de 23 octombrie 2014
Instanța constituită din:
- Completul de judecată C fond 1:
- PREȘEDINTE - E. B. – judecător
- Grefier - R. G.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – Lucreția T. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..
Pe rol fiind soluționarea sesizării nr. 3470/II-5/2014 din data de 14.10.2014 formulată de către P. de pe lângă Curtea de Apel B., prin care s-a solicitat recunoașterea sentinței penale nr. 12 Hv 82/13g-61, pronunțată la 06.12.2013 de Tribunalul Eisenstadt, definitivă la data de 06.12.2013 și continuarea executării pedepsei de 33 de luni închisoare aplicată prin hotărârea menționată anterior, într-un penitenciar din România.
La apelul nominal făcut în ședința Camerei de Consiliu se constată lipsa persoanei condamnate, care nu a fost citată, potrivit art. 154 alin. 2 din Legea nr. 302/2004.
Procedura îndeplinită, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă reprezentantului Ministerului Public cuvântul asupra cererii formulate.
Reprezentantul Ministerul Public, având cuvântul, arată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 151 și art. 155 din Legea nr. 302/2004, mai puțin condiția ce privește consimțământul, întrucât persoana condamnată a precizat că nu dorește să fie transferată într-un penitenciar din România, datorită împrejurării că în Austria sunt condițiile mai bune.
Apreciază că este incidentă teza din art. 155 lit. d din Legea nr. 302/2004, respectiv consimțământul este necesar atunci când persoana condamnată este cetățean român și trăiește pe teritoriul României. În acest sens, arată că persoana condamnată K. E. este cetățean român și are domiciliul în mun. Sf. G., iar deplasarea sa în Austria, stat pe teritoriul căruia a și comis faptele penale pentru care a fost condamnată, este rezultatul voinței sale și nu a faptului că această persoană și trăiește în această țară. Mai arată că deplasarea sa în Austria a fost făcută împreună cu concubinul său și a fost una temporară, motiv pentru care apreciază că sunt incidente dispozițiile prevăzute de art. 155 lit. d din Legea nr. 302/2004.
Pentru aceste considerente, solicită a se dispune recunoașterea hotărârii penale emisă de Tribunalul Eisenstadt din Austria cu privire la persoana K. E. și a dispune transferul acesteia în România, în vederea continuării executării pedepsei de 33 de luni pe care le mai are de executat.
CURTEA,
Prin sesizarea nr. 3470/II-5/2014, formulată de P. de pe lângă Curtea de Apel B. în data de 14.10.2014, s-a solicitat Curții de Apel B., în baza art. 153 și următoarele din Legea nr. 302/2004, recunoașterea sentinței penale pronunțată la 06.12.2013 de Tribunalul Eisenstadt, definitivă la data de 06.12.2013, prin care cetățeana română K. E. (fiica lui A. și E., născută la data de 25.05.1990, cu domiciliul în municipiul Sf. G., ., jud. C., CNP_) a fost condamnată la pedeapsa de 33 luni închisoare și transferarea condamnatei într-un penitenciar din România în vederea executării pedepsei aplicate.
Sesizarea Parchetului a avut la bază adresa nr._/2014/13c/DM a Ministerului Justiției – Direcția D. internațional și Cooperare Judiciară, Serviciul Cooperare judiciară internațională în materie penală, fiind atașate adresa autorității centrale a statului de condamnare, copia tradusă a sentinței penale pronunțată de Tribunalul Eisenstadt, procesul-verbal din 18.03.2014 privind preluarea executării pedepsei de către România, în care s-a consemnat faptul că persoana condamnată nu este de acord cu executarea în statul de executare, certificatul conținând dispozițiile legale aplicabile.
În verificarea condițiilor de admisibilitate, procurorul a constatat că este îndeplinită condiția dublei incriminări, persoana condamnată nu este cercetată penal în România pentru aceleași infracțiuni pentru care a fost pronunțată hotărârea judecătorească străină sau pentru alte infracțiuni și nu este incident niciunul din motivele de refuz de recunoaștere și punere în executare. Totodată, a arătat faptul că, deși persoana condamnată a declarat la data de 18.03.2014, că nu este de acord cu executarea pedepsei în România și nu este de acord cu transmiterea sentinței de condamnare și a adeverințelor necesare în vederea executării întrucât în Austria beneficiază de condiții de detenție mai bune, se aplică regula specialității, persoana condamnată neputând fi cercetată penal sau sancționată cu o altă pedeapsă privativă de libertate, pentru o infracțiune săvârșită anterior transferării sale, alta decât cea pentru care este transferată.
Din informațiile și documentele comunicate de statul de condamnare, rezultă că numita K. E. a fost condamnată prin sentința penală nr. 12 Hv 82/13g-61 din data de 06.12.2013 pronunțată de Tribunalul Eisenstadt, rămasă definitivă la data de 06.12.2013, la o pedeapsă de 33 luni închisoare, din care a fost dedusă perioada în care aceasta a fost arestată preventiv, respectiv de la data de 07.07.2013 până la data de 06.12.2013, pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie prevăzută de art.142 alin. 1 Cod penal austriac și furt în formă continuată prevăzută de art.127, 130 cazul 1 Cod penal austriac.
În fapt, s-a reținut că K. E.:
- în data de 07.07.2013, în Zemendorf, în colaborare conștientă și voită împreună cu un alt complice – L. Mocsel, prin exercitarea de violențe asupra victimei M. Pehm, în vârstă de 86 de ani, a sustras de la aceasta bunuri mobile străine, respectiv suma de 230 euro, cu intenția de a se îmbogăți fără drept; în acest sens, după ce a cerșit apă, numita K. E. s-a împins cu toată forța în poarta de lemn a casei victimei M. Pehm și, în acest fel, și în victima care a încercat să țină poarta, reușind în acest fel să-și creeze acces pe proprietatea victimei; apoi, K. E. și Mocsel L. au pătruns în locuința victimei de unde L. Mocsel a sustras suma de 230 euro de sub o acoperitoare de plastic a bufetului din bucătărie, în timp ce K. E. i-a aplicat victimei M. Pehm, care încercase să îl împiedice să sustragă banii, o lovitură care a făcut-o pe acesta din urmă să se împiedice;
- la mijlocul anului 2012, la odată ce nu poate fi stabilită cu exactitate, în Zemendorf, în colaborare conștientă și voită împreună cu un alt complice rămas neidentificat, a sustras, în formă continuată, victimei M. Pehm bunuri mobile străine, respectiv suma de 200 euro, cu intenția de a se îmbogăți fără drept; în acest sens, după ce a cerșit apă pentru copilul său, a intrat în locuința victimei și, într-un moment de neatenție al victimei, a luat suma de 200 euro.
Hotărârea de condamnare a rămas definitivă la data de 06.12.2013.
Prin aceeași hotărâre s-a dispus și confiscarea sumei de 200 euro de la numita K. E..
Curtea constată că este îndeplinită condiția dublei incriminări prevăzute de Legea nr. 302/2004 republicată și art. 3 din Convenția Europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg, că faptele reținute au corespondent în legislația română și realizează conținutul constitutiv al infracțiunilor de tâlhărie, prevăzută de art. 233, 234 alin. 1, lit. f Cod penal și de furt, prevăzută de art. 228 Cod penal, iar sentința penală de condamnare este definitivă și executorie, nefiind incident vreun impediment la recunoaștere.
Natura și durata pedepsei de 33 luni închisoare aplicată de instanța austriacă, corespunde cu natura sau durata pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracțiuni similare.
Deși condamnata nu și-a exprimat acordul pentru transferarea executării pedepsei în România, invocând existența unor condiții mai bune de detenție în Austria, Curtea constată că sunt aplicabile dispozițiile art. 155 alin. 1 lit. d din legea nr. 302/2004 republicată, conform căruia nu este necesar consimțământul persoanei condamnate în cazul în care aceasta este cetățean român și trăiește pe teritoriul României. În speță, persoana condamnată K. E. are domiciliul în Românie, în mun. Sf. G., ., aflându-se ocazional în Austria la data comiterii faptelor.
Față de împrejurarea că persoana condamnată nu și-a exprimat acordul pentru executarea pedepsei în România, impune aplicarea regulii specialități, prevăzută de art. 157 din legea nr. 302/2004 republicată, conform căreia persoana transferată în România din alt stat membru al Uniunii europene nu poate fi cercetată penal sau sancționată cu o altă pedeapsă privativă de libertate, pentru o infracțiune săvârșită anterior transferării sale, alta decât cea pentru care este transferată, în afara excepțiilor prevăzute în același text de lege, la punctele a-f.
Față de cele de mai sus, Curtea va admite sesizarea formulată de către P. de pe lângă Curtea de Apel B. și în consecință, în temeiul art. 154 alin. 6 lit. a din Legea nr. 302/2004 republicată,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite sesizarea nr. 3470/II-5/2014 din data de 14.10.2014 formulată de către P. de pe lângă Curtea de Apel B. și în consecință:
În temeiul art. 154 alin. 6 lit. a din Legea nr. 302/2004 republicată, recunoaște sentința penală nr. 12 Hv 82/13g-61, pronunțată la 06.12.2013 de Tribunalul Eisenstadt, definitivă la data de 06.12.2013, prin care cetățeana română K. E. (fiica lui A. și E., născută la data de 25.05.1990, cu domiciliul în municipiul Sf. G., ., jud. C., CNP_) a fost condamnată la pedeapsa de 33 luni închisoare. Dispune transferul persoanei condamnate K. E., în prezent deținută în Penitenciarul Schwarzau, din Austria, într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 33 luni închisoare.
În temeiul art. 144 din Legea nr. 302/2004 republicată, deduce din pedeapsa de 33 luni închisoare perioada din data de 07.07.2013 la zi.
Constată că se aplică regula specialității, conform art. 157 din Legea nr. 302/2004 republicată, persoana condamnată neputând fi cercetată penal sau sancționată cu o altă pedeapsă privativă de libertate, pentru o infracțiune săvârșită anterior transferării sale, alta decât cea pentru care este transferată.
În baza art. 154 alin. 12 din Legea nr. 302/2004 republicată, la data rămânerii definitive a prezentei, hotărârea și un exemplar al mandatului de executare a pedepsei închisorii vor fi comunicate autorității competente a statului emitent, Centrului de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, precum și, în copie, Direcției de specialitate din cadrul Ministerului Justiției.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Cu apel în 10 zile de la pronunțare pentru Ministerul Public și de la comunicare cu persoana condamnată.
Pronunțată în camera de consiliu azi, 23 octombrie 2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
E. B. R. G.
Red.E.B./27.10.2014
Tehnored.R.G./27.10.2014/3 ex.
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 629/2014. Curtea... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
