Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 334/2014. Curtea de Apel BRAŞOV

Curtea de Apel BRAŞOV - Sentințe și decizii penale / 2014

Decizia nr. 334/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 20-06-2014 în dosarul nr. 943/197/2012

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL B.

Secția penală și pentru cauze cu minori

DECIZIA PENALĂ NR. 334/Ap DOSAR NR._

Ședința publică din 20 iunie 2014

Instanța constituită din:

- Complet de judecată CR4:

Președinte – E. B. - judecător

Judecător – M. Ș.

- Grefier – C. G.

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror Lucreția T. - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului formulat de către P. DE PE L. JUDECĂTORIA B. împotriva sentinței penale nr.197 din data de 12 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ .

La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura îndeplinită.

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 29 mai 2014 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 16 iunie 2014, iar apoi la data de 20 iunie 2014, când,

CURTEA

Constată că prin sentința penală nr. 197/12.03.2013 a Judecătoriei B., în baza art.11 pct.2 lit.a Cod de procedură penală raportat la art.10 lit.d Cod de procedură penală s-a dispus achitarea inculpatului B. I. M., fiul lui C. și V., născut la data de 22.09.1972 în mun. B., domiciliat în localitatea Zărnești, .. 18, ., cetățean român, fără antecedente penale, CNP_ de sub acuzația săvârșirii infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1,2 Cod penal.

În baza art.11 pct.2 lit.a Cod de procedură penală raportat la art.10 lit.d Cod de procedură penală s-a dispus achitarea inculpatului B. I. M., fiul lui C. și V., născut la data de 22.09.1972 în mun. B., domiciliat în localitatea Zărnești, .. 18, ., fără antecedente penale, CNP_ de sub acuzația săvârșirii infracțiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 teza I Cod penal.

În baza art.11 pct.2 lit.a Cod de procedură penală raportat la art.10 lit.d Cod de procedură penală s-a dispus achitarea inculpatului D. I. M., fiul lui I. și E., născut la data de 31.03.1970, in mun. B. domiciliat în localitatea B., ., jud. B., cetățean român, fără antecedente penale, căsătorit, CNP_3 de sub acuzația săvârșirii infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1,2 Cod penal.

În baza art.11 pct.2 lit.a Cod de procedură penală raportat la art.10 lit.d Cod de procedură penală s-a dispus achitarea inculpatului D. I. M., fiul lui I. și E., născut la data de 31.03.1970, in mun. B. domiciliat în localitatea B., ., jud. B., cetățean român, fără antecedente penale, căsătorit, CNP_3 de sub acuzația săvârșirii infracțiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 teza I Cod penal.

S-a dispus ridicarea măsurii asiguratorii a popririi asupra sumelor de bani primite cu orice titlu de învinuitul B. I. M. de la C. Județeană de Pensii B. dispuse prin ordonanța procurorului din data de 14.12.2010.

S-a dispus ridicarea măsurii asiguratorii a popririi asupra sumelor de bani primite cu orice titlu de învinuitul D. I. M. de la C. Județeană de Pensii B. dispuse prin ordonanța procurorului din data de 30.12.2010.

În baza art.346 Cod de procedură penală s-a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă C. Județeană de Pensii B. având ca obiect restituirea sumelor de bani achitate inculpaților anterior instituirii măsurii asiguratorii.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Inculpații B. I. M. și D. I. M. au depus la data de 28.05.2010 la C. de Pensii a Județului B., câte o cerere pentru acordarea indemnizației lunare reparatorii, prevăzută de art.4 alin.4 din Legea nr.341/2004.Cererea formulată de inculpatul B. I. M. a fost însoțită de următoarele înscrisuri:

- adeverința nr.18/7459/28.05.2010 din care rezultă că inculpatul a depus documentația pentru preschimbarea certificatului de revoluționar la data de 18.04.2005;

- declarația acestuia pe proprie răspundere că în perioada decembrie 2004-mai 2010 nu a obținut venituri salariale care să depășească salariul brut pe economie;

- copie a certificatului .-B nr._

- copie a actului de identitate

- copie a legitimației .-B nr._.

În cazul inculpatului D. I. M. la cererea depusă la C. Județeană de pensii B. au fost atașate următoarele înscrisuri:

- adeverința nr.18/7460/31.05.2010 din care rezultă că inculpatul a depus documentația pentru preschimbarea certificatului de revoluționar la data de 18.04.2005;

- declarația acestuia pe proprie răspundere că în perioada decembrie 2004-mai

2010 nu a obținut venituri salariale care să depășească salariul brut pe economie –

- copie a certificatului .-D nr._

- copie a actului de identitate

- copie a legitimației .-D nr._.

În cuprinsul rechizitoriilor prin care s-a dispus trimiterea incubaților în judecată sunt menționate mai multe presupuse nereguli referitoare la modul în care au fost obținute înscrisurile care atestă calitatea de revoluționar a celor doi pentru ca in final la încadrarea in drept a faptelor reținute in sarcina acestora să se menționeze că faptele învinuiților care au indus în eroare reprezentanții Casei Județene de Pensii B. cu ocazia solicitării indemnizației lunare reparatorii prevăzută de Legea 341/2004( cereri depuse la data de 28.05.2010) prin prezentarea ca adevărată a împrejurării neconforme cu realitatea că sunt îndreptățiți la aceasta, folosindu-se în acest scop de înscrisurile falsificate intitulat „adeverință nr. 18/7460/31.05.2010" și „ adeverință nr. 18/7459/28.05.2010”, pretins a fi emise de Guvernul României, Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, obținând în mod injust un folos material si cauzând o pagubă de câte 14.342 lei întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin.l, 2 din Codul penal și uz de fals prevăzută de art. 291 teza I din Codul penal.

În conformitate cu art.317 Cod procedură penală judecata se mărginește la fapta și persoana arătate în actul de sesizare a instanței, iar in caz de extindere a procesului penal și la fapta și persoana la care se refera extinderea.

Prin urmare obiectul judecații care este în același timp și obiectul investirii, este determinat de cuprinsul actului de sesizare, care este astfel implicit caracterizat ca și act de investire. Potrivit articolului menționat, judecata se mărginește la fapta și persoana cu privire la care a avut loc trimiterea în judecată și investirea instanței.

Pentru a stabili ce se înțelege prin noțiunile de “faptă” și “persoană” arătate în actul de sesizare trebuie sa ne raportam la dispozițiile art.263 cod procedură penală care se referă la cuprinsul rechizitoriului.

Potrivit art.263 Cod procedură penală rechizitoriul trebuie să se limiteze la fapta și persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală și trebuie să cuprindă pe lângă mențiunile prevăzute în art. 203Cod procedură penală, datele privitoare la persoana inculpatului, fapta reținută în sarcina sa, încadrarea juridică, probele pe care se întemeiază învinuirea, măsura preventivă luată și durata acesteia, precum și dispoziția de trimitere în judecată.

Este de observat că, dintre aceste mențiuni pe care trebuie să le cuprindă rechizitoriul, art. 317 Cod procedură penală, care fixează obiectul judecății, adică limitele învestirii, se referă numai la faptă și persoană.

Dar, în accepțiunea acestui text de lege, prin faptă arătată în actul de sesizare nu se poate înțelege doar simpla referire la o anumită faptă menționată în succesiunea activităților inculpatului, ci la descrierea acelei fapte într-un mod susceptibil de a produce consecințe juridice și anume de a învesti instanța, o atare condiție neputând fi îndeplinită decât în cazul când fapta arătată prin rechizitoriu este însoțită de precizarea încadrării ei juridice și de dispoziția de trimitere în judecată pentru acea faptă.

Prin urmare față de toate aceste aspecte instanța nu va analiza in conținutul acestei hotărâri modalitatea în care inculpații au dobândit calitatea de revoluționari, atâta timp cât cu referire la aceasta nu a fost formulată o acuzație clară împotriva inculpaților, ci doar daca sunt întrunite în cauza elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a acestora, respectiv infracțiunile de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin.l, 2 din Codul penal și uz de fals prevăzută de art. 291 teza I din Codul penal.

Astfel sub aspectul săvârșirii de către cei doi inculpați a infracțiunii de înșelăciune instanța constată următoarele:

Potrivit art.215 alin.1 și 2 din Codul penal “Inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevarata a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasa a unei fapte adevarate, în scopul de a obtine pentru sine sau pentru altul un folos material injust si daca s-a pricinuit o paguba, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 12 ani.

Înselaciunea savârsita prin folosire de nume sau calitati mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseste cu închisoare de la 3 la 15 ani. Daca mijlocul fraudulos constituie prin el însusi o infractiune, se aplica regulile privind concursul de infractiuni »

Potrivit actului de sesizare al instantei faptele de înșelăciune pentru care s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale impotriva inculpaților constau în aceea ca inculpații au indus în eroare reprezentanții Casei Județene de Pensii B. cu ocazia solicitării indemnizației lunare reparatorii prevăzută de Legea 341/2004 (cereri depuse la data de 28.05.2010) prin prezentarea ca adevărată a împrejurării neconforme cu realitatea că sunt îndreptățiți la aceasta, folosindu-se în acest scop de înscrisurile falsificate intitulat „adeverință nr. 18/7460/31.05.2010" și „ adeverință nr. 18/7459/28.05.2010”, pretins a fi emise de Guvernul României, Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, obținând în mod injust un folos material si cauzând o pagubă de câte 14.342 lei.

Instanța constată că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni având în vedere următoarele considerente:

Infracțiunea de înșelăciune presupune sub aspectul laturii obiective o acțiune de inducere în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasa a unei fapte adevărate, în scopul de a obține un folos material și injust.

În cadrul rechizitoriilor mai sus analizate s-a susținut că împrejurarea neconformă cu realitatea prezentată de către cei doi inculpați ar consta în aceea că cei doi inculpați au pretins în mod nereal că sunt îndreptățiți la acordarea indemnizației reparatorii prevăzute de legea nr.341/2004.

Pentru a analiza dacă inculpații sunt sau nu îndreptățiți să beneficieze de această indemnizație reparatorie trebuie avute în vedere următoarele dispoziții legale:

- art.3 din Legea nr.341/2004 conform căruia “ pentru cinstirea memoriei celor care si-au jertfit viata și în semn de gratitudine fata de cei care au luptat pentru victoria Revoluției române din decembrie 1989, se instituie următoarele titluri:

a) Erou-Martir al Revoluției Române din Decembrie 1989 - atribuit celor care s-au jertfit în lupta pentru victoria Revoluției române din decembrie 1989 sau au decedat în legătura cu aceasta;

b) Luptător pentru V. Revoluției din Decembrie 1989:

1. Luptător Rănit - atribuit celor care au fost răniți în luptele pentru victoria Revoluției din decembrie 1989 sau în legătura cu aceasta;

2. Luptător Reținut - atribuit celor care au fost reținuți de forțele de represiune ca urmare a participării la acțiunile pentru victoria Revoluției;

3. Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite - atribuit celor care, în perioada 14-25 decembrie 1989, au mobilizat si au condus grupuri sau mulțimi de oameni, au construit si au menținut baricade împotriva forțelor de represiune ale regimului totalitar comunist, au ocupat obiective de importanta vitala pentru rezistenta regimului totalitar si le-au aparat până la data judecării dictatorului, în localitățile unde au luptat pentru victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum si celor care au avut acțiuni dovedite împotriva regimului si însemnelor comunismului între 14-22 decembrie 1989;

c) Participant la V. Revoluției Române din Decembrie 1989 - calitate onorifica.”

- art.4 alin.4 din Legea nr.341/2004 potrivit căruia “De o indemnizație lunara reparatorie, calculata prin aplicarea coeficientului de 1,10 la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat si aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata, beneficiază si persoanele care au obținut titlurile prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3, numai daca au un venit mai mic decât salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat si aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat..”

- art.4/1 din același act normativ potrivit căruia “Indemnizațiile prevăzute la art. 4 si 5 se acorda, la cerere, începând cu luna următoare celei în care a fost depusa la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 documentația care a stat la baza preschimbării certificatului doveditor.; (2) Dovada datei la care a fost depusa documentația care a stat la baza preschimbării certificatului doveditor se face cu adeverința eliberata de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989.”

-art.5 alin.3 din Legea nr.314/2004 conform căruia “Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, după analizarea dosarelor persoanelor ce solicita preschimbarea certificatelor, cu avizul comisiei parlamentare pentru controlul aplicării prevederilor prezentei legi, va elibera noul tip de certificat, care va avea un format unic, cu elemente de securizare - singurul document valabil pentru a beneficia de prevederile prezentei legi.”

Interpretând aceste dispoziții legale rezultă că sunt îndreptățite să beneficieze de indemnizația reparatorie persoanele cărora le-a fost eliberat certificatul preschimbat conform Legii nr.341/2004, în cazul în care titlul oferit este unul pentru care conform legii se poate încasa indemnizația, dacă acestea solicită plata respectivei indemnizații iar veniturile obținute într-un interval de timp nu depășesc un cuantum stabilit.

Instanța constată că toate aceste condiții impuse de lege sunt îndeplinite în persoanele celor doi inculpați, aceștia sunt titularii certificatelor preschimbate conform Legii nr.341/2004, .-B nr._(B. I. M.) și .-D nr._(D. I. M.), conform acestor certificate inculpaților le-a fost oferit titlul de “Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite” care conferă conform legii vocația obținerii unei indemnizații, iar conform propriilor declarații, necontestate în dosar, nu au avut în intervalul de timp cerut de lege venituri salariale mai mari decât cuantumul stabilit.

Raportat la aceste aspecte instanța constată că susținerea formulată în cadrul rechizitoriilor prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților referitoare la faptul că inculpații nu sunt îndreptățiți să primească indemnizația reparatorie este neîntemeiată.

În contextul în care nu s-a contestat calitatea de revoluționar a celor doi inculpați, dat fiind și aspectul că din rapoartele de expertiză întocmite în cursul urmăririi penale a rezultat faptul că certificatele de revoluționar preschimbate care sunt în posesia inculpaților nu sunt false, instanța consideră că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune sub aspectul laturii obiective. Trebuie avut în vedere și faptul că adeverințele despre care se susține că sunt false nu aveau nici o relevanță sub aspectul “îndrituirii” inculpaților la plata indemnizației ci doar cu privire la data de la care inculpații aveau dreptul de a primi suma respectivă, în contextul în care la data solicitării respectivelor indemnizații inculpații erau deja în posesia certificatelor de revoluționar preschimbate.

În aceeași ordine de idei instanța constată că aspectele menționate în cadrul rechizitoriilor întocmite referitoare la faptul ca sunt nereguli chiar în ceea ce privește înregistrarea dosarelor de preschimbare a certificatelor de revoluționar ce ar consta în neconcordanțele descoperite în cadrul registrelor ținute de către SSPR în contextul în care se formulează în final o acuzație doar în ceea ce privește adeverințele necesare la C. de pensii conduc la o situație absolut ilogică.

Astfel nu se contestă consecința cea mai importantă a depunerii cererii de preschimbare a certificatelor de revoluționari, ce a constat chiar în emiterea acestor certificate, a căror valabilitate nu se contestă în nici un mod, actul de sesizare întemeindu-se exclusiv pe adeverințele conexe ca și consecințe. Prin urmare nu vedem care ar putea fi finalitatea unei eventuale anulări a acestor adeverințe în condițiile în care inculpații ar rămâne titularii certificatelor de revoluționari, care le dă dreptul de a încasa indemnizația prevăzută de lege.

Este cert așa cum rezultă din rapoartele de expertiză întocmite în cursul urmăririi penale că adeverințele depuse de inculpați în susținerea cererilor de acordare a indemnizațiilor prezintă elemente de neconcordanță cu alte adeverințe eliberate de SSPR în sensul că timbrul sec cu textul «România Decembrie 1989, Legea Recunoștinței nr.341/2004" nu a fost executat de matrița deținută de SSPR și cu care s-au executat modele de comparație, impresiunea de ștampilă cu textul „Guvernul României, Secretariatul de Stat, SSPR depusă pe adeverința susmenționată nu a fost executată de stampila SSPR, iar semnăturile de pe adeverințe nu au fost executate de A. V. N..

Însă aceste adeverințe, astfel cum s-a arătat mai sus nu probează aspecte legate de dreptul persoanei la plata indemnizației prevăzute de lege ci doar atestă data la care la SSPR a fost depus dosarul de preschimbare a certificatului de revoluționar, în condițiile în care așa cum s-a menționat ambii inculpați sunt titularii unor certificate de revoluționar preschimbate, care reprezintă potrivit art.5 alin.3 din Legea nr.341/2004 „singurul document valabil pentru a beneficia de prevederile prezentei legi.”

De asemenea din probele administrate în cauză rezultă pe de o parte faptul că în arhiva SSPR au fost identificate cererile formulate de inculpați pentru preschimbarea certificatelor de revoluționar, cereri înregistrate la SSPR la data de 18.04.2005 (filele 129 din dosarul de urmărire penală pentru B. I. M. și 50 din dosarul de urmărire penală pentru inculpatul D. I. M.) astfel că din acest punct de vedere adeverințele incriminate ca fiind falsificate nu atestă împrejurări nereale, în sensul că în cadrul acestora sunt menționate în mod corect data la care inculpații au formulat respectivele cereri precum și numărul sub care au fost înregistrate acestea.

În ceea ce privește emiterea acestor acte instanța constată că SSPR a transmis documente contradictorii cu privire la acest aspect în sensul în care după ce inițial au comunicat organelor de urmărire penală că nu au fost eliberate respectivele adeverințe (fila 156 din dosarul de urmărire penală B. I. M.), au revenit ulterior în cadrul unor adrese comunicate chiar inculpaților în cadrul cărora se menționează în mod explicit faptul că nu li se mai poate elibera o nouă adeverință pentru că adeverința eliberată anterior a produs efecte juridice sub forma punerii în plata a indemnizației reparatorii (fila 17 din 156 din dosarul de urmărire penală B. I. M.), pentru ca în final să comunice că acest din urmă document este nul de drept. Cu privire la acest ultim aspect trebuie remarcat faptul că SSPR consideră nul de drept un document emis anterior care a produs efecte juridice, fără a indica motivele pentru care acesta “este nul de drept”, instituția care analizând acest act a constatat nulitatea sa și decizia prin care s-a luat aceasta măsură.

În acest context declarațiile martorilor M. D. și M. E. conform cărora inculpații au ridicat în prezența lor adeverințele necesare la C. de pensii de la sediul SSPR, dar și faptul că la dosarul cauzei a fost atașată de către SSPR copia adeverinței eliberate inculpatului B. I. M. în josul căreia este aplicată semnătura acestuia și mențiunea „ am primit originalul”, conduc la concluzia că inculpaților le-au fost eliberate adeverințele necesare la C. de Pensii B. de către funcționarii SSPR. Prin urmare în contextul în care aceștia erau în posesia unor adeverințe eliberate de SSPR, neconcordanțele stabilite prin raportul de constatare tehnică par cel puțin inexplicabile, iar prin raportare la acuzația formulată împotriva inculpaților referitoare la săvârșirea infracțiunilor de uz de fals, instanța consideră că aceste aspecte au relevanță sub aspectul întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii, sub aspectul laturii subiective.

Potrivit art.291 Cod penal „folosirea unui înscris oficial ori sub semnătură privată, cunoscând că este fals, în vederea producerii unei consecințe juridice, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani când înscrisul este oficial, si cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă când înscrisul este sub semnătură privată »

Din interpretarea acestor dispoziții legale instanța constată că pentru a fi în prezența acestei infracțiuni, sub aspectul laturii subiective, trebuie să se rețină intenția directă ca și formă a vinovăției autorului.

Așa cum s-a arătat mai sus informațiile furnizate de SSPR cu referire la dosarele inculpaților sunt contradictorii, înscrisurile emise de această instituție indicând unele că inculpații au depus cererile de preschimbare a certificatelor de revoluționar la datele menționate în adeverințe, astfel că acestea sunt perfect legale (referatul întocmit de comisia instituită în cadrul SSPR pentru verificarea situației inculpatului B. I. M. în temeiul Ordinului nr.44/0.02.2011 emis de secretarul de stat G. C. (fila 162 din dosarul de urmărire penală B. I. M. și adresa nr.18/5535/13.07.2011 în cadrul căreia se menționează « conform evidențelor existente la nivelul instituției noastre, data la care a fost înregistrat dosarul( cererea) nr._ de preschimbare a certificatului de revoluționar potrivit Legii nr.314/2004 ce aparține învinuitului D. I. M. este 18.04.2005 », adresă însoțită astfel cum rezultă chiar din conținutul său de fotocopie a cererii de preschimbare ce aparține învinuitului și fotocopie a filei ce conține nr. de înregistrare_/18.04.2005 din registrul Luptători (fila 102 din dosarul de urmărire penală D. M.), iar altele, raportul de constatare nr.18/1251/13.09.2010 atestă că « pe numele inculpatului B. I. M. nu se regăsește fizic, în arhiva instituției, nici unul dintre dosarele depuse atât conform legii nr.42/1990 cât și a Legii nr.341/2004 ».

În contextul unor evidente deficiențe la nivelul SSPR în ceea ce privește modul în care sunt gestionate atât dosarele cât și registrele, aspecte evidențiate atât de informațiile și documentele contradictorii comunicate de această instituție dar și prin declarațiile martorilor audiați în cauză, cert este faptul că la dosarele de urmărire penală sunt atașate în fotocopie cererile formulate de cei doi inculpați pentru preschimbare a certificatelor de revoluționari, cereri care poartă dovada înregistrării la SSPR la filele 129 din dosarul de urmărire penală B. I. și 103 din dosarul de urmărire penală D. I. M., sub numerele_/18.04.2005 și respectiv_/18.04.2005.În aceste condiții, adeverințele criticate ca fiind false ce atestă doar faptul că respectivele dosare de preschimbare au fost depuse la data de 18.04.2005, nu relevă prin conținutul lor informații contrare realității.

Raportat la aspectele mai sus prezentate având în vedere faptul că actele emise de SSPR sunt contradictorii și doua persoane audiate în calitate de martori afirmă în fața instanței că au fost prezente la momentul în care inculpaților le-au fost înmânate adeverințele în cauză de către funcționarii SSPR, iar în cadrul actului de sesizare nu au fost prezentate argumentele care au condus la concluzia că inculpații aveau cunoștință de faptul că aceste adeverințe sunt false, instanța consideră că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals sub aspectul laturii subiective, astfel că va dispune achitarea inculpaților.

Raportat la soluțiile de achitare a inculpaților de sub acuzația săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune și uz de fals instanța va dispune ridicarea măsurii asiguratorii a popririi asupra sumelor de bani primite cu orice titlu de inculpații B. I. M. și D. I. M. de la C. Județeană de Pensii B. dispuse prin ordonanța procurorului din data de 14.12.2010 respectiv ordonanța procurorului din data de 30.12.2010.

În condițiile în care la momentul la care a fost analizat conținutul constitutive al infracțiunii s-a arătat că inculpații sunt îndrituiți să primească de la C. Județeană de Pensii B. indemnizațiile prevăzute de lege instanța în baza art.346 Cod de procedură penală va respinge acțiunea civilă formulată de partea civilă C. Județeană de Pensii B. având ca obiect restituirea sumelor de bani achitate inculpaților anterior instituirii măsurii asiguratorii.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria B., înregistrat pe rolul acestei instanțe în data de 21.05.2013. Prin încheierea de ședință din data de 06.02.2014, Curtea a constatat incidența dispozițiilor art. 10 alin. 2 din Legea de punere în aplicare Legea de punere în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală conform căruia recursurile se soluționează de aceiași instanță conform dispozițiilor referitoare la apel cuprinse în art. 408 - 425 Cod procedură penală.

Totodată, prin aceeași încheiere s-a constatat că, în baza art. 4 alin. 1 din Legea de punere în aplicare a Codului de Procedură penală, actele de procedură îndeplinite înainte de . acestui cod penal cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data îndeplinirii lor rămân valabile, cu excepțiile prevăzute de lege.

P. de pe lângă Judecătoria B. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței, iar în urma rejudecării, condamnarea inculpaților B. I. M. și D. I. pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1 și 2 Cod penal și uz de fals, prevăzută art. 291 teza I Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 alin. 1 lit. a Cod penal și obligarea inculpaților la restituirea prejudiciului creat Casei Județene de Pensii.

În dezvoltarea motivelor de apel se arată că instanța de judecată a constatat faptul că toate condițiile impuse de Legea nr. 341/2004 sunt îndeplinite în persoana fiecărui inculpat, aceștia sunt titularii certificatelor preschimbate conform Legii nr. 341/2004, însă nu a observat că o la minimă verificare a celor două certificate invocate de inculpați,, numele inculpaților și seriile certificatelor de revoluționar pe care aceștia le dețin, nu apar înregistrate în listele oficiale ale luptătorilor la Revoluție. Se mai arată că instanța de judecată a omis faptul că, în lipsa adeverințelor care atestă depunerea documentației de preschimbare a certificatelor de revoluționar, dosarele pentru obținerea pensiei de revoluționar nu ar fi fost completate și astfel, inculpații nu ar fi fost îndrituiți la acordarea acesteia. Inculpații au apelat la ajutorul angajaților SSPR pentru a obține documentele care le dau dreptul la pensia de revoluționar, cunoscut fiind faptul că există pe rolul instanțelor dosare în care sunt cercetați C. G., fost secretar de stat al SSPR, P. V. G. M., inspector I asistent la SSPR, C. V., șofer în cadrul SSPR (dosar penal nr. 8/P/2011 al DNA Serviciul teritorial Pitești). Astfel, se contestă consecința cea mai importantă a depunerii acestor cererii de preschimbare a certificatelor de revoluționari, emiterea acestor certificate, valabilitatea lor fiind evident contestată. Adeverințele eliberate de SSPR sunt false și relevă prin conținutul lor informații contrare realității, aspecte bine cunoscute de către inculpații B. I. M. și D. I. M., relevante în aceste sens fiind și interceptările convorbirilor dintre inculpatul B. I. M. și numitul C. V., inculpat în dosarul penal nr. 8/P/2011 al DNA Serviciul Teritorial Pitești, care distribuia atât certificate de revoluționar preschimbate în teritoriu, cât și adeverințele pentru obținerea indemnizațiilor reparatorii, solicitând odată cu distribuirea acestor documente sume de bani. Se arată totodată că sunt suficiente probe care dovedesc existența elementelor constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune și uz de fals, în acest sens fiind Registrul de evidență a adeverințelor „C. de Pensii 2010” ținut de SSPR, din care rezultă că la nr. 18/7460/31.05.2010, pretins a fi emisă pe numele D. I. M. s-a stabilit că numărul a fost atribuit abia la data de 09.09.2010 adeverinței eliberate pe numele Cozmean N., iar pentru anii 2010 și 2011 nu s-a găsit numele inculpatului D. I. M.. Se invocă și certificatul de revoluționar .-D nr. 0117 din 26.05.2010, la dosarul ca a stat la baza eliberării lui negăsindu-se dosarul întocmit în baza Legii 42/1990, neidentificat nici în arhiva SSPR. Referitor la inculpatul B. I. M. se arată că dosarul de preschimbare a certificatului de revoluționar nr._/18.04.2005 a fost înregistrat în registrul unic prin ștergerea cu pastă corectoare a numelui T. M. de la poziția_. De asemenea, adeverința FN/29.01.1990 este falsificată cu ajutorul unui copiator, astfel cum rezultă din raportul de constatare tehnico-științifică nr._/14.09.2011. De asemenea, dosarul inculpatului nu a fost verificat de comisia SSPR, ci doar numele său a fost trecut pe lista din data de 26.04.2010 înaintată spre avizare Comisiei Parlamentarea Revoluționarilor din Decembrie 1989 precum și pe lista înregistrată la SSPR sub nr. 18/6721/29.04.2010 trimisă la Imprimeria Națională pentru tipărirea certificatului, la poziția 181. Conform raportului de constatare tehnico-științifică, adeverința nr. 18/7459/28.05.2010 este falsă, o dovadă în acest sens constituind-o, alături de mențiunile false, și faptul că la nr. 7459 din Registrul de Evidență al Adeverințelor „C. de pensii 2010”, se găsește adeverința eliberată la data de 09.09.2010 pe numele M. Nadir.

În apel au fost audiați inculpații D. I. M. și B. I. M. (filele 39-40 vol. I, 63-65 vol. II și martorii M. N. (filele 59-62), P. V. G. M. (filele 67-69), R. I. (filele 70-72), G. M. V. (filele 74-77), D. I. (filele 78-81), Miskowschi E. (filele 35-37), M. D. Geni (filele 38-39), N. A. V. (filele 40-43), I. L. (filele 44-48). De asemenea, au fost depuse înscrisuri.

Verificând sentința apelată pe baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, cât și prin prisma motivelor de apel formulate, Curtea reține următoarele:

Prima instanță a redat starea de fapt descrisă în rechizitoriile privind pe inculpații B. I. M. și D. I. M., trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1, 2 Cod penal și uz de fals, prevăzută de art. 291 teza I Cod penal. Apoi, instanța a realizat o trecere în revistă a înscrisurilor care au însoțit cererile formulate de cei doi inculpați la C. de Pensii a Județului B. și a arătat că, deși în rechizitoriu sunt descrise mai multe nereguli referitoare la modul în care au fost obținute înscrisurile care atestă calitatea de revoluționar a celor doi inculpați, totuși va analiza numai dacă sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care cei doi inculpați au fost trimiși în judecată. Instanța a constatat că toate condițiile impuse de legislația în domeniu au fost îndeplinite de către cei doi inculpați, care sunt titularii certificatelor preschimbate conform Legii nr. 341/2004 și care le conferă vocația obținerii unei indemnizații. Instanța a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor sus menționate pentru faptul că certificatele de revoluționar preschimbate aflate în posesia lor nu sunt false, astfel că nu are relevanță nici dacă adeverințele sunt false, sub aspectul îndrituirii inculpaților la plata indemnizației, ci doar cu privire la data la care inculpații aveau dreptul de a primi suma respectivă, în contextul în care la data solicitării respectivelor indemnizații inculpații erau în posesia certificatelor de moștenitor preschimbate.

Curtea apreciază că premisa de la care prima instanță a pornit în argumentarea soluțiilor de achitare dispuse față de cei doi inculpați este greșită. Ceea ce li se impută inculpaților în rechizitoriile întocmite este tocmai faptul că au prezentat ca adevărată la C. de Pensii a Județului B. calitatea fiecăruia dintre ei de persoană îndreptățită, în acel moment, la acordarea indemnizației lunare reparatorii prevăzută de art. 341/2004, deși nu dețineau o adeverință valabilă în acest sens, înscrisul respectiv fiind fals. Este cert faptul că în lipsa acestei adeverințe, inculpații nu puteau obține indemnizația reparatorie lunară. Prin urmare, se impune a stabili exact starea de fapt și a analiza și celelalte înscrisuri care au fundamentat obținerea adeverințelor. Din acest punct de vedere, nu are relevanță dacă cei doi inculpați au avut calitatea de revoluționari în cadrul Revoluției din 1989, prezentând relevanță din punct de vedere penal dacă înscrisurile care dovedeau această calitate au fost obținute legal sau nu. Or, verificările efectuate cu privire la înscrisurile pe care le dețineau inculpații, dar și cu privire la evidențele SSPR referitoare la situația inculpaților și înscrisurile eliberate au evidențiat o . nereguli.

Inculpatul B. I. M. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1, 2 Cod penal și uz de fals, prevăzută de art. 291 teza I Cod penal, constând în aceea că a indus în eroare reprezentanții Casei Județene de Pensii B. cu ocazia solicitării indemnizației lunare reparatorii prevăzută de Legea nr. 341/2004 (cerere depusă la 28.05.2010) prin prezentarea ca adevărată a împrejurări neconforme cu realitatea că este îndreptățit la aceasta, folosindu-se în acest scop de înscrisul falsificat intitulat „adeverință nr. 18/7459/28.05.2010” pretins a fi emisă de Guvernul României, Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, obținând în mod injust un folos material și cauzând o pagubă de 14.342 lei.

În legătură cu această adeverință s-a stabilit fără putință de tăgadă, prin raportul de constatare tehnico-științifică grafică nr._ din 19.10.2010, că prezintă aspecte neconforme realității. Astfel, s-a constatat că timbrul sec din partea dreaptă sus, cu textul „România Decembrie 1989, Legea Recunoștinței nr. 341/2004” nu a fost creat cu aceeași matriță cu care a fost depus timbrul sec, model de comparație. În legătură cu același înscris, s-a mai constatat că impresiunea de ștampilă cu textul „Guvernul României, Secretariatul de Stat, SSPR”, depusă pe adeverință, a fost depusă direct pe suport. Impresiunea de ștampilă cu textul „Guvernul României, Secretariatul de Stat, SSPR” depusă pe adeverință, nu a fost creată de ștampila ce a creat impresiunile model de comparație. Semnătura în litigiu de la rubrica „p. Secretar de Stat, Secretar General, A. V. N.”, a fost depusă direct pe suport, dar nu a fost executată de aceeași persoană care a executat semnăturile model de comparație.

Prin adeverința nr. 18/7459/28.05.2010, pretins a fi eliberată de Guvernul României, Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, se atesta faptul că, în conformitate cu prevederile art. 4/1 alin. 2 și art. 5/1 din Legea nr. 341/2004, numitul B. I. M., posesor al certificatului .-B nr._, a depus la sediul SSPR „documentația pentru preschimbarea certificatului la data de 18.04.2005, așa cum reiese din data înscrisă pe cererea de preschimbare și în registrul unic de înregistrare”.

Legea nr. 341 din 12 iulie 2004, Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B. din noiembrie 1987, instituie, în semn de gratitudine față de cei care au luptat pentru victoria Revoluției române din decembrie 1989, titluri pentru aceștia, titluri în baza cărora au dreptul la o indemnizație lunară reparatorie. Potrivit art. 4/1 alin. 1 din Legea nr. 341/2004, indemnizațiile se acordă, la cerere, începând cu luna următoare celei în care a fost depusă la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 documentația care a stat la baza preschimbării certificatului doveditor. Dovada datei la care a fost depusă documentația care a stat la baza preschimbării certificatului doveditor se face cu adeverință eliberată de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989.

Astfel, adeverința nr. 18/7459/28.05.2010 era menită să facă dovada faptului că la data de 18.04.2005, inculpatul B. I. M. a depus documentația pentru preschimbarea certificatului doveditor, respectiv a certificatului .-B nr._.

Adeverința este însă falsificată, astfel cum rezultă din raportul de constatare tehnico-științifică grafică nr._ din 19.10.2010, din faptul că numărului acesteia în Registrul de evidență a adeverințelor C. de Pensii 2010, îi corespunde o altă dată de eliberare, respectiv data de 09.09.2010, în loc de 28.05.2010, menționată de adeverință, și o altă persoană, „M. Nadir”, în loc de B. I. M., nume menționat pe adeverință.

Deși inculpatul a depus în cursul cercetării judecătorești mai multe înscrisuri pe care sunt menționate numere și date, pretins eliberate de SSPR, precum și o cerere pentru eliberarea adeverinței necesare la C. de pensii, purtând ștampila acestei instituții, cu nr. 18/7018/06.05.2010 (filele 26-27 dosar judecătorie), în urma verificărilor efectuate în Registrul de intrări al SSPR, s-a constatat că la numărul 18/7018/06.05.2010 este înregistrată o altă petiție (fila 158 dosar urmărire penală). În evidențele SSPR nu a fost identificată o cerere formulată de către inculpatul B. I. M., care să poarte un număr de înregistrare și rezoluția necesară în vederea emiterii adeverinței necesare la C. Județeană de Pensii B.

Prin urmare, adeverința cuprindea aspecte neconforme realității, astfel încât aceasta a fost utilizată de inculpatul B. I.-M. pentru a induce în eroare C. Județeană de Pensii B., pentru obținerea fără drept la acel moment a indemnizației reparatorii lunare.

Referitor la documentația pentru preschimbarea certificatului doveditor, respectiv a certificatului .-B nr._, din nou, în evidențele SSPR au fost identificate o . nereguli care pun sub semnul îndoielii veridicitatea mențiunilor cuprinse de certificat. Astfel, din analiza arhivei și a registrelor, consemnată în Raportul de cercetare administrativă a SSPR din 13.09.2010, a rezultat faptul că în registrul unic în care sunt înscrise dosarele depuse în baza Legii nr. 341/2004, s-a constatat că B. I. M. apare înregistrat la nr._/18.04.2005, cu nr. CNP, dosarul fiind depus de B. I. și cuprinde 9 file +2 foto, cu solicitarea de a i se atribui calitatea de luptător remarcat prin fapte deosebite. S-a mai constatat că dosarul a fost înregistrat în registrul unic prin ștergerea cu pastă corectoare a numelui T. M. de la poziția nr._ (filele 205-211 dosar urmărire penală).

Deși inițial în arhiva SSPR nu a fost găsit nici un dosar pe numele lui B. I. M., la nr._ regăsindu-se dosarul lui T. M. ce apare ca fiind conexat la dosarul nr._/2004, care aparține tot lui T. M., totuși, în cuprinsul raportului se mai arată că la data de 08.09.2010 a fost găsit dosarul inculpatului B. I. M., care cuprinde 14 file, fiind menționate copii xerox simple ale certificatului . nr._/21.11.1996 eliberat de Comisia pentru cinstirea eroilor Revoluției din Decembrie 1989 și brevetului, care prin Decretul nr. 37/26.02.2000 Președintele României conferea inculpatului B. I. M. titlul de Luptător remarcat prin fapte deosebite.

Referitor la certificatul . nr._/21.11.1996, inculpatul a depus la dosar un duplicat al acestuia, precizând că a pierdut originalul, motiv pentru care a solicitat în anul 2002 eliberarea unui duplicat, pe care l-a ridicat personal, în același an, de la sediul SSPR. Urmare a solicitării parchetului de comunicare a unor informații cu privire la eliberarea duplicatului, SSPR a răspuns prin adresa nr. 18/5893/02.08.2011, că nu au fost găsite registrele unice privind înregistrarea cererilor și eliberarea certificatelor.

De asemenea, s-a mai constatat, cu ocazia verificărilor evidențelor SSPR, că dosarul inculpatului privind preschimbarea certificatului de revoluționar atribuit potrivit Legii nr. 42/1990, nu a fost verificat de comisia SSPR, ci numele său a fost pur și simplu trecut pe lista tehnoredactată din data de 26.04.2010, înaintată spre avizare Comisiei Parlamentare a Revoluționarilor din Decembrie 1989, precum și pe lista înregistrată la SSPR sub nr. 18/6721/29.04.2010, trimisă spre Imprimeria Națională pentru tipărirea certificatului.

Cu toate acestea, totuși inculpatului B. I. M. i s-a eliberat la data de 06.05.2010, certificatul .-B nr._, pe care l-a anexat adeverinței depuse la C. Județeană de Pensii B..

La dosarul inculpatului B. I. M. a mai fost identificată și adeverința din 29.01.1990, care atestă faptul că inculpatul a activat în perioada 21.27.12.1989 în sprijinul Consiliului județean al Frontului de Salvare Națională B.. Cu privire la acest înscris, raportul de constatare tehnico-științifică nr._/14.09.2011 a stabilit că este falsificat cu ajutorul uni copiator color, care folosește principiul xerografic.

Aspectele de fapt reliefate în Raportul de cercetare administrativă a SSPR din 13.09.2010 au fost confirmate și de martorii N. A., I. L., Roncesu I. și D. I.. Martorul G. M., funcționarul din cadrul SSPR care redacta listele întocmite de SSPR pentru a fi înaintate spre avizare Comisiei Parlamentare, nu a avut nicio explicație pentru faptul că în dosarele inculpatului B. I. M. și al lui D. I. M. nu se regăsesc fișele de evaluare întocmite de comisie (filele 74-76 dosar Curtea de Apel B.).

Martorul P. V. a declarat că în perioada ianuarie-martie 2010 a fost desemnat să întocmească adeverințele pentru C. Județeană de Pensii, arătând că pe exemplarul care rămânea le SSPR era menționat în clar numele său și semnătura, iar în luna mai 2010 adeverințele au fost eliberate de I. L., a cărei modalitate de lucru era aceeași. Martorul a precizat că a întocmit referatul aflat la fila 162 dosar urmărire penală, din care rezultă că certificatul preschimbat al lui B. I. M., eliberat în data de 6.05.2010 și adeverința care atestă data depunerii documentației, eliberată în data de 28.05.2010 au fost legal eliberate. Cu toate acestea, martorul a relatat că nu mai reține dacă adeverința avea menționat numele redactorului și semnătura acestuia, dacă a verificat originalul sau o copie a acestei. Deși la acest referat au fost atașate și mătcile certificatelor . nr._/21.11.1996 și .-B nr._, martorul a precizat că acestea nu s-au aflat în posesia lui și nu cunoaște de unde le-a luat numita T. A., menționată alături de el și martorul R. I. ca persoane care au întocmit referatul, dar care nu a semnat acest referat, spre deosebire de cei doi martori (filele 70-72 dosar Curtea de Apel B.).

Instanța constată că declarațiile martorilor P. V., G. M. sunt conforme realității numai în măsura în care se coroborează cu alte probe. În privința modului în care au fost eliberate certificatul preschimbat și adeverința inculpatului B. I. M., acestea nu pot fi luate în considerare de către instanță, având în vedere că sunt contrazise de aspectele de fapt constatate atât de rapoartele de constatare tehnico-științifică, de verificarea evidențelor SSPR și de declarațiile martorilor Niolaescu A. și I. L..

Apare astfel evident faptul că inculpatul B. I. M. s-a bucurat de complicitatea unor angajați ai SSPR în ceea ce privește modul de eliberare al acestor înscrisuri, un indiciu în acest sens constituindu-l tocmai cercetările penale efectuate cu privire la mai multe persoane, concretizate în acte de trimitere în judecată (a se vedea dosarul nr. 8/P/2011al DNA Serviciul Teritorial Pitești-filele 46-162 dosar Curtea de Apel B.). În plus, conform informațiilor furnizate de către SSPR, această instituție a formulat mai multe acțiuni în instanță pentru anularea certificatelor de revoluționar eliberate cu încălcarea art. 9 din Legea nr. 341/2004, respectiv persoanelor care nu au deținut certificat eliberat conform legii nr. 42/1990, indicându-se un număr de 146 de persoane, printre care și inculpatul B. I. M. (fila 203 dosar Curtea de Apel B.).

Prin urmare, independent de faptul că inculpatul B. I. M., a participat sau nu la Revoluția din 1989, că este astfel îndreptățit sau nu la obținerea unor beneficii legale, Curtea constată că acesta a folosit un înscris fals, respectiv adeverința nr. 18/_/28.05.2010, pretins a fi emisă de Guvernul României, Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, pentru a obține indemnizația reparatorie lunară prevăzută de art. 4/1 alin. 1 din Legea nr. 341/2004. Chiar dacă inculpatul ar fi participat la Revoluția din 1989 și ar fi fost astfel îndreptățit să obțină certificate care atestă calitatea sa de revoluționar, precum și adeverința cerută de Legea nr. 341/2004, totuși, acest din urmă înscris ar fi trebuit să fie emis în mod valabil. Or, probele administrate în cauză au dovedit faptul că acesta este fals, nefiind emis de SSPR. Multitudinea neregulilor cu privire la înscrisurile eliberate pe numele inculpatului, faptul că acesta nu mai deține nici originalul certificatului de revoluționar eliberat în baza Legii nr. 42/1990, că adeverința din 1990 este falsă, astfel cum s-a stabilit prin raportul de constatare tehnico-științifică, că nu a fost identificată în evidențele SSPR cererea de eliberare a adeverinței, pentru care inculpatul totuși a depus o copie purtând nr. de înregistrare 18/7018/06.05.2010, așa cum a mai depus și pentru alte cereri (fila 82 dosar Curtea de Apel B.), respectiv nr._/30.03.2007 și_/18.04.2005, care, de asemenea, nu au putut fi identificate la numerele respective în evidențele SSPR, demonstrează tocmai faptul că inculpatul avea cunoștință despre împrejurarea că înscrisurile eliberate nu atestă realitatea. Inculpatul a încercat prin depunerea acestor înscrisuri să demonstreze faptul că el a formulat cererile respective, iar responsabilitatea pentru eliberarea înscrisurilor aparține în exclusivitate SSPR, el fiind îndreptățit la eliberarea înscrisurilor respective.

Curtea nu poate primi apărările inculpatului, în condițiile în care pentru niciunul dintre înscrisurile emanate de la SSPR, cu privire la calitatea de revoluționar a inculpatului B. I. M. sau la data la care s-ar fi depus o cerere de preschimbare a certificatului de revoluționar, nu a fost identificată documentația necesară în evidențele SSPR. Chiar cu privire la cererea de preschimbare a certificatului de revoluționar s-au constatat grave nereguli cu privire la existența dosarului și la cuprinsul acestuia. În plus, inculpatul B. I. M. nu mai deține nici un înscris original cu privire la calitatea de revoluționar, iar adeverința din 1990 s-a dovedit a fi, de asemenea, falsă. Nu în ultimul rând, sunt relevante și înscrisurile depuse la dosar în apel, care relevă indicii cu privire la săvârșirea unor fapte penale de către o . angajați ai SSPR, în cuprinsul rechizitoriului fiind redate și transcrieri ale unor convorbiri telefonice ale inculpatului B. I.-M. cu numitul C. V., șoferul SSPR, cercetat pentru eliberarea certificatelor de revoluționar și adeverințele obținute în baza Legii nr. 341/2004, în schimbul unor sume de bani.

Prin urmare, Curtea apreciază că sunt dovedite elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune și uz de fals, prevăzute de art. 215 alin. 1, 2 Cod penal și uz de fals, prevăzută de art. 291 teza I Cod penal, pentru care inculpatul B. I. M. urmează a răspunde penal.

Aceeași concluzie se impune și în cazul inculpatului D. I. M., cercetat la rândul său pentru comiterea infracțiunilor înșelăciune și uz de fals, prevăzute de art. 215 alin. 1, 2 Cod penal și uz de fals, prevăzută de art. 291 teza I Cod penal.

Astfel, cu privire la adeverința nr. 18/7460/31.05.2010, pretins a fi emis de SSPR pe numele inculpatului D. I. M., în vederea obținerii indemnizației reparatorii lunare prevăzută de legea nr. 341/2004, pentru care inculpatul a formulat cerere la C. Județeană de Pensii B. la data de 28.05.2010, s-a stabilit că în Registrul de evidență a adeverințelor „C. de Pensii 2010” SSPR acest număr a fost atribuit abia la data de 09.09.2010, pe numele Cozmean N.. De asemenea, în urma studierii Registrelor de evidență a adeverințelor pentru anii 2010 și 2011 nu s-a regăsit numele D. I. M..

Și în cazul acestui inculpat, raportul de constatare tehnico-științifică nr._/21.12.2010 a evidențiat faptul că timbrul sec de pe adeverința nr. 18/7460/31.05.2010 nu a fost executat cu matrița deținută de SSPR și cu care s-au executat modelele de comparație, impresiunea de ștampilă cu textul „Guvernul României, Secretariatul de Stat, SSPR” depusă pe adeverință, nu a fost creată de ștampila ce a creat impresiunile model de comparație, iar semnătura în litigiu de la rubrica „p. Secretar de Stat, Secretar General, A. V. N.”, a fost depusă direct pe suport, dar nu a fost executată de aceeași persoană care a executat semnăturile model de comparație. Rezultă astfel, dincolo de orice dubiu că inculpatul a folosit acest înscris fals obligatoriu pentru obținerea indemnizației reparatorii lunare prevăzută de Legea nr. 341/2004, înscris care a re și o dată ulterioară depunerii cererii la C. Județeană de Pensii.

Nici în acest caz, SSPR nu a găsit exemplarul 2 al adeverinței.

În ceea ce privește certificatul de revoluționar preschimbat, .-D nr._ din 26.05.2010, în urma verificărilor s-a constatat că dosarul inculpatului D. I. M., presupus a fi datat la 18.04.2005, format din 14 file, nu a fost verificat de comisia SSPR, ci doar a fost trecut numele său, în aceleași condiții precum cele evidențiate în cazul inculpatului B. I. M., pe lista din data de 26.04.2010, înaintată spre avizare Comisiei Parlamentare a Revoluționarilor din Decembrie 1989, precum și pe lista înregistrată la SSPR sub nr. 18/6721/29.04.2010, trimisă la Imprimeria Națională pentru tipărirea certificatului, listele fiind întocmite de martorul G. M..

De asemenea, la dosarul de preschimbare al inculpatului trebuia atașat dosarul întocmit în baza legii nr. 42/1990, însă potrivit adresei nr. 18/_/12.10.2010, nu a fost identificat în arhiva instituției.

Inculpatul D. I. M. s-a dovedit a fi laconic în declarațiile sale, cu privire la împrejurările în care a intrat în posesia înscrisului intitulat „adeverință”, falsificat, precizând doar că l-a ridicat personal în vara anului 2010. Interesant este și faptul că, deși adeverințele eliberate pe numele celor doi inculpați poartă numere vecine, totuși acestea au fost eliberate la două zile distanță, în vreme ce adevăratele înscrisuri cu numerele 7459 și 7460 au fost eliberate în aceeași zi, 09.09.2010, pe numele numiților M. Nadir și Cozmean N..

În aceste condiții, este evident faptul că inculpatul D. I. M. a avut cunoștință despre faptul că a prezentat Casei Județene de Pensii un înscris care nu atestă realitatea, în scopul de a obține indemnizația reparatorie prevăzută de Legea nr. 341/2004, la acea dată, și nu are relevanță nici în privința lui dacă în realitate a participat sau nu la Revoluția din 1989, înscrisurile care ar atesta această calitate fiind necesar să fie întocmite de către instituțiile statului în condiții de legalitate.

Sub aspectul Legii penale mai favorabile, având în vedere faptul că până la judecarea definitivă a cauzei a intrat în vigoare lega nr. 286/2009 privind Codul penal, Curtea constată, în urma analizei globale comparative a celor două legi penale, că legea mai favorabilă o constituie Codul penal în vigoare, care prevede pentru infracțiunea de înșelăciune pedeapsa închisorii de la 1 an și 5 ani. Codul penal din 1968 prevedea pentru aceeași infracțiune pedeapsa închisorii între 3-15 ani.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce se vor stabili inculpaților, Curtea va avea în vedere gravitatea faptelor, relevată de modalitatea și împrejurările comiterii acestora, în condițiile în care obiectul acestei cauze nu l-a constituit stabilirea faptului dacă cei doi inculpați au participat sau nu la revoluția din 1989 și dacă astfel, aceștia erau totuși îndreptățiți la obținerea certificatelor de revoluționar și a beneficiilor legale aferente acestora. În plus, Curtea va avea în vedere și urmările produse, prejudiciul produs Casei Județene de Pensii B., precum și persoana fiecărui inculpat, aceștia neavând antecedente penale.

Față de aceste aspecte de fapt, Curtea apreciază că stabilirea unor pedepse în cuantum egal cu minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunile săvârșite, respectiv de 1 an închisoare, pentru înșelăciune și 3 luni închisoare, pentru uzul de fals, sunt de natură a asigura reeducarea inculpaților și realizarea scopului preventiv al pedepsei.

Văzând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 93 Cod penal, raportat și la gravitatea faptelor, Curtea apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executare în regim privativ de libertate, dar sub supravegherea inculpaților de către un organism specializat, respectiv Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul B., urmând să respecte obligațiile prevăzute de art. 93 alin. 1 Cod penal. În plus, pe durata termenului de supraveghere, inculpații vor presta o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 60 de zile.

În ceea ce privește acțiunea civilă formulată de către C. Județeană de Pensii B., Curtea constată că aceasta este întemeiată, urmând a o admite în temeiul art. 25 alin. 1, 397 alin. 1 Cod procedură penală, raportat la art. 1357 Cod civil, inculpații B. I. M. și D. I. M. urmând a fi obligați să plătească fiecare suma de_ lei, reprezentând sumele încasate în baza adeverinței false.

Totodată, în temeiul art. 25 alin. 3 și 397 alin. 3 Cod procedură penală, se va dispune desființarea înscrisurilor falsificate, precum și a celor întocmite în baza acestora, anume a adeverințelor pretins a fi fost eliberate de SSPR și a deciziilor emise de C. Județeană de Pensii.

Față de aceste considerente, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, Curtea va admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva sentinței penale nr. 197/12.02.2013 a Judecătoriei B., pe care o va desființa.

Rejudecând cauza,

1. În baza art. 244 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, inculpatul B. I. M. va fi condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În baza art. 323 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, același inculpat va fi condamnat la pedeapsa de 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.

În baza art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, se va aplica pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare, la care adaugă un spor de 1 lună închisoare, rezultând pedeapsa principală de 1 an și 1 lună închisoare.

În baza art. 91 din Codul penal, se va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, stabilit conform art. 92 din Codul penal.

Pe durata termenului de supraveghere condamnatul trebuie să respecte măsurile de supraveghere și să execute obligațiile ce îi revin, în condițiile stabilite de instanță, conform art. 92 alin. 2 din Codul penal.

În baza art. 93 alin. 1 din Codul penal, condamnatul B. I. M. trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul B., la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. 2 din Codul penal, impune condamnatului obligația de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. 3 din Codul penal, pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile, într-o entitate din comunitate care va fi decisă de consilierul de probațiune din următoarele: Primăria Orașului Zărnești sau Fundația pentru promovarea sancțiunilor comunitare, Atelierul MFC B..

Condamnatul trebuie să îndeplinească integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere, conform art. 93 alin. 5 din Codul penal.

2. În baza art. 244 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, inculpatul D. I. M. va fi condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În baza art. 323 Cod penal, același inculpat va fi condamnat la pedeapsa de 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.

În baza art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, se va aplică pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare, la care adaugă un spor de 1 lună închisoare, rezultând pedeapsa principală de 1 an și 1 lună închisoare.

În baza art. 91 din Codul penal, se va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, stabilit conform art. 92 din Codul penal.

Pe durata termenului de supraveghere condamnatul D. I. M. trebuie să respecte măsurile de supraveghere și să execute obligațiile ce îi revin, în condițiile stabilite de instanță, conform art. 92 alin. 2 din Codul penal.

În baza art. 93 alin. 1 din Codul penal, condamnatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul B., la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. 3 din Codul penal, pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile, într-o entitate din comunitate care va fi decisă de consilierul de probațiune din următoarele: Primăria Comunei B. sau Fundația pentru promovarea sancțiunilor comunitare, Atelierul MFC B..

Conform art. 404 alin. 2 din Codul de procedură penală, pune în vedere ambilor inculpați consecințele nerespectării măsurilor de supraveghere și a obligațiilor, precum și ale săvârșirii de noi infracțiuni, conform art. 96 din Codul penal, respectiv:

„Dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse ori stabilite de lege, instanța revocă suspendarea și dispune executarea pedepsei.

Dacă până la expirarea termenului de supraveghere persoana supravegheată nu îndeplinește integral obligațiile civile stabilite prin hotărâre, instanța revocă suspendarea și dispune executarea pedepsei, afară de cazul în care persoana dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească.

Dacă pe parcursul termenului de supraveghere cel condamnat a săvârșit o nouă infracțiune, descoperită până la împlinirea termenului și pentru care s-a pronunțat o condamnare la pedeapsa închisorii, chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea și dispune executarea pedepsei.”

În baza art. 25 alin. 1 și 397 alin. 1 Cod procedură penală, raportat la art. 1357 Cod civil, inculpații vor fi obligați să plătească fiecare părții civile suma de 14 342 lei, despăgubiri civile.

În baza art. 25 alin. 3 și 397 alin. 3 Cod procedură penală, se va dispune desființarea următoarelor înscrisuri:

- înscrisul intitulat „adeverința nr._ ”, aflat la fila 113 dosar urmărire penală;

- înscrisul intitulat „adeverința nr._ ”, aflat la fila 37 dosar 2790/P/2010 urmărire penală;

- înscrisul intitulat „Decizia nr._ din 21.06.2010” a Casei Județene de Pensii B., aflată la fila 38 dosar 2790/P/2010 urmărire penală.;

- înscrisul intitulat „Decizia nr._ din 21.06.2010” a Casei Județene de Pensii B., aflată la fila 115 dosar 2789/P/2010 urmărire penală.

În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, inculpații vor fi obligați să plătească fiecare statului suma de 1100 lei, cheltuieli judiciare la fond.

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva sentinței penale nr. 197/12.02.2013 a Judecătoriei B., pe care o desființează.

Rejudecând cauza,

1. În baza art. 244 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, condamnă pe inculpatul B. I. M., fiul lui C. și V., născut la data de 22.09.1972 în mun. B., domiciliat în localitatea Zărnești, .. 18, ., cetățean român, fără antecedente penale, CNP_, la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În baza art. 323 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.

În baza art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, aplică pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare, la care adaugă un spor de 1 lună închisoare, rezultând pedeapsa principală de 1 an și 1 lună închisoare.

În baza art. 91 din Codul penal, dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, stabilit conform art. 92 din Codul penal.

În baza art. 93 alin. 1 din Codul penal, condamnatul B. I. M. trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul B., la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

2. În baza art. 244 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, condamnă pe inculpatul D. I. M., fiul lui I. și E., născut la data de 31.03.1970, in mun. B. domiciliat în localitatea B., ., jud. B., cetățean român, fără antecedente penale, căsătorit, CNP_3, la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În baza art. 323 Cod penal, condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.

În baza art. 91 din Codul penal, dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, stabilit conform art. 92 din Codul penal.

În baza art. 93 alin. 1 din Codul penal, condamnatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul B., la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. 3 din Codul penal, pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile, într-o entitate din comunitate care va fi decisă de consilierul de probațiune din următoarele: Primăria Comunei B. sau Fundația pentru promovarea sancțiunilor comunitare, Atelierul MFC B..

În baza art. 25 alin. 1 și 397 alin. 1 Cod procedură penală, raportat la art. 1357 Cod civil, admite acțiunea civilă formulată de partea civilă C. Județeană de Pensii B. și pe cale de consecință, obligă inculpații să plătească fiecare părții civile suma de 14 342 lei, despăgubiri civile.

În baza art. 25 alin. 3 și 397 alin. 3 Cod procedură penală, dispune desființarea următoarelor înscrisuri:

- înscrisul intitulat „adeverința nr._ ”, aflat la fila 113 dosar urmărire penală;

- înscrisul intitulat „adeverința nr._ ”, aflat la fila 37 dosar 2790/P/2010 urmărire penală;

- înscrisul intitulat „Decizia nr._ din 21.06.2010” a Casei Județene de Pensii B., aflată la fila 38 dosar 2790/P/2010 urmărire penală;

- înscrisul intitulat „Decizia nr._ din 21.06.2010” a Casei Județene de Pensii B., aflată la fila 115 dosar 2789/P/2010 urmărire penală.

În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, obligă inculpații să plătească fiecare statului suma de 1100 lei, cheltuieli judiciare la fond.

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 20 iunie 2014.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

E. B. pentru M. Ș., aflată

în concediu de odihnă, semnează

Președinte complet

E. B.

GREFIER

pentru C. G., aflată

în concediu de odihnă, semnează

P. Grefier

L. Giurgeștean

Red.E.B./14.08.2014

Dact.C.Gh./18.08.2014

2 ex./Jud fond/L. B.

← Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr....		Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 629/2014. Curtea... →

Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 334/2014. Curtea de Apel BRAŞOV

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 334/2014. Curtea de Apel BRAŞOV