Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 197/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 197/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 17-04-2014 în dosarul nr. 2958/305/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 197/AP DOSAR NR._
Ședința publică din data de 17 aprilie 2014
Instanța constituită din:
- Completul de judecată CAJ6:
PREȘEDINTE – M. G. L.
JUDECĂTOR – C. E.
- Grefier - D. B.
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public – C. A. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de inculpata B. B. împotriva sentinței penale nr. 267 din 13.12.2013 pronunțată de Judecătoria Sf. G. în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 2 aprilie 2014 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta decizie.
În vederea deliberării, s-a amânat pronunțarea pentru 9 aprilie 2014, 16 aprilie 2014, iar apoi pentru astăzi 17 aprilie 2014.
CURTEA
Asupra apelului penal de față:
I. Prin sentința penală nr.267/13.12.2013, Judecătoria Sf.G. a hotărât :
În temeiul art. 180 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 3201 Cod procedură penală, condamnă pe inculpata B. B. la pedeapsa principală de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.
În temeiul art. 71 Cod penal interzice drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II și lit. b Cod penal.
În temeiul art. 81 și art. 82 Cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată 2 ani și 2 luni ce constituie termen de încercare.
În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, suspendă executarea pedepselor accesorii prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II și lit. b Cod penal.
În temeiul art. 359 Cod procedură penală atrage atenția inculpatei asupra prevederilor art. 83 și 84 Cod penal, privind cauzele care atrag revocarea suspendării condiționate.
În temeiul art. 346 Cod procedură penală și art. 14 Cod procedură penală, raportat la art. 1349 alin.1 și 2 Cod civil, admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Țîmpu M. și pe cale de consecință, obligă pe inculpată să plătească părții civile suma de 1500 lei daune morale.
Respinge restul pretențiilor civile ca neîntemeiate.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut ca stare de fapt că, la data de 23.09.2012, inculpata a lovit-o pe partea vătămată Țîmpu M. cauzându-i leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 8-9 zile de îngrijiri medicale. Judecătoria a apreciat că fapta inculpatei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal.
La individualizarea pedepsei, prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv limitele de pedeapsă statuate de textul incriminator pentru fapta săvârșită astfel cum au fost reduse ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 320 ind.1 Cod procedură penală, gradul de pericol social concret al faptei, modul de săvârșire a faptei (prin lovirea părții vătămate cu picioarele și cu un pahar în zona capului și a corpului în timp ce aceasta se afla la pământ, fără ca inculpata să fi fost provocată de partea vătămată), urmarea produsă (leziunile traumatice cauzate părții vătămate pentru a căror vindecare au fost necesare 8-9 zile de îngrijiri medicale). De asemenea, a fost avută în vedere și împrejurarea că inculpata nu este la prima abatere de această natură, în anul 2011 fiind cercetată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal, când, raportat la împrejurările săvârșirii faptei și la persoana inculpatei care era la prima abatere, s-a apreciat că fapta nu prezintă gradul de pericol al unei infracțiuni și i s-a aplicat o sancțiune cu caracter administrativ.
Sub aspectul laturii civile, partea vătămată Țîmpu M. s-a constituit parte civilă cu suma de 5000 lei reprezentând despăgubiri pentru suferințele cauzate prin săvârșirea infracțiunii.
În ceea ce privește daunele morale, prima instanță a apreciat că sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale, existând fapta ilicită – infracțiunea săvârșită de către inculpată, vinovăția acestuia – intenția directă, prejudiciul moral și legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu. Cu privire la prejudiciul moral cauzat părții vătămate, a fost reținută doar suferința provocată acesteia ca urmare a loviturilor primite și a numărului de zile de îngrijiri medicale de care a avut nevoie, neexistând alte motive pentru justificarea unui prejudiciu moral.
Raportat la aceste aspecte, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată, inculpata fiind obligată la plata sumei de 1500 lei cu titlu de daune morale.
II. Împotriva acestei hotărâri inculpata a declarat recurs, recalificat în apel, ca urmare a modificărilor legislative în ceea ce privește Codul de procedură penală și legea de punere în aplicare a acestuia.
Prin memoriul cu motivele de apel, inculpata a solicitat aplicarea pedepsei principale a amenzii, în condițiile în care fapta a fost comisă în stare de autoapărare, lovind din instinct. În aceste condiții, a solicitat reținerea circumstanței atenuante a provocării. De asemenea, a solicitat reducerea cuantumului daunelor morale.
III. Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, în limitele efectului devolutiv, Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat în cauză, pentru următoarele motive:
Astfel, starea de fapt a fost corect stabilită de prima instanță, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în fața instanței inculpata B. B. recunoscând fapta comisă, solicitând ca judecarea cauzei să fie realizată în procedura simplificată prevăzută de art. 3201 Cod procedură penală.
Deși în fața instanței de apel, inculpata B. B. a dorit să revină asupra acestei poziții procesuale, invocând reținerea circumstanței atenuante a provocării, din cuprinsul încheierii de ședință din data de 26.11.2013 rezultă că judecătorul fondului, după ce a verificat și a constatat regularitatea actului de sesizare, a adus la cunoștință inculpatei prevederile art. 3201 Cod procedură penală, arătând că recunoaște fapta comisă, solicitând judecarea cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. În același sens este și declarația dată la acel termen (fila 27 dosar primă instanță).
Prin urmare, fiind îndeplinite toate condițiile prevăzute de art. 3201 Cod procedură penală, în mod legal și temeinic prima instanță a procedat, în ceea ce o privește pe inculpată, la judecarea cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Acordul de vinovăție exprimat de inculpată, respectiv, consimțământul său cu privire la judecarea cauzei pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală este irevocabil, iar după ce prima instanță a admis cererea de judecare potrivit procedurii prevăzute de art. 3201 Cod procedură penală, inculpata nu mai poate renunța pe parcursul procesului penal asupra opțiunii sale de a fi judecat potrivit procedurii simplificate, neputându-se analiza starea de provocare invocată de aceasta.
În ceea ce privește cuantumul daunelor morale, acesta a fost corect cuantificat de prima instanță prin raportare la loviturile primite, numărul de zile de îngrijiri medicale, locul public în care s-a produs lovirea părții vătămate constituite parte civilă, evaluarea făcută de judecătorul fondului nefiind una subiectivă și neconducând la o îmbogățire fără just temei a părții civile.
În lumina aspectelor de fapt și de drept de mai sus, Curtea, în baza art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpata B. B. împotriva sentinței penale nr.267/13.12.2013 pronunțată de Judecătoria Sf.G., pe care o va menține.
Văzând și dispozițiile art.275 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondat apelul declarat de inculpata B. B. împotriva sentinței penale nr.267/13.12.2013 pronunțată de Judecătoria Sf.G., pe care o menține.
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, obligă apelanta-inculpată B. B. la plata sumei de 200 lei, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.04.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
M. G. L. C. E.
GREFIER
D. B.
Red. C.E./18.09.2014
Dact.B.D./23.09.2014
Jud. fond O.E.D.
- 2 exemplare -
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 582/2014. Curtea... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 6/2014.... → |
|---|
