Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 505/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 505/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 14-10-2014 în dosarul nr. 1776/322/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR.505/ApDOSAR PENAL NR._
Ședința publică din data de 14 octombrie 2014
Instanța constituită din:
Completul de judecată CAJ1:
Președinte: A. D. – judecător
Judecător: A. M.
Grefier: A. I. P.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror A. C. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului formulat de către inculpatul H. C. împotriva sentinței penale nr.84 pronunțată de Judecătoria Tg.S. la data de 26 iunie 2014 în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 07 octombrie 2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 14 octombrie 2014, când,
CURTEA:
Prin sentința penală nr.84/26.06.2014, pronunțată în dosar nr._, Judecătoria Tg.S., în baza art. 180 al 2 Cod penal, având corespondent în art.193 al.2 Noul Cod penal, cu aplicarea art.5 Cod penal, a condamnat pe inculpatul H. C., fiul lui A. și A., născut la data de 17.12.1968 în Mun. Tg. S., domiciliat în Mun. Tg. S., ..3, ., jud. C., posesor al CI . nr._ eliberat de SPCLEP Tg. S., CNP_, fără antecedente penale, la pedeapsa de 10 (zece) luni închisoare, pentru săvârșirea la data de 17.03.2013 a infracțiunii de lovire sau alte violențe.
În baza dispozițiilor art.71 alin.1 și alin.2 Cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64 alin. 1 litera „a”, Teza a II-a și lit.”b” Cod penal, pe durata de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.
În baza dispozițiilor art.81-82 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale pe durata de 2 (doi) ani și 10 (zece) luni, ce constituie termen de încercare.
În baza dispozițiilor art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale, a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.
A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
A admis în parte pretențiile civile formulate de partea civilă B. L., cu domiciliul în mun. Tg. S., .>
A obligat inculpatul la plata către partea civilă a daunelor materiale în sumă de 505,76 lei, si la 4.000 lei daune morale.
A respins restul pretențiilor, ca neîntemeiate.
A obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 220 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg.S., înregistrat sub nr.dosar penal_ al acestei instanțe a fost trimis în judecată inculpatul: H. C., fiul lui A. și A., născut la data de 17.12.1968 în Mun. Tg. S., domiciliat în Mun. Tg. S., ..3, ., jud. C., posesor al CI . nr._ eliberat de SPCLEP Tg. S., CNP_, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de:
- lovire sau alte violențe - faptă prevăzută și pedepsită de art.180 al 2 din Cod penal
În sarcina inculpatului s-a reținut faptul că în data de 17.03.2013, în jurul orelor 02-03 a agresat partea vătămată B. L., cauzându-i leziuni corporale ce au necesitat 11-12 zile îngrijiri medicale.
Din probatoriul administrat în cursul urmării penale se retine faptul că în data de 17.03.2013 în jurul orelor 02,00 partea vătămată B. L. împreună cu fratele său B. R. si soția acestuia B. R. s-au deplasat la clubul ,,FOR YOU,, din mun. Tg. S.. Ajungând în holul clubului, B. R. a fost abordată de numitul K. Z. care se afla în stare de ebrietate. Partea vătămată B. L. intervenind în apărarea cumnatei sale l-a apucat de haine pe K. Z. spunându-i să o lase în pace pe cumnata lui care era si însărcinată. Cei doi bărbați au început să se împingă, fără însă a se lovi, iar fratele părții vătămate, numitul B. R. a intervenit si el încercând să iasă afară din club pentru a clarifica situația.
În acel moment a intervenit inculpatul H. C., care prin surprindere l-a lovit cu pumnul de două ori în fată pe partea vătămată si l-a împins afară din club. După ce au iesit din incinta clubului, inculpatul i-a mai aplicat o lovitură, partea vătămată căzând la pământ. La intervenția fratelui părții vătămate, inculpatul l-a lovit si pe acesta după care i-a spus să-l ducă pe partea vătămată acasă. După producerea agresiunii partea vătămată a fost dusă cu mașina fratelui său la spital, unde după ce i s-au dat îngrijirile medicale, s-au deplasat la domiciliu.
Inculpatul prin declarația dată în cursul urmăririi penale a arătat că a intervenit pentru a aplana conflictul ivit ce s-a iscat între gruparea fam. B. si numitul K. însoțit de prietenii acestuia din urmă, arătând că frații B. fiind mai agresivi le-a dat afară din club. Totodată a negat faptul că ar fi lovit pe partea vătămată ori pe vreo altă persoană participantă la altercație.
Săvârșirea infracțiunii reținută în sarcina inculpatului a fost probată cu următoarele acte depuse: plângerea părții vătămate, declarațiile lui și ale inculpatului precum ale martorilor B. R., B. R., Hella Zoltanm K. Z. și B. A. precum cu CD-ul depus la dosar de numitul Hella Z..
Inculpatul în fata instanței nu a recunoscut săvârșirea faptei, arătând următoarea stare de fapt:
În data susmenționată fiind în interiorul barului, care asigura siguranța și ordinea în club, a fost chemat să iasă pe hol unde circa 15 persoane se îmbrânceau. În mijlocul grupului, i-a observat pe frații B. care săreau și strigau la oamenii care făceau parte din grupul lui K. Z.. Întrucât îi cunoștea pe frații B. ca persoane agresive, cu dificultate a reușit să îi scoată afară din incinta barului, negând cu desăvârșire faptul că l-ar fi lovit pe partea vătămată și explicând leziunile suferite de acesta cu faptul că probabil a fost lovit de către o altă persoană implicată în incident. Arată că a doua zi a scris SMS-ul părții vătămate deoarece fiind prieteni vechi i-a părut rău de cele întâmplate, însă prin aceasta nu a recunoscut vinovăția sa, pe care o neagă consecvent.
Martorii Hella Z., B. R. și B. R. au confirmat faptul că inculpatul, fără vreun motiv anume, prin surprindere i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnul în zona feței părții vătămate B. L., pe care l-a împins afară din club. În fata clubului l-a mai lovit odată, după care partea vătămată a căzut la pământ, iar fratele său intervenind în altercație a fost lovit si el de câtre inculpat, partea vătămată fiind transportat la Spital cu mașina fratelui său.
Prin declarația dată în instanță partea vătămată a relatat aceeași stare de fapt, arătând că a fost agresat de câtre inculpat, suferind leziunile dovedite prin Certificatul medical depus.
Martorul propus de inculpat, numitul S. C., care a lucrat în seara respectivă alături de inculpat în bar asigurând paza și ordinea, a învinovățit-o pe partea vătămată, în sensul că aceasta a vrut să se bată cu numitul K. Z.. A mai arătat că la solicitarea martorului a apărut inculpatul în vederea aplanării conflictului, conducând-o pe partea vătămată împreună cu inculpatul afară din discotecă, afirmând că acesta nu l-a lovit pe B. L..
Declarația martorului, care nu a putut identifica nicio persoană prezentă la incidentul produs, în mod surprinzător ca și om de pază neavând cunoștință nici despre lovirea părții vătămate, a fost apreciată ca nesinceră declarația acestuia, astfel a fost înlăturată, după cum s-a constatat ca fiind diferită de cea dată în cursul urmăririi penale.
Din coroborarea declarațiilor martorilor audiați atât în cursul urmăririi penale cât și în instanță, coroborând și cu mesajul trimis de inculpat prin SMS părții vătămate, prin care l-a rugat să nu depună denunț penal pentru cele întâmplate, arătând că îi pare rău și de obicei nu iese din fire atât de tare ( fila 37 ), precum cu Certificatul Medico-legal nr.472/A2/100 din 18 martie 2013, prin care părții vătămate în vederea vindecării leziunilor traumatice suferite i-au fost acordate 11-12 zile de îngrijiri medicale, instanța a reținut fără dubiu și cu intenție, săvârșirea la data de 17.03.2013 de câtre inculpatul H. C., a infracțiunii de lovire, astfel a constatat săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.180 alin.2 Vechiul Cod penal.
În urma intrării în vigoare la data de 1 februarie 2014 a Noului Cod penal, instanța a stabilit că infracțiunea de lovire sau alte violențe prevăzută de art.180 al.2 Cod penal, are corespondent în Noul Cod penal la art. 193 al.2 în care limitele de pedeapsă sunt aceleași și anume între 6 luni și 5 ani, ori amendă.
În temeiul art.5 Cod penal instanța a aplicat legea mai favorabilă, fapt cu care inculpatul s-a declarat de acord.
Instanța a analizat legea mai favorabilă în privința modalității de individualizare a executării pedepsei, care este mai favorabilă în Cod penal din 1969, fată de Cod penal în care se prevede alături de amânarea executării pedepsei, doar suspendarea sub supraveghere a executării acesteia.
În temeiul motivelor expuse instanța în baza art.181 al.1 Cod penal din 1969 - cu referire la art.193 al.2 Noul Cod penal, cu aplicarea art.5 Noul Cod penal, a condamnat inculpatul potrivit dispozitivului hotărârii.
La stabilirea și aplicarea acestei pedepse, sub aspectul cuantumului și sub aspectul modalității de executare, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.74 Cod penal, cu referire la art. 72 Cod penal din 1969, gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, circumstanțele reale de săvârșire mai sus arătate, si anume inculpatul fără un motiv anume astfel în mod cu totul nejustificat i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnul în zona fetei a părții vătămate, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, acesta nefiind cunoscut cu antecedente penale, prezentându-se cu ocazia urmării penale precum și în instanță, nedând însă dovadă de regret față de fapta săvârșită, pe care nu l-a recunoscut. Chiar pentru aceste motive instanța nu a putut aplica amânarea aplicării pedepsei.
Fiind la prima lui abatere de la legea penală, instanța a considerat că scopul reeducativ al pedepsei va putea fi atins și fără privare de libertate, termenul de încercare fiind îndestulător ca inculpatul să conștientizeze gradul de pericol social al faptei săvârșite și urmările acestora, iar pe viitor se va abține de la a mai săvârși fapte prevăzute de legea penală, si va da dovezi de îndreptare.
Întrucât partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 lei (2.000 lei daune materiale și 8.000 lei daune morale) conform art.14 Cod procedură penală, urmează ca instanța, în temeiul art. 346 Cod procedură penală, să se pronunțe și asupra acțiunii civile.
În dovedirea pretențiilor materiale a depus chitanțe în valoare totală de 120 lei, precum a dovedit pierderea suferită la locul de muncă în timpul concediului de boală în cuantum de 386 lei, reprezentând diferență salarială pentru perioada concediului medical efectuat în perioada 18.03-29.03.2013, conform adeveritei emise de . 98 ), si restul reprezentând cheltuieli de medicamente si 38 lei taxă certificat medico legal, astfel diferența de până la 2.000 lei solicitată, a rămas nedovedită, ca atare inculpatul va fi obligat la plata daunelor materiale în sumă de 505,76 lei.
În ce privește daunele morale, a fost acordată o sumă ce are menirea de a-i alinta . suferința psihică cauzată în urma loviturii primite, instanța neputând însă desprinde alterarea posibilităților de viată familială si socială a părții vătămate care ar impune primirea sumei solicitate de 8000 lei care ar constitui o îmbogățire fără just temei.
Ținând cont de faptul nedovedirii vreunei consecințe negative produse pe planurile vieții sociale ale părții civile, luând însă în considerare durata consecințelor și a intimității durerilor fizice și psihice cauzate, coroborat numărul redus de zile acordate și anume 11-12 zile, instanța a apreciat că suma de 4.000 lei cu titlu de daune morale, constituie o reparație echitabilă, suficientă a prejudiciului moral suferit de acesta.
Împotriva hotărârii menționate a declarat apel inculpatul, solicitând achitarea, apreciind că infracțiunea reținută nu există.
În motivare inculpatul a arătat că, în mod greșit, s-a interpretat acțiunea de intervenție, ca o faptă de natură penală, deoarece au fost ocrotite valorile sociale, s-a intervenit pentru a nu lăsa acel conflict să se transforme într-o bătaie de grup.
Față de principiul in dubio pro reo, inculpatul a solicitat achitarea.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma motivelor invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.417 alin.2 Cod procedură penală, curtea reține următoarele:
Starea de fapt a fost corect reținută pe baza probelor administrate, iar fapta inculpatului H. C., care în data de 17.03.2013, orele 2,00, a agresat-o pe partea civilă B. L., cauzându-i leziuni corporale ce au necesitat 11-12 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.180 alin.2 din Vechiul Cod penal.
Astfel, la data de 19.03.2013, partea vătămată B. L. a formulat plângere penală împotriva inculpatului H. C. dat fiind faptul că „în data de 17.03.2013, în timp ce se afla în Clubul For You din Tg.S. a fost lovit fără motiv de către acesta și a suferit leziuni traumatice ce au necesitat 11-12 zile îngrijiri medicale” (fila 4 dosar de urmărire penală), aspecte relatate și prin declarațiile date atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești.
Într-adevăr din certificatul medico-legal nr.472/A2/100 din 18.03.2013 emis de Serviciul de Medicină Legală C. rezultă că B. L. a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin loviri directe, repetate, cu corp dur contondent și au necesitat 11-12 zile de îngrijiri medicale și pot data din 17.03.2013 (fila 5 dosar de urmărire penală).
Așa cum rezultă din declarațiile martorilor B. R. și B. R. „numitul H. C. l-a lovit cu pumnul în față pe B. L. (…), l-a lovit cu pumnul o dată în nas pe fratele meu și acesta a căzut” (filele 20-22 dosar de urmărire penală, filele 25-26 dosar de urmărire penală, filele 92-93 dosarul Judecătoriei Tg.S.).
Prezent la fața locului a fost și martorul Hello Z. care a văzut când H. C. l-a lovit pe B. L. cu pumnii, acesta căzând jos (filele 28-29 dosar de urmărire penală, fila 68 dosarul Judecătoriei Tg.S.).
Potrivit art.103 alin.1 Cod procedură penală, probele nu au o valoare dinainte stabilită prin lege și sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză.
Ca atare, prin coroborarea probelor arătate, în mod legal acuzația a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă în acord cu alin.2 al articolului menționat, astfel că, în mod temeinic, s-a dispus condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art.180 alin.2 din Vechiul Cod penal.
Audiat fiind, inculpatul H. C. nu a recunoscut săvârșirea faptei, însă la data de 17.03.2013, orele 20,32, acesta i-a trimis persoanei vătămate un mesaj pe telefonul mobil „îmi pare rău pentru cele întâmplate, știu că nu a fost corect din partea mea, am auzit că faci demersuri, dar înainte de asta gândește-te bine pentru că îmi pare foarte rău deoarece de obicei nu mă comport în așa fel”,mesaj ce a fost fotografiat, întocmindu-se în acest sens o planșă fotografică (filele 31-36 dosar de urmărire penală).
Aceeași atitudine a avut-o inculpatul și cu martorul Hella Z., când în data de 16.04.2013 s-au întâlnit și i-a dat de înțeles că ar fi mai bine „să nu declare la poliție cele văzute de el”.
În atare împrejurări, cele relatate de martorul S. C., coleg de serviciu cu inculpatul în barul respectiv, nu poate conduce, prin coroborare cu cele declarate de apelant, la o altă stare de fapt decât cea reținută de către judecătorie, inculpatul a acționat cu forma de vinovăție cerută de lege, lovind pe B. L..
La data de 1.02.2014 au intrat în vigoare Codul penal și Codul de procedură penală, precum și legile de aplicare.
Potrivit art.5 Noul Cod penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Totodată, Curtea Constituțională a decis prin decizia nr.265/2014 că art.5 Noul Cod penal este constituțional numai în măsura în care nu permite combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.
În motivare, curtea a arătat că instanța de fond trebuia să confrunte fiecare lege penală aplicabilă cauzei acuzatului cu faptele specifice cauzei, cu scopul de a stabili care ar trebui să fie pedeapsa în cazul în care se aplică fie legea veche, fie cea nouă, iar apoi, după stabilirea pedepselor, să se aplice legea care este efectiv cea mai favorabilă acuzatului”.
În speță, infracțiunea prevăzută de art.180 alin.2 din Vechiul Cod penal se regăsește în art.193 alin.1 Noul Cod penal, care au același tratament sancționator (3 luni la 2 ani sau amenda).
În speță, este favorabilă legea veche, care permite suspendarea condiționată a executării pedepsei principale, dar și suspendarea pedepselor accesorii.
De altfel, pedeapsa principală aplicată de prima instanță a fost stabilită în raport de criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 Vechiul Cod penal (art.74 Noul Cod penal), respectiv circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, dar și cele referitoare la persoana inculpatului. Fără antecedente penale, inculpatul nu a recunoscut că l-a lovit pe B. L., deși probele menționate dovedesc săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.180 alin.2 Cod procedură penală, în acord cu opinia instanței de fond.
Fiind îndeplinite dispozițiile art.81 Vechiul Cod penal, o astfel de reglementare nefiind regăsită în noile dispoziții, în mod legal s-a aplicat Vechiul Cod penal.
Prin urmare, mențiunile din dispozitivul hotărârii apelate referitoare la art.193 alin.2 Cod penal sunt fără relevanță juridică, astfel că cele arătate prin motivele de apel sunt nefondate.
În considerarea celor dezvoltate mai sus, în baza art.421 alin.1 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul H. C. împotriva sentinței penale nr. 84/26.06.2014 a Judecătoriei Tg. S., pronunțată în dosar nr._, pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de inculpatul H. C. împotriva sentinței penale nr. 84/26.06.2014 a Judecătoriei Tg. S., pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Onorariul interpretului de limbă maghiară, în cuantum de 70 lei, se suportă din fondurile Ministerului Justiției.
Obligă inculpatul la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către partea civilă B. L..
Obligă inculpatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 14.10.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
A. D. A. M.
GREFIER
A. I. P.
Red.A.M/14.11.2014
Dact.A.I.P/19.11.2014/4 exemplare
Red.jud.fond F.C.F.
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... | Uz de fals. Art.323 NCP. Decizia nr. 199/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
