Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 6/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 13-01-2014 în dosarul nr. 7286/62/2013/a2
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 6/R DOSAR NR._
Ședința publică din data de 13 ianuarie 2014
Instanța constituită din:
- Completul de judecată CRU2
- Președinte - C. E. - judecător
- Judecător - M. G. L.
- Judecător - M. D.
- Grefier - O. S.
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public – A. P. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul A. V. împotriva încheierii de ședință din data de 08 ianuarie 2014, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 13.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod Procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul inculpat A. V., în stare de arest ( deținut în Penitenciarul C. ) asistat de apărătorul ales, av. B. M. G..
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Avocat ales B. M. G. depune la dosarul cauzei împuternicirea avocațială emisă pentru inculpatul A. V., la data de 13 ianuarie 2014.
Întrebat fiind, apărătorul ales al recurentului inculpat A. V., respectiv doamna av. B. M. G., învederează instanței că a luat legătura cu inculpatul aflat în stare de arest preventiv și i-a adus la cunoștință acestuia motivul prezenței sale la acest termen de judecată în fața Curții de Apel B., respectiv acela al judecării recursului pe care l-a declarat împotriva încheierii de ședință din data de 08 ianuarie 2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 13, prin care a fost menținută măsura arestării sale preventive.
Întrebate fiind, părțile declară că nu mai au cereri de formulat.
Având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare și, potrivit art. 38513 Cod procedură penală, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat ales B. M. G., având cuvântul pentru recurentul inculpat A. V., solicită admiterea recursului declarat de inculpat împotriva încheierii de ședință din data de 08 ianuarie 2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 13, casarea încheierii penale atacate și în urma rejudecării a nu se mai menține măsura arestării preventive în ceea ce-l privește pe inculpatul A. V.. Apreciază că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive la acest moment nu mai subzistă și nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a inculpatului. Consideră că la acest moment lăsarea în libertate a inculpatului A. V. nu ar impieta bunul mers al procesului penal, neexistând date certe că acesta s-ar sustrage de la cercetarea judecătorească. A se avea în vedere că potrivit art. 136 Cod procedură penală, scopul măsurilor preventive este acela de a asigura buna desfășurare a procesului penal și de a împiedica învinuitul sau inculpatul să se sustragă de la urmărirea penală ori de la judecată. În speța de față, inculpatul se va prezenta de fiecare dată când va fi chemat în fața instanțelor de judecată fără a împiedica în niciun fel bunul mers al procesului penal. A se observa că în cadrul încheierii penale atacate se reține că infracțiunea a fost comisă în urma unei altercații purtate în public între membrii a două familii vecine, că s-a săvârșit într-un loc public, făcându-se trimitere totodată la împrejurarea concretă în care s-a comis fapta, aspect asupra căruia dorește să se oprească și să îl aducă în atenția instanței de recurs. Precizează că inculpatul A. V. se afla în ziua de 29 septembrie 2013, data comiterii faptei, în oraș pentru a-și face cumpărăturile. Menționează că altercațiile la care face referire instanța de fond aveau loc de fapt între socrii inculpatului A. V. și familia părții vătămate B. O.. Aflându-se la cumpărături, inculpatul a fost sunat de familie să vină acasă întrucât partea vătămată B. O. încearcă să îl omoare pe socrul său. Inculpatul, intrând în curtea casei sale, a fost lovit în cap de partea vătămată B. O., care avea în mână un obiect, nu știe ce anume, umplându-se astfel de sânge, aspect care reiese de altfel și de la dosarul cauzei. Este evident că în acest context inculpatul a fugit și a luat un topor și dat fiind că partea vătămată a mai încercat să îi aplice o lovitură în zona capului, a lovit-o și el la rândul lui pe partea vătămată cu toporul în cap, aspect pe care l-a recunoscut. Consideră că această faptă a fost comisă de inculpat în stare de legitimă apărare, raportat la faptul că toate aceste evenimente s-au derulat în curtea lui, pe proprietatea sa, unde partea vătămată a pătruns fără a avea permisiunea. Chiar dacă se știe că la rromi casele sunt neîmprejmuite și se află una lângă alta, solicită a se ține cont de faptul că partea vătămată locuia mult mai în spate decât inculpatul respectiv la cel puțin 200-300 de metri. Așadar, singurul motiv pentru care partea vătămată a venit în curtea familiei inculpatului a fost evident acela de a se răzbuna. Prin urmare, nu se poate susține că aceste altercații puternice între cele două familii vecine l-au determinat pe inculpat să comită fapta și mai mult decât atât, că acesta avea de gând să se răzbune pe partea vătămată. Consideră că aceste aspecte nu se coroborează în cauză. A se observa că în prezentul dosar au fost audiate doar persoane din partea părții vătămate iar cele care au fost propuse de inculpat au fost amenințate. Învederează instanței că a aflat de la Poliția din S. faptul că la acest moment nu mai locuiește nimeni acolo unde stătea inculpatul, casei acestuia fiindu-i luate acoperișul și geamurile, cărora li s-a dat foc. Este foarte clar că este vorba despre o răzbunare puternică din partea părții vătămate B. O. chiar și în condițiile în care există pe rolul instanței de judecată prezentul dosar în care inculpatul A. V. este cercetat și judecat pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat. Consideră că în prezenta cauză nu sunt îndeplinite cerințele art. 143 Cod procedură penală raportat la art. 681 Cod procedură penală, nefiind incidente nici dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală. Chiar în condițiile în care ar fi dovedit faptul că inculpatul a comis această infracțiune de tentativă la omor calificat, pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani, apreciază că nu este îndeplinită cea de a doua teză a acestui art. 148 lit. f Cod procedură penală, respectiv cea referitoare la pericolul concret pentru ordinea publică. A se avea în vedere în acest sens faptul că inculpatul A. V. nu are antecedente penale, este o persoană care a lucrat până la data de 29 septembrie 2013 și și-a câștigat existența în mod cinstit chiar dacă nu cu forme legale, știut fiind faptul că foarte multă lume lucrează ca zilier, respectiv ca ciobani, cară lemne prin pădure etc. De asemenea, se știe foarte bine că cei de etnia inculpatului, în speță de etnie rromă, cei care sunt născuți pentru a face fapte penale comit astfel de fapte de mici or, inculpatul până la această vârstă nu a avut de a face cu legea penală, fiind un om liniștit. Totodată, solicită a se ține seama de faptul că inculpatul are trei copii minori în întreținere. Având în vedere toate aceste aspecte, apreciază că inculpatul A. V. poate fi judecat în stare de libertate fără a împiedica în niciun fel bunul mers al procesului penal. Pe cale de consecință, solicită admiterea recursului declarat de inculpatul A. V. împotriva încheierii de ședință din data de 08 ianuarie 2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 13, casarea încheierii penale atacate și în urma rejudecării a nu se mai menține măsura arestării preventive în ceea ce-l privește pe acest inculpat.
Reprezentanta Ministerului Public arată că toate aceste aspecte de fapt invocate de apărătorul ales al inculpatului în susținerea recursului declarat de acesta împotriva încheierii de ședință din data de 08 ianuarie 2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 13, sunt elemente care urmează a fi avute în vedere de instanță în condițiile unei eventuale individualizări judiciare a pedepsei. A se avea în vedere că fapta inculpatului A. V. în materialitatea ei există, îndeplinește condițiile infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea acestuia în judecată iar pericolul concret pentru ordinea publică există, fiind astfel îndeplinită și teza a II-a a art. 148 lit. f Cod procedură penală. Apreciază că în cauză sunt respectate și cerințele impuse de dispozițiile art. 143 Cod procedură penală. Având în vedere că este vorba de o infracțiune de mare violență, rămasă într-adevăr în faza tentativei, consideră că soluția dispusă în cauză de Tribunalul B. este una legală, temeinică iar recursul declarat de inculpatul A. V. împotriva încheierii de ședință din data de 08 ianuarie 2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 13, nefondat sens în care solicită respingerea acestuia.
Recurentul inculpat A. V., având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate. Precizează că are trei copii minori iar nevasta sa nu se descurcă cu creșterea acestora. Arată că dorește să se ducă acasă pentru a fi alături de familia sa și pentru a o ajuta. Menționează că se va prezenta ori de câte ori va fi chemat în fața organelor de urmărire penală sau a instanței de judecată.
CURTEA,
Constată că, prin încheierea din data de 08.01.2014 a Tribunalului B., s-a dispus în baza art. 300/2 Cod procedură penală raportat la art. 160/b alin. 1, 3 Cod procedură penală, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului A. V. zis V..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru comiterea infracțiunii de omor calificat în forma tentativei, faptă prevăzută de art. 20 alin. 1 Cod penal raportat la art. 174 alin. 1 raportat la art. 175 alin. 1 lit. i) din Codul penal, faptă ce constă în aceea că în data de 29 septembrie 2013, în jurul orei 1715, cu ocazia unei altercații purtate în public între membrii a două familii vecine, cu intenție, l-a lovit cu un topor în cap pe numitul B. O., în vârstă de 46 de ani, însă rezultatul mai grav, decesul victimei, nu s-a produs deocamdată din motive independente de voința autorului.
Arestarea preventivă a inculpatului s-a dispus de Tribunalul B. prin încheierea nr. 44 a ședinței Camerei de Consiliu din 30.09.2013, pentru incidența art. 136, art. 143 și art. 148 lit. f Cod procedură penală, măsura preventivă fiind menținută de instanța de judecată la sesizarea instanței în temeiul dispozițiilor art. 300/1 Cod procedură penală și ulterior, în temeiul dispozițiilor art. 300/2 Cod procedură penală.
Cât privește temeiurile pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive a inculpatului A. V. zis V., Tribunalul a observat că materialul probatoriu administrat până la acest moment confirmă îndeplinirea cerințelor art. 143 Cod procedură penală raportat la art. 68/1 Cod procedură penală, toate indiciile temeinice evidențiate în încheierea anterioară de menținere a arestării preventive menținându-se, până la acest moment nefiind administrate probe care să conducă la o interpretare diferită a situației de fapt .
În ceea ce privește temeiul prevăzut de art. 148 lit. f Cod Procedură Penală, în raport de stadiul procesual, situat înainte de începerea cercetării judecătorești care încă nu a debutat deoarece inculpatul a mai solicitat un termen pentru a analiza împreună cu apărătorul său ales posibilitatea agreării procedurii simplificate de recunoaștere a vinovăției, Tribunalul a reținut că acesta subzistă în continuare și nu a suferit nicio modificare prin trecerea timpului față de împrejurările concrete în care se presupune că s-au derulat evenimentele: în loc public, în prezența mai multor persoane, pe fondul unor neînțelegeri între două familii; valoarea socială lezată, modul în care inculpatul a ales să acționeze dat fiind numărul persoanelor implicate în starea conflictuală, urmările faptei penale constând în leziunile suferite de victima B. O. Sen. de 46 de ani – internat în spital în comă urmare a loviturii primite în cap cu un topor și care ca urmare a traumatismului suferit prin agresiune a necesitat pentru vindecare 50-55 zile de îngrijiri medicale, de leziunile care au pus viața victimei în primejdie și de atitudinea inculpatului - care imediat după prăbușirea victimei a fugit.
În acest moment procesual, situat înainte de începerea cercetării judecătorești, instanța de fond a apreciat, față de circumstanțele concrete ale stării de fapt cât și față de necesitatea apărării ordinii publice în mod efectiv, că o altă măsură preventivă nu ar fi proporțională cu scopul urmărit.
Împotriva acestei încheieri, a formulat recurs inculpatul A. V., care a solicitat admiterea recursului declarat împotriva încheierii pronunțată de Tribunalul B. la data de 08.01.2014, casarea soluției recurate și pe cale de consecință, judecarea sa în stare de libertate, având în vedere circumstanțele reale și personale ale sale
Analizând actele și lucrările dosarulu, instanța constată că recursul inculpatului nu este întemeiat, urmând a fi respins, pentru următoarele motive:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul B. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv inculpatul A. V. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i Cod penal.
În fapt, s-a reținut că în data de 29 septembrie 2013, în jurul orei 1715, cu ocazia unei altercații purtate în public între membrii a două familii vecine, cu intenție, A. V. zis V. l-a lovit cu un topor în cap pe numitul B. O., în vârstă de 46 de ani, însă rezultatul mai grav, decesul victimei, nu s-a produs deocamdată din motive independente de voința autorului.
Temeiul juridic al luării măsurii arestării preventive a inculpatului a fost art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Din datele cauzei se constată că temeiul avut în vedere de instanță la luarea acestei măsuri subzistă și în prezent.
Astfel, fapta de tentativă la infracțiunea de omor calificat pentru care este cercetat inculpatul A. V., violența exercitată asupra părții vătămate B. O. Sen. de 46 de ani, ce a condus la internarea acesteia în spital în comă, urmare a loviturii primite în cap cu un topor și care ca urmare a traumatismului suferit prin agresiune a necesitat pentru vindecare 50-55 zile de îngrijiri medicale, iar leziunile au pus viața victimei în primejdie, fiind de menționat și atitudinea inculpatului care, imediat după căderea victimei, a fugit.
Instanța are în vedere, de asemenea, natura valorilor sociale lezate prin acțiunea inculpatului, dar și impactul negativ pe care o astfel de faptă de mare violență îl produce în conștiința comunității în general și în special a comunității mici din care provin victima și inculpatul. Toate aceste elemente conduc instanța la concluzia ca lăsarea în libertate a inculpatului prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică.
Este adevărat că arestarea preventivă este într-adevăr o măsură excepțională însă, ținând seama de faptul că timpul scurs de la luarea măsurii se încadrează în noțiunea de termen rezonabil în înțelesul dat de interpretarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și de evoluția procedurii.
Potrivit dispozițiilor art. 136 Cod procedură penală, măsura arestării preventive se poate dispune luând în considerare scopul acesteia, în sensul că încauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu detențiune pe viață sau cu închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei, se poate lua față de acesta măsura arestării preventive, iar la alegerea măsurii se va avea în vedere și gradul de pericol social al infracțiunii, sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura.
Scopul măsurii arestării preventive, este acela de a asigura buna desfășurare a procesului penal sau pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la urmărire penală sau de la judecată; în speță, toate aceste ipoteze își găsesc, pe deplin, valabilitatea, în continuare. În sarcina inculpatului se reține săvârșirea unei infracțiuni grave, în cazul căreia trecerea timpului nu a fost de natură a diminua impactul negativ pe care faptele înseși le-au avut pentru comunitate, iar scopul urmărit în luarea măsurii arestului, respectiv desfășurarea în bune condiții a procesului penal, nu poate fi atins prin înlocuirea în ceea ce îl privește pe inculpat a măsurii arestului preventiv cu măsuri mai puțin restrictive de libertate.
Având în vedere condițiile concrete în care se impută inculpatului că ar fi comis fapta, prin violență, natura și gravitatea infracțiunii de omor calificat în forma tentativei, de care este acuzat și împrejurările în care se reține că ar fi fost comisă, se constată că inculpatul prezintă pericol concret pentru ordinea publică și se impune continuarea procesului penal cu acesta în stare de arest preventiv.
Cum temeiul prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală nu a suferit modificări, Tribunalul B. a constatat corect că nu se impune nici înlocuirea acestei măsuri preventive.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul A. V., deținut în Penitenciarul C., împotriva încheierii din data de 08.01.2014, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 13, pe care o menține.
În baza art. 192 alineat 2 Cod de procedură penală, obligă inculpatul la plata sumei de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.01.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. E. M. G. L. M. D.
GREFIER
O. S.
Red. M.L./10.02.2014
Dact. O.S./14.02.2014
3 exemplare
Jud. fond: D. M. G.
| ← Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 197/2014.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 599/2014.... → |
|---|
