Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 38/2014. Curtea de Apel BRAŞOV

Curtea de Apel BRAŞOV - Sentințe și decizii penale / 2014

Decizia nr. 38/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 24-01-2014 în dosarul nr. 240/62/2014/a1

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL B.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ NR. 38/R DOSAR NR._

Ședința publică din data de 24 ianuarie 2014

Instanța constituită din:

- Completul de judecată CRU4

- Președinte - A. D.

- Judecător - M. Ș.

- Judecător - C. E.

- Grefier - R. G.

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – M. R. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial B.

Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații AL Z. A., B. M., M. L. G., G. G. și P. I. R. împotriva Încheierii de ședință a Camerei de Consiliu din data de 20 ianuarie 2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 14.

Dezbaterile în cauză au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio-video, în sistem computerizat.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat Al Z. A. în stare de arest (deținut în Arestul I.P.J. B.) asistat de avocat ales V. N., recurentul inculpat B. M. în stare de arest (deținut în Arestul I.P.J. B.) neasistat, recurentul inculpat M. L. G. în stare de arest (deținut în Arestul I.P.J. B.) asistat de avocat ales T. S., recurentul inculpat G. G. în stare de arest (deținut în Arestul I.P.J. B.) asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat I. Lorenzia și recurentul inculpat P. I. R. în stare de arest (deținut în Arestul I.P.J. B.) asistat de apărătorul desemnat din oficiu V. A..

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Se constată că inculpatul B. M. nu are asistența juridică asigurată în condițiile în care asistența juridică este obligatorie.

Avocat T. S. arată că a luat legătura telefonic cu apărătorul ales al inculpatului B. M. și solicită a acorda acestuia un timp pentru a putea ajunge în instanță.

Instanța admite cererea formulată și dispune suspendarea ședinței de judecată până la ora 10,15 pentru a acorda răgaz apărătorului ales al inculpatului B. M. să ajungă în fața instanței.

La reluarea ședinței, la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat Al Z. A. în stare de arest (deținut în Arestul I.P.J. B.) asistat de avocat ales V. N., recurentul inculpat B. M. în stare de arest (deținut în Arestul I.P.J. B.) asistat de avocat ales C. G., recurentul inculpat M. L. G. în stare de arest (deținut în Arestul I.P.J. B.) asistat de avocat ales T. S., recurentul inculpat G. G. în stare de arest (deținut în Arestul I.P.J. B.) asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat I. Lorenzia și recurentul inculpat P. I. R. în stare de arest (deținut în Arestul I.P.J. B.) asistat de apărătorul desemnat din oficiu V. A..

Avocat T. S. depune la dosar împuternicirea avocațială de reprezentare pentru inculpatul M. L. G..

Întrebate fiind, părțile arată că nu au cereri sau chestiuni prealabile de formulat.

Având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare și, potrivit art. 38513 Cod procedură penală, acordă cuvântul la dezbateri.

Avocat ales V. N. pentru recurentul inculpat Al Z. A., solicită admiterea recursului declarat, casarea încheierii din data de 20.01.2014 pronunțată de Tribunalul B. și, rejudecând cauza, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive și cercetarea inculpatului în libertate, impunându-se obligația de a nu părăsi localitatea.

Arată că încheierea atacată are ca prim aspect timpul trecut de la data de la care s-a luat măsura preventivă și nu s-a diminuat impactul creat în societate de fapta comisă de către inculpați. Arată că inculpatul a fost reținut în data de 06.12.2014, trecând 49 de zile de când a fost privit de libertate, număr de zile ce poate fi apreciat sub aspect subiectiv. Dacă se are în vedere impactul pe care faptele comise și rezonanța avută în rândul opiniei publice, în sensul că oamenii și-ar aminti că inculpatul a comis această faptă și a fost arestat în data de 6 decembrie 2013, prin timpul trecut și a evenimentelor care s-au succedat ulterior, în opinia sa, acest impact s-a diminuat foarte mult, opinia publică nemaifiind interesată în momentul de față, în așa mare măsură, de fapta comisă de inculpat.

Arată că, dacă privim perioada de 49 de zile din punctul de vedere al inculpatului, această perioadă reprezintă foarte mult, atât din punct de vedere calendaristic cât și din punct de vedere emoțional, în sensul că în data de 6 decembrie, când a fost reținut, era ziua mamei sale, iar în data de 13 februarie este ziua tatălui său și toate sărbătorile de iarnă le-a petrecut în arest, astfel că această perioadă pentru inculpat a fost deosebit de grea și și-a putut da seama de consecințele deosebite pe care le-a avut pentru el faptele comise.

De asemenea, arată că un alt aspect al motivării este faptul că inculpatul ar reprezenta un pericol pentru ordinea publică, acest pericol rezultând din caracterul internațional al infracțiunii, din numărul de persoane implicate, pentru faptul că a introdus în țară cantitatea de droguri reținută prin rechizitoriu și această cantitate este mare. În opinia sa, instanța de fond, probabil a făcut o mică eroare, în sensul că ceilalți inculpați au introdus în țară drogurile și nu inculpatul, inculpatul doar a ajutat cu suma de aprox. 800 de euro pentru a putea să facă deplasarea în Italia. Menționează faptul că inculpatul nu a avut conexiuni în Italia și nu i-a îndrumat pe cei trei coinculpați, nu a dat nici un fel de indicații de unde să achiziționeze drogurile.

Referitor la caracterul internațional al faptei și la numărul de persoane, arată că acestea sunt elemente care țin de încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul va răspunde și arată că doctrina nu pune niciodată semn de egalitate între încadrarea juridică, gravitatea faptelor astfel cum este sancționată de lege și pericolul social pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului.

Cu privire la cantitatea de droguri reținută, în opinia sa nu este o cantitate deosebit de mare deși este o cantitate importantă, cantitatea de substanță nocivă din cantitatea care se reține că a fost introdus în țară, respectiv 1,200 g, fiind foarte mică, astfel că nocivitatea este redusă.

Arată că starea de detenție în Arest și penitenciar nu reprezintă medii care să conducă la reeducarea inculpaților și, mai ales al unui inculpat tânăr astfel cum este Al Z.. Mai arată că inculpatul a recunoscut pe tot parcursul urmăririi penale și a dat informații organelor de cercetare penală cu privire la fapta comisă și cu privire la alte fapte comise de inculpații față de care s-a făcut disjungerea în acest dosar.

În opinia sa, singura cale de a obține o pedeapsă mai mică, de a fi în libertate este aceea de a avea o poziție sinceră, poziție ce a fost adoptată de către acesta, însă ca urmare, se află în continuare în stare de arest și consideră că în acest moment i se poate acorda o șansă prin judecarea în libertate, în condițiile în care s-ar reține dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 și se va judeca în condițiile art. 3201 Cod procedură penală, drept pentru care punerea în libertate apare ca oportună la acest moment.

Avocat ales C. G. pentru recurentul inculpat B. M., solicită admiterea recursului declarat împotriva încheierii din data de 20.01.2014, casarea încheierii și, pe cale de consecință, revocarea măsurii arestării preventive și, în măsura în care se va aprecia că este necesară luării unei măsuri preventive, a se dispune înlocuirea cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

Arată că își însușește întru-totul argumentele expuse anterior de către apărătorul inculpatului Al Z., însă dorește să puncteze că durata este o chestiune relativă pentru orice persoană și în special pentru inculpatul pe care-l apără, fiind un tânăr care avea un rost, avea un loc de muncă stabil, în condițiile în care tatăl său a decedat și a rămas singur cu mama sa, având o relație apropiată, este evident că într-un moment nefericit și pentru singura dată a ales un drum greșit. Arată că o durată de timp chiar și relativă, privarea de libertate, chiar și pentru o singură zi, este un element cu consecințe dintre cele mai grave și, în opinia sa, menținerea sa în stare de arest nu este de natură să-l facă să înțeleagă mai mult decât a înțeles până la acest moment, care este gravitatea faptelor, ce înseamnă să încalci legea penală și să săvârșești o faptă ce te aduce astfel, în fața instanțelor de judecată.

Referitor la argumentul de natură obiectivă ce privește cantitatea de substanțe interzise introduse în țară și caracterul internațional și, organizat în același timp, al faptelor, solicită a se observa că sunt chestiuni ce țin de fondul cauzei.

Arată că pericolul social, astfel cum legiuitorul îl definește și-l are în vedere la norma specială de la art. 148 lit. f Cod procedură penală, în opinia sa se referă la cu totul altceva și nu la gravitatea faptei care se regăsește în limitele de pedeapsă, ci la un pericol social concret și anume, la riscul, probabilitatea ca, lăsat și pus în libertate, inculpatul să săvârșească noi fapte penale și solicită a observa că nu există nici un element care să releve o temere minimă în acest sens întrucât rechizitoriul a fost întocmit și dosarul este deja înaintat instanței de fond.

Totodată, arată că există toate elementele care să transmită convingerea că inculpatul nu va mai săvârși fapte penale, iar în ce privește prezumția de nevinovăție, arată că inculpatul nu este un infractor și nu este o persoană care să fie cunoscută ca având un comportament deviant de la regulile morale și sociale. În opinia sa, evident a fost o rătăcire, fapta nu este una de violență care, prin natura ei și în esență, să pună în pericol odinea publică, în sensul liniștii și armoniei în viața socială, astfel că nici în acest sens menținerea măsurii preventive nu este justificată.

Mai arată că inculpatul și-a recunoscut fapta, urmând ca instanța să aplice toate elementele circumstanțiere care vor determina în final pedeapsa pe care o merită, însă, la acest moment, solicită revocarea măsurii privative de libertate.

Avocat ales T. S. pentru recurentul inculpat M. L. G., în temeiul art. 3001 raportat la art. 160b alin. 22 Cod procedură penală, solicită admiterea recursului formulat.

Arată că nu va face referire la scopul procesului penal pe care este convins că instanța îl va analiza în măsura în care, lăsarea în libertate a inculpatului, ar fi primejduită și nici la temeiurile prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală, însă arată că dorește să pună în discuție încadrarea juridică din perspectiva existenței indiciilor temeinice prevăzute de art. 143 Cod procedură penală.

În ce privește latura obiectivă, elementul material al infracțiunii prevăzută de art. 3 din Legea nr. 143/2000, în opinia sa, nu există o distincție și, apreciază că infracțiunea, astfel cum a fost reținută, nu este dovedită, respectiv complicitate la infracțiunea prevăzută de art. 3 din Legea nr. 143/2000. Elementele materiale a acestei infracțiuni, respectiv introducerea, scoaterea sau importul, consideră că nu sunt întrunită și nu s-a făcut dovada că s-a dat un ajutor efectiv la săvârșirea acestei infracțiuni.

Arată că infracțiunea prevăzută de art. 3, se consumă în momentul în care aceste droguri sunt introduse în țară, ajutorul dat înainte sau în timpul săvârșirii infracțiunii trebuie să privească aceste aspecte, referitoare la introducerea în țară și acest ajutor trebuie să fie anterior sau concomitent, însă, consideră că nu există dovezi că s-a dat un ajutor concomitent sau anterior la săvârșirea acestei fapte.

De asemenea, având în vedere că elementul material sau procurarea acestor substanțe, nu este reținut ori inclusă în elementul material al infracțiunii prevăzută de art. 3, în opinia sa, dacă s-ar reține prin faptul că inculpatul a primit suma de 1000 de euro de la numitul V. M., acest fapt nu ar constitui complicitatea. În acest sens, arată că există o declarație din care s-ar putea trage concluzia că inculpatul ar fi oferit un sprijin moral la săvârșirea infracțiunii, însă nu se regăsește o argumentație în acest sens. Mai arată că din declarația inculpatului B. rezultă că, la sugestia inculpaților M. și G., s-a dus în Italia să schimbe autoturismul cu drogurile, aceasta ar putea constitui un sprijin în ce privește rezoluția infracțională a inculpatului B.. Însă, ajutorul pe care l-a dat, prevăzut de art. 26, în opinia sa, fără știință, pentru ridicarea unor sume de bani, ajutor pe care era necesar pentru că nu se puteau scoate sume mai mari decât sumele pe care le-au scos, nu poate constitui complicitate la infracțiunea prevăzută de art. 3 din Legea nr. 143/2000.

În ce privesc elementele materiale ale infracțiunii prevăzută de art. 10 din Legea 143/2000 privind organizarea, nu consideră că inculpatul a organizat în vreun fel infracțiunea de trafic internațional de droguri, atâta timp cât inculpații au căutat și bântuit câteva zile prin Italia pentru a găsi o sursă de unde să cumpere aceste droguri, în opinia sa, nu se poate reține faptul că au organizat o astfel de faptă, chiar dacă, oarecum a fost în preajma celor care au organizat o astfel de acțiune. Arată că, în chiar încheierea atacată se face referire la faptul că numitul A. zis ,,G.” a fost contactat de către Al Z., acesta purtând discuțiile cu el. Ori, în măsura în care nu se poate reține nici un fel de contact pe care să-l fi avut inculpatul M. în Italia pentru procurarea unor substanțe de risc, nu se poate considera că acesta a organizat această infracțiune.

De asemenea, arată că nu există indicii temeinice în sensul că ar fi condus operațiunea de trafic de droguri ori că ar fi finanțat această operațiune, astfel că din probele de la dosar rezultă că nu au avut bani suficienții și au sunat în țară de unde au primit sumele de bani necesare, astfel că, nu a finanțat această operațiune.

Chiar și în condițiile în care s-a reținut temeiul prevăzut de art. 136 pct. 8 Cod procedură penală faptul că inculpatul a mai săvârșit o infracțiune de tâlhărie, apreciază că, până nu se cunosc împrejurările în care a fost săvârșită, consideră că nu se poate reține sau individualiza măsura preventivă, existând prezumția de nevinovăție. Precizează că infracțiunea de tâlhărie a constat într-o intervenție verbală după un schimb de produse etnobotanice avute între complicele inculpatului vinovat și cei care vindeau aceste produse, instanța apreciind că această intervenție a fost menită să păstreze produsele, acuzația fiind adusă în sprijinul individualizării măsurii preventive.

Pentru aceste considerente, urmează ca instanța să aprecieze măsura preventivă care trebuie luată și solicită a se avea în vedere că, și în situația în care este analizat trecutul infracțional al inculpatului, există posibilitatea ca acesta să nu fi săvârșit fapta de care este acuzat.

Avocat oficiu I. Lorenzia pentru recurentul inculpat G. G., pune concluzii de admitere a recursului formulat în cauză de către acesta.

Arată că achiesează la concluziile formulate anterior de către apărătorii aleși ai inculpaților, cu privire la timpul scurs de la momentul arestării preventive sau cu privire la pericolul concret al faptelor săvârșite.

Cu privire la persoana inculpatului, arată că, s-a dovedit în mod concret că acesta a fost doar transportator de produse interzise fiind sancționat de lege, a recunoscut fapta, a regretat-o, însă consideră că, a continua a menține inculpatul în stare de arest preventiv, este practic un început de pedeapsă și care nu este în sprijinul prezumției de nevinovăție de care beneficiază inculpatul până la judecarea cauzei.

Față de faptul că a recunoscut săvârșirea faptei, de argumentul invocat potrivit căruia trebuie audiat un martor sub acoperire, apreciază că acest fapt nu are nici un fel de influență întrucât inculpatul nu ar putea influența în nici un fel pe acel martor, nu s-ar împiedica în nici un fel bunul mers al cercetării judecătorești dacă ar fi cercetat în stare de libertate.

Astfel, solicită admiterea recursului, revocarea măsurii preventive și înlocuirea măsurii cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea cu obligațiile ce se impun pentru a se asigura bunul mers al cercetării judecătorești.

Avocat oficiu V. A. pentru recurentul inculpat P. I. R., arată că achiesează la concluziile antevorbitorilor săi.

Arată că, într-adevăr inculpatul a săvârșit fapta în termenul de încercare al unor pedepse cu suspendare, însă solicită a se avea în vedere faptul că mama sa a suferit un atac de cord și, în opinia sa, prezența inculpatului lângă mama sa este obligatorie întrucât, boala de care suferă poate avea o înrâurire asupra sănătății și implicit, asupra psihicului inculpatului.

Totodată, solicită înlocuirea măsurii preventive a arestului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, având în vedere că încă nu s-a stabilit activitatea infracțională în cel privește, nu prezintă gradul de pericol social, nu se sustrage și nu încearcă să influențeze în vreun fel bunul mers al procesului penal.

Reprezentanta Ministerului Public, solicită a se constata că încheierea pronunțată de Tribunalul B. este legală și temeinică și a se dispune respingerea recursurilor formulate în cauză, ca fiind nefondate.

Arată că inculpații, mai puțin inculpatul P. I. R., au organizat introducerea pe teritoriul României a cantității de aproximativ 1200 g de cannabis, droguri ce urmau apoi să fie distribuite și comercializate. Coinculpatul Al Z. l-a contactat pe inculpatul P. I. R., începând distribuirea substanțelor stupefiante și dându-i acestuia 52 de grame de cannabis, în condițiile în care inculpatul P. se afla în termenul de suspendare sub supraveghere, în urma unei condamnări tot pentru trafic de droguri.

Față de susținerea potrivit căreia 49 de zile de arest sunt în măsură să înlăture interesul pe care opinia publică îl are vis-a-vis de faptele pe care le-au săvârșit inculpații, arată că inculpații au organizat trafic internațional de droguri, au început traficarea acestor droguri care în final ajungeau în stradă, chiar la persoane minore, astfel cum s-a reținut în cauză, dosarul fiind înaintat Tribunalului pentru Minori și Familie în care sunt cercetate alte persoane și în care s-a făcut dovada faptului că de la inculpatul Al Z. ajungeau droguri la alți inculpați, spre vânzare. Așadar, apreciază că impactul asupra opiniei publice nu este nicidecum micșorat, fiind unul major.

Mai arată că, de asemenea, s-a apreciat că 1200 g de cannabis, nu este o cantitate deosebit de mare, însă, în opinia sa, având în vedere că la o tranzacție de droguri, de regulă se tranzacționează o cantitate de 1 – 2 g, apreciază că 1200 de grame reprezintă o cantitate deosebit de mare.

În ce-l privește pe inculpatul M. L. G., față de susținerile apărării potrivit cărora la acest moment este arestat preventiv în mod nelegal, neexistând niciun fel de indicii temeinice care să justifice presupunerea rezonabilă a săvârșirii faptelor pentru care este trimis în judecată, arată că, lăsând la o parte faptul că analiza indiciilor temeinice a fost analizată de mai multe instanțe de judecată, având în vedere că s-a dispus trimiterea în judecată, apreciază că sunt probe de săvârșirea faptelor. În acest sens, arată că prin întregul material probatoriu s-a dovedit că acesta s-a deplasat în Italia pentru a cumpăra cannabis, a primit bani pentru a achiziționa cantitatea de cannabis, s-a întâlnit cu vânzătorul căruia i-a remis suma totală de 2000 de euro și există probe clare care atestă faptul că s-a ocupat de organizarea traficului internațional de droguri și că a dat ajutor concret pentru ca acestea să fie introduse în țară.

Față de susținerea potrivit căreia faptele săvârșite de către inculpați nu sunt infracțiuni de violență și, ca atare nu justifică privarea de libertate îndelungată, apreciază că, deși nu sunt săvârșite cu violență aceste fapte sunt mai grave, având în vedere consecințele nefaste pe care le au drogurile asupra sănătății persoanelor.

Totodată, arată că circumstanțele personale invocate de către apărare nu sunt în măsură să prevaleze în fața interesului public pe care încearcă să-l apere prin susținerea faptului că se impune în continuare privarea de libertate a inculpaților. Arată că, mai mult, împrejurarea că inculpații au recunoscut săvârșirea faptelor, acest fapt va ajuta pe inculpați să se prevaleze de anumite dispoziții legale care le sunt favorabile, însă nu va putea să înlăture pericolul concret pe care-l reprezintă pentru ordinea publică.

Pentru toate aceste considerente solicită respingerea recursurilor declarate în cauză de către inculpați.

Inculpatul Al Z. A., având ultimul cuvânt, arată că fapta comisă a fost un incident în viața sa pe care-l regretă foarte mult și solicită judecarea sa în stare de libertate, obligându-se să nu mai comită niciodată vreo abatere.

Inculpatul B. M., având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta comisă și solicită a fi judecat în libertate.

Inculpatul M. L. G., având ultimul cuvânt, arată că nu se simte vinovat de fapta pentru care este cercetat întrucât nu a știut de ce merg coinculpații în Italia. Solicită să fie judecat în stare de libertate întrucât are un copil de patru luni care are nevoie de el.

Inculpatul G. G., având ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate și arată că, fiind singurul care deține permis auto și având un loc de muncă stabil, nu ar mai fi plecat în Italia dacă ar fi știut de la început despre ce este vorba.

Inculpatul P. I. R., având ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea instanței soluția ce se va da.

CURTEA

Asupra recursurilor penale de față:

Prin încheierea de ședință din data de 20.01.2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 14 s-a menținut, în temeiul art. 300/1 alin. 1, 3 Cod procedură penală, măsura arestării preventive a inculpaților AL Z. A., B. M., M. L.-G., G. G., P. I.-R..

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Ministerul Public P. de pe lângă ICCJ DIICOT Serviciul Teritorial B. din data de 15.01.2004 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților:

- AL Z. A. - fiul lui Zaher și N., născut la data de 14.06.1993 în Damasc, Siria, domiciliat în municipiul B., ., ., posesor al C.I. . nr._ eliberată de SPCLEP B., CNP._, pentru săvârșirea infracțiunilor de:

  • „organizarea traficului internațional de droguri de risc” prevăzută de art.10 raportat la art.3 alin.1 din Legea nr.143/2000;
  • „complicitate la trafic internațional de droguri de risc” prevăzută de art.26 din Codul penal raportat la art.3 alin.1 din Legea nr.143/2000;
  • „trafic de droguri de risc” prevăzută de art. 2 alin.1 din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal (6 acte materiale);
  • cu aplicarea art.33 lit.a din Codul penal.

- B. M. – fiul lui M. și M., născut la data de 20.07.1984 în B. județul B., domiciliat în B., ., ., apt.19, județul B., posesor al CI . nr._ eliberată de SPCLEP B., CNP._, pentru comiterea infracțiunilor de:

  • „organizarea traficului internațional de droguri de risc” prevăzută de art.10 raportat la art.3 alin.1 din Legea nr.143/2000;
  • „complicitate la trafic internațional de droguri de risc” prevăzută de art.26 din Codul penal raportat la art.3 alin.1 din Legea nr.143/2000;
  • cu aplicarea art.33 lit.a din Codul penal.

- M. L.-G. – fiul lui I. și E., născut la data de 18.02.1974 în orașul Rîșnov, județul B., domiciliat în orașul Râșnov, ., ., județul B., posesor al C.I. . nr._ eliberată de SPCLEP Râșnov, CNP._, cercetat pentru comiterea infracțiunile de:

  • „organizarea traficului internațional de droguri de risc” prevăzută de art.10 raportat la art.3 alin.1 din Legea nr.143/2000;
  • „complicitate la trafic internațional de droguri de risc” prevăzută de art.26 din Codul penal raportat la art.3 alin.1 din Legea nr.143/2000;
  • cu aplicarea art.33 lit.a din Codul penal;
  • cu aplicarea art.37 lit.a din Codul penal.

- G. G. – fiul lui G. și V., născut la data de 14.03.1984 în B. județul B., domiciliat în B., ., ..A, apt.17, județul B., posesor al CI . nr._ eliberată de SPCJEP B., CNP._, cercetat pentru comiterea infracțiunile de:

  • „organizarea traficului internațional de droguri de risc” prevăzută de art.10 raportat la art.3 alin.1 din Legea nr.143/2000;
  • „trafic internațional de droguri de risc” prevăzută de art.3 alin.1 din Legea nr.143/2000;
  • „trafic de droguri de risc” prevăzută de art. 2 alin.1 din Legea 143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal (2 acte materiale);
  • cu aplicarea art.33 lit.a din Codul penal și

- P. I.-R. – fiul lui I. și M., născut la data de 29.12.1988 în B. județul B., domiciliat în B., ..38, ..B, apt.5, județul B., posesor al CI . nr._ eliberată de SPCLEP B., CNP._, pentru comiterea infracțiunii de „trafic de droguri de risc” prevăzute de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000.

În actul de sesizare s-a reținut următoarea stare de fapt

În perioada 03.12. – 05.12.2013, Al Z. A. împreună cu B. M., M. L.-G. și G. G. au organizat introducerea pe teritoriul României a cantității de aproximativ 1,2 kg cannabis.

În acest scop, B. M., M. L.-G. și G. G. s-au deplasat în Italia și au ținut în permanență legătura cu Al Z. A. prin convorbiri telefonice sau prin comunicații purtate pe Internet.

Astfel, Al Z. A. a reușit să convină cu A. G. V., aflat în Italia, achiziționarea cantității de 1,2 kg cannabis.

După primele discuții, B. M. și M. L.-G. s-au întâlnit la rândul lor în Italia cu A. G. V. și acesta le-a comunicat că are nevoie de suma de 2000 euro pentru achiziționarea drogurilor.

În vederea obținerii sumei de bani, B. M. a discutat atât cu Al Z. A. cât și cu martorul V. M., căruia i-a solicitat 2000 euro, sub pretextul că intenționează să-și repare mașina, care suferise o defecțiune în Italia.

Conform celor convenite, B. M. a primit 1000 euro, iar M. L.-G. a primit 1000 euro, ambele sume fiind transmise de către martorul V. M..

După recepționarea banilor, în seara de 03.12.2013, B. M., M. L.-G. și G. G. s-au întâlnit cu A. G. V., căruia i-au remis suma de 2000 euro. Cel din urmă, însoțit de B. M., s-a deplasat până la o locație din apropiere și, în schimbul sumei de 2000 euro, a achiziționat cantitatea de 1,2 kg cannabis.

Existența drogurilor în geanta adusă de A. G. V. a fost constatată de B. M., care a deschis geanta și a verificat personal pachetele cu droguri, lăsând apoi geanta în posesia lui A. G. V..

În ziua de 04.12.2013, sacoșa conținând coletele cu cannabis a fost predată de către A. G. V. lui G. G., acesta din urmă fiind însoțit de B. M. și M. L.-G. la momentul respectiv.

În acest cadru s-a stabilit că drogurile vor fi introduse în România de către G. G. și vor fi distribuite ulterior, iar sumele de bani obținute urmau a fi împărțite între toți cei implicați, A. G. V. având de încasat o sumă de bani cu care G. G. îi era anterior dator.

G. G. s-a deplasat cu un autocar Atlassib pe ruta R.-B., în intervalul 04-05.12.2013, introducând în România cantitatea de 1,2 kg cannabis.

După ce a ajuns în B., G. G. l-a contactat telefonic și s-a întâlnit cu Al Z. A., căruia i-a remis cantitatea de 841,7 grame cannabis.

Restul cantității de aproximativ 359 grame a fost păstrată de către G. G. și ascunsă în interiorul unui hidrant aflat pe holul imobilului din B., ..115, unde locuia fără forme legale în același apartament cu A. G. V..

În cadrul cercetărilor a fost identificată și ridicată această din urmă cantitate de cannabis.

Pe coletul cu aproximativ 359 grame cannabis ridicat din hidrantul aflat vizavi de ușa locuinței lui G. G. au fost identificate urmele papilare aparținând lui B. M., G. G. și Al Z. A. (rapoartele de constatare tehnico-științifică de natură dactiloscopică nr._/19.12.2013, nr._/19.12.2013, nr._/19.12.2013 ale IPJ B. – Serviciul Criminalistic).

Conform raportului de constatare tehnico-științifică de natură chimică nr._/20.12.2013 întocmit de Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor, Precursori din cadrul IGPR, în probele de 165,6 grame și 194,3 grame (total aproximativ 359 grame) s-a pus în evidență delta 9 tetrahidrocannabinol, substanță psihotropă biosintetizată de planta Cannabis.

După primirea drogurilor, Al Z. A. s-a deplasat în mai multe locuri din municipiul B., încercând să distribuie substanțele stupefiante. Astfel, s-a întâlnit cu P. I.-R. în parcarea din zona mall-ului „Unirea” și i-a dat cantitatea de 52,8 grame cannabis.

Restul cantității de 788,9 grame cannabis a fost ascunsă de către Al Z. A. în subsolul imobilului în care locuiește.

Cu ocazia perchezițiilor domiciliare efectuate în cursul zilei de 06.12.2013, la domiciliul lui Al Z. A. și în apropierea locuinței lui P. I.-R. a fost identificată și ridicată atât cantitatea de cannabis păstrată în subsolul imobilului lui Al Z. A. cât și cea traficată către P. I.-R..

Conform raportului de constatare tehnico-științifică de natură chimică nr._/10.12.2013 întocmit de Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor, Precursori din cadrul IGPR, a rezultat că în probele de 561,7 grame și 227,2 grame (total 788,9 grame) și proba de 52, 8 grame a fost pus în evidență delta 9 tetrahidrocannabinol, substanță psihotropă biosintetizată de planta Cannabis.

În ziua de 06.12.2013, B. M. și M. L.-G. au revenit cu un autocar al firmei Saiz-Tours pe ruta R., Italia – B., România, fiind reținuți cu ocazia sosirii în municipiul B..

În ceea ce privește încadrarea faptelor descrise în drept, procurorul a considerat că faptele inculpatului AL Z. A., care în perioada 03.12. – 05.12.2013, împreună cu alte persoane, a organizat introducerea cantității de aproximativ 1,2 Kg cannabis pe teritoriul României;l-a sprijinit și a promis că va distribui drogurile introduse pe teritoriul României de către G. G. iar în perioada octombrie – noiembrie 2013, a vândut în baza aceleiași rezoluții infracționale și în mod repetat, în 4 împrejurări, cantitățile de câte 20 grame cannabis, către D. R.-R., la prețul de 20 lei/gram, obținând suma totală de 1600 lei, în noaptea de 05/06.12.2013, a vândut cantitatea de 52,8 grame cannabis către P. I.-R., iar în data de 06.12.2013, a deținut la domiciliu cantitatea de 788,9 grame cannabis, în vederea distribuirii ulterioare întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de:

  • „organizarea traficului internațional de droguri de risc” prevăzută de art.10 raportat la art.3 alin.1 din Legea nr.143/2000;
  • „complicitate la trafic internațional de droguri de risc” prevăzută de art.26 din Codul penal raportat la art.3 alin.1 din Legea nr.143/2000;
  • „trafic de droguri de risc” prevăzută de art. 2 alin.1 din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal (6 acte materiale);
  • cu aplicarea art.33 lit.a din Codul penal.

Faptele inculpatului B. M., care în perioada 03.12.2013 – 05.12.2013, împreună cu alte persoane, a organizat introducerea cantității de aproximativ 1,2 Kg cannabis pe teritoriul României, l-a sprijinit cu o sumă de bani pe G. G. pentru ca acesta să introducă drogurile de risc pe teritoriul României,întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de:

  • „organizarea traficului internațional de droguri de risc” prevăzută de art.10 raportat la art.3 alin.1 din Legea nr.143/2000;
  • „complicitate la trafic internațional de droguri de risc” prevăzută de art.26 din Codul penal raportat la art.3 alin.1 din Legea nr.143/2000;
  • cu aplicarea art.33 lit.a din Codul penal.

Faptele inculpatului M. L.-G., care în perioada 03.12.2013 – 05.12.2013, împreună cu alte persoane, a organizat introducerea cantității de aproximativ 1,2 Kg cannabis pe teritoriul României,l-a sprijinit cu o sumă de bani pe G. G. pentru ca acesta să introducă drogurile de risc pe teritoriul României,întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de:

  • „organizarea traficului internațional de droguri de risc” prevăzută de art.10 raportat la art.3 alin.1 din Legea nr.143/2000;
  • „complicitate la trafic internațional de droguri de risc” prevăzută de art.26 din Codul penal raportat la art.3 alin.1 din Legea nr.143/2000;
  • cu aplicarea art.33 lit.a din Codul penal;
  • cu aplicarea art.37 lit.a din Codul penal.

Faptele inculpatului G. G., care în perioada 03.12. – 05.12.2013, împreună cu alte persoane, a organizat introducerea cantității de aproximativ 1,2 Kg cannabis pe teritoriul României, la data de 05.12.2013, a introdus pe teritoriul României cantitatea de aproximativ 1,2 Kg cannabis, în noaptea de 05/06.12.2013, i-a remis lui Al Z. A. cantitatea de 841,7 grame cannabis, iar la data de 06.12.2013 a deținut în locul pentru hidrant aflat în fața ușii apartamentului închiriat în imobilul din B., ..115, cantitatea de 359 grame cannabis, în vederea punerii în circulație, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de:

  • „organizarea traficului internațional de droguri de risc” prevăzută de art.10 raportat la art.3 alin.1 din Legea nr.143/2000;
  • „trafic internațional de droguri de risc” prev. de art.3 alin.1 din Legea nr.143/2000;
  • „trafic de droguri de risc” prevăzută de art. 2 alin.1 din Legea 143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal (2 acte materiale;
  • cu aplicarea art.33 lit.a din Codul penal.

Fapta inculpatului P. I.-R., care în noaptea de 05/06.12.2013, a primit de la Al Z. A. cantitatea de 52,8 grame cannabis, pe care a deținut-o în vederea distribuirii ulterioare, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de „trafic de droguri de risc” prev. de art.2 alin.1 din Legea 143/2000, cu aplicarea art.37 lit.a din Codul penal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul tribunalului la data de 16.01.2014.

Verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv sub puterea căreia se află inculpații la sesizarea instanței, potrivit dispozițiilor art 300 ind 1 Cod procedură penală, tribunalul a reținut următoarele:

Prin ordonanțele procurorului din data de 06 decembrie 2013, a fost începută urmărirea penală și ulterior a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de inculpații Al Z. A., B. M., M. L.-G., G. G. și P. I.-R. și apoi a fost extinsă acțiunea penală, inculpații fiind trimiși ulterior în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor mai sus expuse.

Inculpaților le-a fost adusă la cunoștință acuzația în prezența avocaților aleși sau desemnați din oficiu.

Arestarea preventivă a inculpaților s-a dispus prin încheierea de ședință a Camerei de Consiliu din data de 07.12.2013 a Tribunalului B. pronunțată în dosarul penal nr._ pentru existența temeiului prevăzut de art.148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, fiind emise în baza acestei încheieri pe numele inculpaților mandate de arestare preventivă pentru o durată de câte 29 de zile cu începere de la data 07.12.2013 și până la 04.01.2014 inclusiv. Ulterior, prin încheierea din data de 30.12.2013 a Tribunalului B. menținută prin încheierea penală nr.1/R/2014 a Curții de Apel B. s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpaților Al Z. A., B. M., M. L.-G., G. G., P. I.-R. cu câte 30 de zile începând cu data de 05.01.2014 până la data de 03.02.2014 inclusiv.

În ceea ce privește legalitatea măsurii arestării preventive tribunalul a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 136 Cod Procedură Penală, măsura arestării preventive se poate dispune luând în considerare scopul acesteia, în sensul că încauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu detențiune pe viață sau cu închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei, se poate lua față de acesta măsura arestării preventive iar la alegerea măsurii se va avea în vedere și gradul de pericol social al infracțiunii, sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura.

Potrivit dispozițiilor art. 148 Cod Procedura Penala, măsura arestării preventive se poate dispune și menține față de cel cercetat penal, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 Cod Procedură Penală adică dacă sunt probe sau indicii temeinice că persoana față de care se ia măsura a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și există una din situațiile prevăzute de art. 148 Cod Procedura Penala.

Măsura arestării preventive a fost luată față de inculpați cu respectarea normelor procesuale și a garanțiilor privitoare la asigurarea drepturilor inculpaților.

Cât privește temeiurile pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive a inculpaților anterior menționați, instanța a constatat că se mențin toate indiciile temeinice evidențiate pe larg în încheierile prin care s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților, respectiv prelungirea duratei arestării preventive, încheieri supuse controlului judiciar al Curții de Apel B..

Nu există la acest moment elemente de natură să conducă la o interpretare diferită a situației de fapt avută în vedere la momentul arestării.

Sunt incidente în continuare dispozițiile art. 143 Cod procedură penală, față de toți cei cinci inculpați. În apărare, inculpatul M. L. G. a contestat întrunirea condițiilor art. 143 Cod procedură penală, afirmând că arestarea sa a fost una nelegală, deoarece la momentul luării măsurii arestării preventive, față de el nu ar fi existat nici un indiciu temeinic, câteva apărând ulterior, ca urmare a luării măsurii. Instanța de fond a constatat că, față de toți cei cinci inculpați, au existat indicii temeinice, în sensul cerințelor art. 143 Cod procedură penală, și există în prezent probe care să susțină bănuiala legitimă că aceștia ar fi săvârșit infracțiunile de care sunt acuzați.

În acest sens, s-au avut în vedere mijloacele de probă, administrate în condiții de legalitate, pe parcursul urmăririi penale, până la acest moment, fără a nesocoti prezumția de nevinovăție care dăinuie până la pronunțarea unei soluții definitive de condamnare.

Contrar celor afirmate de către inculpatul M. L. G., astfel de indicii au existat încă de la luarea măsurii arestării preventive, ele s-au consolidat pe parcursul evoluției fazei de urmărire penală, fiind nefondată susținerea acestui inculpat, în sensul că, măsura preventivă ar fi nelegală.

La acest moment procesual, nu se impune o analiză amănunțită a mijloacelor de probă administrate în cauză, dar nici stabilirea vinovăției inculpaților, aceste două operațiuni juridice, urmând a fi efectuate la momentul soluționării pe fond a cauzei.

Sub aspectul temeiniciei măsurii tribunalul a constatat că dispozițiile art 148 lit f Cod procedură penală sunt incidente în continuare în cauză. Sub aspectul condițiilor subiective ale acestui text legal este de menționat faptul că, pericolul, materializat în acțiunile ilicite imputate inculpaților, pentru ordinea publică, prezintă și la acest moment un caracter concret, al unei amenințări reale, iar nu un caracter generic, context în care avem în vedere natura infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații, gradul ridicat de pericol social, abstract dar și concret al acestor fapte penale, materializat în circumstanțele reale care conturează modul concret de derulare a stării de fapt, îndeosebi cantitatea mare de drog introdusă pe teritoriul României, faptul că fiecare dintre inculpați a avut un rol în fenomenul infracțional descoperit de organele de cercetare penală în prezenta cauză, urmările faptelor care s-ar fi putut produce prin efecte deosebit de nocive asupra sănătății și chiar asupra vieții persoanei, datele care îi caracterizează pe inculpați în sensul că deși au adoptat până la acest moment o poziție de recunoaștere a faptelor, nici unul nu a înțeles până la acest moment impactul activității infracționale pentru societate, aspect de atitudine care justifică riscul pentru comunitate al posibilității săvârșirii cu ușurință de noi fapte penale, nu în ultimul rând antecedentele penale ale inculpaților M. și P. care au săvârșit faptele în termenul de încercare al unor pedepse cu suspendare aplicate de instanțe de judecată.

Raportat la circumstanțele reale ale faptelor, la cele personale ale inculpaților mai sus evidențiate, dar și la scopul pentru care s-a dispus măsura preventivă sub puterea căreia se află inculpații tribunalul a apreciat că, timpul petrecut de inculpați în stare de arest preventiv nu a atins o durată rezonabilă față de modul de instrumentare a cauzei, trecerea timpului neafectând în forma diminuării sau înlăturării, efectele temeiului prevăzut de art.148 lit. f Cod procedură penală.

În ceea ce privește cererile formulate de inculpați privind înlocuirea măsurii preventive cu o alta mai puțin restrictivă de libertate, tribunalul a reținut următoarele

Inculpatul Al Z. A. a arătat că la acest moment procesual, măsura arestării preventive nu se mai impune a fi menținută deoarece, temeiurile de arestare, respectiv dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală s-au schimbat, impunându-se înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. În sprijinul acestei solicitări, inculpatul a invocat atitudinea de recunoaștere a faptelor de care este acuzat, faptul că a petrecut o perioadă suficientă de timp, în arest preventiv, în care a conștientizat gravitatea acuzațiilor, dar și împrejurarea că dorește să se pregătească de examenul de bacalaureat. Acest inculpat a arătat că singurul argument, în sensul menținerii sale în arest preventiv este cantitatea mare de droguri, însă acesta nu poate fi un temei suficient pentru menținerea sa în stare de arest preventiv.

Inculpatul B. M. a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive, arătând că faza de urmărire penală este finalizată și nu există date din care să rezulte că lăsat în libertate ar influența normala desfășurare a procesului penal. A mai arătat că regretă săvârșirea faptelor de care este acuzat, că provine dintr-o familie legal constituită și avea un loc de muncă, înainte de a fi arestat preventiv. A arătat și faptul că activitatea inculpaților trebuie analizată în mod individual contribuția sa fiind una nu atât de semnificativă.

Inculpatul M. L. G. a invocat faptul că, măsura arestării a fost luată în mod nelegal deoarece la momentul dispunerii nu existau indicii temeinice în sensul art. 143 Cod procedură penală, astfel că s-ar fi impus revocarea măsurii, iar în subsidiar a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea întrucât nu există date din care să rezulte că lăsat în libertate ar influența normala desfășurare a procesului penal.

Inculpatul G. G. a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea, arătând că temeiul ce a stat la baza luării măsurii s-a diminuat. În acest sens, inculpatul a solicitat să se țină seama de contribuția sa la activitatea infracțională, respectiv, faptul că el a fost un simplu cărăuș.

Inculpatul P. I. R. a solicitat revocarea măsurii arestului, întrucât scopul pentru care a fost luată măsura a fost acela de a împiedica inculpații să se sustragă urmăririi penale care în prezent este finalizată și nu există date din care să rezulte că lăsat în libertate ar influența normala desfășurare a procesului penal. A mai invocat și perioada de timp ce s-a scurs de la luarea măsurii arestului preventiv, perioadă ce a contribuit la diminuarea temeiului de arestare prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală, a menționat că a recunoscut de la început ceea ce a făcut a condus organele de anchetă la locul depozitării drogurilor, subliniind că de la început nu a cunoscut conținutul pachetului pe care i l-a dat Al Z. A.

În primul rând, tribunalul a constatat că, de la data arestării preventive a celor cinci inculpați și până la sesizarea instanței a trecut o perioadă scurtă de timp, care nu este în măsură să diminueze temeiul de arestare prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală, inculpații fiind arestați la data de 7 decembrie 2013.

Având în vedere aceasta dar și gravitatea acuzațiilor aduse inculpaților, nu se poate reține așa cum susțin inculpații că temeiul de arestare prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală s-ar fi diminuat și ar impune înlocuirea măsurii arestului preventiv.

Pericolul social concret pe care îl reprezintă lăsarea în libertate a inculpaților decurge din coroborarea următoarelor elemente:- circumstanțele concrete în care se reține că inculpații ar fi săvârșit infracțiunile, respectiv, caracterul internațional al infracțiunii de trafic de droguri pentru inculpații Al Z. A., B. M., M. L. G., G. G., numărul de persoane care s-a implicat în această activitate infracțională de care sunt acuzați inculpații. Inculpatul Al Z. A. este acuzat că ar fi introdus în țară o cantitate mare de droguri, aspect care reliefează pericolul social concret pe care îl prezintă acest inculpat, dacă la acest moment ar fi lăsat în libertate. La acestea se adaugă și faptul că ceilalți inculpații B. M., M. L. G., G. G. au organizat introducerea în țară a cantității de droguri mai sus - arătată de către inculpatul Al Z. A., aspect ce a condus la întărirea deciziei infracționale. Totodată, această împrejurare legată de cantitatea foarte mare de droguri introdusă în țară, de numărul persoanelor care s-au organizat în acest sens și care au distribuit-o, nu face altceva decât să reliefeze încă o dată pericolul social concret pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaților.

Într-adevăr, inculpatul P. I. R. este acuzat de comiterea unei singure infracțiuni de trafic de droguri, deci o activitate infracțională mai redusă decât a celorlalți inculpați, însă legătura menținută cu inculpatul Al Z. A., gravitatea faptei și consecințele aceleia, dar și perioada scurtă de timp ce a trecut de la luarea măsurii arestării preventive, conduc instanța de recurs la concluzia că și în privința acestui inculpat este necesară menținerea în continuare în stare de arest preventiv.

Pentru cele mai sus expuse, raportat și la momentul procesual în care se află cauza, tribunalul a constatat că se impune în continuare menținerea stării de arest preventiv a inculpaților.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs, în termen legal, inculpații AL Z. A., B. M., M. L.-G., G. G., P. I.-R. care au solicitat instanței casarea încheierii și, în rejudecare, să se dispună cercetarea lor în stare de libertate.

În motivarea recursului său inculpatul AL Z. A. a solicitat să fie cercetat în stare de libertate întrucât timpul scurs în arest a diminuat impactul asupra opiniei publice a faptelor sale. A recunoscut faptele comise, le regretă. Caracterul internațional al faptelor comise și numărul de persoane participante la activitatea infracțională țin de încadrarea juridică a faptelor și nu pot constitui temeiuri suficiente pentru menținerea inculpatului în stare de arest. Contribuția inculpatului la comiterea faptelor constă în ajutor financiar, el nu a introdus propriu-zis droguri în țară. Cantitatea de droguri traficată este una importantă, dar substanța nocivă conținută de aceste droguri este una redusă. Scopul procesului poate fi atins și prin cercetarea inculpatului în stare de libertate. Solicită, în subsidiar înlocuirea măsurii arestării cu o măsura restrictivă de libertate

În motivarea recursului său inculpatul B. M. a arătat că regretă faptele comise, nu va mai comite alte infracțiuni, faptele nu sunt săvârșite cu violență, caracterul internațional al faptelor comise și numărul de persoane participante la activitatea infracțională țin de încadrarea juridică a faptelor și nu pot constitui temeiuri suficiente pentru menținerea inculpatului în stare de arest, inculpatul n are antecedente penale, scopul procesului penal poate fi atins și prin cercetarea inculpatului în stare de libertate deoarece dosarul se află deja în faza de judecată.. Solicită, în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării cu o măsura restrictivă de libertate .

În motivarea recursului său inculpatul M. L.-G. arată că nu există dovezi suficiente pentru a se putea reține existența indiciilor temeinice în sensul art. 143/1 Cod procedură penală că inculpatul a săvârșit infracțiunile prevăzute de art.3 și art. 10 din L143/2000, nu există dovezi cu privire la implicarea sa în traficul de droguri, în organizarea activității infracționale, el doar a primit 1000 de euro de la martorul V. ceea ce nu dovedește nimic, posibilul procurator al drogurilor în Italia A. a fost contactat de Al Z.. Solicită să fie cercetat în stare de libertate.

În motivarea recursului său inculpatul G. G. a solicitat înlocuirea măsurii arestării cu o măsura restrictivă de libertate arătând că timpul scurs în arest este suficient, măsura arestării riscând să se transforme anticipat în pedeapsă ceea ce ar încălca prezumția de nevinovăție. El a recunoscut faptele și le regretă, buna desfășurare a procesului penal nu este împiedicată de lăsarea în libertate a inculpatului, martorul sub acoperire neputând fi influențat

În motivarea recursului său inculpatul P. I.-R. solicită înlocuirea măsurii arestării cu o măsura restrictivă de libertate arătând că probele administrate în cauză nu lămuresc care este contribuția inculpatului la comiterea faptelor, are o situație familială deosebită, mama sa a suferit un atac de cord.

Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate, văzând și dispozițiile art.3856 alin.3 Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate în cauză pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a apreciat în mod corect că, în raport de probatoriul administrat până la acest moment procesual, luând în considerație declarațiile inculpaților, ale martorilor, notele de redare a interceptărilor, procesele verbale de percheziție întrunite condițiile prevăzute de art. 143/1 și art. 68/1 Cod procedură penală privind bănuiala rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați Desigur vinovăția inculpaților va putea fi reținută dacă există probe certe, după epuizarea întregului probatoriu ce se impune a fi administrat, însă există în acest moment o bănuială legitimă că inculpații ar putea fi autori al faptelor de care sunt acuzați, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 143/1 și art. 68/1 Cod procedură penală, cu respectarea, desigur, a prezumției de nevinovăție de care inculpații beneficiază, până la soluționarea definitivă a cauzei conform art. 5/2 Cod procedură penală, art. 23 alin 11 din Constituție și art. 6 par 2 din CEDO .

Prima instanță a apreciat corect că temeiul prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală subzistă există dovezi certe cu privire la pericolul pe care-l prezintă pentru ordinea publică cercetarea în stare de libertate a inculpaților.

Luând în considerație jurisprudența constantă a CEDO care a statuat că pericolul pentru ordinea publică trebuie motivat de instanțe prin prisma existenței unor dovezi concrete, pertinente si suficiente și nu în mod teoretic abstract (cauzele R., M., C. vs. România, cauza Letellier vs. Franța ) Curtea constată că, în cauza de față, dovezile concrete ale pericolului public al cercetării inculpaților în stare de libertate există pentru următoare considerente

Inculpații sunt acuzați de fapte grave reținându-se, în esență, că au organizat traficul internațional de droguri de risc, trafic de droguri de risc prevăzute de art. 3, 10 din Legea nr. 143/2000. Aceste aspecte justifică reținerea existenței temeiului de arestare prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală, pericolul public al faptei inculpaților care au atacat un agent al autorității statului aflat în exercițiul atribuțiunilor de serviciu, impunând o reacție promptă din partea autorităților pentru restabilirea ordinii de drept încălcate. Trecerea unui termen de 50 de zile de la încarcerarea inculpaților nu a diminuat acest pericol și senzația de neliniște și insecuritate produsă comunității prin fapta inculpaților, impunându-se privarea în continuare de libertate a inculpaților. Lipsa antecedentelor penale ale unora dintre inculpați, situația lor familială și integrarea lor în societate înaintea comiterii faptei nu pot conduce la cercetarea lor în stare de libertate dată fiind gravitatea faptelor .

Menținerea arestării inculpaților se impune în interesul bunei desfășurări a procesului penal conform art. 136 Cod procedură penală.

Față de cele arătate, fiind întrunite condițiile reținerii prevederilor art. 143 raportat la art. 148 lit. f Cod procedură penală și art. 300/1 alin. 1, 3 Cod procedură penală, instanța de fond a apreciat în mod corect că se impune privarea, în continuare, de libertate a inculpaților prin prelungirea măsurii arestării acestora, sens în care Curtea va respinge recursurile formulate și va menține încheierea recurată.

Față de cele arătate, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații AL Z. A., B. M., M. L.-G., G. G., P. I.-R. împotriva încheierii de ședință din data de 20.01.2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 14 pe care o va menține.

Văzând și dispozițiile art. 189, art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații Al Z. A., B. M., M. L. G., G. G., P. I. R. împotriva Încheierii din data de 17.01.2014 pronunțată în dosarul nr._ 14 al Tribunalului B. pe care o menține.

În baza art. 189 Cod procedură penală onorariul avocaților din oficiu pentru inculpații G. G. și P. I. R. în sumă de câte 100 de lei fiecare se avansează din fondurile Ministerului Justiției și se include în cheltuielile judiciare.

În baza art. 192 alin 2 Cod procedură penală obligă inculpații Al Z. A., B. M., M. L. G. la plata a câte 100 de lei fiecare și pe inculpații G. G. și P. I. R. la plata a câte 200 de lei fiecare reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 24.01.2014.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

A. D. M. Ș. C. E.

GREFIER

R. G.

Red..A.D./28.03.2014

Tehnored..R.G./31.03.2014/7ex.

Jud.fond.A.C.T.

← Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 66/2014. Curtea de Apel BRAŞOV  Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 38/2014. Curtea de Apel BRAŞOV