Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 61/2014. Curtea de Apel BRAŞOV

Curtea de Apel BRAŞOV - Sentințe și decizii penale / 2014

Decizia nr. 61/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 14-05-2014 în dosarul nr. 716/1372/2013/a8

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL B.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ NR. 61/C DOSAR NR._

Ședința publică din data de 14 mai 2014

Instanța constituită din:

- Completul de judecată CFJCP 29:

PREȘEDINTE – M. G. L. – judecător de cameră preliminară

- Grefier - D. B.

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public – C. I. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D. – S. Teritorial B.

Pe rol fiind soluționarea contestațiilor formulate de inculpații L. A. N., M. V. M., S. I. B. și P. I. I. împotriva încheierii de ședință din data de 8 mai 2014 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie B. în dosarul penal nr._ 13.

Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul inculpat L. A. N. asistat de avocat V. N., apărător ales, contestatorul inculpat M. V. M. asistat de avocat B. I., apărător din oficiu, contestatorul inculpat P. I. I. asistat de avocat C. V., apărător ales și contestatorul inculpat S. I. B. asistat de avocat N. I., apărător ales.

Procedura de citare este îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Întrebate fiind, părțile declară că nu mai au alte cereri de formulat.

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și, în temeiul dispozițiilor art. 388 Cod procedură penală, acordă cuvântul la dezbateri.

Avocat V. N., pentru contestatorul inculpat L. A. N., solicită admiterea contestației formulată împotriva încheierii Tribunalului pentru Minori și Familie B. prin care s-a respins cererea de revocare, respectiv de înlocuire a măsurii arestării preventive, iar în cadrul rejudecării să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu una dintre măsurile preventive prevăzute la art. 202 alin.4 lit.b, d Cod procedură penală.

La unul din termenele fixate la instanța de fond a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive întrucât infracțiunea de trafic de minori nu este probată, în legătură cu infracțiunea de șantaj două dintre părțile vătămate au arătat că inculpatul nu a participat la comiterea acesteia, astfel că singura infracțiune care poate fi reținută în sarcina inculpatului este infracțiunea de trafic de persoane.

În încheierea atacată se arată faptul că inculpatul a avut o activitate infracțională deosebită, ori atâta timp cât cercetarea judecătorească nu a fost începută nu se poate reține activitatea infracțională deosebită, principiul prezumției de nevinovăție nefiind răsturnat.

Cere a se avea în vedere că în prezentul dosar au fost cercetați și trimiși în judecată 19 inculpați dintre care doar cinci mai se află în stare de arest preventiv, ori dacă în privința inculpaților aflați în stare de libertate nu s-a pus problema de a influența martorii sau părțile vătămate din prezenta cauză nici în ceea ce îl privește pe inculpatul L. A. N. nu se poate pune o astfel de problemă, interesul său fiind acela de a-și dovedi nevinovăția.

Susține că în nicio încheiere instanța de fond nu a avut în vedere împrejurarea că inculpatul nu și-a văzut copilul de nouă luni, iar mama acestuia este imobilizată la pat urmare unui accident.

În opinia sa perioada de timp pe care inculpatul a petrecut-o în arest preventiv este suficientă pentru ca acesta să realizeze gravitatea faptelor comise, termenul rezonabil a fost depășit iar ecoul faptelor comise de inculpat s-a diminuat odată cu trecerea timpului.

Conchide solicitând înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar sau a arestului la domiciliu, oricare dintre aceste măsuri fiind suficiente pentru atingerea scopului propus.

Avocat B. I., pentru contestatorul inculpat M. V. M., solicită admiterea contestației. Apreciază că la acest moment procesual temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și nu există alte temeiuri care să justifice menținerea în continuare a inculpatului în stare de arest preventiv. Perioada de timp petrecută de inculpat în arest preventiv se circumscrie unui termen rezonabil, iar pericolul social a fost diminuat prin trecerea timpului.

Avocat C. V., pentru contestatorul inculpat P. I. I., invederează instanței că este singurul inculpat din acest dosar care la data comiterii faptei era minor, împrejurare care nu a fost avută în vedere nici în actul de sesizare a instanței și nici în încheierile vizând măsurile preventive. În sarcina inculpatul se rețin două infracțiuni de trafic de persoane în condițiile în care ambele fapte ar fi fost comise în anul 2012 anterior împlinirii de către inculpat a vârstei de 18 ani.

În ce privește infracțiunea de șantaj se reține că ar fi fost săvârșită în formă continuată în perioada 2012-2013 fiind epuizată la vârsta la care inculpatul era încă minor. Cere a se avea în vedere că din declarația părții vătămate I. rezultă un singur episod referitor la inculpatul P. I. I. care data din anul 2010 în sensul că acest inculpat a fost într-adevăr prezent la bar însă nu a exercitat acte de violențe ceilalți inculpați au fost cei care l-au agresat.

Într-adevăr minoritatea nu este o chestiune care să aibă o influență majoră asupra stării de arest preventiv însă trebuie analizată prin prisma cuantumului pedepselor care i s-ar putea aplica inculpatului.

Față de perioada de timp în care inculpatul se află în stare de arest preventiv apreciază că această stare tinde a deveni o anticipare a pedepsei închisorii astfel încât solicită admiterea contestației și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar.

Avocat N. I., pentru contestatorul inculpat S. I. B., solicită admiterea contestației și revocarea măsurii arestării preventive. Cere a se avea în vedere că din înscrisurile existente la dosar rezultă că inculpatul avea reședința în Italia și în momentul în care a aflat că unul din membrii acestui așa zisului grup a fost arestat a înțeles să vină în România. Inculpatul este cercetat și trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc, pe care a recunoscut-o în sensul că a remis o cantitate de substanțe inculpatului G. arestat în altă cauză, însă la dosar nu există vreo dovadă a introducerii drogurilor pe teritoriul României.

În opinia sa starea de arest preventiv este inechitabilă în comparație cu ceilalți inculpați care sunt judecați în stare de libertate. Mai mult fapta pentru care inculpatul a fost condamnat anterior nu atrage starea de recidivă, inculpatul fiind reabilitat de drept.

La aprecierea gradului de pericol social instanța urmează să aibă în vedere și circumstanțele de ordin familial faptul că tatăl inculpatul suferă de cancer, a fost supus până în prezent la două intervenții chirurgicale și există convingerea că dacă inculpatul ar fi judecat în stare de libertate nu ar încălca obligațiile ce i-ar fi impuse.

În subsidiar în situația în care se va considera necesară o măsură preventivă solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar sau a arestului la domiciliu.

Reprezentantul parchetului solicită în temeiul dispozițiilor art. 425/1 alin. 7 pct. 1 lit.b Cod procedură penală respingerea contestațiilor formulate de inculpați.

În legătură cu precizarea făcută în apărare că inculpații sunt arestați de 9 luni cere a se avea în vedere că faza urmăririi penale a fost finalizată într-un termen relativ scurt raportat la complexitatea cauzei, inculpații au fost trimiși în judecată pe vechea procedură, iar ulterior au intervenit modificările legislative când o parte dintre inculpați au fost puși în libertate, acestea fiind motivele pentru care până în prezent nu s-a început cercetarea judecătorească.

De asemenea s-a susținut că inculpatul P. I. I. a comis două dintre fapte înainte de împlinirea vârstei de 18 ani, aspect cu privire la care a pus concluzii la un termen de judecată în sensul că, fiind vorba de o infracțiune continuată, trebuie avut în vedere momentul în care infracțiunea a fost epuizată, moment situat ulterior împlinirii de către inculpat a vârstei de 18 ani. Totodată cere a se avea în vedere antecedentele penale ale inculpatului chiar dacă faptele au fost comise înainte de împlinirea vârstei de 18 ani; atitudinea anterioară face parte din istoricul inculpatului care nu poate fi ignorată.

Cu privire la inculpatul L. A. N. din actele existente la dosar reiese că inculpatul a avut un rol esențial în comiterea faptelor ce fac obiectul prezentului dosar.

Pentru toate aceste considerente solicită respingerea contestațiilor formulate de inculpați și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică.

Contestatorul inculpat L. A. N., având ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate întrucât este arestat de 9 luni și menținerea în continuare în stare de arest preventiv tinde să se transforme într-o pedeapsă privativă de libertate. Susține că faptele comise nu există, au fost inventate de procurori, iar în situația în care va fi judecat în stare de libertate va respecta toate obligațiile ce îi vor fi impuse.

Contestatorul inculpat M. V. M., având ultimul cuvânt, își însușește concluziile apărătorului său.

Contestatorul inculpat P. I. I., având ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate, urmând să respecte obligațiile ce îi vor fi impuse.

Contestatorul inculpat S. I. B., având ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate pentru a avea posibilitatea să aibă grijă de tatăl său care a suferit mai multe intervenții chirurgicale și este singur acasă.

CURTEA

Deliberând, asupra contestațiilor de față:

Constată că prin încheierea din ședință publică din data de 08.05.2014 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie B. s-au respins ca nefondate cererile de revocare, respectiv înlocuire, a măsurii arestării preventive a inculpaților L. A.-N. deținut în Penitenciarul C. în baza mandatului de arestare preventivă nr.29/08.08.2013 emis de Tribunalul pentru Minori și Familie B.; P. D.-A. deținut în Penitenciarul C. în baza mandatului de arestare preventivă nr.36/08.08.2013 emis de Tribunalul pentru Minori și Familie B.; S. I.-B. deținut în Penitenciarul C. în baza mandatului de arestare preventivă nr.46/15.08.2013 emis de Tribunalul pentru Minori și Familie B.; P. I.-I. deținut în Penitenciarul C. în baza mandatului de arestare preventivă nr.38/08.08.2013 emis de Tribunalul pentru Minori și Familie B. și M. V.-M. deținut în Penitenciarul C. în baza mandatului de arestare preventivă nr.44/08.08.2013 emis de Tribunalul pentru Minori și Familie B.;

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul pentru Minori și Familie B. a reținut că prin încheierea din 17.12.2013, rămasă definitivă, pronunțată în dosarul nr._ 13, a fost menținută arestarea preventivă a inculpaților L. A.-N., P. I.-L., A. I.-C., P. D.-A., S. I.-B., P. I.-I., M. V.-M., R. M.-I., Podosu Stroița-C., B. I.-M., D. I.-M. și A. G..

Prin încheierea din 10.02.2014, în procedura de cameră preliminară, tribunalul a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive și a menținut starea de arest preventiv a inculpaților L. A.-N., P. D.-A., S. I.-B., P. I.-I., M. V.-M..

De asemenea, prin încheierea din 10.02.2014 s-a constatat că reținerea în cauză a infracțiunii prevăzute de art.8 din Legea nr.39/2003 nu mai poate constitui temei al menținerii/insituirii măsurilor preventive, tribunalul raportându-se numai la celelalte presupuse infracțiuni reținute în sarcina inculpaților prin actul de inculpare, pentru motivele expuse pe larg în cuprinsul încheierii sus-menționate. Cu toate acestea, în ceea ce privește celelalte presupuse infracțiuni imputate inculpaților, modalitatea de săvârșire a acestora prin formarea unei grupări predispuse la activități infracționale constituie un element circumstanțial care prezintă relevanță în ceea ce privește modalitatea de individualizare a măsurilor preventive.

Prin încheierea din 06.03.2014, rămasă definitivă prin respingerea contestației, s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive și s-a menținut starea de arest preventiv a inculpaților L. A.-N., P. D.-A., S. I.-B., P. I.-I. și M. V.-M..

Prin încheierea din 25.03.2014, ora 11, rămasă definitivă prin respingerea contestațiilor s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive și s-a menținut starea de arest preventiv a acelorași inculpați.

Prin încheierea din 25.03.2014, ora 13, au fost respinse cererile și excepțiile formulate de către mai mulți inculpați, în ceea ce privește legalitatea sesizării instanței și legalitatea administrării probelor și efectuării actelor de către organele de urmărire penală, s-a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății.

Prin încheierea penală nr.16/CP/15.04.2014, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel B. a respins contestația formulată împotriva încheierii de mai sus, aceasta rămânând definitivă; în consecință, dosarul a fost înaintat instanței de judecată, stabilindu-se primul termen de judecată în prezenta cauză pentru data de 08.05.2014.

Prin încheierea din 22.04.2014, instanța de judecată, în temeiul art.208 al.2 Cod procedură penală a constatat legalitatea și temeinicia și a menținut arestarea preventivă a inculpaților L. A. N., P. D.-A., S. I.-B., P. I.-I. și M. V.-M..

Cu privire la cererile de revocare/înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de inculpații L. A. N., S. I.-B., P. I.-I. și M. V.-M., tribunalul a constatat că, în conformitate cu art.242 al.1, 2 Cod procedură penală, măsura preventivă dispusă în cauză poate fi revocată numai atunci când au încetat temeiurile care au determinat-o sau au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii, ori, după caz, aceasta poate fi înlocuită cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului sau inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.

În speță, s-a constatat că de la data de 22.04.2014 și până în prezent nu s-au produs modificări ale temeiurilor care au determinat menținerea măsurii preventive și nu au intervenit împrejurări noi relevante cu privire la aceasta, neimpunându-se nici revocarea și nici înlocuirea măsurii arestării preventive.

Astfel cum a făcut-o și prin încheierile anterioare, instanța a reținut că din actele și lucrările dosarului, în acest stadiu procesual, în privința inculpatului L. A. N. se conturează o suspiciune rezonabilă privind săvârșirea infracțiunilor de „șantaj” în formă continuată(art194 al.1 din fostul Cod penal, art.207 al.3 NCP), „trafic de persoane” în formă continuată (art.12 al.1, 2 lit.a din Legea nr.678/2001, art.210 NCP) și „trafic de minori”(art.13 al.1,2,3 din Legea nr.678/2001, art.207 NCP), în privința inculpatului S. I.-B. există o suspiciune rezonabilă privind săvârșirea infracțiunii de „trafic de droguri de risc”(art.2 al.1 din Legea nr.143/2000) și „complicitate la trafic internațional de droguri de risc”(art.26 din fostul Cod penal -art.48 NCP-rap. la art.3 al.1 din Legea nr.143/2000), în privința inculpatului P. I.-I. se conturează o suspiciune rezonabilă privind presupusa săvârșire a infracțiunilor de „șantaj” în formă continuată – art.194 al.1 din fostul Cod penal (actualmente art.207 al.3 C.p.) cu art.41 al.2 și art.37 lit.a din fostul Cod penal și „trafic de persoane”, prev. de art.12 al.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001(în prezent art.210 al.1 C.p.), iar în privința inculpatului M. V.-M. se conturează suspiciunea rezonabilă privind săvârșirea infracțiunii de „trafic de persoane”, prev. de art.12 al.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001 (în prezent art.210 al.1 C.p.) cu aplicarea art.37 lit.b din fostul Cod penal.

În acest sens, tribunalul a avut în vedere că declarațiile martorilor și ale părților vătămate, notele de convorbiri telefonice, procesele verbale întocmite cu prilejul cumpărărilor autorizate de droguri alcătuiesc un ansamblu probator de natură a convinge un observator obiectiv că inculpații s-au implicat în fapte ce pot constitui infracțiunile care le sunt reținute în sarcină prin rechizitoriu. De asemenea, probele existente la dosar conturează în mod rezonabil bănuiala obiectivă că inculpații ar fi acționat în mai multe rânduri conjugat, colaborând între ei, în diferite formule, la săvârșirea unor presupuse fapte prevăzute de legea penală, ceea ce, chiar dacă nu mai este automat de natură să atragă o incriminare de sine stătătoare, constituie un element circumstanțial important în ceea ce privește periculozitatea presupusei activități infracționale și posibilitatea reintegrării imediate în comunitate a inculpaților.

S-a arătat că în cauză există date suficiente pentru a contura împotriva inculpaților cel puțin o bănuială obiectivă și rezonabilă privind săvârșirea presupuselor infracțiuni menționate mai sus, în modalitatea descrisă prin actul de inculpare. Într-o enumerare concisă, se rețin, în principal, în acest sens declarațiile martorilor cu identitate protejată privind faptul că inculpatul L. A. N. împreună cu inculpații A. I. C., P. I.-L., P. I. I., P. D. A. recrutau fete minore și majore pe care le obligau să întrețină relații sexuale contra cost în România, Italia, Germania și Elveția, declarația părții vătămate O. I. C., care susține că R. M. ține legătura cu L., iar acesta, la rândul său, are fete care se prostituează pentru el și privind faptul că partea vătămată Repa E. era supravegheată de inculpata P. A. M. din dispoziția inculpatului L. A.. Partea vătămată O. I. C. reclamă că ea însăși a fost recrutată prin inducere în eroare de inculpatul R. care i-a oferit diferite sume de bani, mâncare și țigări, susținând că dorește să se căsătorească cu ea, intenția inculpatului fiind însă aceea de a o transporta în Elveția în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituției, la acest moment declarațiile părții vătămate nefiind infirmate prin alte mijloace probă.

Tribunalul a mai reținut aspectele relatate de către partea vătămată Obarzanek Titow Agnieszka, în care aceasta a arătat că profitând de starea sa de vulnerabilitate inculpatul L. A. ar fi obligat-o la practicarea prostituției, activitate din care inculpatul a obținut sume de bani. În această activitate de practicare a prostituției de către această parte vătămată ar fi fost implicat și inculpatul M. V. M..

Cu referire la inculpatul L. A., din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă bănuiala obiectivă că acesta, împreună cu coinculpații P. I. L. și P. I. I. obișnuiau să săvârșească acțiuni de intimidare asupra unor părți vătămate care administrau localuri, prin distrugerea unor bunuri din localuri, terase ale localurilor, făceau consumație și treceau la amenințări când li se cerea să achite nota de plată, finalitatea gesturilor lor fiind aceea de a nu plăti nimic(a se vedea declarația martorei B. A.).

În ceea ce-l privește pe inculpatul S. I. B., alături de coinculpații V. I., Mandiu D., Panazean G. S. și P. D.-I. există de asemenea mijloace de probă la dosar care indică că aceștia ar fi fost implicați și ar fi colaborat în activități legate de traficul de droguri, elemente care se desprind din notele de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpați, procesele verbale întocmite cu prilejul cumpărărilor autorizate de droguri, procesul-verbal întocmit la data de 24.06.2013 cu prilejul depistării inculpatului G. H.-M. având asupra sa mai multe bucăți de substanță solidă de culoare maro, cu aspect de rezină, raportul de constatare tehnico-științifică nr._ din 27 iunie 2013 al Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul IGPR, din care rezultă că substanța solidă depistată asupra inculpatului G. H.-M. este rezină de cannabis și cântărește 184,09 grame (volumul I, fila 321-325), precum și procesul-verbal întocmit cu ocazia percheziției la domiciliul inculpatului Panazean. De asemenea, tribunalul a avut în vedere mai multe note de redare a convorbirilor telefonice(spre exemplu conversațiile telefonice purtate de către inculpatul P. D.-I. cu inculpatul G. H.-M. la data de 24.06.2013, convorbirile telefonice dintre acest ultim inculpat și numitul G. I.-C.), precum și declarațiile martorei cu identitate protejată „M.”.

Cu referire la temeiurile măsurii arestării preventive, instanța a avut în vedere că acestea au fost inițial dispozițiile art 148 lit f Cod procedură penală în cazul inculpaților L. A. N., P. D. A., P. I. I., M. V. M., R. M. I., Podosu Stroița C.,, A. G., B. I. M., D. I. M. și P. I. L. și art. 148 lit. a și f Cod procedură penală în cazul inculpatului S. I. B..

Prin încheierea din 10.02.2014 s-a constatat că, în urma intrării în vigoare a noului Cod de procedură penală, față de infracțiunile cu privire la care există în privința inculpaților arestați în cauză o suspiciune rezonabilă, astfel cum au fost menționate mai sus, sunt aplicabile în cauză prevederile art.223 al.2 Cod procedură penală Prin urmare, instanța a analizat situația fiecărui inculpat în parte prin prisma criteriilor prevăzute de teza finală a al.2 al art.223 – gravitatea faptei, modul și circumstanțele de comitere a acestora, eventualele antecedente penale și celelalte împrejurări privitoare la persoana inculpatului, precum și faptul dacă privarea de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

De asemenea, instanța de fond a analizat principiul proporționalității măsurilor preventive, scopul acestora, precum și păstrarea unei durate rezonabile a arestării preventive.

În privința inculpatului L. A.-N., tribunalul a constatat că presupusa activitate infracțională imputată acestuia este deosebit de complexă, existând date că, împreună cu alte persoane, inculpatul s-ar fi implicat în activități infracționale repetate desfășurate pe parcursul mai multor ani, acestea fiind întrerupte numai prin intervenția organelor statului. De asemenea, pe lângă infracțiunea de „șantaj” în formă continuată, există o suspiciune rezonabilă privind implicarea în activități de „trafic de persoane” și „trafic de minori” cu privire la mai multe persoane, una dintre victime având la data săvârșirii faptelor vârsta de 13 ani, ceea ce denotă o periculozitate sporită și, ca urmare, și un risc deosebit de reiterare a comportamentului antisocial în cazul lăsării în libertate la acest moment procesual. Exploatarea unei alte persoane, mai ales când este săvârșită prin mijloace violente, dar și atunci când are o modalitate de săvârșire mai insidioasă (profitându-se de starea de vulnerabilitate a acesteia sau prin încurajarea unei dependențe emoționale a victimei față de făptuitor) creează un impact psihologic extrem de puternic asupra victimei, ceea ce, în cazul lăsării inculpatului în libertate la acest moment procesual, înainte de a fi putut fi începută cercetarea judecătorească, ar putea influența în mod negativ buna desfășurare a procesului penal De asemenea, contrar susținerilor apărării, este indubitabil că fapte de această natură provoacă interes și un impact important în comunitatea din care face parte și inculpatul, perioada de timp scursă de la momentul săvârșirii faptelor, chiar dacă este semnificativă, nefiind de natură să înlăture pe deplin acest efect, dată fiind amploarea presupusei activități infracționale și presupusul mod de operare al inculpaților.

În plus, inculpatul în cauză a suferit două condamnări definitive anterioare pentru infracțiuni de violență, beneficiind de clemența organelor judiciare prin suspendarea condiționată a executării pedepsei, ceea ce nu l-a împiedicat să se implice din nou în activități presupus infracționale.

Pentru toate aceste motive, tribunalul a constatat că temeiurile care au justificat inițial arestarea, chiar dacă au suferit unele modificări pe parcursul procesului, impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, neputând fi avută în prezent în vedere față de inculpat nicio altă măsură preventivă, acestea nepermițând un nivel de supraveghere și control a conduitei inculpatului care să garanteze buna desfășurare a procesului penal și să înlăture starea de pericol pe care lăsarea în libertate a acestuia o prezintă pentru ordinea publică.

În ceea ce-l privește pe inculpatul S. I.-B. tribunalul a constatat că împotriva acestuia se conturează o suspiciune rezonabilă privind achiziționarea, împreună cu un alt inculpat, a unei cantități semnificative de droguri de risc(184,09 grame de hașiș) din Italia și, ulterior, a înlesnirii introducerii acestei cantități de droguri pe teritoriul României, prin sprijinirea presupusei activități infracționale a numitului G. H.-M., care, între timp, a și recunoscut comiterea acestor fapte, suferind o condamnare definitivă. Or, față de cantitatea de droguri de risc aflată în discuție, față de natura faptei, respectiv achiziționarea de pe teritoriul unui alt stat și apoi introducerea în România a unor droguri de risc destinate comercializării, tribunalul a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului la acest moment procesual continuă să prezinte pericol pentru ordinea publică. Totodată, tribunalul constată că inculpatul se presupune că a acționat împreună cu alte persoane sau a sprijinit activitatea infracțională a altor persoane, ceea ce denotă de asemenea un caracter grav al faptelor imputate. Tribunalul a constatat că inculpatul a suferit anterior o condamnare definitivă a cărei executare a fost suspendată, în ciuda clemenței de care a beneficiat la momentul respectiv din partea organelor judiciare existând date că inculpatul s-ar fi implicat din nou în activități infracționale.

În ceea ce-l privește pe inculpatul P. I.-I., tribunalul a constatat că și presupusa activitate infracțională imputată acestuia, și cu privire la care subzistă o suspiciune rezonabilă, are un caracter deosebit de complex, inculpatul presupunându-se că a fost implicat în activități de „șantaj” și „trafic de persoane”, desfășurate în mod repetat și pe parcursul unei lungi perioade de timp, inculpatul, alături de alți doi inculpați fiind suspectat că a fost implicat în activități de traficare a două victime. S-a apreciat că, lăsarea inculpatului în libertate la acest moment procesual, ar conduce inevitabil la un efect intimidant asupra victimelor și ar putea influența în mod negativ buna desfășurare a procesului penal; de asemenea, săvârșirea acestei categorii de infracțiuni creează un impact major și cu privire la comunitatea în care ar urma să se întoarcă inculpatul, ceea ce se circumscrie noțiunii de pericol pentru ordinea publică.

Pe de altă parte, inculpatul a suferit, încă în perioada minoratului, o condamnare penală definitivă, cu acea ocazie inculpatul beneficiind de clemența organelor judiciare – executarea pedepsei fiind suspendată condiționat, existând așadar indicii rezonabile de perseverență infracțională și de risc de reiterare a comportamentului antisocial.

În ceea ce privește argumentele aduse de către apărare, privind faptul că infracțiunile imputate inculpatului ar fi fost comise în stare de minoritate, tribunalul a reținut aceasta este o problemă de încadrare juridică, care nu poate fi examinată la acest moment procesual, ci numai după începerea judecății pe fondul cauzei. Totuși, tribunalul a constatat, în limitele de mai sus, că în privința infracțiunii de „șantaj”, prin actul de inculpare se reține că aceasta a fost comisă în formă continuată, și în intervalul 2010-2013. Or, în cazul infracțiunii continuate, relevant, inclusiv sub aspectul stării de minoritate a presupusului făptuitor, este momentul epuizării infracțiunii continuate, care se presupune că se plasează în timp, în cazul de față, ulterior majoratului inculpatului. În ceea ce privește infracțiunea de „trafic de persoane”, tribunalul a reținut că, într-adevăr, în acest stadiu al cercetărilor, prin actul de inculpare se face referire la săvârșirea acesteia în cursul anului 2012, inculpatul devenind major la data de 01.12.2012, împrejurare care nu are însă un impact direct asupra arestării preventive. Sub acest aspect, tribunalul reține că art.243-244 Cod procedură penală permit luarea oricăreia dintre măsurile preventive(inclusiv arestarea preventivă) chiar și asupra unui inculpat minor, cu atât mai mult cu privire la un inculpat major, care a comis o parte dintre faptele imputate în timpul minorității. De altfel, din punct de vedere al măsurii preventive, interesează vârsta inculpatului de la momentul luării, prelungirii sau menținerii măsurii preventive, nu aceea de la data săvârșirii faptei. Argumentul că, în condițiile aplicării legii penale mai favorabile, inculpatului în cauză nu i-ar putea fi aplicată în nici un caz o pedeapsă cu închisoarea pentru faptele respective, astfel încât arestarea preventivă nu i-ar putea fi în final dedusă, în ipoteza condamnării, nu are, din motive similare, relevanță – noul Cod penal nu oferă în nicio situație posibilitatea aplicării unei pedepse față de un minor, însă, așa cum tribunalul a arătat, permite arestarea preventivă a unui minor, tocmai pentru motivul, invocat de altfel în mod constant și de apărare, că măsurile preventive nu reprezintă niciodată o pedeapsă anticipată, ele neavând rol sancționator, ci preventiv. De altfel, chiar măsurile educative ca atare pot fi atât privative, cât și neprivative de libertate. Cu privire la argumentul că, prin aplicarea prevederilor art.99 din Codul penal din 1969 în raport cu limitele de pedeapsă prevăzute de noul Cod penal pentru faptele imputate inculpatului, dispozițiile art.114 al.2 lit.b din actualul Cod penal ar deveni inaplicabile, nefiind depășit pragul minim de pedeapsă prevăzut de lege, tribunalul a constatat că acestea sunt chestiuni ținând de fondul cauzei; ca principiu însă, noul Cod penal definește noțiunea de „pedeapsă prevăzută de lege” în aceleași condiții ca și Codul penal din 1969, respectiv pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în formă consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei(art.187 Cod penal), iar în interpretarea unei dispoziții legale similare, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis în recurs în interesul legii că „în cazul învinuiților sau inculpaților minori între 14 și 16 ani, prin pedeapsă prevăzută de lege (…) se înțelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în formă consumată, fără luarea în considerare a cauzei de reducere a pedepsei prevăzută de dispozițiile art.109 Cod penal”(Decizia nr.28/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite). Prin urmare, cu excepțiile expres prevăzute de lege, nu există o legătură directă între pedeapsa sau măsura educativă ce i s-ar putea aplica inculpatului la sfârșitul procesului penal și măsura preventivă luată față de acesta, iar tribunalul a arătat în cele de mai sus de ce aceasta este în continuare necesară și proporțională față de circumstanțele concrete ale faptei și cele persoanele ale inculpatului în cauză.

În ceea ce-l privește pe inculpatul M. V.-M., tribunalul a constatat că împotriva acestuia există o suspiciune rezonabilă privind implicarea, alături de un alt inculpat, în recrutarea, prin folosirea de violențe și amenințări și, ulterior, exploatarea victimei majore Obarzanek Titow Agnieszka, presupusele activități de traficare desfășurându-se pe parcursul unei perioade foarte lungi de timp(intervalul 2008-2013).

Astfel cum tribunalul a arătat și în cazul celorlalți inculpați cercetați pentru fapte similare, exploatarea unei alte persoane, mai ales când este săvârșită prin mijloace violente, dar chiar și atunci când are o modalitate de săvârșire mai insidioasă(profitându-se de starea de vulnerabilitate a acesteia sau prin încurajarea unei dependențe emoționale a victimei față de făptuitor) creează un impact psihologic extrem de puternic asupra victimei, ceea ce, în cazul lăsării inculpatului în libertate la acest moment procesual ar crea un efect intimidant cu privire la persoana vătămată, care ar putea influența în mod negativ buna desfășurare a procesului penal; de asemenea, săvârșirea acestei categorii de infracțiuni creează un impact major și cu privire la comunitatea în care ar urma să se întoarcă inculpatul, ceea ce se circumscrie noțiunii de pericol pentru ordinea publică.

Mai mult, tribunalul a reținut că, potrivit fișei de cazier judiciar, inculpatul M. ar fi săvârșit presupusele fapte care fac obiectul prezentei cauze în stare de recidivă postexecutorie, după ce a beneficiat de grațierea unei pedepse anterioare aplicate pentru infracțiunea de furt calificat, ceea ce denotă, de asemenea, suspiciuni temeinice de perseverență infracțională evidentă.

Pentru toate aceste motive, tribunalul a apreciat că temeiurile care au justificat inițial arestarea, chiar dacă au suferit unele modificări pe parcursul procesului, impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, neputând fi avută în prezent în vedere față de inculpat nicio altă măsură preventivă, acestea nepermițând un nivel de supraveghere și control a conduitei inculpatului care să garanteze buna desfășurare a procesului penal și să înlăture starea de pericol pe care lăsarea în libertate a acestuia o prezintă pentru ordinea publică.

Împotriva acestei hotărâri au formulat contestații inculpații L. A. N., M. V. M., P. I. I. și S. I. B. criticând-o pentru netemeinicie și solicitând desființarea ei iar în cadrul rejudecării pronunțarea unei noi hotărâri legale și temeinice prin care să se dispună punerea lor în libertate.

În motivarea contestației formulate, inculpatul L. A. N., a arătat în esență că infracțiunea de trafic de minori nu este probată, în legătură cu infracțiunea de șantaj două dintre părțile vătămate au arătat că inculpatul nu a participat la comiterea acesteia, astfel că singura infracțiune care poate fi reținută în sarcina inculpatului este infracțiunea de trafic de persoane. S-a mai învederat că atâta timp cât cercetarea judecătorească nu a fost începută nu se poate reține activitatea infracțională deosebită, principiul prezumției de nevinovăție nefiind răsturnat.

A mai arătat că în prezentul dosar au fost cercetați și trimiși în judecată 19 inculpați dintre care doar cinci mai se află în stare de arest preventiv, ori dacă în privința inculpaților aflați în stare de libertate nu s-a pus problema de a influența martorii sau părțile vătămate din prezenta cauză nici în ceea ce îl privește pe inculpatul L. A. N. nu se poate pune o astfel de problemă, interesul său fiind acela de a-și dovedi nevinovăția.

Ca și circumstanțe personale a arătat că nu și-a văzut copilul de nouă luni, iar mama acestuia este imobilizată la pat urmare unui accident, perioada de timp pe care inculpatul a petrecut-o în arest preventiv fiind suficientă pentru ca acesta să realizeze gravitatea faptelor comise, termenul rezonabil a fost depășit iar ecoul faptelor comise de inculpat s-a diminuat odată cu trecerea timpului.

Contestatorul inculpat M. V. M. a arătat la acest moment procesual temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și nu există alte temeiuri care să justifice menținerea în continuare a inculpatului în stare de arest preventiv. Perioada de timp petrecută de inculpat în arest preventiv se circumscrie unui termen rezonabil, iar pericolul social a fost diminuat prin trecerea timpului.

Contestatorul inculpat P. I. I. a învederat instanței că este singurul inculpat din acest dosar care la data comiterii faptei era minor, împrejurare care nu a fost avută în vedere nici în actul de sesizare a instanței și nici în încheierile vizând măsurile preventive. În sarcina inculpatul se rețin două infracțiuni de trafic de persoane în condițiile în care ambele fapte ar fi fost comise în anul 2012 anterior împlinirii de către inculpat a vârstei de 18 ani.

Față de perioada de timp în care inculpatul se află în stare de arest preventiv a apreciat că această stare tinde a deveni o anticipare a pedepsei închisorii.

Contestatorul inculpat S. I. B. a solicitat a se avea în vedere că din înscrisurile existente la dosar rezultă că inculpatul avea reședința în Italia și în momentul în care a aflat că unul din membrii acestui așa zisului grup a fost arestat a înțeles să vină în România. Inculpatul este cercetat și trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc, pe care a recunoscut-o în sensul că a remis o cantitate de substanțe inculpatului G. arestat în altă cauză, însă la dosar nu există vreo dovadă a introducerii drogurilor pe teritoriul României.

A arătat că tatăl inculpatului suferă de cancer, a fost supus până în prezent la două intervenții chirurgicale și există convingerea că dacă inculpatul ar fi judecat în stare de libertate nu ar încălca obligațiile ce i-ar fi impuse.

Analizând contestațiile formulate de inculpații L. A. N., M. V. M., P. I. I. și S. I. B., Curtea constată că sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Inculpații L. A. N., P. I.- Ioanatan și M. V.-M. au fost arestați preventiv prin încheierea Ședinței Camerei de Consiliu nr. 19/08.08.2013 a Tribunalului pentru Minori și Familie B., reținându-se ca temei al arestării preventive dispozițiile art.148 alin.1 lit. f Cod procedură penală.

S-a reținut prin încheierea menționată că în cauză există probe și indicii temeinice care creează bănuiala rezonabilă că inculpații se fac vinovați de comiterea următoarelor infracțiuni:

L. A.-N.: „constituirea unui grup infracțional, în scopul săvârșirii infracțiunilor de șantaj, trafic de droguri, trafic de persoane și trafic de minori” faptă prevăzută de art.8 din Legea 39/2003 coroborat cu art.323 din Codul penal raportat la art.2 lit. b pct.4, 11 și 12 din Legea nr.39/2003, cu aplicarea art.37 lit. a din Codul penal, „șantaj”,faptă prevăzută de art.194 alin.1 din Codul penal, cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal și cu aplicarea art.37 lit. a din Codul penal, „trafic de persoane” faptă prevăzută de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal și cu aplicarea art.37 lit.a din Codul penal și „trafic de minori”faptă prevăzută de art.13 alin.1, 2 și 3 din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.37 lit. a din Codul penal,toate cu aplicarea art.33 lit. a din Codul penal, constând în esență în aceea că în cursul anului 2010, împreună cu A. I.-C., P. I.-L. și P. Ezechiel, a constituit o grupare infracțională, în scopul obținerii de avantaje materiale prin săvârșirea infracțiunilor de șantaj, trafic de droguri și trafic de persoane, în cursul anilor 2010-2013, s-a implicat în coordonarea și supravegherea activităților infracționale desfășurate de membrii aderenți pe trei paliere, respectiv de către Podosu-Stroița C., A. G., B. I.-M., D. I.-M. pe linia săvârșirii infracțiunii de „șantaj”, P. D.-A., P. B., Pănăzean S., S. I.-B., G. H.-M., Mandiu D., G. I.-C., V. I. pe linia săvârșirii infracțiunilor de „trafic de droguri” și D. I. M., P. I.-I., M. V.-M., Pănăzean G.-S., R. M.-I., P. B. și P. A. M. pe linia săvârșirii infracțiunilor de „trafic de persoane și de minori”; în intervalul 2010-2013, în baza aceleiași rezoluții infracționale, singur sau împreună cu alți membri ai grupării, a constrâns prin violență și amenințare pe I. A. M. – director economic al . F., M. L. V. – angajat al . F. și alte persoane în curs de identificare, să suporte costul consumațiilor făcute de către el și persoane aflate în anturajul său în diferite localuri situate pe raza municipiului F. ori să remită diferite sume de bani pentru pretinse datorii sau cu titlu de „taxă de protecție”; în intervalul 2008-2013, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a recrutat/înlesnit recrutarea și a exploatat/înlesnit exploatarea victimelor majore Obarzanek Titow Agnieszka, „M.”, „C.” și a victimei minore Repa E. (13 ani), precum și a altor persoane de sex feminin în curs de identificare, prin obligarea la practicarea prostituției pe teritoriul României – municipiul F., Italiei, Elveției și Germaniei, obținând în acest mod sume substanțiale de bani;

P. I.-I.: „aderare la un grup infracțional, constituit în scopul săvârșirii infracțiunilor de șantaj, trafic de persoane și trafic de minori” faptă prevăzută de art.8 din Legea 39/2003 coroborat cu art.323 din Codul penal raportat la art.2 lit.b pct.4 și 12 din Legea nr.39/2003, „șantaj”faptă prevăzută de art.194 alin.1 din Codul penal, cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal, „trafic de persoane” faptă prevăzută de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal și „trafic de minori” faptă prevăzută de art.13 alin.1 și 2 din Legea nr.678/2001, toate cu aplicarea art.33 lit. a din Codul penal, constând în aceea că în cursul anului 2010 a aderat la gruparea infracțională constituită de L. A.-N., A. I.-C., P. I.-L. și P. Ezechiel în scopul obținerii de avantaje materiale prin săvârșirea infracțiunilor de șantaj, trafic de persoane și trafic de minori și s-a implicat în activități de constrângere prin amenințare și violență a diferitelor persoane în scopul dobândirii într-un mod injust a unor sume de bani și în cele de recrutare/exploatare prin obligarea la practicarea prostituției a persoanelor de sex feminin, majore și minore; în intervalul 2010-2013, în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu L. A.-N., Podosu-Stroița C. și P. I.-L., a constrâns în mod repetat prin violență și amenințare pe I. A. M. – director economic al S.C. „Consiz 2002” SRL F., să suporte costul consumațiilor făcute de către ei și persoane aflate în anturajul lor în localul societății menționate, amplasat pe raza municipiului F.; în intervalul 2012-2013, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a recrutat/înlesnit recrutarea și a exploatat/înlesnit exploatarea victimelor majore „M.”, B. E.-D., „C.” și a victimei minore S. O. (13 ani), precum și a altor persoane de sex feminin în curs de identificare, prin obligarea la practicarea prostituției pe teritoriul României – municipiul F., Italiei, Elveției și Germaniei, obținând în acest mod sume substanțiale de bani.

M. V.-M.: „aderare la un grup infracțional, constituit în scopul săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane” faptă prevăzută de art.8 din Legea 39/2003 coroborat cu art.323 din Codul penal raportat la art.2 lit.b pct.12 din Legea nr.39/2003, cu aplicarea art.37 lit.b din Codul penal, „trafic de persoane” faptă prevăzută de art.12 alin.1 și 2 lit. a din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.37 lit. b din Codul penal și „trafic de minori” faptă prevăzută de art.13 alin.1, 2 și 3 din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.37 lit. b din Codul penal, constând în aceea că în cursul anului 2010, a aderat la gruparea infracțională constituită de L. A.-N., A. I.-C., P. I.-L. și P. Ezechiel în scopul obținerii de avantaje materiale prin săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane și s-a implicat în activitățile de recrutare/exploatare prin obligarea la practicarea prostituției a persoanelor de sex feminin, majore și minore; în intervalul 2008-2013, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a recrutat/înlesnit recrutarea și a exploatat/înlesnit exploatarea victimei majore Obarzanek Titow Agnieszka și a victimei minore Repa E. (13 ani), prin obligarea la practicarea prostituției pe teritoriul României – municipiul F., obținând în acest mod pentru sine și pentru ceilalți membri ai grupării sume substanțiale de bani.

Inculpatul S. I.-B. a fost arestat preventiv prin încheierea Ședinței Camerei de Consiliu nr. 20/15.08.2013 a Tribunalului pentru Minori și Familie B. reținându-se în hotărârea menționată că există la dosar indicii temeinice și probe care conturează bănuiala rezonabilă că inculpatul a comis în concurs real infracțiunile de „aderare la un grup infracțional, constituit în scopul săvârșirii infracțiunilor de trafic de droguri, trafic de persoane” faptă prevăzută de art.8 din Legea 39/2003, coroborat cu art.323 din Codul penal raportat la art.2 lit. b pct. 11 și 12 din Legea nr.39/2003, „trafic de droguri de risc” faptă prevăzută de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 și complicitate la infracțiunea de „trafic internațional de droguri de risc” faptă prevăzută de art.26 Cod penal raportat la art.3 alin.1 din Legea nr.143/2000, toate cu aplicarea art.33 lit. a din Codul penal, constând în esență în aceea că în cursul anului 2013 a aderat la gruparea infracțională constituită de L. A.-N., A. I.-C., P. I.-L. și P. Ezechiel, în scopul obținerii de avantaje materiale, prin săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri, trafic de persoane și s-a implicat în activitățile de distribuire a drogurilor de risc pe raza mai multor localități din județul B. și în cele de recrutare sau exploatare, prin obligarea la practicarea prostituției a persoanelor de sex feminin, majore și minore. Totodată, în cursul lunii iunie 2013, împreună cu P. Ezechiel, în timp ce se afla pe teritoriul Italiei, a achiziționat de la o persoană în curs de identificare, cantitatea de 184,09 grame rezină de cannabis (hașiș) în vederea distribuirii și valorificării acesteia pe teritoriul României și a înlesnit introducerea pe teritoriul României de către G. H.-M. a cantității de 184,09 grame rezină de cannabis (hașiș).

Măsura arestului preventiv a inculpaților menționați a fost prelungită succesiv în cursul urmăririi penale de către instanța de judecată.

Cei cinci inculpați au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv alături de ceilalți inculpați suspectați că sunt implicați în activitatea infracțională pe diferitele ei paliere, prin rechizitoriul întocmit la data de 07.11.2013 în dosarul de urmărire penală nr.39D/P/2013 pentru comiterea infracțiunilor care au determinat arestarea lor.

Starea de arest preventiv a inculpaților a fost verificată și menținută la înregistrarea dosarului în instanță conform art. 300¹ Cod procedură penală (vechi).

Urmare a intrării în vigoare a noului Cod de procedură penală la data de 01.02.2014, în ședința publică din data de 10.02.2014 s-a constatat incidența în cauză a prevederilor art.6 din Legea nr.255/2013, dispunându-se trimiterea dosarului în procedura de cameră preliminară.

Asupra măsurilor preventive ale inculpaților a căror verificare s-a efectuat judecătorul de cameră preliminară a reținut că prin încheierea din 17.12.2013, rămasă definitivă, pronunțată în dosarul nr._ 13, a fost menținută arestarea preventivă a inculpaților L. A.-N., S. I.-B., P. I.-I. și M. V.-M..

Temeiul care a stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpați - cel prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală - își găsește în prezent corespondența în dispozițiile art. 223 alin. 2 Cod procedură penală. Pentru inculpatul S. I. B. temeiul arestării preventive a fost și cel prevăzut de art.148 lit. a din fostul Cod procedură penală, în prezent art.223 al.1 lit. a Cod procedură penală.

Instanța de fond a analizat temeinic și corect materialului probatoriu administrat până în prezent în dosar constând în declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor, a martorilor cu identitate protejată, notele de redare a convorbirilor și comunicărilor purtate de către inculpați, procesele-verbale de percheziție și declarațiile inculpaților, Curtea constatând că prima instanță a reținut în mod întemeiat că este îndeplinită cerința instituită de art. 202 Cod procedură penală, în sensul că există în continuare indicii temeinice și probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpații pot fi autorii infracțiunilor pentru care au fost arestați preventiv și pentru care au fost trimiși în judecată, probele fiind analizate detaliat de prima instanță pentru fiecare dintre cei patru inculpați.

Chiar dacă măsura arestării preventive este una excepțională, iar inculpații contestatori se află în stare de arest de 9 luni, atâta timp cât temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu au dispărut și nu s-au modificat semnificativ, detenția provizorie în care aceștia se găsesc este o măsură justificată

Dispozițiile art.5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului prevăd că „orice persoană are dreptul la libertate și la siguranță. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepția următoarelor cazuri și potrivit căilor legale:… dacă a fost arestat sau reținut în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia.

Detenția poate fi justificată dacă din anumite elemente concrete rezultă că trebuie acordată prioritate protejării ordinii publice, libertatea individuală trecând în această situație în subsidiar (cauza Smirnova c. Rusia).

La stabilirea necesității luării și respectiv menținerii măsurii arestării preventive a unui inculpat trebuie analizat conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în ce măsură în cauză există un interes real al societății în sensul privării de libertate a inculpatului, care, fără a aduce atingere prezumției de nevinovăție de care se bucură inculpatul, are o pondere mai mare decât regula cercetării și judecării lui în stare de libertate și dacă o altă măsură preventivă neprivativă de libertate nu ar fi suficientă pentru garantarea desfășurării în bune condiții a procedurii pornite împotriva inculpatului.

Raportat la cele expuse, prima instanță a apreciat corect că în speță interesul societății în sensul privării de libertate a inculpaților este încă actual, are o pondere mai mare decât regula judecării în libertate a inculpaților și impune privarea în continuare de libertate a acestora, iar nu înlocuirea sau revocarea măsurii arestării preventive.

Infracțiunile de care sunt acuzați inculpații, astfel cum au fost expuse sintetic anterior sunt foarte grave. Este adevărat că pericolul concret al faptei nu se confundă cu pericolul pentru ordinea publică pe care-l poate prezenta lăsarea unui inculpat în libertate însă nici nu poate fi ignorată gravitatea faptei atunci când se analizează dacă lăsarea în libertate a unui inculpat prezintă pericol concret pentru ordinea publică; gravitatea faptei nu trebuie să constituie singurul criteriu în baza căruia să se concluzioneze că există pericol concret pentru ordinea publică prin lăsarea în libertate a inculpatului, însă modalitatea de comitere a faptei, numărul autorilor, numărul victimelor, prelungirea în timp a activității infracționale, numărul actelor materiale, caracteristicile faptei și consecințele acesteia reprezintă tot atâtea elemente de care instanța trebuie să țină seama și pe care să le coroboreze cu circumstanțele personale ale inculpatului și cu alte elemente ce rezultă din dosar pentru a stabili dacă lăsare unui inculpat în libertate prezintă sau nu pericol concret pentru ordinea publică.

Modul de operare imputat inculpaților din speța dedusă judecății, numărul actelor materiale respectiv al infracțiunilor comise, pluralitatea victimelor, vârsta extrem de tânără a unora dintre acestea, precum și datele care există în cauză privind folosirea forței fizice și psihice pentru a obține „cooperarea” victimelor, întinderea în timp a presupusei activități infracționale și caracterul repetat al faptelor, rezonanța socială puternică a acestora în rândul comunității, fiind vorba de o localitate relativ mică, conturează un grad ridicat de pericol social, denotă perseverență infracțională și un risc ridicat de reiterare a comportament antisocial de către inculpați odată lăsați în libertate.

Totodată, circumstanțele care caracterizează persoana inculpaților, conturează, împreună cu particularitățile faptelor, pericolul social concret și actual pe care îl prezintă inculpații odată lăsați în libertate.

Nici unul dintre cei patru inculpați nu se află la prima încălcare a legii penale; inculpatul L. A.-N. a fost cercetat în 19 cauze pentru săvârșirea infracțiunilor de violență și amenințare, de fiecare dată adoptându-se soluții de neurmărire penală, ca urmare a retragerii plângerilor formulate; inculpatul a suferit două condamnări definitive anterioare pentru infracțiuni de violență, beneficiind de clemența organelor judiciare prin suspendarea condiționată a executării pedepsei, ceea ce nu l-a împiedicat să se implice din nou în activități presupus infracționale.

Nici inculpatul M. V.-M., nu este la primul contact cu legea penală; potrivit fișei de cazier judiciar, inculpatul M. ar fi săvârșit presupusele fapte care fac obiectul prezentei cauze în stare de recidivă postexecutorie, după ce a beneficiat de grațierea unei pedepse anterioare aplicate pentru infracțiunea de furt calificat, ceea ce denotă, de asemenea, suspiciuni temeinice de perseverență infracțională evidentă.

În ceea ce-l privește pe inculpatul S. I.-B. și acesta a suferit anterior o condamnare definitivă a cărei executare a fost suspendată și în ciuda clemenței de care a beneficiat la momentul respectiv din partea organelor judiciare la dosar există în prezent date că inculpatul s-ar fi implicat din nou în activități infracționale. Mai mult, anterior s-a reținut față de inculpat și temeiul arestării preventive prevăzut de art.148 lit. a din fostul Cod de procedură penală, în prezent art.223 al.1 lit. a Cod de procedură penală, existând riscul influențării bunei desfășurări a procesului penal în cazul lăsării în libertate a acestuia.

Inculpatul P. I.-I., a suferit, încă în perioada minoratului, o condamnare penală definitivă, cu acea ocazie inculpatul beneficiind de clemența organelor judiciare – executarea pedepsei fiind suspendată condiționat, existând așadar indicii rezonabile de perseverență infracțională și de risc de reiterare a comportamentului antisocial.

Ținând seama de considerentele expuse, văzând pe de o parte, riscul de influențare a bunei desfășurări a procesului penal, ce nu a debutat prin începerea cercetării judecătorești, prin efectul intimidant pe care lăsarea în libertate a inculpaților l-ar avea asupra victimelor presupusei infracțiuni, iar, pe de altă parte, impactul social al acestei categorii de fapte, care, chiar dacă s-a diminuat prin trecerea timpului, nu a dispărut, Curtea apreciază, similar tribunalului, că se impune menținerea stării de arest preventiv a celor patru inculpați, neputând fi avută în vedere față de aceștia nicio altă măsură preventivă, acestea nepermițând un nivel de supraveghere și control a conduitei inculpaților care să garanteze buna desfășurare a procesului penal și să înlăture starea de pericol pe care lăsarea în libertate a acestuia o prezintă pentru ordinea publică.

Deși au trecut aproximativ 9 luni de la luarea măsurii arestării preventive față de cei patru inculpați, Curtea nu poate reține apărarea inculpaților în sensul că durata arestării lor ar fi depășit un termen rezonabil, astfel că se impune punerea lor în libertate, prin înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură neprivativă de libertate, spre exemplu controlul judiciar.

Prin prisma dispozițiilor art. 5 par 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului dar și a jurisprudenței CEDO (Tomasi c. Franței) se constată că în raport de complexitatea și natura cauzei, de necesitatea administrării în bune condiții a probelor, de modul în care a fost instrumentată cauza până în prezent și de lipsa unei culpe din partea autorității judiciare în finalizarea procedurii, precum și de conduita procesuală a inculpaților, la acest moment al procesului penal, nu au fost depășite limitele rezonabile ale arestării preventive.

Nu poate fi primită de către Curte critica adusă de inculpatul L. hotărârii atacate în sensul că împrejurarea că unii dintre inculpații arestați inițial au fost puși în libertate este în măsură să conducă la concluzia că față de inculpații din același proces se iau și se mențin în mod discriminatoriu măsurile preventive, astfel că pentru asigurarea egalității de tratament se impune înlocuirea măsurii arestului preventiv și pentru acești inculpați.

Prima instanță a motivat în mod temeinic pentru fiecare dintre cei patru inculpați, analizând personal situația acestora raportat la acuzațiile ce li se aduc constatând că nu există o discriminare între inculpați raportat la durata în care aceștia au fost privați de libertate; instanța de fond a analizat corect, în concret, implicarea fiecărui inculpat în activitatea infracțională, gravitatea și numărul faptelor comise de fiecare dintre aceștia precum și circumstanțele personale ale fiecăruia.

Cu privire la starea de minoritate a inculpatului P. I. I., Curtea reține că s-a făcut o analiză detaliată și corectă a acestei apărări la prima instanță, fiind efectuată distincția dintre scopul unei măsuri preventive privative de libertate și scopul unei pedepse sau măsuri educative, astfel că nu se poate susține că măsura preventivă anticipează o eventuală pedeapsă.

În considerarea tuturor celor expuse Curtea apreciază că nu au dispărut și nici nu s-au modificat semnificativ temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpații L. A. N., M. V. M.,, P. I. I. și S. I. B., astfel că apar nefondate criticile aduse hotărârii contestate de acești inculpați.

Astfel, în baza art. 425¹ alin. 7 pct. 1 lit. b Cod procedură penală raportat la art. 206 Cod procedură penală se vor respinge ca nefondate, contestațiile formulate de inculpații contestatori L. A. N., M. V. M., P. I. I. și S. I. B. împotriva încheierii de ședință publică din 08.05.2014 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie B. în dosarul penal nr._ 13, pe care o va menține.

În baza art. 272 alin. 1 Cod procedură penală seva suporta din fondurile Ministerului de Justiție și se va plăti Baroului B. suma de 100 lei reprezentând onorariile avocatului desemnat din oficiu în procedura contestației pentru inculpatul M. V. M..

În baza art. 275 alineat 2 Cod de procedură penală va obliga pe fiecare dintre inculpații L. A. N., P. I. I. și S. I. B. la plata sumei de 100 lei iar pe inculpatul M. V. M. la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art. 206 Cod procedură penală și art. 425 indice 1 alineat 7 punct 1 litera b Cod de procedură penală respinge ca nefondate contestațiile formulate de inculpații L. A. N., M. V. M., S. I. B. și P. I. I. împotriva încheierii din ședința publică din 08.05.2014 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie B. în dosarul penal nr._ 13, pe care o menține.

În baza art. 275 alineat 2 Cod de procedură penală obligă pe fiecare dintre inculpații L. A. N., P. I. I. și S. I. B. la plata sumei de 100 lei iar pe inculpatul M. V. M. la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Dispune avansarea sumei de 100 de lei în conturile Baroului B. reprezentând onorariu apărător din oficiu.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 14.05.2014.

PREȘEDINTE GREFIER

M. G. L. D. B.

Red. M.G.L./4.08.2014

Dact.B.D./6.08.2014

Jud. fond A.I.

- 2 exemplare -

← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr....		Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 246/2014. Curtea... →

Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 61/2014. Curtea de Apel BRAŞOV

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 61/2014. Curtea de Apel BRAŞOV