Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 246/2014. Curtea de Apel BRAŞOV

Curtea de Apel BRAŞOV - Sentințe și decizii penale / 2014

Decizia nr. 246/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 14-05-2014 în dosarul nr. 4432/62/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL B.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ NR. 246/Ap DOSAR NR._

Ședința publică din data de 14 mai 2014

Instanța constituită din:

- Completul de judecată CAT1

- Președinte - A. D. - judecător

- Judecător- A. M.

- Grefier- O. S.

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – C. A. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de P. DE PE L. TRIBUNALUL B. și inculpata T. N. împotriva sentinței penale nr. 297/S din 18 decembrie 2013, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ .

Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod Procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 29 aprilie 2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 06 mai 2014 și apoi pentru data de astăzi, 14 mai 2014, când,

C U RT E A,

Asupra apelurilor de față, constată:

Prin sentința penală nr. 297/S/18.12.2013, pronunțată în dosar nr._, Tribunalul B. a dispus:

- în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Vechiul Cod de Procedură Penală, achitarea inculpatei T. N. pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 – referitor la factura fiscală . nr._/14.05.2007;

- în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b/1 Vechiul Cod de Procedură Penală, achitarea aceleiași inculpate pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 – fapta de neemitere a facturii fiscale pentru semiremorca_ - și în baza art. 18/1 Vechiul Cod Penal, a aplicat inculpatei amenda administrativă de 1.000 lei.

În baza art. 346 Vechiul Cod de Procedură Penală, a obligat inculpata să plătească părții civile S. R. prin A.N.A.F. – A.F.P. B. suma de 12.274 lei reprezentând prejudiciu cauzat părții civile, prejudiciu constând în: TVA – 5.018 lei, majorări de întârziere – 1716 lei, impozit pe profit – 4226 lei, majorări de întârziere aferente impozitului pe profit de 1.314 lei. A respins restul pretențiilor formulate de partea civilă, respingând celelalte pretenții.

În baza art. 192 pct. 1 lit. d Vechiul Cod de Procedură Penală, a obligat inculpata să plătească statului suma de 600 lei cheltuieli judiciare, restul cheltuielilor rămânând în sarcina statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

La data de 27.03.2006, în baza actului adițional la contractul și statutul S.C. IBT TRANS S.R.L. B. ( fila nr. 62 dosar urmărire penală ), inculpata T. N. devine administrator al acestei societăți comerciale.

La data de 24.07.2008, s-a înregistrat plângerea penală formulată de Garda Financiară - Comisariatul Regional B. împotriva S.C. IBT TRANS S.R.L. B., prin care s-a solicitat efectuarea de cercetări față de administratorul acestei firme, T. N., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 ( filele nr. 20-46 dosar urmărire penală ), motivat de faptul că în urma unui control efectuat în luna mai 2008 la sediul social al S.C. IBT TRANS S.R.L. B., au rezultat aspecte ce se circumscriu faptelor de evaziune fiscală, printre care și faptul că societatea nu a înregistrat în evidența contabilă factura fiscală . nr._/14.05.2007, în valoare de 10.000 EURO, respectiv 32.800 lei, prin care a fost vândut un autotractor marca M. către societatea EAST LINE TRUK S. TSOLPA IMPORT-EXPORT din G., diminuând astfel veniturile impozabile, iar în luna ianuarie 2008, a livrat către .. B. semiremorca cu numărul de înmatriculare_ în valoare de 7260 EURO, respectiv 26.411,80 lei, ca urmare a executării silite a gajului mobil pentru acest bun, fără să emită factură, condiții în care S.C. IBT TRANS S.R.L. B. nu a înregistrat în contabilitate venituri în sumă de 26.411,80 lei și TVA de plată în sumă de 5.018,25 lei.

Ulterior, la sediul S.C. IBT TRANS S.R.L. B., s-a efectuat o inspecție fiscală de către Activitatea de Inspecție Fiscală - Serviciul Inspecție Fiscală 2 și s-a întocmit Raportul de inspecție fiscală înregistrat la A.F.P. B. sub nr. 6478/03.03.2009, Decizia de impunere/nemodificare a bazei de impunere nr. 159/03.03.2009 și procesul-verbal nr. 6478/03.03.2009, prin care s-au reținut următoarele aspecte:

- cu referire la neînregistrarea în evidența contabilă a societății a facturii fiscale . nr._/14.05.2007, în valoare de 10.000 EURO, respectiv 32.800 lei, prin care a fost vândut un autotractor marca M. către societatea EAST LINE TRUK SOFlA TSOLPA IMPORT-EXPORT din G., s-a stabilit că prejudiciul creat bugetului consolidat de stat este suma de 6.232 lei, reprezentând TVA de plata, suma de 3.652 lei, reprezentând majorări de întârziere aferente TVA, impozit pe profit în sumă de 5.248 lei și majorări de întârziere aferente impozitului pe profit în sumă de 3.075 lei;

- cu referire la neemiterea facturii privind livrarea către .. B. a semiremorcii cu numărul de înmatriculare_ în valoare de 7.260 EURO respectiv 26.411,80 lei, ca urmare a executării silite a gajului mobil pentru acest bun, apreciindu-se că s-a cauzat un prejudiciu bugetului consolidat de stat cu suma de 5.018 lei - reprezentând TVA de plată, suma de 1.716 lei - reprezentând majorări de întârziere aferente TVA și, respectiv, impozit pe profit în sumă de 4.226 lei și majorări de întârziere aferente impozitului pe profit în sumă de 1.314 lei.

I. Cu referire la faptul că inculpata T. N. în calitate de administrator al S.C. IBT TRANS S.R.L. B., nu a înregistrat în evidența contabilă a societății factura fiscală . nr._/14.05.2007, în valoare de 10.000 EURO, respectiv 32.800 lei, prin care a fost vândut un autotractor marca M. către societatea EAST LINE TRUK S. TSOLPA IMPORT-EXPORT din G., instanța de fond a reținut următoarele:

Inculpata a comercializat un bun mobil care aparținea societății la care deținea părțile sociale ( S.C. IBT Trans S.R.L.) către societatea din G. și apoi a comunicat factura în limba engleză către societatea IBT Trans.

Întrucât inculpata locuia în străinătate și venea de puține ori în țară, a împuternicit pe martorul L. G. să se ocupe de activitățile societății în acest timp. După comunicarea facturii în țară, serviciul financiar al S.C. IBT Trans avea obligația de a înregistra factura în contabilitate, aspect care însă nu s-a realizat întrucât nu fusese completată declarația 390. Persoana care trebuia să se ocupe de completarea acestei declarații era inculpata, iar în lipsa acesteia din țară, persoana împuternicită în acest sens. Factura a rămas însă neînregistrată în contabilitate, deși faptic exista la Serviciul Financiar și a fost depusă în dosarul contabil al societății. Societatea care a ținut contabilitatea pentru S.C. IBT Trans nu a precizat care este motivul pentru care, deși a cunoscut despre existența facturii, nu a înregistrat-o contabil în bilanțul întocmit pentru anul 2007 și depus în luna aprilie 2008. După controlul organelor fiscale, contabila D. L. a depus în luna iunie 2008 un bilanț rectificativ pe anul 2007 ( filele nr. 204-212 dosar urmărire penală ) pentru S.C. IBT TRANS S.R.L. iar în cuprinsul acestuia a fost luată în calcul și factura fiscala . nr._/14.05.2007.

Nicăieri în cuprinsul dosarului nu s-a indicat faptul că inculpata a fost înștiințată referitor la motivul pentru care factura nu apare în cadrul bilanțului depus în luna aprilie 2008, în condițiile în care alte acte financiar-contabile sau completări ale facturii nu au fost efectuate ulterior acestei date. Prin urmare, factura putea fi cuprinsă în bilanțul contabil depus în aprilie 2008.

Inculpata a fost trimisă în judecată pentru aceea că în calitate de administrator al S.C. IBT TRANS S.R.L. B., nu a înregistrat în evidența contabilă a societății factura fiscală . nr._/14.05.2007, prejudiciind bugetul de stat.

Instanța de fond a reținut în primul rând că nu inculpata avea obligația de a înregistra contabil factura fiscală, ci persoana care se ocupa de acest serviciu în cadrul S.C. IBT Trans. S-ar putea reține o vinovăție, chiar și sub forma intenției, dacă se dovedește că inculpata avea posibilitatea de a împiedica în vreun fel înregistrarea facturii fiscale amintite, dacă nu ar fi comunicat factura fiscală pentru a fi evidențiată ( caz în care încadrarea juridică s-ar fi circumscris altei încadrări juridice – art. 9 lit. a din Legea nr. 241/2005 ) sau dacă, anunțată despre vreo imposibilitate de înregistrare a facturii fiscale, nu ar fi luat măsurile legale corespunzătoare.

Or, instanța de fond a constatat că încă din actul de sesizare s-a reținut că inculpata a comunicat factura Serviciului Financiar al S.C. IBT Trans, comunicare care nu are alt motiv să se fi realizat ( pentru că alt motiv nu a fost prezentat ) decât pentru a fi înregistrată contabil.

Obligația întocmirii facturii interne revine persoanei care se ocupă de Serviciul Financiar, iar în lipsa unui astfel de Serviciu, administratorului societății. Cum exista un Serviciu Financiar de care se ocupa martora Czimbor M., acesta trebuia să întocmească factura fiscală internă. În cazul în care acest fapt nu era posibil, martora amintită trebuia să anunțe administratorul societății, persoană care era – pentru perioada cât inculpata lipsea din țară – martorul L. G.. Nu există nicio dovadă la dosar în sensul că inculpatei i s-ar fi comunicat de către martorii Czimbor M. și L. G., iar mai apoi de către martorele D. L. și G. M., vreo imposibilitate de înregistrare a facturii fiscale trimise din G.. Inculpata a comunicat factura, factură care exista și în limba română ( conform susținerilor martorei D. L. – fila 43 dosar Tribunal ), factură care nu avea însă atașată declarația 390 în limba română. Declarația 390 trebuia completată de către administratorul societății.

Instanța de fond a constatat că administrator al societății IBT Trans în această perioadă ( 2007 ) era, conform actelor de la dosar, martorul L. G., persoană care avea puteri depline în cadrul societății; totodată, societatea IBT Trans avea angajată o persoană care efectua înregistrările contabile ( persoană care a lucrat în lunile mai-iunie 2007 ), iar contabilitatea societății era ținută de o societate comercială reprezentată de martora D. L., prin martora G. M..

Factura în limba română a existat la dosar, a fost întocmită cel mai probabil de către martora Czimbor M. ( persoana care se ocupa cu ținerea evidenței contabile primare la S.C. IBT TRANS S.R.L. ); de asemenea, chiar organul de cercetare penală a reținut că factura a fost întocmită din dispoziția învinuitei T. N. care a și semnat pe factură la rubrica furnizor. Prin urmare, factura a existat, putea fi introdusă în contabilitate, însă acest aspect nu s-a mai realizat întrucât, așa cum a susținut martora D. L., societatea și-a restrâns activitatea și astfel ” s-a omis ” acest aspect.

Neînregistrarea în contabilitate a facturii nu poate fi imputată inculpatei, ci eventual persoanei care se ocupa - în perioada în care factura a fost trimisă în țară – de administrarea societății ( nu numai în fapt, ci și în drept, conform procurii de la dosar ) sau celui ce a omis a mai face înregistrarea în contabilitate. Nu există nicio dovadă a faptului că din dispoziția inculpatei nu s-a înregistrat în contabilitate factura; totodată, afirmațiile persoanei care avea atribuții privind administrarea societății în sensul că doar executa dispoziții date de inculpată nu este susținută de actele de la dosar, cu atât mai mult cu cât acea persoană ( martorul L. G. ) deși susține că nu administra societatea, este contrazis de către martora Czimbor M. care a învederat că ea își desfășura activitatea sub coordonarea martorului L. G. care îndeplinea funcția de director în cadrul firmei.

S-a constatat că inculpata nu era în țară la momentul emiterii facturii pe care a comunicat-o societății IBT Trans; așa fiind, inculpata nu avea cum – obiectiv vorbind - să completeze formularul 390. Acest fapt – al lipsei prelungite din țară, lipsă recunoscută de toate persoanele audiate în cauză – a determinat inculpata să desemneze o persoană administrator al societății în cazul lipsei sale, iar persoana din țară care administra societatea prin procură autentică era cea care trebuia să se ocupe și de completarea formularului 390 ( la momentul trimiterii facturi ).

În acest sens, instanța de fond a reținut că administrator în fapt și în drept al S.C. IBT Trans era o altă persoană, respectiv martorul L. G. ( fila 47 dosar Tribunal, fila 44 dosar urmărire penală ); afirmațiile martorului în sensul că societatea era administrată de inculpată sunt neprobate, în condițiile în care martorul a cunoscut că fusese desemnat să se ocupe de societate în lipsa inculpatei. Mai mult, instanța de fond a reținut că însuși martorul L. G. a susținut de la urmărire penală că ” inculpata locuia în străinătate ”, astfel încât nu avea cum să completeze acte financiare în țară. Totodată, nu a rezultat că inculpata ar fi dat dispoziții privind înregistrarea sau neînregistrarea facturii fiscale . nr._/14.05.2007, iar comunicarea facturii la societate dovedește tocmai contrariul.

Instanța de fond a constatat însă că inculpata a comunicat factura la care se face referire mai sus, obligațiile înscrierii acestei facturi în contabilitate aparțineau Compartimentului Contabil al societății IBT Trans. Motivul pentru care contabila societății nu a introdus în contabilitate factura trimisă de inculpată nu se poate imputa acesteia, în condițiile în care declarația 390 se completează în țară și se depune la sediul Finanțelor Publice din localitatea de domiciliu fiscal de către administrator.

Prin urmare, s-a dispus achitarea inculpatei.

II. La data de 24.05.2006, S.C. IBT TRANS S.R.L. a încheiat Acordul nr. 07/24.05.2006 cu .. B. și Euro-Invest G., prin care a depus drept garanție pentru o datorie de 7.260 Euro a Euro-Invest G. către .., semiremorca cu numărul de înmatriculare_ .

În urma unui proces civil, la data de 08.01.2008 gajul a fost executat silit, conform procesului-verbal încheiat de executorul judecătoresc, însă S.C. I.B.T. TRANS S.R.L. B. nu a întocmit niciun fel de documente prin care s-a transferat dreptul de proprietate, încălcând astfel prevederile art. 128 alin. 3 lit. b din Legea nr. 571/2003.

Potrivit acestor dispoziții legale, „ Următoarele operațiuni sunt considerate, de asemenea, livrări de bunuri, în sensul alin. ( 1 ):... b) transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor, în urma executării silite ",ceea ce înseamnă că S.C. IBT TRANS S.R.L. B. avea obligativitatea să emită factură în valoare de 7.260 euro în cel mult 15 zile de la finele lunii în care a avut loc executarea silită, respectiv 15.02.2008.

În acest sens, audiați fiind martorii Porr M.-Ortenzia și L. B. ( filele nr. l66-175 și nr. 183-184 dosar urmărire penală ), au precizat faptul că i-au comunicat inculpatei despre obligativitatea emiterii unei facturi în această situație, însă inculpata a interzis Compartimentului Contabil să o emită pentru a nu plăti TVA, aceasta afirmând că va emite factura ea însăși când va dori. Acest aspect a fost confirmat de altfel și de martora D. L..

Audiată cu referire la acest aspect, inculpata a recunoscut că a fost deranjată de faptul că a pierdut, în favoarea unei alte societăți comerciale, urmare a unui proces civil, semiremorca cu numărul de înmatriculare_ ; soluția instanței i s-a părut nedreaptă, motiv pentru care nu a dorit să fie nevoită să plătească și TVA pentru această înstrăinare forțată. Din acest motiv, inculpata a recunoscut că a solicitat chiar autorității financiare o soluție pentru situația în care se găsea și i s-a comunicat lapidar că trebuie să plătească TVA. Prin urmare, inculpata trebuia să se conformeze dispoziției legale și să emită factura fiscală în scopul de a se putea stabili TVA.

Societatea reprezentată de inculpată este persoană impozabilă în înțelesul legii fiscale; împrejurarea că inculpata s-a simțit nedreptățită de situația în care se afla nu constituie un argument justificativ al neemiterii facturii fiscale corespunzătoare în vederea înregistrării în contabilitate a acesteia și al posibilității stabilirii taxelor datorate statului. Inculpata este persoana care a dat dispoziție să nu se emită factura fiscală, scopul declarat fiind acela de a nu plăti TVA.

În fapt, inculpata a apreciat că atât timp cât nu a primit bani pentru bunul gajat nu are pentru ce plăti TVA; fiind de acord cu gajul asupra bunului aparținând societății al cărei reprezentant legal era la momentul semnării contractului, este de presupus că inculpata a acționat în această manieră pentru obținerea unor avantaje financiare – sau de altă natură – pentru sine ( sau chiar pentru altul urmare a unor afaceri comerciale derulate anterior și care îi erau favorabile – inculpata a recunoscut că a acel gaj a fost în avantajul unei relații comerciale derulate de o societate aparținând unei persoane apropiate, relație comercială care trebuie să fi interesat și societatea sa într-o manieră care a fost cuantificabilă la valoarea semiremorcii cu numărul de înmatriculare_ ). Așa fiind, chiar dacă aparent societatea pe care o reprezenta inculpata nu a avut de câștigat, această modalitate de contractare a reprezentat mijlocul juridic prin care altă societate comercială a beneficiat de o sumă de bani sau de bunuri diverse pentru care nu a plătit taxele necesare, iar inculpata, prin acțiunile sale – de a gaja bunuri aparținând S.C. IBT Trans – a acceptat posibilitatea ca alte persoane să nu plătească taxele ( de exemplu, situația în care o persoană nu are posibilitatea de a obține o creditare deoarece nu are bunuri proprii pentru a fi ipotecate, iar o altă persoană este de acord să o garanteze cu un bun; urmare a neplății datoriei bunul cu care s-a garantat este trecut în patrimoniul creditorului, fiind necesar să se acopere taxele datorate bugetului de stat ca urmare a transferului dreptului de proprietate; legea a prevăzut această obligație fiscală tocmai pentru a preîntâmpina înțelegeri frauduloase între debitor și girant ). Prin urmare, transferul proprietății s-a produs, chiar dacă aparent societatea reprezentată de inculpată nu ar fi beneficiat de avantaje.

Cum inculpatei i s-a adus la cunoștință că societatea datora TVA, aceasta avea obligațiile stabilite în art. 128 din Legea nr. 571/2003.

Instanța de fond a constatat însă că fapta inculpatei care în calitate de administrator al S.C. IBT TRANS S.R.L. B., în luna ianuarie 2008 a livrat către .. B. semiremorca cu numărul de înmatriculare_ în valoare de 7260 EURO, respectiv 26.411,80 lei, ca urmare a executării silite a gajului mobil pentru acest bun, fără să emită factură pentru această operațiune, prejudiciind astfel bugetul de stat, nu prezintă gradul de pericol social necesar atragerii răspunderii penale.

Instanța de fond a constatat că inculpata nu s-a sustras cercetărilor penale, s-a prezentat la momentul la care a cunoscut despre acestea; nu s-a indicat faptul că inculpata s-ar fi sustras de la cercetări și nici nu rezultă din vreun act de probațiune că prezența sa a fost necesară pentru derularea cercetărilor. Legea penală prevede expres cazurile în care prezența inculpatului este obligatorie la urmărire penală sau la judecată; organele judiciare au însă obligația de a soluționa cazul în condițiile în care partea este legal încunoștințată, iar dacă apreciază ca fiind necesară prezența inculpatului în vreun fel, se procedează la citarea cu mandat de aducere sau, în anumite cazuri, se poate solicita luarea unei măsuri procesuale. Așa fiind, instanța de fond nu a apreciat atitudinea inculpatei de a se înfățișa sau nu la cercetarea ce o privește altfel decât ca un drept al acesteia și nu ca o obligație, soluționarea cauzei având loc în baza actelor de la dosar.

Prejudiciul cauzat statului nu este unul de o însemnătate deosebită, privit în raport de activitățile comerciale pe care inculpata le desfășura în România, iar instanța de fond a avut în vedere atât prejudiciul penal – cel cauzat la momentul comiterii faptei, cel care atrage încadrarea juridică a acesteia – cât și prejudiciul fiscal - efectiv cauzat și care suferă modificări în funcție de momentul trimiterii în judecată.

Toate aceste împrejurări au fost apreciate de instanța de fond în considerarea pericolului social al faptei și s-a constatat că circumstanțele concrete în care aceasta s-a produs nu impun sancționarea penală ci pe cea administrativă.

Prin urmare, Tribunalul B., în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Vechiul Cod de Procedură Penală, a dispus achitarea inculpatei T. N. pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 – referitor la factura fiscală . nr._/14.05.2007.

În baza art. 346 Vechiul Cod de Procedură Penală, a respins pretențiile civile formulate de partea civilă S. R. prin A.N.A.F. – A.F.P. B. cu referire la această faptă, prejudiciu în cuantum de 9884 lei.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b/1 Vechiul Cod de Procedură Penală, a dispus achitarea inculpatei T. N. pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 – fapta de neemitere a facturii fiscale pentru semiremorca_ - și în baza art. 18/1 Vechiul Cod Penal, a aplicat inculpatei amenda administrativă de 1.000 lei.

În baza art. 189 Vechiul Cod de Procedură Penală, 50 % onorariu avocat oficiu, în cuantum de 100 lei – avocat V. Almina, s-a dispus a fi suportat din fondurile Ministerului Justiției și s-a inclus în cheltuieli judiciare.

În baza art. 192 pct. 1 lit. d Vechiul Cod de Procedură Penală, a obligat inculpata să plătească statului suma de 600 lei cheltuieli judiciare.

În baza art. 192 alin. 3 Vechiul Cod de Procedură Penală, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat au rămas în sarcina statului.

Împotriva hotărârii menționate au declarat apel P. de pe lângă Tribunalul B. și inculpata T. N., hotărâre criticată pentru netemeinicie.

În motivare, procurorul a arătat că obligația înregistrării în evidențele contabile a documentelor revenea administratorului societății, respectiv inculpatei – apelante.

Față de dispozițiile art. 6 alin. 2 din Legea nr. 82/1991 și împrejurarea că factura fiscală BVCAA nr._/14.05.2007 poartă semnătura inculpatei, atunci aceasta din urmă avea obligația să urmărească înregistrarea acesteia în evidențe.

În cauză s-a stabilit că inculpata a fost cea care a dat dispoziție să nu se înregistreze acea factură, neînregistrarea facturii fiind constatată de către organele fiscale.

Din declarațiile martorelor audiate rezultă că din dispoziția inculpatei nu s-au întocmit toate formalitățile și nu s-a înregistrat acea factură fiscală.

Cu referire la a doua faptă, procurorul a arătat că prezintă pericolul social al infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005.

Suma de 10.000 de lei nu este o sumă modică, iar inculpata putea să o plătească și putea beneficia de clemența legii.

În condițiile în care prejudiciul este de 10.000 lei și nu este recuperat, astfel că se impune condamnarea inculpatei.

Inculpata a solicitat achitarea în baza art. 345 alin. 3 Vechiul Cod de Procedură Penală, art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a Vechiul Cod de Procedură Penală, întrucât fapta nu există deoarece între .. și societatea la care a fost administrator, S.C. IBT Trans S.R.L., nu a existat vreo operațiune juridică privind executarea silită a vreunui gaj.

Executarea silită a Deciziei nr. 138/20.09.2007 a Curții de Apel B. nu putea privi transferul dreptului de proprietate asupra remorcii întrucât .. nu a devenit proprietarul bunului gajat, ci doar un creditor gajist.

.. – creditor gajist – trebuia să procedeze la executarea gajului.

Executarea silită nu a privit și transmiterea dreptului de proprietate.

În condițiile în care s-ar fi executat gajul, executorul ar fi trebuit să organizeze o licitație, iar actul de proprietate ar fi fost actul de adjudecare.

Administratorul .. a dat o interpretare greșită actului de executare silită, crezând că societatea a devenit proprietara semiremorcii, astfel că a solicitat S.C. IBT Trans S.R.L. emiterea unei facturi.

Inculpata a fost de acord cu o executare de bunăvoie, în sensul însușirii bunului în contul datoriei de către creditor.

Nici hotărârea judecătorească și nici procesul-verbal de executare nu conțineau vreo dispoziție în sensul transmiterii dreptului de proprietate.

Nerealizând procedura de transmitere a dreptului de proprietate către creditoarea .., obligația pe care S.C. IBT Trans S.R.L. și-a asumat-o – de a garanta și a plăti în caz de neexecutare o datorie a societății Euro Invest din G., nu a fost realizată de bunăvoie.

Cum nu a avut loc un transfer al dreptului de a dispune de bunuri ca și un proprietar, de la S.C. IBT Trans S.R.L. către .., în sensul că odată cu executarea silită din 08.01.2008 nu a avut loc un transfer al dreptului de proprietate, nu se poate reține obligația emiterii vreunei facturi fiscale pentru semiremorca în discuție.

Acțiunea civilă promovată de D.G.F.P. B. este inadmisibilă întrucât prejudiciul pretins nu este cert, valoarea facturată trebuia să aibă în vedere valoarea bunului, iar nu valoarea datoriei înscrisă în actul denumit „ Acord “.

Examinând hotărârea atacată, prin prisma motivelor invocate, dar și sub toate aspectele, conform art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:

S.C. IBT Trans S.R.L., societate cu răspundere limitată, având ca obiect principal de activitate „ transporturi rutiere de mărfuri “, a avut ca administrator pe inculpata T. N., cetățean grec ( adresa nr._/04.06.2008 înregistrată la A.F.P. B. sub nr._/09.06.2008 emisă de O.R.C. de pe lângă Tribunalul B. ). Socitatea a fost supusă unei inspecții fiscale parțiale prvind impozitul pe profit pentru perioada 01.05.2007 – 31.01.2008 și TVA pentru perioada 01.01.2008 – 01.11.2008.

Potrivit procesului-verbal din 03.03.2009 întocmit de către inspectorii de specialitate în cadrul Administrației Finanțelor Publice – s-a constatat că societatea nu a înregistrat în evidența contabilă factura . nr._/14.05.2007 în valoare de 10.000 de euro, respectiv 32.800 lei, prin care a fost vândut un autotractor marca M. către societatea East Line Truk S. Tsolpa Import-Export din G., diminuând veniturile impozabile cu suma de 32.800 lei, impozitul pe profit datorat cu suma de 5.248 lei, precum și TVA colectată – 6.232 lei.

Totodată, societatea a livrat către .. B. semiremorca cu numărul de înmatriculare_ în valoare de 7.260 Euro, ca urmare a executării gajului mobil pentru acest bun fără să emită factura, diminuând veniturile impozabile cu suma de 26.411,80 lei, impozitul pe profit datorat cu suma de 4.226 lei și TVA colectată, respectiv TVA de plată cu suma de 5.018 lei ( filele 72 – 85 dosar urmărire penală ).

Verificarea s-a efectuat ca urmare a adresei I.P.J. B. – Serviciul de Investigare a Fraudelor nr._/24.04.2009 înregistrată la D.G.F.P. B. – Activitatea de Inspecție Fiscală sub nr. 74/07.05.2009, prin care s-a comunicat faptul că în ceea ce privește neînregistrarea în contabilitate a facturii fiscale . nr._/14.05.2007 în valoare de 10.000 de euro, societatea de contabilitate a precizat faptul că, ulterior constatărilor efectuate de către Garda Financiară B. la data de 19.05.2008, a fost depus la D.G.F.P. B. bilanțul rectificativ la 31.12.2007 înregistrat sub nr. 5446/04.06.2008, în acest bilanț fiind luată în calcul inclusiv factura menționată ( filele 123-126 dosar urmărire penală ).

Această factură a fost întocmită de către martora Czimbor M. în euro, și a fost transmisă societății de contabilitate, condusă de martora D. L., fără o factură internă pentru vânzarea autotractorului respectiv, dar însoțită de un bilețel „ nu s-a făcut încă factura internă pentru că nu am primit din G. dovadă că firma care cumpără mașina este plătitoare de TVA“.

În aceste condiții și împrejurări, inculpata T. N., administrator la S.C. IBT Trans S.R.L. B., a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea a 2 infracțiuni de evaziune fiscală, prevăzute de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005.

Așa cum rezultă din informațiile primite de la O.R.C. de pe lângă Tribunalul B., societatea menționată a ființat în perioada 2001 – 2008, în prezent fiind radiată ( fila 17 dosar Tribunal ), iar din 27.03.2006 singurul administrator fiind inculpata ( filele 62-64 dosar urmărire penală ).

La data de 27.01.2007, inculpata a împuternicit pe L. G. “ ca în numele ei și pentru ea, să dobândească și să exercite toate drepturile și să-și asume și să execute obligațiile și să administreze societatea, cu puteri depline “, pe perioada absenței sale din țară, inclusiv “ să achite impozitele și taxele datorate de societate “ ( fila 22 dosar Tribunal ).

Din înscrisurile depuse la dosar și declarațiile martorelor D. L. și Czimbor M., contabilitatea primară a firmei IBT Trans S.R.L. era ținută de aceasta din urmă, care “ până în 10 ale lunii aducea dosarul la S.C. Liz&A. S.R.L. – firma care ținea contabilitatea financiară și de gestiune și întocmea bilanțul contabil al respectivei societăți “ ( fila 131 dosar urmărire penală ).

Firma de contabilitate respectivă a numit-o pe contabila G. M. pentru S.C. IBT Trans S.R.L., care verifica documentele “ și cu raportările de rigoare dosarul era restituit pentru formalitățile necesare către stat “.

Factura privind autoutilitara M. exista în limba română fără Declarația 390 și ulterior s-a omis înregistrarea și verificarea din punct de vedere financiar-contabil.

Deși contractul nr. 5/01.04.2006 încheiat între S.C. IBT Trans S.R.L. și firma de contabilitate a încetat la 01.06.2007, raportările semestriale a continuat să le depună până la 30.06.2008 ( fila 196 dosar urmărire penală ).

Martorele D. L. și Czimbor M. au arătat că acea factură nu a fost înregistrată în contabilitate “ datorită faptului că nu s-a primit din G. codul în scop de TVA pentru a se putea cuprinde și în Declarația 390 ( declarația recapitulativă privind livrări, achiziții intracomunitare de bunuri ) “.

Cum factura a fost emisă la 14.05.2007, iar ulterior societatea nu a mai avut activitate, înregistrarea în contabilitate a fost omisă.

În declarația dată în faza de urmărire penală, Czimbor M. a declarat că factura respectivă a fost completată din dispoziția inculpatei, care a și semnat-o, iar cea internă va fi întocmită după „ ce primim din G. că firma care cumpără mașina este plătitoare de TVA “ ( fila 187 dosar urmărire penală ).

Cu referire la această factură, inculpata, audiată în faza de judecată, a arătat că a fost trimisă în România la biroul societății, “ în aceeași zi s-a făcut o traducere din limba engleză în limba română și a trimis-o în scopul de a fi înregistrată în contabilitate…..pe ambele facturi era un cod “ ( fila 20 dosar Tribunal ).

În atare împrejurări, neînregistrarea în contabilitate a facturii nu îi poate fi imputată inculpatei.

În perioada în care factura trebuia înregistrată în contabilitate, firma era administrată de martorul L. G., ( și nu de martorul L. B. cum se menționează eronat în motivele de apel ), persoană împuternicită prin procura specială.

De altminteri, chiar martora Czimbor M. a precizat că își desfășura activitatea sub coordonarea directorului L. G..

Martorii audiați în cauză au arătat că inculpata locuia în străinătate, venea în țară de câteva ori pe an, stătea puțin, astfel administrarea societății a fost încredințată altei persoane.

Ca atare, inculpata nici nu ar fi putut întocmi documente contabile în țară, contabilitatea primară fiind întocmită de funcționarul economic al firmei, martora Czimbor M..

Susținerile acesteia că din dispoziția inculpatei nu a fost înregistrată în contabilitate factura nu se coroborează cu alte probe administrate în cauză, T. N. a trimis documentele în țară, iar urmărirea înregistrării lor nu îi revenea acesteia din urmă.

De altfel, factura nu a fost cuprinsă în bilanțul rectificativ de către inculpată, ci de către persoanele care aveau aceste atribuții.

Ca atare, neînregistrarea în contabilitate a facturii nu-i poate fi imputată inculpatei, nicio probă nu dovedește că ar fi împiedicat în vreun fel această operațiune din moment ce nu s-a aflat în țară, a trimis factura, în ambele limbi, la sediul societății.

În aceste condiții, soluția dispusă de instanța de fond este legală și temeinică, fapta prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 nu a fost săvârșită de inculpată ( cu referire la neînregistrarea în contabilitate a facturii . nr._/14.05.2007 ).

Cu referire la cea de-a doua faptă imputată inculpatei, respectiv în luna ianuarie 2008 S.C. IBT Trans S.R.L. a livrat către .. B. semiremorca în valoare de 7.260 Euro ca urmare a executării silite a gajului mobil fără să se emită factură, în mod temeinic s-a apreciat că sunt îndeplinite cerințele art. 18¹ Vechiul Cod penal.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 82/1991 republicată, societățile comerciale au obligația să organizeze și să conducă contabilitatea proprie, respectiv contabilitatea financiară și contabilitatea de gestiune adaptată la specificul activității, iar deținerea cu orice titlu, de bunuri materiale, titluri de valoare, numerar și alte drepturi și obligații, precum și efectuarea de operațiuni economice, fără să fie înregistrate în contabilitate sunt interzise, conform art. 11 din aceeași lege.

Conform Acordului nr. 97/2006, S.C. IBT Trans S.R.L. B., ca proprietară a bunului cu care s-a garantat îndeplinirea unei obligații de către S.C. Euro Invest G., are calitatea de debitor, iar .. B. pe aceea de creditor.

Transferul dreptului de a dispune de bunuri ca și un proprietar este considerată livrare de bunuri și potrivit art. 128 alin. 1, achiziția reprezintă obținerea dreptului de a dispune de bunuri ca și un proprietar.

Operațiunea efectuată de S.C. IBT Trans S.R.L. în baza acordului constituie o livrare de bunuri către .. B. și se aplică art. 132 alin. 1 lit. c Cod fiscal, fiind necesar a se întocmi factura cu TVA.

De altminteri, sentința civilă nr. 492/C/13.02.2007 a Tribunalului B., definitivă prin decizia civilă nr. 138/20.09.2007 a Curții de Apel B., a hotărât că Acordul încheiat la 24.05.2006 are caracterul unui contract de gaj cu deposedare, pârâta S.C. IBT Trans S.R.L. fiind obligată să predea documentele ce atestă proprietatea semiremorcii.

Conform procesului-verbal din 08.01.2008 întocmit de Biroul Executorului Judecătoresc T. C. T., la data de 21.12.2007, ora 11⁰⁰ un reprezentant al societății debitoare IBT Trans S.R.L. a predat la sediul biroului documentele ce atestă proprietatea semiremorcii, documente preluate de creditoarea .., împrejurări în care executarea silită a încetat ( fila 234 dosar urmărire penală ).

Or, în atare împrejurări, s-a realizat o livrare de bunuri – transferul dreptului de a dispune de bunuri ca și un proprietar ( art. 128 Cod fiscal ).

Conform art. 155 Cod fiscal, persoana impozabilă care efectuează o livrare de bunuri, alta decât o prestare fără drept de deducere a taxei, trebuie să emită o factură către beneficiar.

Prin urmare, cele susținute de inculpată nu se verifică, fapta fiind comisă în condițiile arătate.

Atingerea adusă relațiilor sociale protejate de lege este minimă în contextul elementelor de fapt arătate, iar împrejurările concrete în care s-a comis, situația personală a inculpatei și poziția procesuală, sunt tot atâtea elemente ce demonstrează în concret că fapta este lipsită de pericolul social al unei infracțiuni.

Cu referire la persoana inculpatei, Curtea constată că este fără antecedente penale, s-a prezentat în fața organelor judiciare în momentul în care a cunoscut despre existența acestui dosar, iar prin raportare la activitatea societății și modalitatea în care și-a achitat obligațiile fiscale față de stat, cuantumul prejudiciului este unul relativ redus.

Toate aceste elemente dovedesc un pericol social redus al faptei supuse analizei, astfel că nu se impune aplicarea unei sancțiuni penale, ci administrative.

Cu referire la prejudiciu, așa cum a precizat instanța de fond, acesta unul cert, constituit din prejudiciu penal la care se adaugă un prejudiciu fiscal – efectiv cauzat și care suferă modificări în funcție de momentul trimiterii în judecată.

În considerarea celor dezvoltate mai sus, în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge apelurile, ca nefondate, declarate de P. de pe lângă Tribunalul B. și inculpata T. N. împotriva sentinței penale nr. 297/S/18.12.2013 a Tribunalului B., pronunțată în dosar nr._, pe care o va menține.

Va obliga inculpata la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, conform art. 275 alin. 2 Cod procedură penală.

Restul cheltuielilor judiciare, în cuantum de 200 lei, vor rămâne în sarcina statului, conform art. 275 alin. 3 Cod procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul B. și inculpata T. N. împotriva sentinței penale nr. 297/S/18.12.2013 a Tribunalului B., pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.

Obligă inculpata la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Restul cheltuielilor judiciare, în cuantum de 200 lei, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 14.05.2014.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

A. D. A. M.

GREFIER

O. S.

Red. A.M./13.06.2014

Dact. O.S./13.06.2014

2 exemplare

Jud. fond: T. E. M.

← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr....		Nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor. Art.342 NCP.... →

Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 246/2014. Curtea de Apel BRAŞOV

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 246/2014. Curtea de Apel BRAŞOV