Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 47/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 47/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 24-09-2014 în dosarul nr. 4973/62/2014/a1
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 47CP DOSAR NR._
Ședința publică din 24 septembrie 2014
Instanța constituită din:
Complet de judecată CJCP 7:
Președinte – M. D. – judecător de Cameră Preliminară
Grefier - R. G.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror Lucreția T. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..
Pe rol fiind soluționarea contestației declarată de inculpații R. S., T. V. și L. A. împotriva încheierii de ședință din data de 19 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalului pentru Minori și Familie B. în dosarul penal nr._ 14.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate prin mijloace tehnice.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatorul inculpat R. S. în stare de arest (deținut în Arestul I.P.J. B.) asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat N. S., contestatorul inculpat T. V. în stare de arest (deținut în Arestul I.P.J. B.) asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat A. M. și contestatorul inculpat Lorinz A. în stare de arest (deținut în Arestul I.P.J. B.), asistat de apărătorii aleși, avocat L. D. C. și avocat B. A. M..
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebați fiind, apărătorii inculpaților R. S. și L. A. arată că au legătura cu aceștia.
Avocat oficiu M. A. solicită permisiunea de a lua legătura cu inculpatul T. V..
Instanța permite apărătorului din oficiu al inculpatului T. V. să ia legătura cu acesta.
Întrebate fiind, părțile arată că nu mai au cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat oficiu S. N., pentru contestatorul inculpat R. S., solicită admiterea contestației formulate de acesta, să nu mai fie menținută starea de arest care a fost dispusă împotriva acestuia, în principal.
În subsidiar, dacă se va considera că față de acest inculpat se impune a se lua o măsură preventivă, solicită a se dispune una dintre măsurile preventive prevăzute de 202 alin 4 lit. b sau lit. d Cod procedură penală, respectiv măsura controlului judiciar ori cea a arestului la domiciliu.
În ce privește pe acest inculpat, consideră că s-au schimbat în mod esențial temeiurile care au fost avute în vedere, atât la momentul la care a fost luată măsura arestării preventive, cât și la momentul la care măsura preventivă a fost menținută, având în vedere că între timp a fost emis rechizitoriul. Mai mult, prin declarațiile date în fața primei instanțe, acesta a recunoscut faptele pentru care este trimis în judecată, care constituie un fapt important, în opinia sa, și care are o importanță deosebită cu privire și la stabilirea vinovăției celorlalți doi inculpați, având în vedere poziția procesuală a acestora.
De asemenea, arată că inculpatul solicită să nu mai fie menținută starea de arest, având în vedere și situația familială, soția având o afecțiune gravă la coloana vertebrală pentru care a suferit două intervenții chirurgicale, urmând să fie suspusă unei alte intervenții chirurgicale, faptul că are un copil minor, în vârstă de 8 ani și care este în clasa II-a și care nu are de cine să fie îngrijit în situația în care soția sa prezintă aceste afecțiuni la coloană.
Consideră că un aspect ce se impune avut în vedere, fiind foarte important și căruia solicită a se da relevanță, având în vedere contestația formulată, constă în aceea că faptele pentru care este trimis în judecată nu au fost săvârșite cu violență. Mai arată că dorește să sublinieze un aspect adus în sprijinul cererii formulate de inculpat, respectiv împrejurarea că față de acesta s-a menținut starea de arest, considerându-se că în acest mod se înlătură starea de pericol pentru ordinea publică. Apreciază că la această stare de pericol pentru ordinea publică au contribuit din plin persoanele au apelat la inculpat pentru a le facilita câștigarea licitațiilor prin influența pe care o avea asupra unor persoane care sunt angajate în Ministerul Transporturilor. Cu alte cuvinte, inculpatul a fost instigat la săvârșirea unor fapte și mai arată că se consideră că înlăturarea stării de pericol pentru ordinea publică va avea loc în momentul în care acesta va fi arestat. Asupra împrejurării că s-a produs un prejudiciu acelor persoane, fiind vorba de o sumă însemnată, precizează că în esență este vorba de faptul că acele persoane au dorit, pe cale necinstită, ilegală, să câștige o licitație, motive pentru care pune concluzii de admitere a contestației formulate.
Avocat oficiu M. A., pentru contestatorul inculpat T. V., arată că susține concluzii de admitere a contestației în sensul înlocuirii măsurii arestului preventiv cu o măsură mai blândă și, în opinia sa o măsură adecvată ar fi cea a controlului judiciar, având în vedere circumstanțele personale ale inculpatului care este acuzat pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la traficul de influență.
Arată că inculpatul nu a recunoscut fapta reținută în sarcina sa și nu are cunoștință de persoanele vătămate, care s-au constituit părți civile la dosarul de fond al cauzei. Acesta lucrează ca bucătar la I.T.C. și este reprezentant vânzări la o firmă și cel mai important lucru este faptul că are în întreținere o fată de 14 ani, soția fiind decedată, astfel că este singurul sprijin pentru această minoră.
De asemenea, arată că este adevărat că inculpatul are antecedente penale, suferind o condamnare în anul 2000 în legătură cu infracțiunile de corupție de acre este acuzat la acest moment și consideră că starea de pericol public pe care a reținut-o instanța cu privire la acest inculpat este exagerată, întrucât are o viață stabilă și nu poate influența în nici un fel ancheta, martorii sau părțile civile. Arată că nu înțelege de ce s-a luat măsura extremă a arestului preventiv, în condițiile în care politica actuală este de reinserție socială și de resocializare, statul român pune accent pe măsurile preventive alternative și nu pe această măsură clasică.
Pentru aceste considerente, susține admiterea contestației și judecarea inculpatului în stare de libertate sub una dintre formele adiacente acestei măsuri extreme a arestului preventiv.
Avocat ales B. A. M., pentru contestatorul inculpat L. A., solicită admiterea contestației și desființarea încheierii nr. 68 dată de Tribunalul B. și înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura controlului judiciar sau măsura arestului la domiciliu. Arată că susține aceste cereri pe următoarele argumente: consideră că faptele pentru care a fost deja trimis în judecată inculpatul sunt nedovedite în totalitate și există doar o bănuială că ar fi complice la trafic de influență. Motivul pentru care susține acest lucru întrucât inculpatul a doar un simplu telefon către o persoană care se presupune că ar lucra în ministerul Transporturilor, dar care nu este funcționar public, însă se presupune că este angajat. De asemenea, arată că inculpatul nu a fost de față la semnarea vreunui contract între R. S. și alte persoane, așa cum se susține în dosarul cauzei.
În ce privește infracțiunea de uz de fals, nu consideră că inculpatul știa despre acele facturi că sunt false și nu putea să le folosească, deci nu sunt îndeplinite condițiile pentru aceste infracțiuni.
Solicită a fi avute în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului, care avea un loc de muncă, fiind lider de sindicat în cadrul CFR, funcție ce implica o responsabilitate foarte mare și, în opinia sa, acesta nu și-ar fi riscat viața profesională pentru astfel de infracțiuni. De asemenea, arată că acesta are în întreținere doi copii majori și unul minor, în vârstă de 2 ani, astfel cum rezultă din actele depuse la dosar, respectiv certificatul de naștere.
Totodată, apreciază că inculpatul a stat o perioadă suficientă în stare de arest preventiv, respectiv de 3 luni, suficiente pentru a conștientiza de periculozitatea unor eventuale infracțiuni care se presupune că ar fi în sarcina sa, motive pentru care solicită admiterea contestației, desființarea încheierii atacate și a se dispune înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o alta mai blândă.
Avocat ales L. D. C., pentru contestatorul inculpat L. A., arată că la acest moment procesual, în opinia sa lucrurile sun mai mult decât clare și mai mult simple. În urma analizării de către instanță a întregului probatoriu administrat în faza de urmărire penală, cu siguranță că se vor trage aceleași concluzii.
Arată că dorește să invoce mai multe aspecte, primul fiind acela că măsura arestării preventive este o măsură cu caracter excepțional în ce privește privarea inculpatului de un drept fundamental, de dreptul de a fi alături de familie și apreciază că măsura nu-și mai găsește aplicabilitatea din punct de vedere al prevederilor art. 5 pct.3 al convenției CEDO, care se referă la dreptul la dreptul la un proces echitabil.
Consideră că la acest moment procesual, temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive cu caracter excepțional cu siguranță nu mai subzistă, nu mai sunt echitabile, nu-și mai găsesc aplicabilitatea și nu sunt nici proporționale, raportat la persoana inculpatului și mai mult, raportat la întregul probatoriu administrat în faza de urmărire penală și până în prezent și de asemenea, raportat și la scopul și condițiile generale ale măsurii cu caracter excepțional, prin prisma art. 202 Cod procedură penală. Arată că la acest moment nu există probe și nici indicii temeinice în sensul că nu s-ar putea asigura o bună desfășurare a cercetării judecătorești, rechizitoriul fiind întocmit, s-au administrat toate probele din partea Ministerului Public, în măsura în care acesta a considerat că probele sunt pertinente și suficiente pentru a întocmi un rechizitoriu.
În opinia sa, la acest moment măsura arestării preventive nu-și mai găsește aplicabilitatea cu privire la posibilitatea ca inculpatul să se poată sustrage de la urmărirea penală, aceasta fiind finalizată și nu se poate vorbi de un pericol concret pe care l-ar putea prezenta lăsarea în libertate a inculpatului la acest moment procesual. Apreciază că, în condițiile în care măsura preventivă s-a impus la data de 24.07.2014, dată de la care au trecut 2 luni, a trecut un timp suficient pentru organele de cercetare penală pentru administrarea probatoriului în integralitate, să dea o încadrare juridică conform probatoriului administrat, să aștepte ca vreun inculpat dorește să mai completeze declarațiile date în cauză sau nu, motive pentru care consideră că această măsură nu poate să înlocuiască pedeapsa. Arată că susține acest lucru întrucât, solicitând în nenumărate rânduri înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a controlului judiciar ori a arestului la domiciliu, apărarea s-a bazat pe anumite aspecte de ordin obiectiv, subiectiv și legal, atât prin prisma prevederilor Codului de procedură penală, cât și prin prisma practicii judiciare depuse la dosar la momentul respectiv.
De asemenea, dorește să învedereze unele aspecte din practica CEDO și arată că se referă chiar și la practica Curții de Apel B. prin decizia penală nr. 650/R/09.04.2003 și solicită a se observa că, deși toate hotărârile despre care dorește să facă vorbire sunt foarte vechi, acestea și-au găsit aplicabilitatea la acel moment și nu înțelege de ce într-o societate europeană actuală în care a intervenit o nouă practică judiciară nu se poate găsi un fundament pentru a-i da curs și în prezenta speță.
Astfel, arată că, potrivit Curții de Apel București, pericolul concret pentru ordinea publică pe care o prezintă persoana inculpatului trebuie constat în concret și dovedit prin probe, neputând fi prezumat pornind de la gravitatea abstractă a faptelor reflectată exclusiv în limitele de pedeapsă prevăzute. De asemenea, arată practica CEDO a reiterat în nenumărate rânduri că o persoană acuzată de o infracțiune trebuie întotdeauna eliberată în procesul pendinte, deci înainte de faza procesuală în care se află prezenta cauză, exceptând cazul în care statul poate arăta că existe motive relevante și suficiente pentru a justifica detenția continuă. În opinia sa, CEDO a spus într-un mod extrem de clar și pentru toată lumea că justificarea pentru orice perioadă de detenție, chiar și foarte scurtă, trebuie să fie demonstrată în mod convingător de către autorități și arată că face referire la cauza Ș. vs. M. din data de 13.03.2007. De asemenea, prelungirea aproape automată a detenției contravine garanțiilor stabilite în art. 5 pct. 3 din CEDO și se referă la cauzele Manssour vs. Turcia din 08.06.1995 și Kalașnikov vs. Rusia din aceeași perioadă.
Susține că motivul pentru care s-a luat măsura arestului preventiv trebuie considerat ca relevant și suficient numai în situația în care este bazat pe fapte de natură să demonstreze că eliberarea acuzatului ar determina o tulburare reală a ordinii publice și nu înțelege de ce practica CEDO nu se aplică în această cauză. De asemenea solicită a se observa că în prezenta speță se rețin infracțiuni a căror încadrare juridică se reflectă în limitele complicității și nu este vorba despre un autorat ori coautorat la acest moment față de inculpatul L. A..
Consideră că legiuitorul a făcut o diferență foarte clară între măsurile preventive prin noul Cod procedură penală, arestul preventiv care se execută la sediul poliției, arestul la domiciliu și controlul judiciar și arată că în prezenta speță nu sunt reținute infracțiuni de violență și nu este vorba despre un personaj care să pună în pericol ordinea publică, valorile sociale prevăzute de legea penală. Or, în prezenta cauză este vorba despre o persoană care are o anumită vârstă și, deși s-a invocat faptul că a suferit anterior o condamnare cu suspendare a executării, consideră că nu putem discuta la acest moment decât despre măsura preventivă și despre faptul că inculpatul are o familie, are un copil minor în întreținere și, cu excepția situației în care a fost implicat și care a atras o condamnare cu suspendare, nu a avut probleme cu legea și mai important este faptul că, pe lângă lipsa pericolului social concret, se impune a fi avut în vedere că nu se discută nici la acest moment despre un prejudiciu concret realizat. Este adevărat că se discută despre niște sume colosale, despre 500.000 de euro, respectiv 1.800.000 de RON, însă prejudiciul vehiculat nu se regăsește în mod concret la dosar și nimeni nu a spus că a fost prejudiciat prin faptele inculpatului și nu s-a constituit nimeni parte civilă cu pretenții la această sumă.
Un alt aspect pe care dorește să-l învedereze este faptul că infracțiunile de care este acuzat inculpatul, în opinia sa, fundamentându-se pe întreg probatoriu administrat în faza de urmărire penală, nu sunt niște infracțiuni consumate. Din punctul său de vedere, organele de urmărire penală s-au grăbit cu organizarea flagrantului, care în opinia sa nu a fost legal organizat, întrucât pentru infracțiunea care nu este consumată există posibilitatea desistării în orice moment.
Totodată, arată că diferența între măsurile preventive, a arestului preventiv și arestului la domiciliu, face diferența între pericolul social pe care persoana inculpatului îl poate genera pentru ordinea publică. Consideră că arestul la domiciliu este o măsură destul de restrictivă pentru o persoană în situația inculpatului, dar și controlul judiciar, asemenea, întrucât se impune a se analiza condițiile necesare pentru ca aceste măsuri să se aplice, dacă acestea sunt proporționale, echitabile, juste și suficiente, raportat la persoană și nu la pericolul general abstract al faptei de care este acuzat, prin prisma limitelor de pedeapsă.
Consideră că inculpatul se bucură încă de prezumția de nevinovăție și sunt necesare probe directe, pertinente și concludente pentru ca această persoană să poată fi catalogat ca infractor, iar Ministerul Public a avut timp suficient pentru a administra materialul probatoriu care să fie legal și suficient. În acest sens, face referire la înregistrările ambientale din data de 22.07.2014 la ora 10,00, la materialul video transcris în dosarul de urmărire penală, când la complexul Wulf, la bar sau la terasă aceste persoane, care stăteau la un pahar sau la o cafea și-și dădeau cu părere despre domeniul lor de activitate, se presupune că puteau pune la cale asemenea fraude, asemenea prejudiciu, care nu este realizat și vorbim despre un prejudiciu posibil și despre o teorie, or, în materie penală sunt necesare probe concrete și directe. Consideră că toate persoanele au dreptul la liberă exprimare și oricine poate să-și dea cu părerea.
Solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv, revocarea măsurii și plasarea inculpatului sub control judiciar sau în arest la domiciliu și consideră că nu este necesar ca apărarea să arate că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și este datoria reprezentantului Ministerului Public să facă această dovadă. Un aspect foarte important în opinia sa și care se impune a fi avut în vedere, este practica judiciară depusă de apărare în dosarele nr._ în care s-a făcut vorbire despre două situații și face referire la cazul D. A. și implicarea altor magistrați, în care s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a arestului la domiciliu. De asemenea arată că a depus practică judiciară, extrase de pe portalul instanțelor cu referire la inculpatul V. L., caz în care Curtea de Apel Suceava, deși este acuzat de trei crime odioase, instanța a apreciat că față de acest personaj măsura arestului la domiciliu este suficientă, fiind înlocuită măsura arestului preventiv.
Arată că inculpatul, astfel cum rezultă din declarațiile celorlalți coinculpați, a aflat de existența contractelor în momentul în care le-a văzut la masă, lucru confirmat și de transcrierile convorbirilor ambientale și se întreabă retoric cum a putut fi creat un astfel de prejudiciu, în condițiile în care doar 20% din efectivul de vagoane existent la acest moment în circulație se află în proprietatea statului, iar restul de 80% fiind împrumutate, concesionate ori aparțin firmelor private, iar acele vagoane, în starea în care se află, cum ar putea produce un astfel de prejudiciu.
De asemenea, în opinia sa, având în vedere scopul măsurii preventive cum este cea a arestului la sediul poliției și pedeapsa propriu-zisă, nu dorește să creadă că inculpatul poate executa deja o pedeapsă fără să poată beneficia de un proces echitabil, prin prisma dispozițiilor Codului de procedură penală și a garanțiilor impuse de CEDO.
Mai arată că a avut dosare în care clienții săi, deși aveau un cazier impresionant, au fost puși în libertate și le-a fost revocată măsura arestării preventive și apreciază că la acest moment inculpatul nu poate executa deja o pedeapsă în lipsa unui proces și solicită admiterea contestației, consideră că, prin prisma dispozițiile art. 15 Cod penal nu sunt întrunite elementele constitutive, fie și prin lipsa vinovăției ca element constitutiv, întrucât inculpatul doar și-a dat cu părerea despre domeniul în care lucra, despre obiectul activității sale și nu se poate reține faptul că a exercitat vreo influență asupra acelei persoane, care este pensionar. Mai arată că acesta a văzut acele contracte, care aveau ștampile corect aplicate și consideră că se poate vorbi despre o eroare de fapt, întrucât inculpatul, la acel moment la care se afla, nu avea reprezentarea acelei fapte, întrebând despre ce este vorba într-o discuție tangențială și nu a avut nicio clipă intenția și nu s-a dovedit faptul că ar cunoaște despre ce este vorba, chiar dacă coinculpații au declarat că ștampilele erau false, având în vedere că întregul dosar de urmărire penală reflectă doar patru pagini cu privire la înregistrările ambientale care-l privesc pe acest inculpat, respectiv datele de 18.07, 21.07, 22.07 și înregistrările video transcrise, din 22.07 în care au avut discuții banale, nimic despre acuzațiile care i se aduc și nu rezultă nicio probă concretă că ar fi pus la cale fapta și că urma să aibă acești bani.
Apreciază că inculpatul este o persoană responsabilă, care a fost la momentul nepotrivit la locul nepotrivit și nu se poate reține acest lucru ca un temei de arestare preventivă, de prelungire a acesteia, în condițiile în care urmărirea penală este finalizată și în condițiile în care acesta doar și-a dat cu părerea asupra ceea ce cunoștea din activitatea depusă în foarte mulți ani.
Pentru aceste argumente, solicită înlocuirea măsurii preventive.
Reprezentanta Ministerul Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a contestaților formulate de către fiecare dintre inculpați și de asemenea, solicită a se respinge și cererile formulate de înlocuire a măsurii arestării preventive cu arestul la domiciliu sau a controlului judiciar.
Apreciază că, în mod legal și temeinic, judecătorul de cameră preliminară din cadrul instanței de fond, analizând și examinând mijloacele de probă care au fost administrate în cursul urmăririi penale de către parchet, a apreciat că se impune menținerea stării de arest preventiv a acestor inculpați și sunt întrunite exigențele art. 223 alin. 2 teza a II-a Cod procedură penală. Pornind în primul rând de la natura faptelor săvârșite de inculpați, față de susținerile apărării potrivit cărora acestea nu sunt fapte de violență, arată că măsura de arest preventiv nu este obligatorie a fi aplicată doar persoanelor care comit infracțiuni cu violență, infracțiunile de corupție, în opinia sa, sunt la fel de grave ca și cele cu violență. Este adevărat că un lider de sindicat, o persoană cu studii superioare nu se deda la astfel de infracțiuni primitive, acelea față de care au susținut că nu sunt infracțiuni de mare violență, de omor și nu este absolut necesar și nu se prevede nicăieri că aceste infracțiuni se aplică doar infracțiunilor de mare violență. În acest sens precizează că art. 223 prevede foarte strict că și infracțiunile de corupție pot face obiectul măsurilor preventive. Ca urmare, în mod corect instanța de fond a reținut incidența dispozițiilor articolului anterior menționat.
Arată că s-a avut în vedere la menținerea măsurii stării de arest preventiv, consecințele și sumele invocate, ca fiind extrem de mari, iar în ce privește pe inculpatul R. S., solicită a fi avut în vedere că sunt reținute în sarcina sa săvârșirea a 16 infracțiuni, în timp ce în sarcina celorlalți doi inculpați, s-au reținut câte 3 infracțiuni sub forma complicității. Precizează că pedeapsa prevăzută pentru complice poate fi aceeași cu cea pentru faptele comise de către autor.
Totodată, arată că buna comportare sau recunoașterea pe care a relevat-o apărătorul inculpatului R. S., este evident că se va da eficiență acestei poziții procesuală în actul de individualizare a pedepsei.
De asemenea, consideră că natura premeditată a faptelor reprezintă un alt aspect care relevă gradul de pericol social pe care îl prezintă inculpații pentru societate. Totodată, arată că aceste aspecte, referitor la modalitatea de săvârșire a faptei, consecințele produse de acestea trebuie coroborate cu poziția procesuală, atât a inculpatului R. S., care recunoaște săvârșirea faptei, dar și cu poziția de nerecunoaștere și neasumare a faptelor de către ceilalți doi inculpați.
În ce privește apărările invocate, referitor la inculpatul R. S., consideră că argumentele personale pe care le-au invocat fiecare dintre cei trei inculpați nu pot fi mai presus de stabilirea unui echilibru social. Inculpații de bucură și în acest moment de prezumția de nevinovăție, ca urmare, nimeni nu spune despre ei că sunt condamnați, ci sunt cercetați, dar, datorită gravității faptelor pe care aceștia le-au comis și datorită sumelor care s-au vehiculat în această cauză, de altfel enorme, apreciază că și aceste elemente trebuie puse cu prioritate în analiza situațiilor concrete.
Împrejurarea că inculpatul T. V. are un copil în întreținere, soția fiind decedată, arată că într-adevăr se impune și cu privire la acest aspect a fi sesizată D.G.A.S.P.C. B. în vederea luării unei măsuri de urgență pentru ca acest copil să beneficieze în continuare de grija familiei extinse. Ca urmare, acest aspect poate fi înlăturat prin intervenția statului.
Faptul că se invocă de către apărare că sunt dovedite faptele, arată că nu ne aflăm în situația în care au fost analizate în condiții de publicitate, nu au fost administrate toate probele care au fost avute în vedere la momentul trimiterii în judecată și arată că, raportat la probele care se află în acest moment, consideră că există indicii temeinice care se vor transforma ulterior în probe, după ce instanța de fond le va analiza și va stabili vinovăția sau inexistența vinovăție, așa cum pretinde apărarea, a acestor inculpați, motive pentru care apreciază că aceste probe administrate până la acest moment, sunt suficiente pentru cel puțin menținerea măsurii arestului preventiv a inculpaților.
Consideră că niciuna dintre măsurile solicitate a înlocui arestarea preventivă nu sunt apte a atinge scopul prevăzută de art. 202 Cod procedură penală și, pe cale de consecință, solicită respingerea contestațiilor promovate în cauză și a se menține starea de arest preventiv.
Avocat ales L. D. C., având cuvântul în replică, față de aspectele invocate de către reprezentanta Ministerul Public în sensul că a fost o faptă premeditată, arată că astfel cum a susținut, rezultă din înregistrările ambientale că inculpatul L. A. a cunoscut de existența acelor acte și a acelor plicuri, doar la momentul întâlnirii la acea terasă.
De asemenea, arată că se invocă nerecunoașterea faptei și arată că legea penală dă dreptul de a nu se autoincrimina, iar obligația Ministerului Public este aceea de a dovedi vinovăția la acest moment.
În ce privește sumele consistente vehiculate, arată că din materialul de urmărire penală nu rezultă realizarea unui prejudiciu și nu există un cuantum a acestor sume, fiind doar speculații, pure teorii. Însă afirmația că nu s-au administrat încă toate probele și urmează să se administreze în faza de cercetare judecătorească, afirmație din care înțelege că rechizitoriul nu este complet la acest moment și în acest caz nu se impune trimiterea în judecată a inculpaților.
Reprezentanta Ministerului Public, în replică, arată că apărarea a înțeles greșit susținerile sale și precizează că a susținut că probele administrate la urmărirea penală nu au fost administrate de instanța de judecată în condiții de publicitate nemijlocită. Acesta a fost aspectul pe care l-a învederat și nu acela că nu s-au administrat toate probele. Un alt punct de vedere pe care dorește să-l releve, este acela că practica CEDO reține, în multitudinea de hotărâri pronunțate, că detenția se justifică atunci când este incident unul dintre următoarele pericole: pericolul săvârșirii unei noi infracțiuni, ceea ce, în cazul celor doi inculpați T. V. și L. A., cunoscuți cu antecedente penale, se justifică și se regăsește; pericolul de distrugere a probelor sau riscul presiunii asupra martorilor, or, în prezenta cauză, poziția de lider sindical pe care a deținut-o inculpatul L. A., consideră că este aptă de a determina un astfel de rezultat. Există și pericolul de dispariție al inculpaților, precum și acela al tulburării ordinii publice.
Arată că prin neimplicarea autorităților, prin neluarea acestei măsuri, deși este adevărat că este cea mai gravă dintre măsurile preventive, propunere care de altfel a fost îmbrățișată de către instanțe, consideră că ar lăsa loc de interpretare și loc de apreciere că instituțiile statului nu se implică în astfel de infracțiuni de corupție și, prin urmare, măsurile de arestare preventivă s-ar aplica doar infracțiunilor de mare violență.
Ca urmare, și din perspectiva CEDO, consideră că se justifică această detenție provizorie la care inculpații sunt supuși.
Contestatorul inculpat R. S., având ultimul cuvânt, solicită admiterea contestației și înlocuirea măsurii arestului preventiv.
Întrebat fiind, învederează că adresa la care locuiește efectiv este cea de pe ..
Contestatorul inculpat T. V., având ultimul cuvânt, solicită să se înlocuiască măsura arestul preventiv cu măsura controlului judiciar sau cea a arestului la domiciliu. Arată că are un loc de muncă și a muncit 38 de ani cu carte de muncă, nu a lipsit nicio zi de la serviciu, nu a avut în ultimii 4 ani nici concediu, lucrând ca bucătar la I.T.C. și mai lucrează și la o firmă, ca reprezentant de vânzări și promovează catering-ul, constând în livrarea la domiciliu a cumpărăturilor făcute de persoanele în vârstă în baza unor tichete pe care le dă, având prețuri mai mici decât în supermaket-uri, iar firma îi plătește din discount-ul acordat la un astfel de magazin.
Cu privire la fapta săvârșită în anul 2000, la care s-a referit reprezentanta parchetului, arată că a recunoscut-o, a ispășit-o și a fost reabilitat, însă acesta atârnă greu și în acest moment în prezentul dosar. precizează că, efectiv, nu a făcut altceva decât să ceară împrumut niște bani inculpatului R. S..
Mai arată că soția a decedat și el este cel care se ocupă de copil, are două locuri de muncă și are responsabilitatea întreținerii copilului și achitarea datoriilor pe care le are la bancă și nu dorește ca statul să hotărască soarta copilului său, întrucât are posibilitatea de a se ocupa personal.
Întrebat fiind, arată că fiica sa urmează cursurile clasei a IX-a la Liceul Unirea și locuiește cu viitoarea soție, care se ocupă de ea la acest moment, și domiciliază efectiv pe ., ..
Contestatorul inculpat L. A., având ultimul cuvânt, solicită admiterea contestației și revocarea acestei măsuri. În situația în care instanța va aprecia că nu se impune revocarea măsurii, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura controlului judiciar ori cea a arestului la domiciliu, după cum se apreciază.
Arată că a intrat în această situație fără să vrea și nu și-a dat seama despre situație decât în momentul în care a fost citat la parchet și unde i-au fost prezentate niște materiale, a dat declarație noaptea la ora 2,00, a stat fără apă și mâncare toată ziua în condițiile în care este bolnav de diabet. La acel moment a aflat că R. S. ar fi folosit niște instrumente confecționate de cineva, ar fi făcut contracte false și ar fi luat bani de la acea persoană și arată că la momentul la care au stat la masă nu s-a discutat absolut nimic. Mai arată că, astfel cum relevă și înregistrările efectuate, l-a întrebat expres dacă sunt probleme cu contractele, iar acesta a afirmat că nu sunt probleme. La momentul când a venit denunțătorul A. Ș., pe care l-a văzut pentru prima oară, i-a pus niște întrebări și, în opinia sa, acesta a fost pus să pună anumite întrebări și, neștiind ce intenții are acea persoană, i-a răspuns doar pe probleme tehnice de genul, cum se poate remorca un vagon, cum trebuie făcută revizia și alte asemenea și nu a discutat nimic despre contracte. Precizează că s-a dus alături de domnul T. întrucât domnul R. i-a promis că-i dă o sumă de bani pentru a-și opera fata.
Întrebat fiind, arată că pe T. V. îl cunoaște de circa o lună și s-au mai văzut înainte, iar cu domnul R. S. s-a întâlnit în tren, când venea de la București, pe data de 4.07.2014, sens în care precizează că din rechizitoriu rezultă că acele contracte au fost încheiate în luna iunie. În tren s-a lăudat că are firmă, are relații în Ministerul Transporturilor, încasează sume și comisiune de la diverse persoane sau firme și, la acel moment s-a gândit că acesta îl poate ajuta pe T. cu 500 de euro împrumut pentru a-și opera fata. Aceasta este împrejurarea pentru care s-au întâlnit toți trei la un mic restaurant lângă Casa de Pensii, la o cafea și acolo s-au văzut pentru prima dată. Arată că la acest moment, inculpatul R. S. declară că le-ar fi spus acolo, însă acesta a mințit, iar declarația acestuia este luată în seamă. În opinia sa, R. a încercat să se folosească de prezența lor și ei nu au bănuit ce intenții are, i-a atras în acea discuție și, la solicitarea acelui martor, semnatar de contract fals, l-a sunat pe domnul M. I., care nu este funcționar public, nu are nimic de-a face cu calea ferată și nu înțelege cum poate fi acuzat de trafic de influență în condițiile în care acesta este pensionar, însă are multe cunoștințe în domeniul privat, cum ar fi firmele Serv Trans SRL, Grupul Feroviar Român, C. G., inclusiv și reparatori care repară vagoane, închiriază și vând vagoane. În condițiile în care se vor analiza înregistrările, se poate observa că aceasta a fost discuția purtată, întrebat fiind dacă cunoaște pe cineva, iar vina sa mare este că a recomandat pe cineva unui pensionar și nu înțelege cum i se pot reține astfel de acuzații grave. Învederează că nu se simte vinovat și nu se face vinovat de acuzațiile care i se aduc.
Întrebat fiind, arată că domiciliază în S., ., jud. B..
JUDECĂTORUL DE CAMERĂ PRELIMINARĂ
Deliberând asupra contestațiilor penale de față, reține următoarele:
Prin încheierea nr. 207 din data de 19.09.2014, Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului B., a dispus următoarele:
În baza art. 348 și 207 Cod procedură penală, a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților: R. S., T. V. și L. A. și a respins cererile inculpaților de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o altă măsura preventivă mai ușoară.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut următoarele: prin rechizitoriul emis în dosarul nr. 442/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul B., au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv cei trei inculpați sub aspectul comiterii următoarelor infracțiuni: R. S. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 244 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal (fapta privind contractul din 20.11.2012, persoană vătămată S.C. EUROTOOLS BEST S.R.L. și DIDILĂ V., descrisă mai sus la pct. I.2.); art. 32 alin. 1 Cod penal raportat la art. 244 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplic. art. 5 Cod penal (fapta privind contractul din 20.02.2013, persoane vătămate S.C. STS INTERNATIONAL S.R.L. și V. N., descrisă mai sus la pct. II.2.A.); art. 320 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 5 Cod penal (fapta descrisă mai sus la pct. II.2.B.); art. 323 teza I Cod penal, cu aplic. art. 5 Cod penal (fapta descrisă mai la pct. II.2.C.); art. 32 alin. 1 Cod penal raportat la art. 244 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplic. art. 5 Cod penal (fapta privind contractul din 17.06.2013, persoane vătămate S.C. XEDOX EXIM S.R.L. și M. F., descrisă mai sus la pct. III.2.A.); art. 320 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 5 Cod penal (fapta descrisă mai sus la pct. III.2.B.); art. 323 teza I Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal (fapta descrisă mai sus la pct. III.2.C.); art. 32 alin. 1 Cod penal raportat la art. 244 alin. 1 și 2 Cod penal (fapta privind contractul din 03.06.2014, persoane vătămate S.C. ZEMTRUM PRIME S.R.L. și A. Ș., descrisă mai sus la pct. IV.2.A.); art. 320 alin. 1 Cod penal (fapta descrisă mai sus la pct. IV.2.B.); art. 323 teza I Cod penal (fapta descrisă mai sus la pct. IV.2.C.); art. 32 alin. 1 Cod penal raportat la art. 244 alin. 1 și 2 Cod penal (fapta privind contractul din 19.06.2014, persoane vătămate S.C. ZEMTRUM PRIME S.R.L. și A. Ș. )de art. 291 alin. 1 Cod penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu modificările și completările ulterioare (fapta din 22.07.2014 descrisă mai sus la pct. V.2.B.); art. 320 alin. 1 Cod penal (fapta descrisă mai sus la pct. V.2.C.); art. 323 teza I Cod penal (fapta descrisă mai sus la pct. V.2.D.); art. 52 alin. 3 Cod penal raportat la art. 317 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal și art. 5 Cod penal (4 acte materiale reținute privind fiecare ștampilă – autor martor MESSNER I. B. – fapta descrisă mai sus la pct. VI.2.A.);art. 318 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal și art. 5 Cod penal (44 de acte materiale privind aplicarea fiecărei impresiuni de ștampilă pe înscrisurile false – faptă descrisă mai sus la pct. VI.2.B.);
- T. V. pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni - complicitate la tentativă la infracțiunea de înșelăciune, în formă agravantă, prevăzută de art. 48 alin. 1 Cod penal și art. 32 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 244 alin. 1 și 2 Cod penal (autor inculpat R. S., fapta descrisă mai sus la pct. V.2.H.); complicitate la infracțiunea de trafic de influență, prevăzută de art. 48 alin. 1 Cod penal raportat la art. 291 alin. 1 Cod penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu modificările și completările ulterioare (autor inculpat R. S., fapta descrisă mai sus la pct. V.2.I.);complicitate la infracțiunea de uz de fals, prevăzută de art. 48 alin. 1 Cod penal raportat la art. 323 teza I Cod penal (autor inculpat R. S., fapta descrisă mai sus la pct. V.2.J.).
- L. A. pentru săvârșirea infracțiunilor - complicitate la tentativă la infracțiunea de înșelăciune, în formă agravantă, prevăzută de art. 48 alin. 1 Cod penal și art. 32 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 244 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 1 Cod penal (autor inculpat R. S., fapta descrisă mai sus la pct. V.2.K.),complicitate la infracțiunea de trafic de influență, prevăzută de art. 48 alin. 1 Cod penal raportat la art. 291 alin. 1 Cod penal, art. 6 din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal (autor inculpat R. S., fapta descrisă mai sus la pct. V.2.L.); complicitate la infracțiunea de uz de fals, prevăzută de art. 48 alin. 1 Cod penal raportat la art. 323 teza I Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 1 Cod penal (autor inculpat R. S., fapta descrisă mai sus la pct. V.2.M.).
Arestarea preventivă a inculpaților s-a dispus de judecătorul de către drepturi și libertăți din cadrul Tribunalul B. prin încheierea nr. 68/UP a ședinței Camerei de Consiliu din23.07.2014, în dosarul nr._, pentru incidența art. 202, 223 al. 2 Cod procedură penală, măsura fiind prelungită la data de 19 august 2014 prin încheierea nr. 77/UP emisă de Tribunalul B. în dosar penal nr._ .
Arestarea preventivă a inculpaților s-a dispus relativ la comiterea infracțiunilor de corupție anterior menționate.
Din perspectiva dispozițiilor art. 348 alin. 2 Cod procedură penală ,,,În cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, judecătorul de cameră preliminară verifică legalitatea și temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispozițiilor art. 207’’.
Potrivit art. 207 alin. 2 Cod procedură penală, ,,în termen de 3 zile de la înregistrarea dosarului, judecătorul de cameră preliminară verifică din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii preventive, înainte de expirarea acesteia, cu citarea inculpatului.’’
Conform dispozițiilor art. 207 alin. 4 Cod procedură penală ,, când constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii se mențin sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă, judecătorul de cameră preliminară dispune prin încheiere menținerea măsurii preventive față de inculpat.’’
Potrivit dispozițiilor art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată ,,dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.”
Judecătorul de cameră preliminară a constatat că probele administrate în faza de urmărire penală conturează suspiciunea rezonabilă că inculpații pot fi autorii faptelor penale pentru care sunt arestați preventiv, făcând referire, în acest sens la aceste probe.
Se constată că starea de fapt reținută la momentul arestării preventive a inculpaților din prezenta cauză nu a suferit modificări în sensul înlăturării sau reaprecierii probelor anterior indicate, ulterior arestării inculpaților au fost realizate extinderi ale urmăririi penale cu privire la alte fapte, în sarcina lor reținându-se și comiterea altor infracțiuni.
Cât privește temeiurile măsurii preventive s-a reținut că:
Art. 223 alin. 2 teza finală din Cod procedură penală impune ca și condiție sub aspect subiectiv pentru luarea măsurii arestării preventive ca, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana inculpatului, privarea de liberate să fie necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică. Prin urmare, pericolul pentru ordinea publică se stabilește având în vedere atât pericolul social al faptei penale săvârșite, cât și periculozitatea infractorului, fiind necesară existența unei reacții adecvate a autorităților, de natură să descurajeze pe viitor săvârșirea unor asemenea fapte de natură să contribuie la crearea unui sentiment de insecuritate în rândul colectivității.
S-a constatat că la acest moment procesual, în speța analizată, în privința celor 3 inculpați planează în continuare pericolul de a fi tulburată ordinea publică,înțelegând prin ordine publică acea caracteristică a unei societăți în care domină siguranța, securitatea, respectul față de drepturile cetățenilor, și care presupune existența unor măsuri care să asigure funcționarea normală a vieții sociale, menținerea liniștii cetățenilor și a respectării drepturilor acestora, iar pericolul pentru o asemenea ordine publică, dovedit cu probele de la dosar, există și impune menținerea față de inculpați a măsurii arestării preventive.
Probele administrate în cauză reprezintă tot atâtea probe cu privire la pericolul pentru ordinea publică pe care îl reprezintă lăsarea acestora în libertate, judecătorul de cameră preliminară luând în considerare:
Natura infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților și consecințele acestora, numărul de fapte penale cu privire la care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale, faptul că infracțiunile de corupție sunt infracțiuni ce prezintă pericol social sporit, potrivit rechizitoriului se reține că faptele penale de corupție imputate inculpaților au fost premeditate și sunt legate de afaceri comerciale cu unități comerciale de stat ce au ca obiect plata unor valori deosebit de mari, peste 500.000 de euro, cu comisioane de alte sute de mii de euro (193.000 euro), aspect care ridică în mod deosebit pericolul social al acestor fapte de corupție și circumstanțele personale ale inculpaților constând pe de o parte în: datele furnizate de fișele de cazier judiciar, date ce relevă perseverența infracționala a inculpaților și, pe de altă parte, în poziția exprimată de inculpați față de faptele penale pentru care sunt arestați judecătorul reținând că până la acest moment nici unul dintre inculpați nu conștientizează impactul acestor fapte pentru societate .
Așa fiind, față de circumstanțele concrete de fapt asumate doar de inculpatul R. prin declarațiile date în cursul urmăririi penale, dar și față de gravitatea faptelor comise și aspectele ce țin de persoana inculpaților anterior evidențiate, se constată că cerințele impuse de art. 223 Cod procedură penală sunt în continuare îndeplinite, apreciindu-se la acest moment procesual că în cauză măsura arestării preventive a inculpaților este în conformitate cu prevederile art. 202 Cod Procedură Penală fiind în continuare necesară, în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni și al bunei desfășurări a procesului penal și proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse inculpaților.
Elementele de circumstanțiere ale persoanei inculpaților, avute în vedere și până în prezent la fiecare analiză a măsurilor preventive, nu sunt prin ele însele de natură să diminueze pericolul concret anterior reținut pe care inculpații îl prezintă pentru ordinea publică.
Din perspectiva dispozițiilor art.5 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, judecătorul conchide în sensul că nu au fost atinse limitele rezonabile ale arestării preventive, trecerea timpului neafectând încă în forma diminuării sau înlăturării, efectele temeiului inițial de arestare, dosarul aflându-se la începutul celei de-a doua faze procesuale .
Măsura procesuală a arestării nu încalcă principiul prezumției de nevinovăție fiind o măsură procesuală de prevenție care vizează libertatea persoanei pentru asigurarea scopului înscris în art. 202 Cod procedură penală, reamintindu-se că elementele probatorii ce pot susține o detenție provizorie nu trebuie să fie identice cu cele ce susțin condamnarea, scopul măsurii procesuale nu se confundă la rândul său cu o soluție de condamnare așa cum greșit indică apărarea .
Luând în considerare toate aspectele anterior evidențiate, s-a apreciat că față de inculpații R. S., T. V. și L. A., o altă măsură preventivă mai ușoară, la acest moment procesual, nu este suficientă pentru realizarea scopului înscris în art. 202 al. 1 Cod procedură penală luând în considerare și convingerea că fapte penale de gravitate neurmate de o riposta ferma, ar putea întreține climatul infracțional si ar contribui la scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului.
Împotriva acestei încheieri au declarat contestație cei trei inculpați, aducând următoarele critici, încheierii contestate.
Inculpatul R. S. a învederat că de la luarea măsurii arestării preventive, față de el a trecut o perioadă mare de timp, ce a condus la înlocuirea temeiurilor de arestare preventivă, ceea ce poate conduce la luarea unei alte măsuri preventive, respectiv arestul la domiciliu sau controlul judiciar.
În susținerea cererii de înlocuire acest inculpat a mai invocat și faptul că, a recunoscut săvârșirea faptelor de care este acuzat, contribuind, prin declarațiile sale la stabilirea vinovăției și a celorlalte persoane cercetate în cauză, a mai invocat și starea de sănătate precară dar și faptul că are o familie și copii în întreținere.
Infracțiunile pentru care este cercetat nu sunt unele cu violență, pentru a se putea susține în continuare că ar prezenta pericol social concret, pentru ordinea publică, dacă ar fi lăsat în libertate. A mai arătat că, adevăratul pericol pentru ordinea publică, îl prezintă persoanele care au dorit să câștige licitațiile prin mijloace frauduloase și care l-au instigat la săvârșirea infracțiunilor de care este acuzat.
Inculpatul T. V. a invocat în susținerea contestației, circumstanțe de ordin personal, respectiv faptul că, are o fiică de 14 ani, care în prezent se află, în îngrijirea concubinei sale, are un loc de muncă stabil, starea de pericol reținută de către prima instanță este una exagerată, neputând influența în nici un fel ancheta penală. Inculpatul a mai arătat că nu recunoaște acuzațiile aduse și nu are cunoștință de persoanele vătămate ce s-au constituit părți civile în cauză.
Inculpatul L. A. a arătat că, la dosarul cauzei nu există mijloace de probă care să dovedească bănuiala legitimă, în sensul comiterii faptelor penale de care este acuzat, în acest sens făcând trimiteri amănunțite la starea de fapt din dosar (nu a participat la semnarea niciunui contract încheiat între R. și alte persoane, inculpatul ar fi dat doar un simplu telefon către o persoană care se presupune că ar lucra în Ministerul Transporturilor, dar care nu este funcționar, în privința infracțiuni de uz de fals a arătat că nu cunoștea că respectivele facturi sunt false și nu le poate folosi).
Inculpatul a mai invocat și circumstanțele de ordin personal, respectiv că avea un loc de muncă, are copii în întreținere, a stat o perioadă suficient de mare în arest, suficientă, pentru a conștientiza periculozitatea socială a faptelor de care este acuzat.
A mai arătat, de asemenea că măsura arestării preventive, la acest moment nu mai este conformă cerințelor art. 5 pct. 3 din CEDO.
Temeiurile arestării preventive, nu își mai găsesc aplicabilitatea, măsura arestării nu este proporțională cu scopul urmărit, nu există probe că cercetarea penală nu s-ar desfășura în bune condiții și cu inculpatul în stare de libertate, urmărirea penală, fiind finalizată, iar rechizitoriu emis.
Perioada de timp de 2 luni scursă de la data luării măsurii preventive a contribuit la diminuarea pericolului social concret, care nu trebuie prezumat ci dovedit în mod concret, în acest sens făcând referire la practica acestei instanțe și la jurisprudență CEDO Ș. împotriva Republicii M. și Manssour împotriva Turciei, a mai invocat că nu este acuzat de infracțiuni de violență, prejudiciul care i se impută, nu este unul concret, este acuzat de activități specifice complicelui, iar nu autorului, flagrantul nu a fost legal organizat, inculpatul se bucură de prezumția de nevinovăție, în alte dosare penale deși inculpații au caziere impresionante sunt cercetați în stare de libertate, a arătat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care este cercetat.
Față de toate aceste motive a solicitat înlocuirea măsurii arestului preventiv, cu măsura arestului la domiciliu sau cu aceea a controlului judiciar.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma contestațiilor formulate, Curtea constată că acestea sunt nefondate, pentru considerentele care vor fi expuse mai jos.
Acuzațiile aduse inculpaților și încadrarea juridică a acestora
În considerentele ce urmează, vom prezenta doar acuzațiile aduse inculpaților și reținute, în sarcina acestora la momentul luării măsurii arestării preventive, acestea făcând obiectul judecării prezentei contestații. Așa cum rezultă din actul de sesizare al instanței, acuzațiile aduse inculpaților prin acest din urmă act sunt mult mai numeroase decât cele din mandatele de arestare.
Inculpatul R. S.
Față de acest inculpat, s-a reținut, că la data de 22.07.2014, în jurul orelor 10,00 – 12,00, a primit de la martorul denunțător A. Ș. suma de 5.000 de lei, susținând că are influență asupra unor funcționari din cadrul Societății Naționale de Transport Feroviar de Marfă „CFR-MARFĂ” S.A. și Companiei Naționale de Căi Ferate „CFR”-S.A. (CFR Infrastructură) și promițând că îi va determina pe aceștia să îndeplinească un act ce intră în îndatoririle lor de serviciu, respectiv: a) punerea în executare a contractului de vânzare-cumpărare nr. CZ1/C.34/19.06.2014, ce apare încheiat în fals între SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ „CFR-MARFĂ” S.A. și S.C. ZEMTRUM PRIME S.R.L., reprezentată de denunțătorul A. Ș. cu Anexa 1 – Lista mijloacelor fixe supuse valorificării (3 file) și factura cu ., nr. 3247, din 19.06.2014, între cele două societăți, precum și încheierea unor contracte comerciale între unități CFR și societăți comerciale, respectiv un contract de vânzare-cumpărare având ca obiect 400 de tone de șină cale ferată ce urma să fie încheiat în ziua următoare, la data de 23.07.2014, în mun. București, între Companiei Naționale de Căi Ferate „CFR”-S.A. (CFR Infrastructură) și o altă societate comercială.
În drept, această faptă de care este acuzat inculpatul este incriminată de art. 291 alin. 1 Cod penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și pedepsită cu închisoarea de la 2 la 7 de ani închisoare.
Temeiul de arestare pentru acest inculpat l-a reprezentat art. 223 alin. (2) Cod procedură penală.
Inculpatul T. V.
Acesta este acuzat de faptul că la data de 22.07.2014, în jurul orelor 10,00 – 12,00, l-a sprijinit pe suspectul R. S. să primească de la martorul denunțător A. Ș. suma de 5.000 de lei de lei, din care ulterior a primit suma de 1.600 de lei, R. S. susținând că are influență asupra unor funcționari din cadrul Societății Naționale de Transport Feroviar de Marfă „CFR-MARFĂ” S.A. și Companiei Naționale de Căi Ferate „CFR”-S.A. (CFR Infrastructură) și promițând că îi va determina pe aceștia să îndeplinească un act ce intră în îndatoririle lor de serviciu, respectiv: a) punerea în executare a contractului de vânzare-cumpărare nr. CZ1/C.34/19.06.2014, ce apare încheiat în fals între SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ „CFR-MARFĂ” S.A. și S.C. ZEMTRUM PRIME S.R.L., reprezentată de denunțătorul A. Ș. cu Anexa 1 – Lista mijloacelor fixe supuse valorificării (3 file) și factura cu ., nr. 3247, din 19.06.2014, între cele două societăți, precum și b) încheierea unor contracte comerciale între unități CFR și societăți comerciale, respectiv un contract de vânzare-cumpărare având ca obiect 400 de tone de șină cale ferată ce urma să fie încheiat în ziua următoare, la data de 23.07.2014, în mun. București, între Companiei Naționale de Căi Ferate „CFR”-S.A. (CFR Infrastructură) și o altă societate comercială.
Această acuzație adusă inculpatului este incriminată de prevederile art. 48 alin. 1 Cod penal raportat la art. 291 alin. 1 Cod penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
Temeiul de arestare pentru acest inculpat l-a reprezentat art. 223 alin. (2) Cod procedură penală.
Inculpatul L. A.
Acesta este acuzat că la data de 22.07.2014, în jurul orelor 10,00 – 12,00, l-a sprijinit pe suspectul R. S. să primească de la martorul denunțător A. Ș. suma de 5.000 de lei, din care ulterior a primit suma de 1.600 de lei, R. S. susținând că are influență asupra unor funcționari din cadrul Societății Naționale de Transport Feroviar de Marfă „CFR-MARFĂ” S.A. și Companiei Naționale de Căi Ferate „CFR”-S.A. (CFR Infrastructură) și promițând că îi va determina pe aceștia să îndeplinească un act ce intră în îndatoririle lor de serviciu, respectiv: a) punerea în executare a contractului de vânzare-cumpărare nr. CZ1/C.34/19.06.2014, ce apare încheiat în fals între SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ „CFR-MARFĂ” S.A. și S.C. ZEMTRUM PRIME S.R.L., reprezentată de denunțătorul A. Ș. cu Anexa 1 – Lista mijloacelor fixe supuse valorificării (3 file) și factura cu ., nr. 3247, din 19.06.2014, între cele două societăți, precum și b) încheierea unor contracte comerciale între unități CFR și societăți comerciale, respectiv un contract de vânzare-cumpărare având ca obiect 400 de tone de șină cale ferată ce urma să fie încheiat în ziua următoare, la data de 23.07.2014, în mun. București, între Companiei Naționale de Căi Ferate „CFR”-S.A. (CFR Infrastructură) și o altă societate comercială.
Această acuzație este prevăzută de dispozițiile art. 48 alin. 1 Cod penal raportat la art. 291 alin. 1 Cod penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000. Temeiul de arestare pentru acest inculpat l-a reprezentat art. 223 alin. (2) Cod procedură penală.
Mijloacele de probă care susțin bănuiala legitimă, în sensul cerințelor art. 223 alin. 2 Cod procedură penală
Curtea are în vedere că următoarele mijloace de probă susțin bănuiala rezonabilă, în sensul că cei trei inculpați ar fi săvârșit infracțiunile de care sunt acuzați:declarațiile martorului denunțător A. Ș., declarațiile inculpaților R. S., T. V. și L. A., T. ELEMER; procesele-verbale din data de 22.07.2014 privind descoperirea în flagrant a inculpaților R. S., T. V. și L. A., procesele-verbale din data de 22.07.2014 privind efectuarea perchezițiilor domiciliare la locuințele inculpatului R. S. și suspectului T. ELEMER; procesele-verbale privind redarea convorbirilor telefonice și comunicărilor ambientale ale inculpaților R. S., T. V. și L. A., T. ELEMER; înscrisurile denunțate ca fiind necorespunzătoare realității, precum înscrisul denumit „CONTRACT DE VÂNZARE-CUMPĂRARE NR. CZ1/C.34/19.06.2014”, ce apare încheiat între SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ „CFR-MARFĂ” S.A. și S.C. ZEMTRUM PRIME S.R.L., cu Anexa 1 – Lista mijloacelor fixe supuse valorificării (3 file) și factura cu ., nr. 3247, din 19.06.2014, între cele două societăți, și înscrisul denumit „CONTRACT DE VÂNZARE-CUMPĂRARE NR. CZ1/C.34/03.06.2014”, ce apare încheiat între SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ „CFR-MARFĂ” S.A. și S.C. ZEMTRUM PRIME S.R.L., cu Anexa 1 – Lista mijloacelor fixe supuse valorificării (3 file) și factura cu ., nr. 3247, din 17.06.2014, între cele două societăți, și adresa .. către SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ „CFR-MARFĂ” S.A., ce apare înregistrată sub nr. 3155 din 28.05.2014.
Curtea subliniază faptul că la acest moment procesual, nu se impune o analiză amănunțită a mijloacelor de probă, operațiune juridică ce se va realiza la momentul soluționării pe fond a cauzei. În considerentele care urmează, vor fi făcute referiri scurte la mijloacele de probă ce susțin acuzațiile aduse inculpaților L. și T., având în vedere, criticile acestora, invocate, în calea de atac a contestației, cu privire la inexistența unor astfel de mijloace de probă și implicit, a neîndeplinirii condițiilor pentru menținerea arestării preventive.
În susținerea bănuielii rezonabile, în sensul cerințelor art. 223 alin. 2 Cod procedură penală față de inculpații L. și T., instanța are în vedere declarațiile de recunoaștere ale coinculpatului R., procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice, a înregistrărilor video, cu privire la cei trei inculpați. Potrivit procesului verbal de redare în formă scrisă a materialului video, din data de 23.07.2014, inculpatul R. îi prezintă denunțătorului pe cei doi coinculpați, T. și L., iar în continuare din conținutul discuției dintre inculpatul T. și A. Ș. rezultă cu certitudine că cei doi purtaseră conversații telefonice și anterior acestei întâlniri, ceea ce exclude apărarea invocată de acest inculpat, în senul că nu avea cunoștință de motivul întâlnirii dintre martorul A. Ș. și inculpatul R.. De asemenea din modul de redare al conținutului convorbirilor, din procesul verbal de la fila 472 dosar urmărire penală, rezultă că inculpatul T. se implică activ în conversația dintre coinculpatul R. și martorul denunțător, nefiind străin de discuțiile purtate. Din conținutul acelor conversații, purtate de către inculpați cu martorul denunțător, din data de 23.07.2014, aflate la filele 470 și următoarele dosar urmărire penală, rezultă în egală măsură și implicarea activă a inculpatului L. A. în discuția purtată cu martorul denunțător și în presupusa activitatea infracțională de care sunt acuzați cei trei inculpați și care a fost descrisă. Participarea inculpatului L., la conversația înregistrată în data de 23.07.2014, cu martorul denunțător A. Ș., conținutul aceste conversații ce a fost atașat, în fața instanței de contestație, infirmă apărarea inculpatului L., în sensul prezenței sale la acea discuție, doar pentru a obține de la inculpatul R. un împrumut pentru inculpatul T. a cărui fetiță era bolnavă. De asemenea declarația martorului denunțător A. Ș. aflată la filele 267 și următoarele dosar cercetare penală, susține, alături de celelalte mijloace de probă pe care le-am arătat mai sus, bănuiala legitimă, în sensul comiterii de către cei trei inculpați a faptelor penale de care sunt acuzați, confirmând implicarea tuturor celor trei inculpați, în activitatea infracțională de care sunt acuzați.
Așa cum am mai arătat, analiza mijloacelor de probă s-a realizat doar pentru a contura în mod clar bănuiala legitimă și rezonabilă, în sensul că, cei trei inculpați ar fi săvârșit infracțiunile de care sunt acuzați, raportat la apărările acestora din fața instanței investită să soluționeze contestațiile celor trei inculpați.
Pentru toate aceste considerente, Curtea constată că, sunt îndeplinite cerințele art. 223 alin. 2 teza I Cod procedură penală, text de lege ce a fost reținut la momentul luării măsurii arestării preventive față de cei trei inculpați.
Mai mult, de la luarea măsurii arestării preventive față de cei trei inculpați și până în acest moment nu s-au administrat mijloace de probă care să răstoarne bănuiala rezonabilă avută în vedere la momentul emiterii mandatelor de arestare preventivă.
Starea de pericol pe care ar prezenta-o lăsarea în libertate a celor trei inculpați - art. 223 alin. 2 teza a II a Cod procedură penală
Curtea reține că pericolul social pentru ordinea publică, pe care îl reprezintă lăsarea în libertate a inculpaților, se desprinde, din coroborarea mai multor aspecte care vor fi enumerate, mai jos. În primul rând, este vorba de gravitatea infracțiunilor de care sunt acuzați inculpații, de această gravitate neputându-se face abstracție, având în vedere că, orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse, potrivit dispozițiilor art. 202 alin. 3 Cod procedură penală. La aprecierea pericolului social, instanța are în vedere modalitatea în care cei trei inculpați au înțeles să își procure mijloace financiare, respectiv, prin astfel de activități ilicite, așa cum le-am prezentat anterior, acuzațiile aduse inculpaților având legătură cu afaceri comerciale cu unități de stat, referindu-se la tranzacții comerciale cu sume mari de bani.
Nici circumstanțele personale ale celor trei inculpați, nu sunt unele favorabile, deoarece, inculpații sunt cunoscuți cu antecedente penale, și chiar mai mult, inculpatul R. fiind cercetat, așa cum rezultă din actul de sesizare pentru multe infracțiuni, decât cele pentru care s-a dispus arestarea preventivă.
Apărarea formulată de către inculpatul R., în sensul că, s-au schimbat temeiurile de arestare preventivă, deoarece în cauză s-a emis rechizitoriul, a recunoscut săvârșirea faptelor, a contribuit la lămurirea cauzei în privința vinovăției altor persoane, este una nefondată, deoarece toate aspectele invocate țin mai degrabă de soluționarea pe fond a cauzei. Mai mult, de la luarea măsurii arestării preventive și până în prezent a trecut o perioadă de timp scurtă, astfel că trecerea timpului nu poate fi invocată ca un argument în sensul susținerii apărării că temeiurile de arestare s-ar fi diminuat.
Aspectele de ordin personal, invocate de către inculpatul R., respectiv afecțiunile de care suferă soția, faptul că are copil minor în întreținere au fost avute deja, în vedere la luarea măsurii arestării preventive. Circumstanțele de ordin personal, nu pot conduce singure la înlocuirea măsurii arestării preventive la acest moment pentru inculpatul R. S., prin raportare la gravitatea acuzațiilor, multitudinea de fapte penale pentru care este cercetat în acest dosar, antecedentele penale, dar și perioada scursă de timp de la luarea măsurii, perioadă care este una scurtă.
Nici circumstanțele personale invocate de către inculpatul T. V. nu sunt în măsură să conducă la înlocuirea măsurii arestării preventive, solicitare formulată de către acest inculpat, în fața instanței de control judiciar. Acesta a arătat că avea un loc de muncă anterior arestării și un copil de 14 ani în întreținere, în prezent aflându-se în grija partenerei de viață a inculpatului. Aceste împrejurări invocate de către inculpatul T. sunt aspecte ale unei vieți normale, iar nu împrejurări excepționale care să justifice înlocuirea măsurii arestării preventive, prin raportare la acuzațiile aduse acestuia, circumstanțele concrete în care ar fi fost săvârșite infracțiunile și cele personale ale inculpatului, care nu este la primul impact cu legea penală.
Cu privire la inculpatul L. A., așa cum am arătat anterior, sunt nefondate criticile privitoare la inexistența mijloacelor de probă, care să susțină bănuiala legitimă, în sensul comiterii infracțiunilor de care este acuzat. În primul rând, că mijloacele de probă sunt analizate doar din perspectiva, bănuielii rezonabile cerute de art. 223 alin. 2 teza I Cod procedură penală, iar nu din perspectiva stabilirii vinovăției inculpatului L., această operațiune a stabilirii vinovăției, realizându-se la analiza pe fond a cauzei.
Nici circumstanțele personale ale acestui inculpat, invocate în fața instanței de control judiciar, respectiv că a fost lider de sindicat, că a avut un loc de muncă și copii în întreținere, nu pot conduce la concluzia că temeiurile de arestare s-au schimbat. Pe de o parte că aspectele invocate sunt unele normale, firești, iar pe de altă parte pentru că, au fost deja avute în vedere la luarea măsurii preventive.
Perioada de timp ce s-a scurs de la data luării măsurii și judecarea prezentei contestații nu este un foarte îndelungată, respectiv (2 luni de zile), astfel încât să se poată susține că trecerea timpului a diminuat temeiurile de arestare preventivă.
Măsura arestării preventive este și la acest moment procesual, proporțională cu scopul urmărit, respectiv cu buna desfășurare a procesului penal, raportat la stadiul incipient, în care se află, în fața instanței de judecată, raportat la gravitatea acuzațiilor și complexitatea administrării probatoriului.
Toți inculpații au invocat în apărare, faptul că nu au săvârșit infracțiuni de violență, motiv pentru care nu se poate dispune o măsură preventivă atât de drastică. Această apărare este total nefondată și contrară dispozițiilor art. 223 alin. 2 Cod procedură penală care prevăd, în mod expres, printre infracțiunile pentru care se poate dispune arestarea preventivă și infracțiunile de corupție, pentru care sunt cercetați și inculpații din această cauză.
Referirile la practica judiciară a instanțelor din România, în sensul că în spețe similare sau pentru infracțiuni grave precum cea de omor, inculpații sunt cercetați în libertate, nu pot convinge instanța de judecată și nici nu pot conduce la înlocuirea măsurii arestării așa cum solicită inculpatul L., având în vedere că aprecierea luării unei măsurii preventive se face în funcție de datele concrete ale unei spețe și cu precădere de circumstanțele personale ale unui inculpat.
Curtea constată că în cauză există suficiente motive, așa cum am arătat anterior care să justifice detenția provizorie a celor trei inculpați, în sensul cerințelor jurisprudenței CEDO, iar acestea sunt legate în principal de buna desfășurare a procesului, de stadiul incipient al acestuia, de perioada scurtă de timp ce a trecut de la luarea măsurii și de complexitatea cauzei.
Aspectele invocate de către inculpatul L. cu privire la caracterul ilegal al flagrantului, exced obiectului de judecată al acestei cauze, urmând a fi invocate, în fața judecătorului de cameră preliminară care analizează legalitatea mijloacelor de probă administrate.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.425 ind. 1 alin. 7 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondate, contestațiile formulate de către inculpații R. S. T. V. și L. A. împotriva încheierii din data de 19.09.2014, pronunțată de Judecătorul de Cameră Preliminară din cadrul Tribunalului B., în dosarul penal nr._ 14, pe care o va menține.
Va dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiției către Baroul B. a sumei de 200 lei reprezentând două onorarii ale apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații R. S. și T. V..
În baza art. 275 alin 2 Cod penal va obliga inculpații R. S. și T. V. să plătească fiecare suma de 200 lei și inculpatul L. A. să plătească suma de 100 lei, ambele sume reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, contestațiile formulate de către inculpații R. S. T. V. și L. A. împotriva încheierii din data de 19.09.2014, pronunțată de Judecătorul de Cameră Preliminară din cadrul Tribunalului B., în dosarul penal nr._ 14, pe care o menține.
Dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiției către Baroul B. a sumei de 200 lei reprezentând două onorarii ale apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații R. S. și T. V..
În baza art. 275 alin 2 Cod penal obligă inculpații R. S. și T. V. să plătească fiecare suma de 200 lei și inculpatul L. A. să plătească suma de 100 lei, ambele sume reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24 septembrie 2014.
JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ, GREFIER,
M. D. R. G.
Red. M.D./13.10.2014
Dact. R.G./14.10.2014/6 ex.
Jud.fond.M.G.D.
| ← Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... | Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 11/2014.... → |
|---|
