Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr. 324/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 324/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 10-04-2014 în dosarul nr. 129/112/2008
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.324/A/2014
Ședința publică din 10 aprilie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: L. H., judecător
JUDECĂTOR: I. M.
GREFIER: L. C.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție C. – reprezentat prin PROCUROR – A. M.
S-a luat spre examinare – în vederea pronunțării - apelul declarat de inculpatul H. P. I., împotriva sentinței penale nr.61/F/27.03.2013 a Tribunalului Bistrița Năsăud, pronunțată în dosar nr._, inculpatul fiind trimis în judecată prin Rechizitorul nr. 7/P/2007 al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Târgu M., pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită, prev. de art. 6 și 8 din Legea nr. 78/2000, rap.la art.254 alin. 1 C.pen., cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. și trafic de influență, prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000, rap.la art. 257 alin. 1 C.pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. „a” C.pen..
La apelul nominal făcut în cauză, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constată că mersul dezbaterilor și cuvântul părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 18 martie 2014, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 61/F/27.03.2013 a Tribunalului Bistrița Năsăud, În baza disp.art. 334 Cod procedură penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei de luare de mită, reținută în sarcina inculpatului H. I. – P., fiul lui P. și V., născut la data de 08.01.1951 în Târnăveni, jud. M., domiciliat în mun. Târgu M., ., ., CNP._, prev. de art. 254 alin.1 C.pen., rap.la art. 6 și 8 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen., în infracțiunea de luare de mită, prev. de art. 254 alin. 1 C.pen., rap.la art. 6 și 8 din Legea nr. 78/2000.
A fost condamnat inculpatul H. I. – P., pentru săvârșirea infracțiunilor de:
- luare de mită, prev. de art. 254 alin.1 C.pen., rap.la art. 6 și 8 din Legea nr. 78/2000, la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.”a,b” și „c” C.pen..
- trafic de influență, prev. de art. 257 alin. 1 C.pen., rap.la art. 6 din Legea nr.78/2000, la pedeapsa de 3 ani închisoare.
S-a constatat că faptele au fost comise în condițiile concursului real de infracțiuni, prev. de art. 33 lit.”a” C.pen., iar în baza disp.art. 34 lit.”b” C.pen., s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.”a”,”b” și „c” C.pen..
S-a făcut aplic. art. 71 și 64 lit.”a” ,”b” și „c” C.pen..
În baza disp.art. 255 alin. 5 C.pen. rap.la art. 254 C.pen. și art. 19 din Legea nr.78/2000 s-a dispus restituirea către denunțătorul S. V. F. a sumei de 50.000 lei RON, de către inculpat.
S-a menținut sechestrul asigurator instituit în cursul urmăririi penale, prin ordonanța din data de 9 mai 2007, asupra acțiunilor deținute de inculpatul H. I. – P. la . Târgu M., până la concurența sumei de 50.000 lei RON.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 500 lei în cursul urmăririi penale și suma de 500 lei pentru faza cercetărilor judecătorești.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 7/P/2007 al Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Târgu M., s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului H. I. – P., fiul lui P. și V., născut la data de 08.01.1951 în Târnăveni, jud. M., domiciliat în mun. Târgu M., ., ., CNP._ pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită, prev. de art. 6 și 8 din Legea nr. 78/2000, rap.la art.254 alin. 1 C.pen., cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. și trafic de influență, prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000, rap.la art. 257 alin. 1 C.pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. „a” C.pen..
În fapt, în sarcina inculpatului s-a reținut că, în calitatea sa de administrator al ..P.P.I. Târgu M., în toamna anului 2004, i-a pretins denunțătorului S. V. F. suma de 1._ lei ROL pentru a ajuta . Import Export”SRL G. să achiziționeze activul” fabrică de alcool”, aparținând . M.- societate aflată în curs de lichidare judiciară – la un preț mai redus decât valoarea reală a activului, primind în final, în urma negocierilor, în acest scop, suma de_ lei ROL.
Pe de altă parte, în sarcina inculpatului s-a reținut că, în aceeași calitate de lichidator judiciar, a lăsat să se creadă că are influență asupra judecătorului sindic de la Tribunalul Comercial M., și a pretins de la același denunțător, în luna iunie 2006, suma de_ lei ROL, promițându-i acestuia că va interveni la magistrat și îl va determina să soluționeze în favoarea . Import Export”SRL G. cererea de reziliere a contractului de înstrăinare a activului” fabrica de alcool” aparținând . M..
Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală precum și probele administrate în faza cercetărilor judecătorești, instanța a reținut în fapt următoarele:
Inculpatul H. I. P. îndeplinește calitatea de administrator în cadrul ..P.P.I.”Târgu M., calitate pe care a deținut-o anterior și în cadrul ., firmă specializată în materia reorganizării și lichidării judiciare.
Denunțătorul S. V. F. a întreținut relații de concubinaj cu numita C. A.- I. din anul 2005, iar în cursul anului 2011 cei doi s-au căsătorit.
Numita C. (în prezent S.) A. – I. a avut calitatea de administrator al . Import Export”SRL G., societate care în prezent este lichidată și radiată din registrul comerțului, iar concubinul acesteia a fost angajat al acestei firme însă, în fapt, realiza acte de administrare a societății comerciale.
În toamna anului 2004 denunțătorul S. V. F. a luat la cunoștință despre faptul că inculpatul H. I. P., în calitatea sa de lichidator judiciar, avea în portofoliul de lichidări judiciare, activele . M.. Fiind interesat de reciclarea fierului vechi și a inoxului, numitul S. V. F. l-a contactat telefonic pe inculpat în calitate de reprezentant al . Import Export”SRL G., după care, potrivit înțelegerii telefonice, cei doi s-au întâlnit la sediul firmei aflate în lichidare, ocazie cu care denunțătorul a vizitat fabrica de alcool a societății în cauză. Ulterior, cei doi s-au deplasat la un local din municipiu, prilej cu care denunțătorul i-a relatat inculpatului că este interesat de achiziționarea fierului vechi și a inoxului, materiale existente în cadrul fabricii, însă inculpatul i-a comunicat că se află în faza de valorificare în . cauză, valoarea acestuia ridicându-se la aproximativ 23 miliarde de lei ROL. S. V. F. a replicat că nu îl interesează întregul activ și că, în aprecierea sa, utilajele existente ar valora aproximativ 3 miliarde lei ROL, situație în care inculpatul a precizat că se încearcă valorificarea în . dispozițiilor legale, și că, pentru reducerea prețului bunurilor lichidate este necesar a se obține acordul Direcției Generale a Finanțelor Publice M..
Prin luna decembrie 2004 denunțătorul a luat legătura cu inculpatul, acesta din urmă solicitându-i să se deplaseze în Târgu M., pentru discuții, ocazie cu care inculpatul i-a relatat că urmează să preia, în vederea lichidării, un activ similar fabricii de alcool din cadrul . același prilej, cei doi au abordat și subiectul care îl interesa pe denunțător însă inculpatul i-a relatat că s-au purtat discuții cu organele financiare în vederea reducerii prețului fabricii de alcool dar că, aceste discuții nu se concretizaseră până la acel moment, stabilind în final, să se contacteze, pentru noi discuții, referitor la ambele obiective, în ianuarie sau februarie, 2005.
La începutul anului 2005, prin luna ianuarie sau februarie S. V. F. a fost convocat la D.- Serviciul Teritorial M., în calitate de martor, ocazie cu care a luat legătura și cu inculpatul. În discuțiile purtate, cei doi au abordat și subiectul fabricii de alcool, denunțătorul întrebându-l pe inculpat dacă se poate face reducere la activul în cauză la nivelul ofertei făcute, de 3 miliarde lei ROL. Inculpatul i-a relevat acestuia că făcuse o solicitare de reducere a prețului, adresată creditorului privilegiat, D.G.F.P. M. și că există șanse ca rezultatul să fie favorabil.
În context, inculpatul a relevat că există posibilitatea obținerii unei reduceri a prețului la nivelul a 5-6 miliarde lei (ROL), în condițiile în care denunțătorul ar fi de acord să ofere un comision de 1 miliard lei (ROL). În aceste condiții S. V. F. a răspuns că oferta sa rămâne cea comunicată deja, de 3 miliarde lei (ROL) și că este dispus să achite un comision de 500 milioane lei.
După aproximativ o lună de zile, denunțătorul a fost contactat telefonic de către inculpat în legătură cu lichidarea judiciară a activelor . N. ocazie cu care aceștia s-au întâlnit și au purtat unele discuții. la final, denunțătorul l-a întrebat pe inculpat care este situația . M., acesta asigurându-l că totul merge spre bine, fără a discuta însă alte detalii.
La începutul toamnei anului 2005 inculpatul l-a contactat telefonic pe denunțător spunându-i că totul este în regulă și solicitându-i să se întâlnească în mun. Târgu M., solicitare căreia S. V. F. i-a dat curs după câteva zile. La această întrevedere inculpatul i-a relevat că ar fi posibilă o reducere a prețului activului care prezintă interes pentru denunțător până la 4-5 miliarde lei, însă și de această dată S. V. F. a precizat că oferta sa este de 3 miliarde lei, la care se adaugă comisionul de 500 milioane lei.
În cele din urmă, la solicitarea inculpatului, cei doi au convenit ca, la prețul oferit de S. V. F., pentru fabrica de alcool aparținând . M., să se calculeze și TVA.
Convenind asupra acestor aspecte, inculpatul i-a solicitat denunțătorului să comunice societății de insolvență oferta sa de preț pentru achiziționarea activului în cauză, fapt ce s-a realizat prin adresa nr. 142/1.02.2006 emisă de . Import Export” SRL G. (f. 343 dos.urm. pen.).
Ca urmare, cu adresa nr. 17/15.02.2006 emisă de . Târgu M., adresată ofertantei, s-a comunicat acesteia faptul că prețul pentru activul” fabrică de alcool, clădire, teren și instalații”, este de „305.255 lei RON +50.398,45 lei RON TVA, total 355.653,45 lei RON”, (f.342).
Ulterior, cu adresa nr. 198/23.02.2006, . Import Export”SRL și-a manifestat acordul cu prețul comunicat de firma de insolvență(f.34).
Cu toate că negocierile purtate în vederea achiziționării activului indicat au fost purtate de inculpat și denunțătorul S. V. F., corespondența purtată în acest sens între cele două societăți a fost redactată în numele concubinei de la aceea vreme a denunțătorului, numita C. A. I., care avea calitatea de administrator al . Import Export”SRL.
Ulterior acestui moment, cu adresa nr. 5892/2001/13/1.03.2006, . a comunicat D.G.F-P- M. nivelul ofertei depuse de societatea administrată de concubina denunțătorului și, apreciind că aceasta este una avantajoasă – în condițiile în care scăderile succesive de preț, nu au avut drept consecință valorificarea activului – a solicitat acordul de vânzare a fabricii de spirt la prețul ferm de 355.653,45 lei RON cu TVA „inclus”(f.339).
Prin adresa nr. 6.054/8.03.2006 a D.G.F.P. M. comunicată societății de lichidare judiciară administrată de inculpat, s-a transmis acordul vânzării activului fabricii de alcool aparținând debitoarei . M., la prețul oferit de . Import Export”SRL G. (f.89 dos.urm. pen.).
Ca urmare a primirii acordului solicitat de firma de insolvență, în dimineața zilei de 9.03.2006, la inițiativa inculpatului acesta s-a întâlnit cu denunțătorul, ocazie cu care i-a relatat că în seara aceleiași zile se vor întocmi actele de adjudecare la licitație a activului în cauză, solicitându-i totodată să întocmească un înscris din care să rezulte împrejurarea că împrumutase de la inculpat suma de 1 miliard lei RON, act ce reprezenta o „garanție”că denunțătorul își va onora promisiunea de a-i remite suma de 500 milioane lei după ce va semna documentele de adjudecare.
Denunțătorul i-a relevat inculpatului că are suma de bani pretinsă de acesta cu titlu de comision și, fiind de acord cu solicitarea făcută, a scris un act de împrumut, într-un singur exemplar, pe care l-a remis apoi inculpatului.
În seara aceleași zile de 9.03.2006 denunțătorul și concubina sa s-au deplasat la sediul societății de insolvență, ocazie cu care s-a întocmit procesul – verbal de adjudecare nr. 5892/2001 prin care . Import Export”SRL G. și-a adjudecat activul „fabrica de alcool”, cu prețul de 355.653,45 lei RON cu TVA inclus, act semnat de cei doi reprezentanți ai societății de insolvență ( inculpatul și B. D.) și de administratorul adjudecatarei) – C. A. I. ( F.75-80 dos.urm.pen.).
Ulterior acestui moment, la aproximativ 30 de minute, inculpatul și denunțătorul s-au întâlnit în parcarea stației Peco MBO, de la marginea orașului Târgu M., unde acesta din urmă era cazat, ocazie cu care S. V. F. i-a remis inculpatului suma de 300 milioane lei.
În cursul zilei următoare, de 10.03.2006, cei doi s-au reîntâlnit în stația Peco MBO City situată în .. Târgu M., ocazie cu care denunțătorul i-a remis inculpatului și diferența de 200 milioane lei, după care în aceeași zi, s-a întocmit și semnat de părți, procesul – verbal de predare primire a activului, „fabrica de alcool”(f.81-84).
La momentul adjudecării activului în cauză . Import Export”SRL G. a achitat un avans de 60.000 lei RON, diferența de preț urmând a fi achitată în 4 rate, primele 3 tranșe a câte 21.000 euro, iar ultima de 21.765 euro (f.79).
În vederea garantării plății prețului astfel cum a fost stipulat în procesul – verbal de adjudecare, adjudecatara a emis bilete la ordin echivalente cu ratele stabilite la momentul licitației.
Întrucât adjudecatara a înregistrat întârzieri în plata ratelor, biletele la ordin au fost introduse în bancă, iar ulterior societatea de lichidare judiciară a cerut în instanță, rezilierea contractului de vânzare - cumpărare pentru activul în cauză, pentru motivul neplății prețului.
În urma introducerii acestei acțiuni, denunțătorul a purtat mai multe discuții cu inculpatul, în vederea rezolvării situației. Prin iunie 2006, cu ocazia întâlnirii celor doi, inculpatul i-a pretins denunțătorului suma de 500 milioane lei în vederea rezolvării acestei situații, promițându-i celui în cauză că va interveni la judecătorul sindic care avea spre soluționare cererea de reziliere a contractului pentru a pronunța o soluție favorabilă denunțătorului. Cu același prilej, inculpatul i-a relevat celui în cauză că, din suma de 500 milioane lei pretinsă, suma de 300 milioane lei, urma a fi remisă judecătorului sindic, iar diferența de 200 milioane lei urma a fi împărțită, în mod egal între inculpat și asociatul său B. D..
Nemulțumit de faptul că firma de insolvență introdusese în bancă biletele la ordin – fapt ce a condus la eșecul încercărilor denunțătorului de a obține un credit – în condițiile în care întârzierile în plata ratelor s-au datorat (potrivit relatărilor denunțătorului) sfaturilor primite de la inculpat, dar și de împrejurarea că acesta din urmă nu a predat adjudecatarei toate bunurile despre care avea reprezentarea că le cumpărase la licitație ( unele dintre bazinele de depozitare a alcoolului), denunțătorul a refuzat să mai dea curs acestei solicitări și a procedat la plata integrală a prețului activului adjudecat.
Pe de altă parte, apreciind că, prin nepredarea tuturor bazinelor de depozitare firma adjudecată a fost indusă în eroare, în numele acesteia s-a formulat plângere penală, împotriva inculpatului H. I. P., la P. de pe lângă Judecătoria Târgu M., pentru infracțiunea de înșelăciune, fals intelectual, uz de fals și abuz de încredere.
Ulterior, în încercarea de a recupera parte din banii pretinși de inculpat și remiși acestuia, denunțătorul S. V. F. l-a atenționat pe acesta că se va adresa D. și a acceptat cererile acestuia de a-și retrage plângerile depuse la P. de pe lângă Judecătoria Târgu M. și la UNIPIR – Filiala M., condiție impusă de lichidatorul judiciar pentru restituirea banilor.
În fine, în aceeași idee, denunțătorul a avut mai multe întâlniri cu inculpatul, discuțiile fiind înregistrate audio, la un moment dat solicitându-i inculpatului restituirea doar a sumei de 100 milioane pentru a se putea muta din Târgu M. la G..
Faptele astfel reținute în sarcina inculpatului întrunesc în drept elementele constitutive ale infracțiunilor de luare de mită, prev.de art. 254 alin. 1 C.pen. rap.la art. 6 și 8 din Legea nr. 78/2000 și trafic de influență prev. de art. 257 alin. 1 C.pen. rap.la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
Audiat fiind inculpatul a relatat întâlnirile avute cu denunțătorul și discuțiile purtate pe marginea adjudecării activului în cauză, negând însă săvârșirea vreunei fapte penale, solicitând achitarea sa în temeiul disp.art. 10 lit. „a” sau lit.”d” Cod procedură penală și aplicarea principiului „in dubio pro reo”.
Apărările formulate în cauză de către inculpat nu sunt de natură a contracara probele în acuzare, administrate în cursul urmăririi penale și în faza cercetărilor judecătorești astfel încât instanța le-a înlăturat, apreciind că faptele și vinovăția inculpatului sunt stabilite fără echivoc.
În sensul reținerii stării de fapt descrise lacunar în actul de sesizare pledează depozițiile constante ale denunțătorului S. V. F., declarațiile menținute în instanță, chiar dacă, din cauza timpului scurs de la momentul săvârșirii faptelor până la cel al audierii sale au trecut 6-7 ani.
Aceste depoziții se coroborează cu declarațiile martorei C. A. I. (în prezent S.) care, deși nu a participat la discuțiile purtate de soțul său cu inculpatul și la remiterea efectivă a banilor, cunoștea din spusele soțului despre toate înțelegerile avute de acesta cu inculpatul. Pe de altă parte martora l-a însoțit pe denunțător la momentul remiterii banilor, relevând că, după întâlnirea cu inculpatul acesta a revenit fără a mai avea asupra sa vreo sumă de bani.
Depozițiile menționate se coroborează și cu alte probe indirecte, respectiv cu declarațiile martorilor B. I. C., cele ale avocaților C. K. Aris R. și C. C. S. (care l-au consiliat pe denunțător și care au participat și la unele discuții purtate cu inculpatul) dar și ale martorilor M. D. M., K. Ș., H. I., S. L. D. și F. I., persoane care, într-o formă sau alta, au luat la cunoștință despre împrejurările esențiale ale cauzei, care țin de pretinderea de către inculpat a celor două sume de bani și de remiterea sumei de 500 milioane lei către acesta.
În analiza acelor probe instanța a avut în vedere depozițiile date de toți acești martori în anul 2007, în cursul urmăririi penale, dat fiind apropierea acestui moment de cel al producerii evenimentelor. Cei în cauză au fost reaudiați și de către instanță la aproximativ 6-7 ani de la acel moment astfel încât declarațiile acestora nu au fost la fel de precise. De menționat însă este faptul că toți martorii și-au menținut declarațiile date la D..
Ca atare, instanța a reținut susținerile celor mai sus menționați, astfel cum au fost acestea prezentate în actul de sesizare a instanței.
În același context, semnificative sunt și discuțiile purtate de inculpat cu denunțătorul, înregistrate de acesta din urmă, în cursul cărora S. V. F. i-a relevat că înregistrase momentele în care îi remisese sumele de bani. Cu acele prilejuri inculpatul nu a adoptat conduita firească a unei persoane inocente, de negare vehementă a primirii banilor sau a întocmirii actului de împrumut, adoptând o conduită caracterizată prin circumspecție, solicitând să i se predea spre ascultare CD-ul cu înregistrarea sau susținând că, pentru el, actul privitor la pretinsul împrumut de 1 miliard lei „ nu mai există”.
Edificator este și faptul - relevat tot de înregistrările efectuate de denunțător – că, deși se afla pe poziții antagonice cu acesta din urmă, inculpatul îi oferă consultanță în raport de problemele ce le avea S. V. F. cu martorul I. M. referitoare la bazinele de depozitare a alcoolului.
În fine, întrebat fiind dacă îi poate restitui suma de 100 milioane lei din „ ăia 500”, inculpatul nu neagă primirea banilor, răspunzând:” da, lasă-mă o zi –două…”(vol.3 din dos.urm.pen.).
În raport de toate aceste probe și de cele relevate în rechizitoriu, tribunalul a reținut că inculpatul este autorul celor două infracțiuni reținute în sarcina sa.
Cu toate acestea, cum infracțiunea de luare de mită s-a consumat la momentul pretinderii sumei de bani – chiar dacă ulterior s-au purtat „ negocieri” cu privire la cuantumul acesteia, discutându-se de 800 milioane lei și apoi de 500 milioane lei – instanța a dispus, în baza art. 334 Cod procedură penală, schimbarea încadrării juridice dată acestei fapte, prin înlăturarea disp.art. 41 alin. 2 C.pen..
În baza textelor legale reținute tribunalul l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.”a,b” și „c” C.pen., pentru infracțiunea de luare de mită și la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de trafic de influență.
La stabilirea pedepselor instanța a avut în vedere textele normelor de incriminare și cele ale art. 72 C.pen., referitoare la criteriile generale de individualizare a pedepselor, ținând seama de faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, dar apreciindu-se că, în raport de conduita sa nu se justifică reținerea vreunor circumstanțe atenuante.
Totodată, la stabilirea pedepselor s-au avut în vedere și concluziile referatului de evaluare întocmit în cauză.
În raport de gravitatea faptei comise dar și de calitatea în care a săvârșit fapta de luare de mită, s-a impus a se interzice drepturile prev. de art. 64 lit.”b” și „c” C.pen..
S-a constatat că faptele au fost comise în condițiile concursului real de infracțiuni prev. de art. 33 lit.”a” C.pen., iar în baza art. 34 lit.”b” C.pen. pedepsele aplicate s-au contopit urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a, b și c C.pen..
În cauză s-a făcut aplic. art. 71 și 64 lit. a, b și c C.pen..
În baza disp.art. 255 alin. 5 C.pen. rap.la art. 254 C.pen. și art. 19 din legea nr. 78/2000 instanța a dispus restituirea, de către inculpat, a sumei de 50.000 lei RON, către denunțătorul S. V. F., pe care acesta a pretins-o.
În acest sens, tribunalul a menținut sechestrul asigurator instituit în cursul urmăririi penale, prin Ordonanța din 9 mai 2007, asupra acțiunilor deținute de inculpat la . Târgu M., până la concurența sumei de 50.000 lei RON.
Văzând și disp.art. 191 Cod procedură penală.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul H. I. P., criticând sentinta atacată ca fiind nelegală si a solicitat desfiintarea acesteia si pronuntarea unei decizii prin care să se dipună, în temeiul art. 396 alin. rap. la art. 16 alin. 1 lit. a C. proc. pen., respectiv fapta nu există, achitarea sa pentru ambele infractiuni pentru care a fost trimis în judecată.
În motivarea apelului inculpatul a arătat că sentinta atacată este nemotivată deoarece nu s-au descris faptele imputate, locul săvîrsirii acestora, când au fost comise si nu precizează locul săvîrsirii acestora, aceeasi lacună identificându-se si în actul de sesizare si, nefiind acoperita prin sentinta atacata, s-a ajuns la o injustă soluționare a cauzei. Invocă lipsa probelor directe din care să rezulte comiterea vreuneia din infracțiunile reținute, iar sub aspectul comiterii infractiunii de trafic de influență în cuprinsul sentinței nu se indică nicio o probă care ar face dovada existenței acestei infracțiuni. Solicită înlăturarea depozițiilor denunțătorului întrucât sunt contradictorii, nesincere și date pro cauza si diferă în funcție de momentul la care sunt date, urmând a fi interpretate sub aspectul intereselor sale în sensul rezolvării problemelor financiare prin șantajarea inculpatului. Probele indirecte sunt rezultatul disipării informației către terți care apoi să fie audiați ca și martori, iar interceptările si înregistrările efectuate de inculpat nu fac dovada comiterii vreunei fapte penale. Susține că toate scriptele care au fost depuse în probațiune la instanța de fond fac dovada inexistenței faptelor, acestea din urmă evidentiind provocările constante ale denunțătorului. Invocă faptul că a probat detinerea resurselor financiare licite care i-au permis achizitionarea unui portofoliu de acțiuni la o anumită societate comercială ceea ce infirma sustinerea potrivit căreia banii primiti ar fi fost folositi în acest scop.
Analizând sentinta penala atacata, în raport cu actele si lucrarile dosarului, precum si din oficiu, potrivitt art. 417 al. 2 N.C.proc.pen., sub toate aspectele de fapt si de drept ale cauzei deduse judecatii, Curtea constata următoarele:
Instanta de fond a retinut o stare de fapt conform cu realitatea, sprijinită pe analiza si interpretarea judicioasa a probelor administrate în cursul urmăririi penale si readministrate direct si nemijlocit în cursul judecătii în toate fazele procesuale.
Fără a relua argumentația extrem de detaliată a stării de fapt, redată în considerentele hotărârii atacate, argumentație pe care Curtea și-o însușește în întregime, astfel cum această posibilitate este conferită de practica CEDO și potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instantei inferioare (Helle impotriva Finlandei ), se va sublinia cu privire la criticile invocate si apărările formulate următoarele:
Examinând în prealabil critica privind nemotivarea sentintei atacate, Curtea constată că instanța de fond a expus amanuntit starea de fapt, au fost analizate și s-a răspuns solicitărilor inculpatului, prezentând motive suficiente pentru a permite instanței de control verificarea lor, astfel că nu poate fi primită critica lipsei motivării sentintei instanței de fond.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că art.6 paragraf 1 din Convenție obligă instanțele să-și motiveze hotărârile, aceasta neînsemnând că se cere un răspuns detaliat la fiecare argument și că aprecierea îndeplinirii obligației de a motiva ce rezultă din art.6 al Convenției, poate fi determinată în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze ( cauza B. contra României). Totodată, CEDO a arătat că obligația instanței de a motiva hotărârea pronunțată, este aceea de a demonstra părților că au fost ascultate (cauza Tatishvili contra Rusiei 2007).
Pe fondul cauzei, Curtea retine că instanta de fond în mod corect a înlăturat apărările inculpatului și a concluzionat că prezumția de nevinovăție a fost răsturnată.
Afirmația inculpatului referitoare la faptul că declarațiile denunțătorului nu pot fi avută în vedere și se impune a fi înlăturate cu motivarea că există dubii cu privire la credibilitatea acestora și că nu se coroborează între ele, nu va fi însușită de Curte pentru considerentele arătate în continuare.
În prealabil este de subliniat că în toate declarațiile pe care le-a dat, începând cu denunțul din data de 12.03.2007 (f. 1 vol. I dos.u.p.), continuînd cu declaratiile ulteriore date în cursul urmăririi penale si apoi în fata instantei de fond si a celei de apel, denunțătorul și-a menținut constant poziția cu privire la elementele esentiale ale cauzei, respectiv pretinderea sumei de 1 mld. lei vechi de către inculpat pentru a stabili o valoare scăzută a activelor, negocierea acestei sume, urmată de remiterea sumei de 500 mil. lei vechi în doua transe după semnarea contractului de adjudecare, precum si pretinderea sumei de 500 mil. lei vechi pentru a interveni pe lângă judecătorul sindic, față de care a lăsat să se creadă că are influență, astfel ca acesta sa solutioneze favorabil litigiul comercial care a urmat după finalizarea procedurii licitatiei.
Pe de altă parte, depozițiile martorului denunțător în prezenta cauză nu pot fi excluse din materialul probator, întrucât faptele pe care acestea le atribuie inculpatului se probează prin alte probe apreciate ca obiective în cauză.
Astfel, în denuntul depus la data de 12.03.2007 denuntătorul mentionează că în anul 2005 inculpatul s-a angajat ”să rezolve” suma activelor la DGFP M. pentru că locuieste în acelasi . F., director în cadrul acestei institutii, că i-a solicitat în acest scop suma de 1 mld. lei vechi, dar pentru că între timp parte din active au fost vandute, au negociat si au cazut de acord asupra sumei de 500 mil. lei vechi, bani care au fost remisi inculpatului în două transe, respectiv suma de 300 mil. lei vechi în data de 09.03.2006, la ora 22,00, în parcarea statiei Peco- MBO Tg M., iar a doua zi suma de 200 mil. lei vechi în statia Peco de pe Bulevardul Pandurilor din Tg. M.. A mai arătat că după ce a făcut plătile (cu referire la plata pretului de achizitie), stiind ca licitatia nu poate fi anulată, inculpatul l-a chemat în apartamentul său si i-a scris pe un calculator de mana 500 mil precizând că ”va rezolva problema cu judecătorul sindic” căruia trebuie sa-i dea 300 mil. lei vechi, iar restul sumei urmează a fi împărtita între el si asociatul sau.
Este de remarcat că interesul manifestat de denuntator pentru achizitionarea activelor . M., dar si faptul că acesta se afla în relatii cu inculpatul rezultă din declaratia martorului K. S., tehnician la . M. (f. 236 vol. 1 dos.u.p., f. 249 vol. 1 dos.fond). Acesta arata că l-a cunoscut pe denuntător cu circa 2 ani înainte de a da declaratia la urmărire penală (eveniment care se situează în anul 2005 dat fiind că depozitia sa este din data de 26.03.2007), când susnumitul a venit să vadă bunurile, denuntătorul afirmând că a fost trimis de inculpat.
Despre interesul manifestat de denuntator, susnumitul martor a informat-o pe martora M. D., director la . M. (f. 230 vol. 1 dos.u.p., f. 247 vol. 1 dos.fond), aceasta din urmă declarând că stie de la martorul K. S. că ”un domn din G.” (denuntatorul provine din aceatsa localitate) încă din anul 2005 venea la sediul . M. deoarece era interesat de cumpărarea activului.
Cu privire la pretinderea si primirea de către inculpat a sumei de finale de 500 mil. lei vechi, iar apoi pretinderea a încă 500 mil. lei vechi probele cauzei, desi indirecte, dovedesc că initiativa a apartinut inculpatului si că acesta a acceptat primirea sumei de bani în schimbul stabilirii unui pret favorarizant si subevaluat al alctivelor în achizitionarea cărora era interesat denuntatorul, iar apoi a invocat o influenta reala asupra judecatorului sindic investit cu solutionarea sesizării privind anularea licitatiei.
Astfel, martorul B. I. C. (f. 215 vol. I dos.u.p., f. 260 vol II dos.fond) arată că l-a cunoscut pe denuntator în toamna anului 2006 când a fost solicitat de acesta din urma sa-l transporte la fabrica de alcool si cu această ocazie denuntatorul i-a spus că a achizitonat activele si pentru aceasta a remis inculpatului o suma de bani. A mai arătat martorul ca a aflat numele inculpatului în ianuarie 2007 când l-a transportat pe denuntator la Bistrita pentru a-l angaja ca avocat pe martorul Cupsa K. Aris.
Martorii H. I. si F. T. (f. 241, 246 vol. I dos.u.p., f.260, 264 vol II dos.fond) relatează că ambii l-au cunoscut pe denuntator în octombrie 2006 si în prezenta ambilor martori a mentionat că inculpatul i-a pretins 500 mil. lei vechi pentru a obtine ”un pret bun la adjudecare”, respectiv achizitionarea activului, bani pe care i-a remis insculpatului dupa adjudecare în doua transe de cate 300 mil. lei vechi si 200 mil. lei vechi, ultima transa fiind remisa în parcarea unei benzinării. Ambii martori mai arata că denuntatorul le-a spus că inculpatul i-a mai solicitat în data de 09.06.2006 înca 500 mil lei vechi pentru a-i da dnei. Judecator H. P. si asociatului sau în vederea rezolvarii problemei bazinelor de inox, precum si pentru încetarea procedurii de anulare a licitatiei. Atunci când martorul F. T. a afirmat ca dna. judecator nu primeste bani, denuntatorul i-a spus că inculpatul l-a asigurat că este în relatii de prietenie cu multi judecători si poate obtine orice solutie doreste si că banii i-au fost solicitati prin scrierea sumei pe un calculator de mână deoarece inculpatul se ferea, de teamă, sa vorbeasca despre bani. Martorul F. T. arată că denuntatorul a mai arătat că, anterior remiterii banilor, inculpatul i-a cerut să redacteze un pretins contract prin care să precizeze că l-ar fi împrumutat pe denuntator cu suma aratată.
La rândul său, martora M. D. a relatat că l-a cunoscut pe denuntator în toamna anului 2006 când acesta s-a prezentat pentru a ridica facturile fiscale si că acesta i-a spus cu această ocazie că i-a dat inculpatului 500 mil lei vechi, sumă pretinsă pentru ca lichidatorul judiciar să îi facilitaze obtinerea unui pret bun în adjudecarea activelor . care a determinat-o pe martora sa-l atentioneze pe denuntator asupra consecintelor penale ale actiunii sale. În acelasi sens este si declaratia martorului K. S. care arată că a aflat de la denuntător, după sărbătorile de iarnă a anului 2006, că acesta a plătit lichidatorului un ”comision” de 500 mil lei vechi pentru ca acesta să-i „scoată un preț bun” de cumpărare a activelor, martprul precizând că doar asa și-a explicat pretul de 3 mld. și jumătate lei vechi.
Martorii Cupsa K. Aris si C. C. (f. 219, 223 vol I dos.u.p., f. 287, 362 vol II dos.fond) declară că denuntatorul a solicitat în ianuarie 2007 serviciile avocatiale ale martorului Cupsa si ambilor le-a relatat ca inculpatul i-a solicitat 500 mil lei vechi pentru a-i facilitat achizitionarea activelor la un pret scazut, că i-a remis acesti bani în doau transe de cate 300 mil lei vechi si 200 mil lei vechi si că, ulterior, i-a mai solicitat 500 mil lei vechi pentru a interveni pe lângă judecaătorul sindic căruia urma sa-i dea 300 mil lei vechi. Ambii relatează si despre întocmirea contractului fictiv de împrumut.
Mai mult, martorul Cupsa a purtat o discutie cu inculpatul, în prezenta denuntatorului si a martorului C., pe holul Tribunalului Comercial M. cu ocazia unuia din termenele de judecată a procesului de lichidare a . 3 săptămâni înainte de a da declaratie la parchet (moment care s-a consumat la data de 21.03.2007) și când martorul i-a amintit de problema ce o avea de rezolvat cu denunțătorul (cu referire la suma pretinsă si primita, martorul mentionând că inculpatul a înțeles pe deplin la ce se referea), context în care inculpatul i-a spus că urmează să discute problema cu denunțătorul și o va rezolva.
Și martorul C. mentionează că și el a înțeles că recomndarea avocatului C. se referea la suma de bani primita de inculpat de la denunțător și a auzit când inculpatul a arătat că „respectiva problemă urma să o discute și să o rezolve între patru ochi doar cu denunțătorul” și doar după ce acesta din urmă va renunța la judecata cauzelor comerciale dintre părți și își va retrage o reclamatie pe care i-o făcuse la U.N.I.P.I.R., iar după ce a plecat, a revenit grăbit după circa 10 minute spunând că era dispus să discute cu denunțătorul despre „acea problemă”, cu condiția ca acesta să-și retragă și plângerea penală formulaă împotriva lui (f. 227 vol. I dos.u.p.).
În ceea ce o priveste pe martora C. A. (f. 204 vol I dos.u.p., f. 487 vol II dos.fond), fiind concubina denuntatorului si, apoi, sotia acestuia, dar și administratorul societătii care a achizitionat activele, a cunoscut evenimentele atât din spusele denuntatorului, dar si personal aceasta a participat la discuții cu inculpatul în cadrul cărora s-a angajat să-i ajute cu privire la tranșele de plată (în sensul stabilirii mai multor rate, pe o durată mai mare de timp. De asemenea, în data semnării contractului de adjudecare, după ce a ajuns în camera de hotel împreună cu denunțătorul, acesta din urmă a fost apelat de inculpat pentru a-i remite o parte din comisionul pretins, sens în care denunțătorul a luat suma de 300 mil. lei vechi în bancnote mari, a pus banii într-o pungă de plastic și a coborât pentru a remite banii inculpatului. Totodată, l-a însotit pe denuntator cu ocazia remiterii celei de a doua tranșe de bani, în ziua imediat următoare adjudecării, ambii deplasându-se cu masina la stația „MBO” de pe . care locuiește și inculpatul) și, deși martora a rămas în mașina, a văzut că denunțătorul s-a deplasat la mașina inculpatului având asupra sa o pungă „de MC DONALDS” în care erau banii.
Aceeși martoră confirmă că inculpatul a afirmat în prezența sa că pentru a achita pretul în rate trebuie să vorbească cu judecătorul sindic, spunând „vă voi pune o vorbă bună la d-na judecător sindic”, iar ulterior a cerut de la denunțător încă 500 mil. lei vechi pentru a interveni la judecătorul sindic, bani care ar fi trebuit împărtiti si din care 200-300 mil. lei vechi ar fi revenit judecătorului.
Curtea considera că relativ la numarul ridicat de persoane cărora denuntatorul le-a relatat faptele si momentul la care discutiile au survenit (cu mult înainte de a sesiza organele abilitate despre faptele comise de inculpat), apărarea potrivit căreia prin aceasta modalitate s-a urmărit preconstituirea de probe nu poate fi primita deoarece prin felul în care a procedat denuntatorul s-a expus situatiei de a fi el însusi reclamat pentru comiterea de fapte penale de oricare dintre persoanele mentionate si tras la raspundere penala (cu atât mai mult cu cât printre persoanele care au luat la cunostinta despre subevaluarea activului si modul cum s-a ajuns la aceasta situtie s-au aflat si angajati ai societatii lichidate, iar martora M. chiar l-a atentionat asupra caracterului penal al actiunilor sale cu aproape 5 luni înainte ca denuntatorul să sesizeze parchetul).
Pe de altă parte, fapte de natura celor care fac obiectul cauzei se comit în conditii de clandesnitate, astfel că informatii despre săvârsirea acestora au ca principală sursa chiar persoanele participante.
În ceea ce priveste martorii audiati la cererea inculpatului, Curtea observa că depozitiile acestora nu ofera informatii de natura a sustine apărarea inculpatului.
Astfel, martorul I. M. relatează despre natura si continutul diferendului ivit între el si denuntător și, deși afirmă că acesta din urmă i-a spus că trebuie să recupereze 1 mil. lei vechi de la inculpat, nu l-a interesa să afle amănunte. Este adevărat că inculpatul i s-a plâns martorului că ar fi șantajat de denunțător însă conduita adoptată de primul este total neadecvată fata de situatia prezentată în sensul că a refuzat categoric ajutorul oferit de martor de apela la un politist pentru a organiza un flagrant, a refuzat să se adreseze organelor abilitate și, mai mult, i-a cerut martorului să renunțe la pretențiile sale față de denunțător (f. 352, 576 vol. I dos.u.p., f. 416 vol. II dos.fond).
Martorul F. I. (f. 578 vol. I dos. u.p., f. 352 vol. II fond) relatează că nu are cunoștință despre relatiile denunțătorului cu inculpatul și că a fost prezent la momentul în care denunțătorul a negociat un împrumut cu martorul I. M. în sumă de 350 mil. lei vechi pentru care denunțătorul s-a oferit să predea 15 tone inox constând în bazine și, după declanșarea diferendului dintre aceștia din urmă, a participat la o întâlnire dintre martorii I. M. și C. A. I., ocazie cu care aceasta din urmă a afirmat că trebuia să dea inculpatului suma de 500 mil lei vechi pentru un ajutor pe care acesta îl promisese, că încă nu reușise să dea banii, dar o va face într-un timp scurt. Semnificativ este însă faptul că martorul relatează că la un moment dat la masa unde stăteau cei trei a venit inculpatul care „a devenit parte la discuția despre bazine”, Curtea negăsind o explicatie plauzibilă pentru această conduită a inculpatului.
În final, martorii Kocsis Ș. și L. A. R. nu oferă nicio informatie care să confirme sau să infirme sustinerile inculpatului.
Instanța a reținut la dovedirea stării de fapt și înregistrările efectuate de denuntator din conținutul cărora se poate justificat aprecia că reacția inculpatului nu a fost una firească, de refuz al dialogului si al întâlnirii cu denuntatorul, mai ales că acesta devenise la un moment dat extrem de agresiv si amenintator în limbaj (afirmând că va incendia locuinta inculpatului si va pune persoane sa-l agreseze fizic), ci o reacție prudentă, de teamă că ar putea ieși la iveală o faptă penală, dat fiind faptul că denuntatorul i-a spus inculpatului că detine înregistrarea momentului când a primit banii pretinsi. Mai mult, inculpatul accepta mai multe întâlniri cu denuntatorul, negociaza predarea pretinsei înregistrari si cere asigurări că nu detine copii ale acesteia si lasa denuntatorului impresia că îi va satisface pretentia de a-i da 100 mil lei vechi. Astfel, în momentul în care denunțătorul îi spune inculpatului „să n-ajungem la penal.Io atâta-ți spun-penal, dacă ajungem, acela va merge corect”, inculpatul îi răspunde „să văd ce ai acolo” cu referire la acel CD continând pretinseleînregistrări, iar când denunțătorul îi spune „aduci hârtia și ți le dau să vezi-atât, aduci contractul de împrumut și ti-l dau să vezi”, inculpatul îi răspunde „nu, nu îmi dai să văd și după-aia….” (f. 6 vol. III dos. u.p.). Aceasta discutie evidentiază si realitatea sustinerilor denuntătorului cu privire la încheierea acelui contract de împrumut, în acelasi sens fiind si o discutie ulterioara din care se desprinde concluzia că inculpatul îl asigură pe denunțător că nu va va face uz de acel înscris. Astfel, atunci când denunțătorul îi spune că îi va da CD-ul în schimbul înscrisului, inculpatul îi răspunde că „ aia nu există, aia nu există. Deci în mod normal nu trebuie să exsite nici înregistrarea”, iar când denuntătorul îi reproșează că nu a distrus înscrisul în fața sa, inculpatul îi răspunde „Mă, aia nu există. Deci, atâta încredere trebe să ai în mine” (f.11 vol. III dos.u.p.).
În acelasi sens este și o altă discuție în care inculpatul încearca să se asigure că nu există duplicate ale acelei înregistrări. Astfel, când denunțătorul îi spune „ fac copie și îți dau io, îți dau”, inculpatul îi răspunde „a, asta, asta nu…că io ți-l dau înapoi….(f. 16 vol. III dos.u.p.).
De altfel, aceeași conduita culpabilă a inculpatului rezultă și din discuțiile purtate cu martorii C. și C. astfel cum a fost menționat mai sus.
Inculpatului i s-au solicitat de către Curte explicatii referitoare la justificarea implicării sale în rezolvarea litigiului survenit între denuntător si martorul I. M. referitor la rezervoarele de inox, susnumitul afirmând că a procedat astfel pentru că se simtea responsabil fata de denuntator deoarece trecuse mult timp de la data scadenta a predarii bazinelor, însă acest argument apare ca fiind nesincer deoarece în cuprinsul înregistrărilor se releva că initial inculpatul refuza categoric efectuarea de demersuri pentru a rezolva diferendului dintre cei doi si abia după ce denuntatorul insista si se configureaza ipoteza ca acesta să recurgă la procedee legale fata de el, se implica în sensul celor solicitate de denuntator (f. 114 dos.apel).
Asa fiind, Curtea concluzionează că din probele existente la dosar rezultă că inculpatul a fost autor nemijlocit al infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, iar acțiunile concrete la care a recurs inculpatul au fost percepute de denunțător ca acte de folosire efectivă a prerogativelor profesionale si a influenței ce decurgea din raporturile de serviciu.
Nu poate fi primita nici apărarea potrivit căreia nu sunt realizate elementele constituitve ale infractiunii de luare de mită deoarece „reducerea prețului activului" nu era un act ce intra în atribuțiile de serviciu ale inculpatului, întrucât putea fi hotărât doar de către adunarea creditorilor sau, ca în spetă, de creditorul privilegiat si nici aceea că presupusa acțiune de pretindere nu a avut loc anterior realizării actului, ci după ce inculpatul formulase solicitarea de reducere a prețului.
Potrivit art. 117 din Legea nr. 85/2006 lichidatorul va prezenta comitetului creditorilor un raport care va cuprinde evaluarea bunurilor si metoda de valorificare a acestora si în care se va preciza daca vânzarea se va face în . o combinatie a acestora, prin licitatie publica sau negociere directa sau prin ambele metode. În cazul în care se propune vânzarea în ., lichidatorul va putea propune, în baza ofertelor primite, începerea negocierii cu unul sau mai multi cumparatori identificati, cu precizarea conditiilor de plata si a pretului minim de pornire a negocierii, care nu poate fi inferior pretului de evaluare.
Ca atare, actiunea lichidatorului în procedura insolventei este una determinanta, fiind cel care, practic, gestionează toata aceasta procedura si ofera informatiile necesare factorului decident. Prin urmare, în spetă, era la latitudinea inculpatului de a prezenta creditorului privilegiat oferta de pret a societătii în numele căreia s-a prezentat denuntatorul si de justifica oportunitatea acceptării acestuia, iar fără concursul inculpatului participarea la licitatie a acestei societăti, precum si prezentarea ofertei sale, era exclusă.
Cu privire la actiunea de pretindere, nu are relevanta în speta faptul că inculpatul făcuse o cerere de reducere a pretului anterior pretinderii si primirii banilor deoarece, pe de o parte, aceasta cerere nu prezenta oferta denuntatorului, iar pe de altă parte, asa cum s-a aratat, legea ofera lichidatorului posibilitatea de a formula oricâte propuneri consideră necesar pentru a se asigura definitivarea procedurii. Or, în cauza, s-a dovedit că după ce a pretins suma de 1 mld. lei si dupa ce negociat si stabilit suma finală cu denuntatorul, inculpatul a prezentat creditorului privilegiat oferta societatii denuntatorului, propunând acceptarea acesteia.
De asemenea, cu privire la momentul comiterii faptei rezultă că aceasta s-a situat în luna ianuarie sau februarie 2005, după ce denuntatorul a fost audiat la D.- Serviciul Teritorial M., în calitate de martor, acest din urmă fapt constituind un element de referinta esential pentru denuntator pentru a fixa temporal actiunea inculpatului de pretindere. Faptul ca denuntatorul nu a precizat martorilor momentul pretinderii este unul justificat deoarece ceea ce prezenta relevanta pentru acesta era faptul remiterii banilor si scopul pentru care au fost dati. Cert este că fapta s-a consumat anterior momentului solicitarii adresate de inculpat creditorului privilegiat D.G.F-P- M. prin adresa nr. 5892/2001/13/1.03.2006 privind acordul de vânzare a fabricii de spirt la prețul ferm de 355.653,45 lei RON cu TVA „inclus” (f.339) deoarece asa cum s-a arătat, numai dupa ce a fost de acord cu suma de 500 mil. lei vechi, inculpatul a transmis aceasta cerere.
Referitor la infractiunile de trafic de influentă, Curtea constată că desi inculpatul a negat împotriva evidenței că s-ar face vinovat de săvârșirea acestei fapte pentru care a fost trimis în judecată, aceste apărări au fost înlăturate corespunzator ca fiind nesincere, fiind combătute prin probele testimoniale la care s-a făcut referire mai sus.
Codul penal incriminează infractiunea de trafic de influemta în art. 257 C.pen. si constă primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase, ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul de către o persoană care are inluentă sau lasă să se creadă că are influentă asupra unui functionar pentru a-l determina să facă sau să nu facă un act ce intră în atributiile sale de serviciu.
Pentru existența și implicit, consumarea infracțiunii de trafic de influență, nu interesează dacă intervenția este reală sau presupusă (fiind suficient doar ca acesta să lase să se creadă că are influență, chiar dacă aceasta nu există în realitate) ori daca aceasta s-a produs sau nu, nici dacă se urmărește determinarea unei acțiuni licite sau ilicite în exercitarea atribuțiilor de serviciu ale funcționarului.
Apărarea potrivit căreia judecătorul sindic nu avea competente în solutionarea cererii de anulare a licitatie este nefondată și contrazisă de dispozitivul încheierii din 22 iunie 2006 pronunțată în dosarul nr. 5892/2001 a Tribunalului Comercial M. (f. 231 vol. II dos.u.p.). Prin această încheire judecătorul sindic a dispus, ca urmare a sesizării formulate de inculpat în calitate de lichidator, ca lichidatorul judiciar să procedeze de urgență la punerea în executare a clauzelor procesului verbal de licitatie, una dintre acestea constând în anularea licitației și pierderea tuturor sumelor achitate până la acea dată, precum și restituirea bunului adjudecat în caz de neplată la termen a unei tranșe până la data următoare termenului scadent pentru plată (f. 79 vol. I dos.u.p.).
Pe cale de consecință Curtea reține că pe baza stării de fapt reținute instanța de fond a stabilit o încadrare juridică legală în raport de normele legale incidente la data comiterii faptelor.
Cu privire la sancționarea inculpatului, Curtea consideră că că numai prin executare în detenție se asigură atât exemplaritatea, cât și finalitatea pedepsei, respectiv prevenția specială și generală înscrise în art. 52 C.pen. raportat la gradul concret sporit de pericol social al faptelor comise rezultând din atingerea gravă adusă atât relațiilor sociale care vizează înfăptuirea actului de justiție în condiții de corectitudine și legalitate, cât și probității morale și profesionale a persoanelor chemate să iși exercite atributiile profesionale în mod onest.
Cu toate acestea, în procesul de individualizare a pedepsei instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 72 V.C.pen.(în vigoare la acea dată), făcând abstractie de circumstanțele personale ale inculpatului, nu numai a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor care vizează strict persoana acestuia.
Chiar daca inculpatul a negat comiterea faptelor, acesta s-a prezentat în fața organelor abilitate si la termenele de judecată, dovedind responsabilitate față de actul de justiție al cărui subiect a fost, se bucură de o bună reputatie în societate și în mediul profesional, nu are antecedente penale si are o vârstă înaintată. Din această perspectivă, reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. a C.pen., cu consecința coborârii pedepselor sub minimul special prevăzut de lege potrivit art. 76 lit. c și d C.pen. (dispoziții penale mai favorabile potrivit art. 5 N.C.pen.) se justifică pentru a se asigura o dozare corespunzătoare a pedepselor.
Așa fiind, Așa fiind, în baza art. 421 pct. 2 lit. b C.proc.pen apelul inculpatului se va admite, iar sentința atacată se va desfiinta cu privire la individualizarea pedepselor aplicate.
Judecând în aceste limite, Curtea consideră că pedeapsa de 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.”a,b” și „c” V.C.pen. pentru comiterea infracțiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin.1 V.C.pen., rap.la art. 6 și 8 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 74 lit. a V.C.pen., 76 lit. c V.C.pen. și cea de 1 an și 10 luni închisoare pentru infracțiunea de trafic de influență, prev. de art. 257 alin. 1 V.C.pen., rap.la art. 6 din Legea nr.78/2000, cu aplic. art. 74 lit. a V.C.pen., art. 76 lit. d V.C.pen. sunt sancțiuni corespunzătoare, proportionale și juste în raport datele cauzei, precum și cu cele favorabile inculpatului.
Se va constata că faptele au fost comise în condițiile concursului real de infracțiuni, prev. de art. 33 lit. ”a” V.C.pen., astfel că în baza art. 34 lit.”b” V.C.pen., (dipsozitii penale mai favorabile raportat la modul de sancționare) se vor contopi pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea și dispune ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.”a”,”b” și „c” V.C.pen..
Potrivit art. 71 V.C.pen. de la rămânerea defintivă a prezentei sentințe și până la executarea pedepsei inculpatul va fi lipsit de exercițiul drepturilor prev. de 64 lit.”a” ,”b” și „c” V.C.pen..
În privința pedepselor accesorii și a celei complementare aplicate, curtea observă că într-o societate democratică, dreptul la muncă și dreptul la alegeri libere sunt valori fundamentale, însă limitarea acestora se impune deoarece în cauză inculpatul a comis infracțiuni a căror gravitate relevă că susnumitul nu a avut capacitatea de a aprecia asupra acestor valori fundamentale, cum sunt probitatea profesională și corectitudinea actului de justiție. Prin urmare este proporțională și justificată măsura interzicerii drepturilor sale electorale și a dreptului la exercitarea profesiei de avocat de către instanță.
Prin aplicarea în acest mod a pedepsei accesorii s-a respectat un procedeu rezonabil care este și în acord cu decizia CEDO din cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, care impune ca aplicarea pedepsei accesorii să fie realizată numai în baza hotărârii definitive a instanței, după examinarea împrejurării dacă interdicția respectă principiul proporționalității.
Se vor mentine restul dispozitiilor sentintei penale apelate.
Se va stabili suma de 100 lei în favoarea Baroului de Avocati C. ce se va aavnsa din FMJ în favoarea Baroului de Avocati C. reprezentând onorariu avocațial partial.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului potrivit art. 275 al. 3 C.proc.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de inculpatul H. I. P. împotriva sentinței penale nr. 61/F/27.03.2013 a Tribunalului Bistrița Năsăud pe care o desființează cu privire la individualizarea pedepselor aplicate.
Pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite:
Condamnă pe inculpatul H. I. – P. (fiul lui P. și V., născut la data de 08.01.1951 în Târnăveni, jud. M., domiciliat în mun. Târgu M., ., ., CNP._) pentru săvârșirea infracțiunilor de:
- luare de mită prev. de art. 254 alin.1 V.C.pen., rap.la art. 6 și 8 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 74 lit. a V.C.pen., 76 lit. c V.C.pen. la pedeapsa de 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.”a,b” și „c” V.C.pen..
- trafic de influență, prev. de art. 257 alin. 1 V.C.pen., rap.la art. 6 din Legea nr.78/2000, cu aplic. art. 74 lit. a V.C.pen., art. 76 lit. d V.C.pen. la pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare.
Constată că faptele au fost comise în condițiile concursului real de infracțiuni, prev. de art. 33 lit.”a” V.C.pen., iar în baza disp.art. 34 lit.”b” V.C.pen., contopește pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea și dispune ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.”a”,”b” și „c” V.C.pen..
Face aplic. art. 71 și 64 lit.”a” ,”b” și „c” V.C.pen..
Mentine restul dispozitiilor sentintei penale apelate.
Stabileste suma de 100 lei în favoarea Baroului de Avocati C. ce se va aavnsa din FMJ în favoarea Baroului de Avocati C..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 10 aprilie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L. H. I. M.
GREFIER,
L. C.
Dact.L.H./Dact.S.M
4 ex./09.05.2014.
Jud.fond. P. A. D.
| ← Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 1168/2014.... | Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... → |
|---|
