Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 928/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 928/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 03-11-2014 în dosarul nr. 7177/337/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.928/A/2014
Ședința publică din 3 noiembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. Ș., judecător
JUDECĂTOR: A. C.
GREFIER: M. B.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR – O. C. T.
S-a luat spre examinare apelul declarat de inculpatul S. C. Z. împotriva sentinței penale nr.147 din 6 iunie 2014 a Judecătoriei Z., pronunțată în dosarul nr._, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de „conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat si număr fals de înmatriculare”, faptă prevăzută de art.85 alin.1 si 2 din OUG 195/2002 cu aplicarea art.33 lit. b Cod penal și “conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat și cu număr fals de înmatriculare” și “conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având dreptul de a conduce suspendat”, fapte prevăzute de art. 85 alin.1 si 2 din OUG 195/2002 si art. 86 alin.2 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 27 octombrie 2014, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința penală nr.147 din 6 iunie 2014 a Judecătoriei Z., pronunțată în dosarul nr._, în temeiul art.85 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 republicată, cu aplicarea art.5 Cod penal și cu aplicarea prevederilor art.396 alin.10 Cod procedură penală, s-a dispus condamnarea inculpatului S. C.-Z., fiul lui L. și F., născut la data de 03.06.1979, în mun. Z., jud. S., cetățean român, căsătorit, studii medii, fără ocupație și fără loc de muncă, cu antecedente penale, CNP_, cu domiciliul în mun. Z., ..105, jud. S., cu adresă indicată pentru citare și comunicare a actelor de procedură la sediul apărătorului ales: I. și Asociații SPARL cu sediul în mun. Z., ., jud. S., la două pedepse de câte1 an închisoare pentru săvârșirea a două infracțiuni de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat.
În baza art.71 alin.1 Cod penal 1969 raportat la art.12 din Legea 187/2012, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal 1969.
În baza art.85 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002 republicată, cu aplicarea art.5 Cod penal și cu aplicarea prevederilor art.396 alin.10 Cod procedură penală s-a dispus condamnarea inculpatului S. C.-Z. la două pedepse de câte1 an închisoare pentru comiterea a două infracțiuni de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare.
În baza art.71 alin.1 Cod penal 1969 raportat la art.12 din Legea 187/2012, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal 1969.
În baza art.86 alin.2 din O.U.G.nr.195/2002 republicată, cu aplicarea art.5 Cod penal și cu aplicarea prevederilor art.396 alin.10 Cod procedură penală, a fost condamnate inculpatul S. C.-Z. la pedeapsa de 8 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată.
În baza art.71 alin.1 Cod penal 1969 raportat la art.12 din Legea 187/2012, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal 1969.
În baza art.33 lit. a și b raportat la art.34 lit.b) Cod penal 1969 s-au contopit pedepsele stabilite prin prezenta sentință și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare care a fost sporită cu 4 luni și stabilește în final pedeapsa rezultantă de 1 an și 4 luni închisoare.
În baza art.861 alin.1 și 2 Cod penal 1969, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 4 luni, stabilit potrivit dispozițiilor art.862 alin.1 Cod penal 1969.
A fost desemnat Serviciul de Probațiune S. pentru supravegherea inculpatului pe durata termenului de încercare.
În baza art.863 alin.1 Cod penal 1969, pe durata termenului de încercare, a fost obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune S.; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
În baza art.71 alin.5 Cod penal 1969, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a și lit.b) Cod penal 1969.
În baza art.404 alin.2 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.864 Cod penal 1969 privind revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în cazul săvârșirii de noi infracțiuni sau nerespectarea cu rea - credință a măsurilor de supraveghere, în cursul termenului de încercare.
În temeiul art.272 alin.1 și art.274 alin.1 Cod procedură penală s-a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiției către B. S. a sumei de 50 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului din oficiu, av. Szeker A., cheltuieli ce rămân în sarcina statului.
În baza art.274 alin.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul S. C. Z. la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Z. din data de 13.12.2013 din dosar nr. 983/P/2013, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului S. C.-Z. pentru săvârșirea a
- două infracțiuni de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, prev. de art. 85 alin.1 din OUG 195/2002 rep,
- două infracțiuni de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare, prev. de art. 85 alin.2 din OUG 195/2002 rep
- o infracțiune de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având dreptul de a conduce suspendat, prev. de art. 86 alin.2 din OUG 195/2002 rep.
cu aplicarea art. 33 lit. a și b Cod penal 1969.
Cauza a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 17.12.2013 sub nr._ .
În actul de sesizare a instanței s-a reținut, în esență, că în data de 20.04.2013, învinuitul S. C. Z. a condus autoturismul marca Volkswagen Passat cu numărul de înmatriculare_ pe drum public – . mun Z., publice deși acesta figura ca fiind radiat din circulație din Germania începând cu data de 23.08.2012, iar numărul de înmatriculare nu a fost atribuit autovehiculului în cauza. S-a reținut de asemenea că în data de 06.06.2013 învinuitul S. C. Z. a condus același autoturism, ce era neînmatriculat și avea aplicate aceleași numere de înmatriculare false, pe drumul european E 81 pe raza jud. S., în condițiile în care avea și dreptul de a conduce suspendat din data de 20.04.2013 .
În susținerea stării de fapt reținută în sarcina inculpatului, în actul de sesizare a instanței s-au indicat următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare a infracțiunii (f.7, 8): declarație învinuit (f.11-12, 14), proces-verbal de înștiințare (f.9), proces-verbal de aducere la cunoștință a învinuirii (f.10), fișe de cazier judiciar (f.13), proces-verbal de verificare in evidenta EUCARIS (f. 15,21), adresa IPJ-Serviciul Rutier (f.24), adresa Instituției Prefectului S.-S.P.C.R.P.C.I.V (f. 2), declarații martor C. I. (f.36), declarații martor Ț. V. (f.37).
Prin încheierea din data de 24.03.2014 judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, dispunând începerea judecății.
La solicitarea instanței au fost depuse la dosarul cauzei fișa de cazier judiciar a inculpatului (f.66-67) și fișa de evidență auto a acestuia (f.69-70).
La termenul de judecată din 28.05.2014, inculpatul a solicitat judecarea cauzei potrivit procedurii recunoașterii învinuirii prev. de art.375 C.p.p. declarând că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței, nu dorește să formuleze cereri privind administrarea de probe și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și a înscrisurilor prezentate de părți (f.74). Cererea inculpatului a fost admisă de către instanță, iar cauza a fost judecată potrivit procedurii prevăzute la art. 375Cod procedură penală, inculpatul nedepunând înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
În data de 20.04.2013, în jurul orelor 20, inculpatul S. C.-Z. a condus autovehiculul marca VW Passat cu numărul de înmatriculare_, pe . mun. Z., oprind neregulamentar în zona localului „Hanul Drumetilor”, fapta contravențională a acestuia fiind constată de un echipaj al poliției rutiere aflat în exercițiul de supraveghere și control al traficului rutier. Cu această ocazie au fost efectuate verificări de către organele de poliție în baza de date urma cărora a rezultat că plăcuțele de înmatriculare cu nr._ au fost atribuite unui autovehicul marca Skoda O. și că autoturismul VW Passat cu . WVWZZZ3CZ7E222545, pe care sunt aplicate aceste numere de înmatriculare nu este înmatriculat. Sosit la fața locului inculpatul a confirmat aspectele constatate de organele de poliție în prezenta martorului asistent C. I. arătând că (că în cursul aceleiași zile s-a deplasat cu autoturismul la localul “Hanul Drumeților” unde l-a parcat f. 7). Inculpatului i-a fost adus la cunoștință faptul că dreptul său de a conduce este suspendat până la finalizarea cercetărilor.
În data de 06.06.2013, în jurul orelor 17, inculpatul S. C.-Z. s-a urcat la volanul aceluiași autoturism marca VW Passat având aplicat numărul de înmatriculare_, fiind oprit în trafic pe DN 1F-DE81 la km 81, jud. S.. În urma verificării în baza de date, s-a constatat că acesta avea dreptul de a conduce suspendat, pentru fapta constatată în data de 20.04.2013, că autoturismul figurează ca fiind neînmatriculat, iar numărul de înmatriculare aplicat pe autoturism a fost atribuit altui autoturism.
Din procesele verbale de verificare din data de 27.05.2013 și din data de 06.06.2013 rezultă că autoturismul VW Passat cu . WVWZZZ3CZ7E222545 a fost radiat din circulație la data de 23.08.2012 în Germania și nu figurează ca înmatriculat în altă țară, nici la data de 20.04.2013, nici la data de 06.06.2013, (f.4, 21), iar din adresa Serviciului Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor S. nr._/01.07.2013 rezultă că numărul de înmatriculare_ este atribuit autovehiculului marca Skoda cu . TMBDS41U_ (f.26).
Pe parcursul urmăririi penale, cu ocazia audierii sale, inculpatul a recunoscut comiterea faptelor reținute în sarcina sa declarând că în ambele situații a avut o urgență, a condus pe o distanță mică, a cunoscut că autoturismul VW Passat nu este înmatriculat, iar numărul de înmatriculare SJ LFC a fost luat de către inculpat de pe autoturismul Skoda O. avariat, ce îi aparține tot inculpatului (f.11, 12,14). De asemenea, în fața instanței de judecată, inculpatul a recunoscut cele reținute în sarcina sa prin actul de sesizare, însușindu-și probatoriul administrat în faza de urmărire penală.
Situația de fapt reținută de instanță și vinovăția inculpatului au fost pe deplin dovedite de mijloacele de probă administrate în cauză, declarațiile de recunoaștere a săvârșirii faptei date pe parcursul urmăririi penale și în fața instanței se coroborează cu celelalte probe administrate în legătură cu săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, respectiv cu declarațiile martorilor și înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
În drept,
1. Fapta inculpatului S. C.-Z. care la data de 20.04.2013 a condus pe drum public – . mun. Z. autoturismului maca VW Passat având aplicat nr. de înmatriculare_, în condițiile în care autoturismul nu era înmatriculat, fiind radiat din circulație în Germania la data de 23.08.2012, iar numărul de înmatriculare aplicat pe autoturism a fost atribuit altui autovehicul, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de:
- conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, prev. la data comiterii faptei de art 85 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 (1-3 ani închisoare sau amenda), iar la data pronunțării hotărârii de art. 334 alin.1 Cod penal (1- 3 ani închisoare sau amenda)
- conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare, prev. la data comiterii faptei de art.85 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002 (1- 5 ani închisoare), iar la data pronunțării hotărârii de art. 334 alin.2 Cod penal (1-5 ani închisoare sau amenda),
săvârșite în concurs ideal (formal) prev. de art. 33 lit. b Cod penal 1969, respectiv art. 38 alin.2 noul Cod penal.
2. Fapta inculpatului S. C.-Z. care la data de 06.06.2013 a condus pe drum public – DE 81, pe raza jud. S. autoturismului maca VW Passat având aplicat nr. de înmatriculare_, în condițiile în care autoturismul nu era înmatriculat, fiind radiat din circulație în Germania la data de 23.08.2012, numărul de înmatriculare aplicat pe autoturism era atribuit altui autovehicul, iar inculpatul avea dreptul de a conduce suspendat din data de 20.04.2014, până la finalizarea cercetărilor, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de:
- conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, prev. la data comiterii faptei de art.85 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 (1-3 ani închisoare sau amenda), iar la data pronunțării hotărârii de art.334 alin.1 Cod penal (1- 3 ani închisoare sau amenda)
- conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare, prev. la data comiterii faptei de art.85 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002 (1- 5 ani închisoare), iar la data pronunțării hotărârii de art. 334 alin.2 Cod penal (1-5 ani închisoare sau amenda),
- conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia i-a fost suspendat dreptul de a conduce, prev. la data comiterii faptei de art. 86 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002 (6 luni-3 ani închisoare sau amenda), iar la data pronunțării hotărârii de art. 335 alin.2 Cod penal (6 luni – 3 ani închisoare sau amenda),
săvârșite în concurs ideal (formal) prev. de art.33 lit.b Cod penal 1969, respectiv art.38 alin.2 noul Cod penal.
Cele două fapte au fost săvârșite de inculpat prin acțiuni diferite, înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, fiind comise în concurs real prv. de art.33 lit.a Cod penal 1969, respectiv art.38 alin.1 noul Cod penal.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al celor cinci infracțiuni îl reprezintă acțiunea inculpatului de a pune în mișcare și a conduce autoturismul VW Passat pe un drum public, fiind întrunite și celelalte condiții ce constituie elemente constitutive pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului: autoturismul condus nu era înmatriculat sau autorizat provizoriu, iar numărul de înmatriculare montat pe autoturism nu era eliberat pentru autovehiculul în cauză, creând astfel o falsă aparență de legalitate privind înregistrarea autoturismului, iar inculpatul avea dreptul de a conduce suspendat, aspect ce i-a fost adus la cunoștință la data de 20.04.2013. Potrivit art.12 din OUG 195/2002 pentru a circula pe drumurile publice, vehiculele, cu excepția celor trase sau împinse cu mâna si a bicicletelor, trebuie să fie înmatriculate ori înregistrate, după caz, și sa poarte plăcuțe cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare. Urmarea imediată, ca element al laturii obiective, este prezumată de lege și constă în starea de pericol pentru siguranța traficului rutier generată de conduita inculpatului. Cele cinci infracțiuni sunt infracțiuni de pericol, starea de pericol pentru siguranța circulației rutiere este inerentă elementului material și se produce în momentul în care punerea în mișcare și deplasarea autovehiculului dobândește semnificația unei „conduceri” pe drumurile publice a acestuia, în acel moment are loc și consumarea infracțiunilor.
În ceea ce privește latura subiectivă, intenția inculpatului rezultă din împrejurarea că, deși cunoștea existența acelor împrejurări care determină caracterul penal al faptei sale de a conduce un autoturism pe drum public, așa cum de altfel în mod constat a declarat, a decis totuși să se urce la volanul autoturismului și să îl conducă pe drumuri publice. Instanța apreciază inculpatul a acționat cu intenție indirectă, a prevăzut pericolul pentru siguranța traficului rutier reprezentat de acțiunea sa de a conduce în condițiile date și, deși nu a urmărit, a acceptat producerea unei asemenea stări de pericol.
S-a constatat că de la momentul săvârșiri faptelor și până la data pronunțării prezentei hotărâri, a intervenit o succesiune de legi penale în timp, iar faptele săvârșite de inculpat sunt incriminate de ambele legi penale, așa cu s-a arătat anterior, întrunind elementele constitutive a 5 infracțiuni săvârșite atât în concurs real cât și ideal, potrivit ambelor reglementări.
Analizând dispozițiile celor două legi penale succesive, s-a constatat că nu există diferențe în ce privește conținutul constitutiv al infracțiunilor, ci doar în ce privește regimul sancționator al acestora, regimul sancționator al concursului de infracțiuni și modalitățile de executare a pedepselor.
Având în vedere gravitatea faptelor comise instanța apreciază că se impune aplicarea pedepsei închisorii pentru fiecare din cele cinci infracțiuni (sunt prevăzute aceleași limite ale pedepsei închisorii în ambele legi penale), iar față de circumstanțele personale ale inculpatului apreciază că nu se impune executarea în detenție a pedepsei. În aceste condiții, modalitățile de executare a pedepsei închisorii cu suspendare, atât prin prisma condițiilor și a obligațiilor impuse, cât și a consecințelor împlinirii termenului de încercare, sunt mai favorabile inculpatului cele prev. de Codul penal 1969. Tot prevederile Codului penal 1969 sunt mai favorabile și în ce privește regimul sancționator al concursului de infracțiuni – art.34 C.p. 1969, ce prevăd contopirea pedepselor și aplicarea unui spor facultativ, în timp ce potrivit noului Cod penal - art.39 C.p. ce presupune aplicarea pedepsei celei mai mari la care se adaugă obligatoriu un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse.
Pe aceste considerente, în temeiul art.5 Cod penal, instanța a reținut ca lege penală mai favorabilă inculpatului legea veche - OUG nr.195/2002, respectiv Codul penal 1969, în consecință a fost menținută încadrarea juridică dată faptelor prin actul de sesizare, iar în baza art.386 alin.1 Cod procedură penală a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului S. C.-Z., din infracțiunile prev. de art. 336 alin.1 Cod penal, art.335 alin.2 Cod penal și art.334 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.5 Cod penal și a art.33 lit. a Cod penal 1969, în infracțiunile prevăzute de art.87 alin.1, art.86 alin.2 și art.85 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 republicată, cu aplicarea art.33 lit b Cod penal 1969, totul cu aplicarea art.5 Cod penal.
Reținând vinovăția inculpatului și constatând îndeplinite condițiile prev. de art. 396 alin.2 Cod procedură penală, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului S. C.-Z. pentru săvârșirea celor cinci infracțiuni reținute în sarcina sa.
La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere dispozițiile art.72 alin.1 și art.52 Cod penal, respectiv: gradul de pericol social abstract și concret al faptei săvârșite apreciat în baza art.181 alin.2 Cod penal, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege.
Raportat la aceste criterii, instanța de fond a apreciat că faptele inculpatului prezintă un pericol social concret ridicat, date fiind împrejurările concrete ale săvârșirii faptei, preocuparea inculpatului de a crea o aparență de legalitate punerii în circulație a unui autoturism despre care cunoștea că potrivit legii nu putea circula pe drum public, faptul că activitatea infracțională a fost desfășurată pe artere rutiere importante și intens circulate, dar și perseverența în aceeași activitate infracțională în ciuda vigilenței autorităților care au descoperit prima faptă, ignorând sancțiunile aplicate și faptul că avea pornit împotriva sa un proces penal.
Instanța a avut totodată în vedere circumstanțele privitoare la conduita și persoana inculpatului care este în vârstă de 34 de ani, are studii medii, este căsătorit, nu are ocupație și loc stabil de muncă, potrivit fișei de cazier judiciar nu are antecedente penale, dar nu se află la prima confruntare cu legea penală, anterior inculpatul a fost condamnat pentru infracțiunea de furt calificat săvârșită în timpul minorității și i-au fost aplicate 3 sancțiuni administrative pentru fapte privind regimul armelor și munițiilor, dar și pentru fapte similare celor ce fac obiectul prezentei cauze, conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat și cu număr fals de înmatriculare. Pe parcursul procesului penal inculpatul a colaborat cu organele judiciare și a recunoscut comiterea faptelor.
Instanța a mai avut în vedere faptul că în mod repetat inculpatul încalcă normele legale privind circulația pe drumurile publice, potrivit fișei de evidență auto, în perioada 2008-2014 fiind înregistrate 25 abateri ale inculpatului de la regulile de circulație pe drumurile publice (f.69-70).
La stabilirea pedepselor instanța a dat eficiență și prevederilor art.396 alin.10 C.p.p. prin reducerea cu o treime a limitelor pedepsei închisorii prevăzute de lege.
Având în vedere că infracțiunile au fost comise de inculpat în concurs real și ideal, în baza art.33 lit.a și b) Cod penal 1969 raportat la art.34 lit.b) Cod penal 1969, instanța de fond a contopit pedepsele aplicate inculpatului și a aplicat pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, pe care sporit-o cu 4 luni, în final stabilind pedeapsa rezultantă de 1 an și 4 luni închisoare.
Atâta timp cât instanța a reținut ca lege penală mai favorabilă legea veche, în temeiul art.12 din Legea 187/2012, pedepsele complementare și accesorii se aplică și acestea tot potrivit legii vechi.
Având în vedere prevederile art.65 alin.1 C.p. 1969, aplicând o pedeapsă principală mai mică de 2 ani închisoare, nu este posibilă aplicarea unei pedepse complementare. Chiar dacă potrivit noului cod penal aplicarea pedepsei accesorii este condiționată de aplicarea pedepsei complementare, în speță aplicarea pedepsei accesorii în lipsa aplicării unei pedepse complementare, corespunde exigențelor art.2 Cod penal privind legalitatea sancțiunii, acest mod de aplicare a pedepselor fiind prevăzut de lege la data comiterii faptei de către inculpat.
Astfel, în baza art.71 Cod penal 1969, instanța de fond a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza a-II-a și lit.b) Cod penal 1969, pe durata executării pedepsei închisorii, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate prin aceasta, apreciind că acesta este nedemn a ocupa funcții ce implică încrederea publică și exercițiul autorității de stat. Având în vedere prevederile art.3 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dar și jurisprudența națională dezvoltată pe marginea acestui articol, instanța apreciază că instituirea unei interdicții pentru inculpat de a vota ar constitui o măsură disproporționată față de natura infracțiunii săvârșite de inculpat și de persoana inculpatului.
Având în vedere faptul că infracțiunea comisă este absolut independentă de aspectele referitoare la exercitarea funcției și profesiei sau legate de exercitarea autorității părintești, instanța a apreciat că nu se impune interzicerea inculpatului a drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. c), d) și e) Cod penal 1969. Instanța a avut în vedere la stabilirea pedepselor accesorii decizia nr.74/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție dată în recurs în interesul legii, care a statuat că interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a) teza I-lit. c) C.p. nu se va face automat și va fi supusă aprecierii instanței, în funcție de criteriile prevăzute de art.71 alin.3 Cod penal 1969.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, având în vedere vârsta și persoana inculpatului, conduita pe parcursul procesului penal, lipsa antecedentelor penale, atitudinea de recunoaște și regret față de faptă, instanța de fond a apreciat că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenție, aplicarea pedepsei fiind un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului social al inculpatului. Mai mult, executarea pedepsei închisorii în detenție ar putea împiedica reintegrarea socială ulterioară, afectând în principal viața sa profesională și familială. Cu toate acestea, având în vedere gravitate faptelor, perseverența inculpatului în comiterea de infracțiuni similare privind regimul circulației pe drumurile publice, dar și faptul că sancțiunile aplicate anterior nu și-a atins scopul reeducativ și preventiv, instanța de fond a apreciat că pentru conștientizarea gravității faptelor comise și evitarea recidivei, se impune ca o perioadă de timp inculpatul să fie supravegheat, îndrumat și consiliat de persoane specializate din cadrul Serviciului de Probațiune .
Instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.861 alin.l și alin.2 Cod penal 1969 și în consecință, a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicate inculpatului, pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 4 luni, stabilit potrivit dispozițiilor art.862 alin.1 Cod penal 1969.
A fost desemnat Serviciul de Probațiune S. pentru supravegherea inculpatului pe durata termenului de încercare.
În baza art.863 alin.1 Cod penal 1969, pe durata termenului de încercare, a fost obligat inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere menționate în dispozitiv.
S-a făcut aplicarea dispoz. art.71 alin.5 Cod penal și, respectiv, art.404 alin.2 Cod procedură penală rap. la art. 864 Cod penal privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel inculpatul S. C. Z. solicitând desființarea acesteia și, rejudecând, reducerea pedepsei aplicate și schimbarea modalității de executare a acesteia, în sensul suspendării condiționate.
În motivarea apelului, s-a arătat că prima instanță a aplicat o pedeapsă prea mare inculpatului și a stabilit o modalitate de executare prea severă, raportat la circumstanțele concrete ale comiterii faptelor și la persoana inculpatului.
Astfel, inculpatul a arătat că autoturismul, pe care l-a condus nu a putut fi înmatriculat în România din rațiuni financiare, a condus pe o distanță mică, că în 20.04.2014 când i s-a comunicat suspendarea dreptului de a conduce nu i s-a și ridicat efectiv, permisul de conducere.
Inculpatul a avut o conduită bună anterior comiterii prezentelor fapte, o atitudine sinceră în prezenta cauză, a recunoscut faptele și s-a prezentat în fața organelor judiciare - împrejurări ce pot fi reținute ca circumstanțe atenuante pentru coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege - a înțeles pericolul faptelor comise, s-a integrat în muncă, în prezent locuind cu familia și având un loc de muncă stabil în Anglia, astfel că, modalitatea de executare a pedepsei stabilite de instanță îi va afecta viața familială și profesională, fiind nevoit să revină în România și să-și găsească un loc de muncă.
Verificând hotărârea atacată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.420 C.pr.pen., Curtea constată nefondat apelul în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În cauză, judecata a avut loc în procedura simplificată prev. de art.374 alin.4 C.pr.pen., inculpatul recunoscând comiterea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, așa cum au fost reținute în actul de sesizare, solicitând judecarea sa în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.
Așa fiind, raportat și la motivele de apel, instanța de control judiciar se va limita doar la analiza individualizării judiciare a pedepsei aplicate inculpatului și a modalității de executare, din perspectiva criteriilor legale.
Se constată, în primul rând că, în mod corect instanța a valorificat criteriile de individualizare judiciară a pedepsei prev. de art.72 C.pen.1969, ținând seama de :gradul de pericol social concret al faptelor comise – relativ ridicat, raportat la natura infracțiunilor comise, importanța relațiilor sociale lezate, dar și la faptul că este vorba de infracțiuni de pericol, a căror legătură de cauzalitate dintre faptă și urmarea produsă rezultă ex re, din însăși comiterea acțiunii ce constituie element material al infracțiunii; limitele speciale ale pedepselor prevăzute de lege pentru infracțiunile comise – limite reduse cu 1/3 urmare a aplicării dispoz. art.396 alin.10 C.pr.pen.; persoana inculpatului – în vârstă de 34 de ani, are studii medii, este căsătorit, cu o atitudine procesuală corespunzătoare, recunoscând și regretând fapta, dar nu este la prima confruntare cu legea penală fiind condamnat anterior pentru o infracțiune de furt calificat săvârșită în timpul minorității și sancționat, de asemenea, de 3 ori cu amendă administrativă pentru fapte privind regimul armelor și munițiilor, dar și pentru fapte similare celor ce fac obiectul prezentei cauze - conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat și cu număr fals de înmatriculare.
S-au aplicat astfel, pedepse în limite legale, la nivelul minimului special sau cu puțin peste minimului special ( redus cu 1/3), în măsură să asigure scopul prev. de art.52 C.pen.1969.
Curtea apreciază că nu se impune în cauză, a se da o eficiență mai mare decât cea reclamată de dispoz. art.396 alin.10 C.pr.pen. împrejurării că inculpatul a fost sincer și a recunoscut fapta, pentru că ar însemna, pe de o parte, a se da o dublă semnificație acestei împrejurări, iar pe de altă parte, a lipsi practic de conținut dispoz. art.52 C.pen.1969, privind scopul pedepsei; cât privește atitudinea anterioară a inculpatului, nici pe departe nu poate fi apreciată ca una exemplară, prin raportare la conținutul cazierului judiciar, cum am arătat, dar și la conținutului cazierului auto (f.13-14 dos. u. p.), inculpatul fiind sancționat de nenumărate ori pentru abateri la regimul circulației rutiere.
Totodată, Curtea apreciază oportună și eficientă și modalitatea de executare a pedepsei stabilită de prima instanță, întrucât, raportat la natura infracțiunilor comise, relațiile sociale periclitate prin astfel de infracțiuni – relații privind siguranța circulației rutiere – se impune ca inculpatul să-și adapteze comportamentul, într-o măsură mai mare, la normele sociale, să-și reconsidere atitudinea față de normele legale, prin monitorizarea conduitei sale, cel puțin o perioadă, în așa fel încât, să conștientizeze într-o mai mare măsură faptele comise și consecințele acestora pentru el și pentru societate, să nu mai reitereze comportamente infracționale, cu atât mai mult, cu cât, trebuie să facă acest lucru, sub avertizarea revocării suspendării și executării în detenție a pedepsei.
În privința împrejurării relative la locuința și locul de muncă din Anglia al inculpatului, s-au depus la dosar documente traduse din limba engleză, din care rezultă, într-adevăr, că inculpatului i s-a dat o licență TV până în februarie 2015, însă dovada locului de muncă nu este produsă, înscrisul de la dosar - formular de înregistrare subcontractant - relevând că inculpatul prestează servicii de tâmplărie ca subcontractant de la 5 mai 2014, dar nu se dovedește și perioada pentru care este angajat, iar înscrisul nu este semnat și de beneficiarul serviciilor sale și, oricum, chiar reale fiind aceste împrejurări, nu se poate susține că activitatea din Anglia l-ar împiedica să respecte obligațiile impuse de instanță, în condițiile în care, împreună cu consilierul de probațiune, se poate stabili un program de supraveghere care să-i permită inculpatului să se deplaseze la locul de muncă și, să se și conformeze modalității de executare ori, să-i permită să-și găsească un loc de muncă în țară.
Pentru toate aceste considerente, se constată nefondat apelul în cauză, urmând a fi respins ca atare, în temeiul art.421 pct.1 lit.b C.pr.pen.
În baza art.275 alin.2 C.pr.pen. va fi obligat inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de către inculpatul S. C. Z., cu domiciliul ales în Z., ., etaj 1, jud. S., împotriva sentinței penale nr.147 din 6 iunie 2014 a Judecătoriei Z..
Obligă pe apelantul inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 3 noiembrie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
M. Ș. A. C.
GREFIER
M. B.
Red.A.C./6.11.2014.
Dact.H.C./4 ex.
Jud.fond: M. D. E.
| ← Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 134/2014. Curtea de Apel CLUJ | Luare de mită. Art. 254 C.p.. Decizia nr. 472/2014. Curtea de... → |
|---|
