Luare de mită. Art. 254 C.p.. Decizia nr. 472/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 472/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 20-05-2014 în dosarul nr. 1743/112/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.472/A/2014
Ședința publică din 20 mai 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: V. V. A., judecător
JUDECĂTOR: I. M.
GREFIER: L. C.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj – reprezentat prin PROCUROR – S. D.
S-a luat spre examinare apelul declarat de către inculpatul C. A. M., împotriva sentinței penale nr.21/F/31.01.2014, pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului Bistrița Năsăud, inculpatul fiind în judecată prin Rechizitoriul întocmit de P. de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud la data de 4.02.2013, în dosarul cu nr. 52/P/2013, pentru comiterea infracțiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin.l C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul C. A. M. personal, asistat de apărător ales, av.Dacia Rubl, din cadrul Baroului Bistrița Năsăud, cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, în instanță se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, av.M. O., din cadrul Baroului Cluj, cu delegație avocațială depusă la dosar care solicită acordarea onorariului avocațial parțial din oficiu pentru studierea dosarului și prezentarea la termenul de judecată.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a apelului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței atacate și pronunțând o nouă hotărâre, să se dispună schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de luare de mită în infracțiunea de primire de foloase necuvenite. Astfel, în principal, solicită a se dispune renunțarea la pedeapsă iar în cazul în care se va aprecia că nu sunt întrunite condițiile legale pentru a se dispune astfel, solicită amânarea aplicării pedepsei. De asemenea, dacă se va aprecia că nu sunt întrunite aceste condiții, solicită a se dispune aplicarea unei pedepse reduse sub minimul special, cu reținerea circumstanțelor atenuante iar privitor la individualizarea pedepsei să se dispună suspendarea condiționată a executării acesteia. În subsidiar, solicită a se dispune reindividualizarea pedepsei sub aspectul modalității de executare, respectiv a se dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Astfel, apreciază hotărârea primei instanțe ca fiind netemeinică și nelegală sub aspectul stării de fapt care este fie incompletă fie contrară probelor administrate. Deși s-a reținut că inculpatul s-ar fi adresat cu cuvinte urâte, respectiv „miticii” pentru a motiva imposibilitatea eliberării pe loc a adeverinței, acest aspect este relevat doar de către denunțător în timp ce colegii de birou ai inculpatului relatează că acesta nu se exprima în acest fel. S-a mai reținut că în data de 9 ianuarie 2013, în timp ce denunțătorul aștepta pe hol, au mai fost soluționate același gen de cereri, ori, denunțătorul nu avea cum să constate acest lucru întrucât aceste adeverințe erau redactate de către inculpat după care erau puse în poștă pentru a fi semnate sau supervizate de către șefa de birou, astfel încât aceste adeverințe nu erau împărțite pe holurile instituției. Totodată, se mai reține că în data de 15.01.2014 denunțătorul l-ar fi căutat pe inculpat la birou unde acesta i-ar fi arătat adeverința redactată după care ar fi ieșit din birou pe hol și inculpatul ar fi intrat în biroul 24 și când ar fi revenit, denunțătorul i-ar fi dat banii. Acest aspect este total eronat întrucât s-a dovedit că organele de poliție au intrat în birou imediat după ce inculpatul venise din biroul unde lista documentele, mai mult, inculpatul avea hârtii în mână încă în momentul în care au intrat organele de poliție. Denunțătorul nu intrase anterior în birou pentru ca să iasă pe hol împreună cu inculpatul, acest aspect nefiind confirmat de nici unul dintre colegii inculpatului. Se mai reține că după episodul remiterii banilor, inculpatul nu și-a verificat vestimentația și nu a putut da nici o explicație organelor de poliție când aceștia au fost găsiți. Arată că în momentul descinderii organelor de poliție în birou, i s-a strigat inculpatului să rămână cu mâinile ridicate după care i s-a spus să scoată tot ce are în buzunare, inculpatul refuzând și spunând organelor de poliție să facă ele acest lucru iar până la urmă inculpatul a scos ce avea în buzunare. Deși în mod procedural s-ar fi impus să se fotografieze anterior mâinile inculpatului sub lampa ultravioletă pentru a se constata dacă acesta a atins bancnotele marcate sau nu, nu numai că nu s-a făcut acest lucru dar s-a mai și impus inculpatului să scoată el din buzunare. După cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, corespondența electronică între instituția AJFP Bistrița Năsăud și forurile superioare nu era actualizată la nivel național, motiv pentru care o perioadă de câteva zile chiar s-a sistat eliberarea oricăror adeverințe și abia după data de 14.01.2013 ora 12.00 s-a ridicat suspendarea. Acest aspect este foarte relevant privitor la impresia falsă pe care și-a creat-o denunțătorul cu referire la faptul că a venit de mai multe ori să solicite eliberarea adeverinței și inculpatul a fost nevoit să-l amâne, aspect care corespunde întru totul realității. Din tot acest curs al evenimentelor, denunțătorul a înțeles că este nevoie să dea ceva pentru a i se rezolva problema. Inculpatul nu a negat că a simțit că denunțătorul i-a introdus ceva în buzunar când era pe hol și se întorcea din biroul vecin cu mai multe adeverințe redactate printre care și cea a denunțătorului. Menționează că se impută inculpatului o . fapte care au fost de natură să dea impresia denunțătorului că ar aștepta ceva de la acesta și anume că vorbea tot timpul la telefon, că i-ar fi permis denunțătorului să-l însoțească în timp ce se deplasa pe hol, replica dată în momentul în care i-a restituit cei 20 de lei precum și lipsa de reacție corespunzătoare din momentul imediat anterior flagrantului când denunțătorul i-a introdus banii în buzunarul pantalonilor. Instanța a reținut în mod eronat faptul că din constatarea tehnico științifică rezultă atitudinea nesinceră a inculpatului. Pentru toate acestea, apreciază că se impune schimbarea încadrării juridice raportat și la momentul determinant al flagrantului, respectiv îndeplinirea actului la care era obligat inculpatul în virtutea atribuțiilor de serviciu. Din acel moment și până la eliberarea acesteia, atribuțiile îi reveneau șefului de serviciu. în cazul infracțiunii de luare de mită se impune a exista scopul special al îndeplinirii atribuțiilor de serviciu care este inexistent în speță. S-a dovedit că tot comportamentul inculpatului de amânare a verificărilor s-a datorat dispozițiilor primite de la instituțiile ierarhic superioare urmare a lipsei de actualizare a bazei de date.
Reprezentantul Parchetului, având în vedere starea de fapt și modalitățile în care se poate comite această infracțiune, apreciază că prima instanță în mod corect a stabilit încadrarea juridică a faptei motiv pentru care nu se impune schimbarea ei. Se pune problema care lege este mai favorabilă inculpatului arătând că legea nouă este mai favorabilă în ceea ce privește limitele de pedeapsă iar legea veche permite și reținerea circumstanțelor atenuante, ceea ce s-a și întâmplat. Consideră că nu se impune reducerea limitei pedepsei având în vedere poziția pe care o deținea inculpatul, iar pe de altă parte, se poate schimba modalitatea de executare în cea prev.de art.81, 82 C.penal pentru că inculpatul este la prima abatere.
Inculpatul C. A. M., având ultimul cuvânt, achiesează concluziilor puse de apărătorul său arătând să-și menține declarațiile date.
CURTEA:
Prin sentința penală nr. 21 pronunțată la data 31 ianuarie 2014 de Tribunalul Bistrița-Năsăud, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei comise de inculpatul C. A. M., fiul lui A. și M., născut la data de 15.02.1951 în localitatea Sângeorzu Nou, jud. Bistrița-Năsăud, domiciliat în mun. Bistrița, .. 7, ., jud. Bistrița-Năsăud,CNP._, din infracțiunea prev. de art.254 alin.1 Cod penal, în infracțiunea prev. de art.6 din Legea nr.78/2000 rap.la art.254 alin.1 Cod penal.
S-a dispus condamnarea inculpatului C. A. M. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de luare de mită prev. de art.6 din Legea nr.78/2000 rap. la art.254 alin.1 Cod penal, cu aplic.art.74 lit.a,c rap. la art.76 lit.c C.pen.;
În baza art.86/l C.pen. a fost suspendată executarea pedepsei sub supraveghere, stabilindu-se în baza art. 86/2 C.pen. un termen de încercare de 2 ani și 6 luni.
Conform art. 86/3 C.pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud; să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență, toate aceste date fiind comunicate Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud.
S-a pus în vedere inculpatului disp.art.86/4 C.pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
S-a făcut aplicarea art.71 rap. la art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, fiind suspendată executarea acestor pedepse accesorii pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
S-a dispus restituirea către denunțătorul B. A. a sumei de 100 de lei, pusă la dispoziția organelor de urmărire penală de către acesta, în vederea realizării flagrantului.
A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 210 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
Inculpatul C. A. M. este economist și lucrează în calitate de consilier la Administrația Financiară Bistrița, în această calitate având ca atribuțiuni de serviciu, între altele: verificarea în baza de date centralizată privind cererile de restituire și sumele aprobate la restituire reprezentând diferențe de taxe plătite/valoare reziduală a taxei auto de poluare, precum și eliberarea de adeverințe prin care se atestă restituirea/ nerestituirea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule sau a valorii reziduale a taxei.
La data de 3.01.2013, denunțătorul B. A., având intenția de a înmatricula pe . un autoturism L. cumpărat, care figura înmatriculat în București, a formulat la Administrația Financiară Bistrița cererea înregistrată cu numărul 5/05/3.01.2013, prin care solicita o adeverință din care să rezulte restituirea/nerestituirea taxei de poluare pentru autovehicule, act pe care să-l folosească la Serviciul „Înmatriculări”, cerere lăsată la registratură.
La data de 9.01.2013, denunțătorul a revenit la Administrația Financiară Bistrița, unde i s-a comunicat că de cererea sa se ocupă inculpatul C. A. M.. Denunțătorul a susținut că, luând legătura cu inculpatul, acesta i-a spus că se va soluționa mai greu cererea sa, întrucât trebuie să facă verificări la București, și că de acolo „miticii" nu vin cu relațiile așa repede, dar o să rezolve cumva, va găsi o soluție. Denunțătorul a mai așteptat pe hol, timp în care au mai fost soluționate același gen de cereri, după care inculpatul i-a spus să revină a doua zi, că poate va rezolva cumva.
La data de 10.01.2013, denunțătorul a revenit la biroul inculpatului, care i-a spus că nu a rezolvat problema, dar că se străduiește. Denunțătorul a înțeles în această situație că ar trebui să-i dea bani inculpatului, astfel că i-a băgat în buzunarul hainei suma de 20 de lei, în timp ce inculpatul se pregătea să părăsească unitatea pentru a merge la un ceai. Inculpatul s-a deplasat la restaurantul „Casa V.”, unde a constatat că avea în buzunar suma de 20 de lei, care nu-i aparținea.
După ce s-a întors de la restaurant, în timp ce se afla la birou, inculpatul i-a restituit denunțătorului suma de 20 de lei, spunându-i: „mâncăm o ciorbă altă dată", și că trebuie să revină marți, 15.01.2013.
Având în vedere atitudinea inculpatului, care îi spunea că are mult de lucru, care adresa cuvinte urâte la adresa Guvernului, precum și expresia „mâncăm o ciorbă altă dată", denunțătorul a înțeles că suma oferită a fost prea mică și că trebuia să ofere mai mult, astfel că fiind indignat de atitudinea inculpatului, a adresat la data de 15.01.2013, un denunț la Direcția Generală Anticorupție - Serviciul Teritorial Bistrița Năsăud. Pe baza delegării date de procuror, au fost marcate două bancnote predate în acest sens de denunțător cu substanță fluorescentă și care i-au fost restituite denunțătorului.
Ulterior, denunțătorul l-a căutat la birou pe inculpat, iar acesta i-a arătat adeverința redactată, după care a ieșit din birou. In hol, inculpatul a venit după denunțător și i-a spus că-1 rezolvă, gesticulând, după care a intrat în biroul 24.
Imediat după ce a revenit, denunțătorul i-a făcut inculpatului un gest cu degetele de la mână, prin care îl întreba pe acesta dacă ar trebui să-i dea bani, la care inculpatul a dat afirmativ din cap cu un gest amplu.
Denunțătorul i-a remis inculpatului bancnotele, acesta spunându-i că până la orele 16,30, când părăsește instituția, speră să-i rezolve problema. La scurt timp, în biroul nr. 26 al instituției asupra inculpatului, în buzunarul pantalonilor din partea stângă, au fost găsite cele două bancnote de 50 de lei seriile 051D0076660 și 053A0545642, marcate cu substanță de culoare galben-fluorescent cu cuvântul „mită”.
Chiar dacă s-ar admite varianta avansată de către inculpat, în sensul că denunțătorul a fost cel care i-a introdus banii în buzunar, respectiv a simțit ceva la nivelul respectiv, dar că nu a verificat ce se întâmplase, nedându-și seama că i s-au introdus bani în buzunar, aceasta nu este de natură a conduce la concluzia că inculpatul nu avea responsabilitatea celor întâmplate, în condițiile în care mai avea o experiență anterioară de acest gen chiar din partea denunțătorului, în împrejurarea în care se deplasa la restaurantul „Casa V.”, astfel că se putea aștepta la o conduită similară din partea acestei persoane, mai ales că a simțit că îi este deranjată vestimentația.
Din contră, inculpatul nu a reacționat în nici un fel față de cele întâmplate, nu și-a verificat vestimentația, și nu a dat nicio explicație organelor de poliție, atunci când au fost găsiți banii asupra sa (declarația martorului M. V., dată în instanță), concluzia ce se desprinde din comportamentul său fiind că în momentul primirii banilor a conștientizat gestul denunțătorului, și a acceptat mita oferită. Deși, conform declarațiilor sale, a fost uluit și stupefiat de cele întâmplate, nu a luat nicio măsură din momentul primirii banilor și până la momentul în care a avut loc flagrantul. Chiar dacă intervalul de timp dintre momentul remiterii banilor și momentul flagrantului a fost relativ scurt, în condițiile în care denunțătorul îi mai remisese bani (stupefacția în aceste condiții nefiind justificată), pentru a nu crea impresii greșite, dar și pentru a se proteja de orice acuzație de luare de mită, inculpatul ar fi trebuit să fie prompt în atitudinea de respingere a oricărui gest de oferire de bani sau similar acestuia.
Lipsa sa de reacție nu face decât să conducă la concluzia că în fapt, a acceptat suma de bani, dorind doar să se creeze impresia că nu conștientizează cele întâmplate, și că remiterea banilor a avut loc fără participarea sa conștientă la actul respectiv, aspect relevat și de declarația denunțătorului, care a susținut că suma de 20 de lei i-a dat-o inculpatului la orele 9,30-10, că a introdus-o în buzunarul din partea dreaptă a hainei acestuia, și că acesta nu a schițat niciun gest, nici de aprobare și nici de refuz, după care și-a continuat drumul spre biroul său, unde s-a așezat.
Chiar dacă denunțătorul ar fi avut manifestări insinuante, din proprie inițiativă, în sensul remiterii vreunei sume de bani, inculpatul ar fi trebuit să manifeste fermitate, și să anihileze printr-o atitudine promptă, orice fel de impresie că ar dori vreun folos în schimbul eliberării adeverinței solicitate.
Referitor la cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptei, din infracțiunea de luare de mită, în infracțiunea de primire de foloase necuvenite, motivată de faptul că ar fi primit banii după îndeplinirea atribuțiunilor de serviciu - s-a apreciat că în cauză nu se impune schimbarea încadrării juridice, având în vedere comportamentul inculpatului, anterior comiterii faptei, în sensul că a lăsat să se înțeleagă că trebuie să primească bani sau foloase pentru a soluționa cu celeritate cererea petentului, expresia „ține-i că vom mânca o ciorbă", fiind aptă să creeze o asemenea impresie oricărei persoane de bună-credință, ba chiar faptul că nu a fost mulțumit de suma primită anterior de doar 20 de lei.
Dacă denunțătorul a venit de atât de multe ori la sediul Administrației Finanțelor Publice Bistrița, inculpatul ar fi trebuit să fie ferm cu acesta, și să nu îi permită să îl însoțească. Faptul că i-a permis să îl însoțească, ca și expresia „mâncăm o ciorbă altă dată”, au creat impresia că se intenționează primirea unei sume de bani mai mari (cea de 20 de lei fiind suficientă doar pentru o ciorbă).
De altminteri, chiar inculpatul, prin expresia „mâncăm o ciorbă”, recunoaște că banii respectivi (pentru ciorbă) sunt dați cu titlu de mită, astfel că trebuia să fie cu atât mai mult vigilent a doua oară, în momentul în care a simțit nereguli la buzunarul pantalonilor, să verifice conținutul acestuia și să restituie imediat banii denunțătorului sau să anunțe organele de poliție.
Apoi, deși a fost atenționat de către conducerea instituției asupra faptului că limbajul său prea familiar este interpretabil, și astfel neadecvat la locul de muncă, inculpatul nu a renunțat la el, asumându-și astfel răspunderea pentru consecințele unei astfel de exprimări. Astfel, declarația martorei M. L., șef serviciu la Administrația Finanțelor Publice Bistrița, dată în instanță (f.41) relevă faptul că în aprecierea sa, inculpatul se exprima un pic prea familiar cu persoane care nu îi erau așa de apropiate și că i-a spus acestuia că trebuie să aibă grijă cu cine vorbește cu acest limbaj, considerând că singurul aspect de controlat în ceea ce îl privește pe inculpat este limbajul, care este prea familiar, și este interpretabil.
Pe de altă parte, este de remarcat faptul că în ambele împrejurări inculpatul vorbea la telefon, atunci când denunțătorul era în preajmă, împrejurare care poate conduce la concluzia că în mod intenționat folosea telefonul, pentru a se induce ideea că de fapt nu solicita bani pentru a-și îndeplini îndatoririle de serviciu, și că nu avea cunoștință de faptul că i se introduceau bani în buzunar.
Împrejurarea că inculpatul nu a cerut bani cu titlu de mită niciodată nu exclude existența infracțiunii, care se poate realiza și în alte modalități, inclusiv prin acceptarea sau nerespingerea promisiunii. Infracțiunea de luare de mită, incriminată de art.254 al.1 Cod penal, este definită ca fiind fapta funcționarului care, direct sau indirect, pretinde ori primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin, ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini, ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri. În consecință, faptul că inculpatul întocmea în mod corect și în termenul legal adeverințele a căror eliberare a fost solicitată nu are relevanță în ceea ce privește existența comiterii infracțiunii de luare de mită.
Atitudinea nesinceră a inculpatului a fost relevată și de Raportul de constatare tehnico-științifică nr.709.986/30.12.2013, întocmit de Inspectoratul de Poliție al Județului Cluj - Serviciul Criminalistic, care a concluzionat imposibilitatea pronunțării în ceea ce privește efectuarea testului poligraf, în nota întocmită arătându-se că pe parcursul testului subiectul a avut un comportament menit să denatureze traseele diagramei poligraf (respirație controlată, oftat, mișcări fine ale degetelor pe care erau atașați senzorii GSR, etc.) – f.100 dosar instanță, pentru toate considerentele expuse acordându-se credibilitate declarației martorului B. A..
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul C. A. M. solicitând admiterea acestuia, desființarea hotărârii atacate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună, în principal, renunțarea la aplicarea unui pedepse, amânarea aplicării unei pedepse sau aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, cu suspendarea condiționată a executării acesteia, iar în subsidiar, schimbarea modalității de executare în sensul suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate de instanța de fond.
În motivarea apelului s-a arătat că instanța de fond a reținut o stare de fapt incompletă și contrară probelor administrate, că inculpatul a fost obligat să amâne eliberarea documentului urmare a sistării eliberării de adeverințe la nivel național datorită neactualizării bazei de date, că din constatarea tehnico-științifică nu rezultă atitudinea nesinceră a inculpatului, că scopul special al neîndeplinirii atribuțiilor de serviciu este inexistent în cauză, iar denunțătorul a înțeles greșit, având în vedere circumstanțele arătate, că este nevoie să dea mită pentru a rezolva problema.
Apelul declarat în cauză este fondat.
Potrivit art. 18/1 V.Cod penal, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
La stabilirea în concret a gradului de pericol social al unei infracțiuni, se ține seama de modul și mijloacele de comitere a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce precum și de persoana sau conduita făptuitorului.
În raport de acestei criterii, nu se poate susține că fapta inculpatului prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni având în vedere, pe de o parte, elementele definitorii ale conținutului ei concret, iar pe de altă parte, valorile sociale apărate prin norma de incriminare.
Astfel, Curtea reține că atitudinea inculpatului de amânare a eliberării adeverinței solicitate de denunțător a fost determinată de cauze obiective și nu din dorința de a pretinde mită sau de a-l face pe denunțător să creadă că trebuie să dea ceva pentru a i se rezolva cererea.
Or, din probele administrate în cauză rezultă cu certitudine că motivul amânării a fost neactualizarea bazei de date la nivel național și suspendarea eliberării documentelor de tipul celor solicitate de denunțător până la data de 14 ianuarie 2013.
Apoi, este de reținut insistența denunțătorului care are relevanță în ce privește gradul de pericol social al faptei, de a-și rezolva eliberarea adeverinței, în condițiile în care din punct de vedere tehnic (neactualizarea bazei de date) nu era posibilă.
Pe de altă parte, inculpatul a avut o atitudine de respingere a primului act de primire de mită, restituind denunțătorului suma de 20 lei, iar replica reținută cu această ocazia „ține-i că vom mânca o ciorbă” nu poate fi interpretată în mod cert în sensul că inculpatul ar fi pretins o sumă mai mare.
Nu în ultimul rând, modalitatea efectivă în care denunțătorul a remis inculpatului sumele de bani, sume care au fost introduse de acesta în buzunarul hainei (suma de 20 lei restituită) sau în buzunarul pantalonilor (suma de 100 lei), confirmă insistența denunțătorului și gradul de pericol social redus al faptei.
În fine, nivelul redus al mitei (100 lei) și circumstanțele personale ale inculpatului (studii superioare, fără antecedente penale, atitudinea sinceră în cursul procesului, aprecierea de care se bucură la locul de muncă, conduita generală bună înainte de comiterea faptei, prezentarea acestuia la fiecare termen de judecată și celelalte aspecte pozitive relevate și în referatul de evaluare) confirmă și ele că fapta inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Față de cele reținute mai sus, în temeiul art. 421 C.pr.penală, Curtea va admite apelul inculpatului, va desființa în întregime hotărârea atacată și pronunțând o nouă hotărâre, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. b ind. 1 V. C.pr.penală, art. 91 V.Cod penal și art. 5 N.Cod penal va dispune achitarea inculpatului C. A. M. pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 254 alin. 1 Cod penal rap.la art. 6 din Legea nr. 78/2000, aplicându-i sancțiunea amenzii administrative de 500 lei.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 3 C.pr.penală
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de inculpatul C. A. M. împotriva sentinței penale nr. 21 din 31 ianuarie 2014 a Tribunalului Bistrița-Năsăud pe care o desființează în întregime.
Pronunțând o nouă hotărâre, în baza art. 11 pct.2 lit.b raportat la art. 10 lit.b ind.1 V.C.pr.penală și art. 91 Cod penal, făcând aplicarea art. 5 N.Cod penal, dispune achitarea inculpatului C. A. M. pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 254 alin.1 Cod penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
Aplică inculpatului sancțiunea amenzii administrative de 500 lei.
Stabilește in favoarea Baroului Cluj onorariul avocațial parțial din oficiu de 100 lei.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 20 mai 2014 .
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
V. V. A. I. M. L. C.
Red.V.V.A/29.05.2014.
Dact.H.C./29.05.2014/2 ex.
Jud.fond: G. A..
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 928/2014.... | Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr.... → |
|---|
