Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 950/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 950/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 05-11-2014 în dosarul nr. 1423/337/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR.950/A/2014
Ședința publică din 05 noiembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: V. G., judecător
JUDECĂTOR: A. C.
GREFIER: D. S.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj a fost
reprezentat de procuror - D. S.
S-a luat spre examinare apelul declarat de către inculpatul PULUȘI R. împotriva sentinței penale nr. 191 din 14 august 2014, pronunțată de Judecătoria Z. în dosarul penal nr._, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art.233 C.pen., art. 234 al.1 lit. d C.pen. cu aplic. art. 41 al.1 C.pen., art.77 lit. d C.pen. și art.5 al.1 C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul Puluși R., în stare de deținere, asistat de apărătorul desemnat din oficiu – avocat P. E., din cadrul Baroului Cluj, cu împuternicire la dosar, lipsă fiind partea civilă B. F..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Apărătorul inculpatului depune la dosar o adresă pe care inculpatul a primit-o de la DIICOT B.T. S., din care rezultă că acesta a formulat plângere penală împotriva martorei G. A. pentru mărturie mincinoasă.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea apelului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și judecând, să se dispună în temeiul art.16 lit.c C.pr.pen. achitarea inculpatului de sub învinuirea de a fi comis infracțiunea de tâlhărie, apreciind că nu există la dosar probe din care să rezulte cu certitudinea vinovăția acestuia.
Singura probă din care rezultă vinovăția inculpatului este declarația martorei G. A., însă solicită a se avea în vedere că aceasta a avut o atitudine oscilantă. Astfel, în prima declarație a spus că nu cunoaște nimic despre faptă, iar ulterior a dat declarații chiar detaliate. Susține că această declarație a fost scrisă după dictare și nu redă impresiile martorei legate de săvârșirea faptei, aspect ce rezultă din modul în care s-a exprimat la vârsta de 14 ani. Declarația martorei cuprinde foarte multe detalii cu privire la locul unde s-au oprit, ce au făcut, pe unde s-au deplasat spre casă, detalii pe care imediat după comiterea faptei nu le-a știut. Ulterior, a susținut că a dat acea declarație, pentru că era supărată pe inculpat. De asemenea, martorul P. A. a declarat că este posibil să-l fi găzduit pe inculpat, dar nu știe sigur dacă și în data de 3.10.2012. P. nu a dovedit că inculpatul este autorul faptei de tâlhărie, astfel că se impune achitarea acestuia. Cu onorariu avocațial din FMJ.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea apelului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate. Susține că din probele administrate în cauză rezultă vinovăția inculpatului pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie. Astfel, martora G. A. a arătat modul în care s-a comis fapta, în ce împrejurări, unde anume, declarația acesteia fiind confirmată de mama acesteia, G. E.. De asemenea, martorul P. A. a declarat că inculpatul l-a vizitat la domiciliu în seara respectivă.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită achitarea sa deoarece nu este vinovat de fapta care i se reține în sarcină. Arată că declarațiile sunt date din dușmănie. A mai comis o faptă împreună cu G. A., pentru că avea o datorie la ea, însă nu i-a mai dat banii și astfel, martora are dușmănie pe el. Este recidivist, dar toate faptele pe care le-a comis le-a recunoscut. Nu dorește să fie condamnat pentru o faptă pe care nu a comis-o.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 191 din 14 august 2014 a Judecătoriei Zalau, în baza art. 233 Cod penal rap. la art. 234 alin.1 lit. d Cod penal cu aplicarea art. 77 lit. d Cod penal și a art. 41 alin.1 Cod penal, totul cu aplicarea art. 5 Cod penal, a fost condamnat inculpatul PULUSI R., la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată.
S-a constatat că prin sentința penală 732/12.07.2012 a Judecătoriei S. M. inculpatul a fost liberat condiționat la data de 16.07.2012 din executarea pedepsei rezultante de 4 ani închisoare aplicată prin Sentința penală 117/2010 a Judecătoriei Z., cu un rest de pedeapsă de 334 zile, iar infracțiunea de tâlhărie pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta sentință a fost săvârșită și descoperită înainte de împlinirea duratei pedepsei.
În baza art. 104 alin.2 Cod penal raportat la art. 41 alin.1 și art. 43 alin.1 Cod penal a fost revocată liberarea condiționată privind pedeapsa aplicată prin sentința penală 117/2010 a Judecătoriei Z. și s-a dispus executarea restului de pedeapsă de 334 zile închisoare ce se adaugă pedepsei de 5 ani închisoare aplicată prin prezenta sentință, în final inculpatul va executa pedeapsa de 5 ani și 334 zile închisoare cu privare de libertate.
În baza art. 67 alin.2 și art. 234 alin.1 Cod penal raportat la art. 66 alin. 1 lit. a) și b) Cod penal s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale a închisorii .
În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a) și b) Cod penal s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 25 și art.397 alin.1 Cod procedură penală, raportat la art. 1349, art. 1357 Cod civil, a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă B. F., domiciliat în mun. Z., .. 28, ., CNP_ și obligat inculpatul Pulusi R. la plata către partea civilă a sumei de 500 lei cu titlu de despăgubiri materiale.
În temeiul art. 272 și art. 274 Cod procedură penală s-a dispus avansarea sumei de 600 lei din fondul Ministerului Justiției către Baroul S. reprezentând onorariul apărătorilor din oficiu, din care suma de 400 lei pentru av. C. M. pentru asistența juridică din oficiu asigurată inculpatului în faza de urmărire penală și în faza de judecată și suma de 200 lei pentru av. B. A. M. pentru asistența juridică din oficiu asigurată inculpatului în faza de urmărire penală, cheltuieli ce rămân în sarcina statului.
În baza art.274 alin.1 și 2 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul Pulusi R. la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că în seara zilei de 03.10.2012, în jurul orei 2150, persoana vătămată Brândea F. a plecat de la domiciliul său situat pe . Z., la un chioșc „non stop” situat în Stația de autobuz „Uz casnic” pentru a-și cumpăra țigări. În timp ce își cumpăra țigările, persoana vătămată a observat-o pe făptuitoarea G. A. lângă el, care la scurt timp i-a cerut o țigară și i-a propus să întrețină relații sexuale cu el. Chiar dacă persoana vătămată a refuzat, făptuitoarea l-a urmat îndeaproape până pe . aceeași propunere. În această zonă persoana vătămată a observat că în fața lor se deplasa un tânăr, dar fiind întuneric nu i-a reținut semnalmentele pentru a-l recunoaște, reținând însă că era puțin mai înalt decât minora, cu vârsta de aproximativ 20 de ani, de etnie romă, slab, tuns scurt, puțin aplecat de spate.
Făptuitoarea G. A. s-a deplasat în spatele persoanei vătămate continuând a-i face propuneri, dar întrucât acesta nu a fost interesat de propunerea pe care i-a făcut-o, nu s-a uitat la aceasta pentru a o putea recunoaște dar i-a reținut unele semnalmente: vârsta de aproximativ 16-18 ani, aproximativ 1.50 m înălțime, slăbuță, părul închis la culoare, cu fața alungită. În acest timp inculpatul Puluși R. se deplasa în aceeași direcție, fiind puțin mai în față pe partea cealaltă a drumului.
Când au ajuns în zona Complexului „Casnica” din Cartierul S. B., în apropierea unei autoutilitare care era parcată lângă trotuar, într-o zonă mai întunecată, unde nu erau alte persoane, când persoana vătămată a vrut să treacă pe lângă acea autoutilitară din fața sa a venit inculpatul Puluși R. care l-a lovit cu pumnul în zona feței, împrejurare în care persoana vătămată a căzut și s-a lovit cu capul de asfalt, rămânând o perioadă inconștient. În acest timp s-a apropiat făptuitoarea G. A. care i-a sustras persoanei vătămate din buzunar portmoneul în care era suma de 150-160 lei, 10 euro și mai multe acte de identitate (cartea de identitate, talonul mașinii proprietatea sa cu nr. de înmatriculare_, atestatul de taximetrist) precum și telefonul mobil marca „Samsung”.
După însușirea bunurilor, cei doi au fugit de la fața locului pe . vale, au ajuns în .-au oprit în zona blocului în care a funcționat anterior localul „Doi Colonei”, unde inculpatul Pulusi R. a luat banii din portofelul sustras (suma de 160 lei și 10 euro - potrivit declarației martorei G. A.), după care inculpatul s-a deplasat în spatele blocului și a aruncat portofelul. În primăvara anului 2013, după topirea zăpezii portofelul cu actele de identitate ale persoanei vătămate a fost găsit în zona respectivă de către martorul M. V. (f.49) care l-a predat persoanei vătămate.
Ulterior inculpatul Pulusi R. împreună cu G. A. s-au deplasat cu un taxi în localitatea Ciumărna la locuința martorului P. A., care în declarațiile date confirmă deplasarea celor doi la locuința sa, cu taxi, după miezul nopții, în luna octombrie 2012- f.485-57 vl.2. Martora G. A. mai declară că din suma de bani sustrasă aceasta a primit suma de 50 lei, cei 10 euro au fost schimbați de inculpat la șoferul de taxi, iar telefonul mobil a rămas la inculpat.
Persoana vătămată B. F. s-a prezentat a doua zi al medicul legist, iar din raportul de constatare medico-legală nr. 1135/II/a/25/04.10.2012 rezultă că B. F. prezenta leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu un corp dur și cădere, în condițiile stabilite prin anchetă, iar leziunile au necesitat pentru vindecare 1-2 zile îngrijiri medicale, care nu i-au pus în primejdie viața victimei (f. 4). Prejudiciul patrimonial cauzat este apreciat de către persoana vătămată la suma de 500 lei.
Inculpatul în declarațiile date în cursul urmăririi penale și în faza de judecată nu recunoaște săvârșirea faptei, declară că nu cunoaște nimic în legătură cu această faptă și nici dacă la aceasta a participat minora G. A., în apărare mai susține că G. A. îl acuză întrucât au comis anterior altă faptă împreună, iar ei nu i-a dat nici un ban (f. 10, 12, 21-22 vl.2). Inculpatul recunoaște însă în prima declarație dată în data de 04.10.2012, în prezența martorului asistent Marcocsan C. A., (f. 12), că în seara zile de 03.10.2012 în jurul orei 22 a fost împreună cu G. A. pe .. Z., dar nu cunoaște nimic despre fapta de tâlhărie, ulterior inculpatul declară că nu s-a întâlnit cu G. A. în seara respectivă și că declarația din data de 04.10.2012 nu îi aparține și nu este semnată de el.
Stare de fapt reținută rezultă și este pe deplin dovedită de probele administrate în cauză, respectiv declarațiile persoanei vătămate, declarațiile martorei G. A. date în cursul urmăririi penale în data de 25.01.2013 și 11.07.2013 (f. 14, 15), declarația martorei G. E. V. dată în cursul urmăririi penale în data de 11.07.2013 (f. 50), declarațiile martorei G. E. (f. 75, 97, 25 vl. 2), declarația martorului M. V. (f. 49), declarația martorei T. A. (f. f. 74, 110), procesul verbal de cercetare la fața locului și fotografiile judiciare (f.17-21), proces verbal de conducere în teren din data de 25.01.2013 (f. 22), raportul de constatare medico legală 135/II/a/25 din 04.10.2012 (f. 40). În plus instanța a constatat că semnalmentele indicate de persoana vătămată, în ce privește fata și băiatul care l-au tâlhărit în seara zilei de 03.10.2012, corespund semnalmentelor inculpatului Pulusi R. și ale martorei G. A..
În ce privește declarațiile martorelor minore G. A. și G. E. V., care și-au schimbat depoziția pe parcursul procesului penal, instanța apreciază sincere și le va lua în considerare doar declarațiile date inițial de către acestea în data de 25.01.2013 respectiv 11.07.2013, aceste declarații fiind concordante cu restul probelor administrate în cauză.
În ce privește locul, împrejurările, modul de comitere a faptei, bunurile sustrase, declarațiile date de martora G. A. în cursul urmăririi penale în data de 24.01.2013 și 11.07.2013 se coroborează în cele mai mici detalii cu declarația persoanei vătămate, dar și cu procesul verbal de cercetare la fața locului și fotografiile judiciare. Nu se poate reține faptul invocat de martora în fața instanței de judecată că nu a cunoscut nimic despre faptă și că declarațiile i-au fost dictate de către polițiști. În primul rând martora T. A. prezentă la ascultarea martorei minore infirmă acest lucru, în al doilea rând, la data de 25.01.2013 martora a făcut referire la aspecte și împrejurări care la acel moment nu erau cunoscute nici de persoana vătămată și nici de către organele de cercetare penală: 1. indicarea locului în care inculpatul Pulusi R. a aruncat portofelul persoanei vătămate (în condițiile în care ulterior, în primăvara anului 2013, martorul M. V. a găsit portofelul și l-a predat persoanei vătămate, aspecte aflate doar cu prilejul audierii persoanei vătămate în data de 03.07.2013 și a martorului în data de 11.07.2013); 2. deplasarea celor doi în noaptea comiterii faptei în localitatea Ciurmărna la locuința martorului P. A., împrejurare ce ulterior a fost confirmată de acesta din urmă la data de 03.07.2013.
De asemenea, în ce privește participarea inculpatului Pulusi R. la săvârșirea faptei, declarațiile date inițial, sub acest aspect, de G. A., se coroborează cu celelalte probe din dosar și anume:
- declarațiile martorei G. E., mama martorei G. A., care în mod consecvent pe parcursul procesului penal, declară că a aflat de la Goza A., după ce Pulusi R. a fost arestat, că aceasta a săvârșit o tâlhărie împreună cu Pulusi R., care a lovit o persoană și că în toamna anului 2012 Pulusi R. o căuta des pe fiica sa, G. A., care se ascundea și și-a dat seama că îi este frică, aflând ulterior de la aceasta că Pulusi R. i-a cerut să nu recunoască fapta. Declarațiile martorei G. E. nu se coroborează cu declarațiile date ulterior de martora G. A. cum că mama sa a aflat despre faptă doar de la poliție ( f. 23 vl.2).
- declarația martorei G. E. V. din data de 11.07.2013 (dată în prezența martorului asistent T. A. - reprezentant al DASC S.) din care rezultă că martora a aflat de participarea inculpatului Pulusi R. la tâlhărie chiar de la acesta, astfel martora declară că s-a întâlnit cu Pulusi R. în toamna anului 2012 și că acesta i-a spus lui G. A. că „a fost chemat la poliție în legătură cu tâlhăria comisă de ei, dar el nu a recunoscut comiterea ei. I-a cerut A. să nu recunoască nici ea cele întâmplate” –f. 50
Ulterior datei de 11.07.2013 martora G. A. a revenit asupra celor declarate, în declarațiile ulterioare din 28.08.2013 – f.58, 24.02.2014- f.105, 28.05.2014- f. 23 vl. 2, există multe contradicții și revenirii: după ce declară că la data săvârșirii faptei s-a întâlnit cu persoana vătămată de față fiind și Pulusi, dar nu știe nimic de tâlhărie, ulterior arată că a aflat despre tâlhărie de la inculpat, dar nu a fost cu acesta, ca apoi să declare că nu cunoaște nimic despre faptă, nu s-a întâlnit cu Pulusi, iar cele declarate i-au fost dictate de către poliție, aspect infirmat de martora T. A.. În același sens a declarat în fața instanței martora G. E. V., cum că cele consemnate în declarația din data de 11.07.2013 nu corespund adevărului fiindu-i dictate de polițist.
Având în vedere numeroasele contradicții, revenirile nejustificate asupra celor declarate, necoroborarea cu celelalte probe administrate în cauză, declarațiile martorelor G. A. și G. E. V., date ulterior datei de 11.07.2013 sunt apreciate de instanță nesincere, făcute în scopul de a sprijini apărarea inculpatului, motiv pentru care nu au fost avute în vedere la stabilirea stării de fapt.
În drept
Fapta inculpatului Pulusi R. care în data de 03.10.2012, în jurul orei 22.00, pe timp de noapte și în loc public, împreună cu minora G. A., după o prealabilă înțelegere cu aceasta, cunoscând faptul că făptuitoarea este minoră, a deposedat-o pe persoana vătămată B. F. de bani și bunuri în valoare totală de 500 lei, prin exercitarea de acte de violență, care au cauzat persoanei vătămate leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 1-2 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie calificată, prevăzută și pedepsită la data săvârșirii faptelor de art. 211 alin.1, 2 lit. b și c, alin. .21 lit. a Cod penal 1969 cu aplicarea art. 75 lit. c și a art. 37 lin.1 lit. a Cod penal 1969 ( pedepsită cu închisoare de la 7 la 20 ani), iar la data judecării cauzei de art. 233 alin.1 raportat a art. 234 alin.1 lit. d Cod penal cu aplicarea art. 77 lit. d Cod penal și a art. 41 alin.1 Cod penal ( pedepsită cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi).
Sub aspectul elementului material al laturii obiective, inculpatul a comis infracțiunea de tâlhărie prin exercitarea acțiunii secundare, respectiv lovirea persoanei vătămate, acțiunea de lovire fiind comisă în scopul săvârșirii furtului de către făptuitoarea G. A., cei doi având o înțelegere prealabilă în acest sens. Între cele două activități există o legătură de la mijloc la scop, constrângerea fizică și imobilizarea părții vătămate având drept scop înlesnirea deposedării acesteia de suma de bunuri. În condițiile în care, așa cum rezultă din probele administrate, între inculpat și făptuitoare a existat o înțelegere prealabilă cu privire la conlucrarea acestora pentru deposedarea de bani și bunuri prin violență a persoanei vătămate, se reține că fiecare din cei doi a exercitat acțiuni ce se circumscriu elementului material al infracțiunii de tâlhărie, fiecare dintre aceștia acționând ca și coautori la comiterea acestei infracțiuni. Nu interesează pentru încadrarea juridică a faptei dacă fiecare dintre coautori a exercitat atât activități specifice acțiunii principale cât și acțiuni secundare, sau doar una dintre acestea, constrângerea sau deposedarea, atâta timp cât au urmărit același scop, deposedarea prin constrângere. În speță deși inculpatul a exercitat doar constrângerea fizică și nu a realizat în mod direct deposedarea, întrucât a agresat fizic persoana vătămată pentru a face posibil furtul, se reține comiterea infracțiuni de tâlhărie în forma coautoratului. Sub aspect subiectiv, așa cum rezultă din modul de acțiune inculpatul a acționat cu intenție directă în accepțiunea art. 19 alin.1 lit. a) C.p.1969, respectiv art. 16 alin.1 pct 3 lit. a C.p., inculpatul urmărind un dublu scop - însușirea bunurilor persoanei vătămate și înlesnirea acestui fapt prin constrângere fizică. Mai mult instanța reține comiterea faptei cu premeditare în condițiile în care cei doi au urmărit persoana vătămată o distanță mai mare, până aceasta a ajuns într-un loc întunecos și ferit de privirile altor persoane, în spatele unui autoturism parcat.
S-a reținut comiterea infracțiunii de tâlhărie în forma calificată potrivit ambelor legi penale succesive în timp. Raportat la vechiul Cod penal în cauză sunt prezente mai multe elemente circumstanțiale de agravare - împrejurarea că fapta a fost comisă pe timp de noapte, în loc public în accepțiunea art. 152 C.p.1969 pe o stradă din mun. Z. – loc accesibil oricând publicului, iar la comiterea acesteia așa cum s-a reținut anterior au participat 2 persoane în calitate de coautori. Potrivit noului Cod penal element circumstanțial de agravare este prevăzută doar împrejurarea comiterii faptei pe timpul nopții art. 234 alin.1 lit. d C.p.
Inculpatul, așa cum declară, o cunoaște de mai mult timp pe făptuitoarea G. A.- în vârstă de 13 ani la data săvârșirii faptei -, îi cunoaște familia pe care o vizita des, au comis anterior alte fapte penale împreună, în consecință în mod cert cunoștea și faptul că aceasta era minoră la data săvârșiri, motiv pentru care se impune reținerea circumstanței agravante obligatorii prev. de art. 75 alin.1 lit. c C.p.1969, respectiv 77 lit. d C.p.
Potrivit fișei de cazier judiciar a inculpatului Pulusi R. (f. 13 vl.2)), inculpatul are antecedente penale: a suferit 4 condamnări pentru infracțiuni comise în timpul minorității, iar ca major anterior comiterii infracțiunii de tâlhărie ce face obiectul prezentei cauze, a fost condamnat prin Sentința penală 350/23.11.2009 a Judecătoriei Z. Dosar 3191/2009, definitivă prin decizia 170/R/04.03.2010 a Curții de Apel Cluj la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, iar prin sentința penală 117/15.04.2010 a Judecătoriei Z. dosar 146/2010 definitivă prin neapelare la data de 11.05.2010, a fost condamnat la pedeapsa de 1 lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire, pedeapsa ce a fost contopită cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală 350/2009 a Judecătoriei Z., fiind aplicată în final pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare cu privare de libertate, din executarea acestei pedepse, prin sentința penală 732/12.07.2012 a Judecătoriei S. M. inculpatul a fost liberat condiționat la data de 16.07.2012 cu un rest de pedeapsă de 334 zile, iar infracțiunea de tâlhărie ce face obiectul prezentei cauze a fost săvârșită și descoperită în timpul liberării condiționate, înainte de împlinirea duratei pedepsei.
Astfel, raportat la pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată pin sentința penală 117/2010 a Judecătoriei Z. pentru săvârșirea de infracțiuni cu intenție (tâlhărie și lovire), infracțiunea de tâlhărie pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în prezenta cauză –infracțiune comisă cu intenție pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 1 an - este săvârșiră în stare de recidivă post condamnatorie prev. de art. 37 alin.1 C.p. 1969, respectiv în stare de recidivă prevăzută de art. 41 alin.1 noul Cod penal.
În ce privește regimul sancționator al recidivei, potrivit vechiului cod penal, în cauză sunt incidente prevederile art. 61 C.p. 1969, respectiv revocarea facultativă a liberării condiționate, contopirea pedepsei cu restul de pedeapsă neexecutat, iar potrivit noului cod penal sunt incidente prev. art. 104 alin.2 rap. la art. 43 alin. 1C.p., respectiv revocarea liberării condiționate și cumulul aritmetic între pedeapsa aplicată și restul de pedeapsă neexecutat.
Având în vedere succesiune de legi penale în timp de la momentul comiterii faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și până la momentul judecării acestora, în temeiul art. 5 Cod penal se impune a se analiza global comparativ cele două legi penale, pentru a stabili legea mai favorabilă inculpatului.
Din perspectiva încadrării juridice și a regimului sancționator (limitele pedepsei principale) mai favorabilă inculpatului este legea nouă.
În ce privește regimul sancționator al recidivei, potrivit vechiului cod penal, având în vedere limitele de pedeapsă prev. de art. 211 alin.21, art. 78 și art. art. 61 Cod penal 1969, pedeapsa rezultantă minimă ce poate fi aplicată inculpatului este de 7 ani, iar potrivit prevederilor noului cod penal, art. 234 alin.1, art. 78 și art. 104 alin.2 rap. la art. 43 alin.1 C.p., pedeapsa rezultantă minimă ce poate fi aplicată inculpatului este de 3 ani și 334 zile.
În condițiile date, în temeiul art. 5 Cod penal, instanța a constatat că lege penală mai favorabilă inculpatului este legea nouă, reținând încadrarea juridică a faptei potrivit acestei legi: infracțiunea de tâlhărie calificată prev. de de art. 233 alin.1 raportat a art. 234 alin.1 lit. d Cod penal cu aplicarea art. 77 lit. d Cod penal și a art. 41 alin.1 Cod penal, totul cu aplicarea art. 5 Cod penal.
Constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin.2 Cod procedură penală și reținând vinovăția inculpatului Pulusi R. instanța a dispus condamnarea acestuia pentru infracțiunea de tâlhărie calificată reținută în sarcina sa.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
În concret, în aprecierea periculozității faptei săvârșite, pe de o parte, instanța are în vedere modul de comitere - de către două persoane, acționând pe timp de noapte, cu premeditare, prin lovirea persoanei vătămate și aducerea în stare de inconștiență a acesteia, pe de altă parte atragerea în activitate infracțională a unei persoane minore de 13 ani, motivat și de faptul că aceasta nu răspunde penal.. Deși urmările produse, respectiv leziunile produse persoanei vătămate și paguba produsă, nu sunt de o gravitate foarte ridicată, starea de pericol creată, pentru integritatea persoanei vătămate și integritatea patrimoniului, este una ridicată, urmările care s-ar fi putut produce putând fi mult mai grave, iar faptul că nu s-au produs aceste urmări mai grave nu se datorează voinței inculpatului, prejudiciul patrimonial mai redus se datorează împrejurării că persoana vătămată nu deținea bunuri de o valoare mai mare asupra sa. Pornind de la toate împrejurările comiterii faptei, reținute anterior, instanța apreciază că infracțiunea comisă de inculpat prezintă o gravitate sporită.
În ce privește persoana inculpatului, instanța a reținut că acesta este în vârstă de 27 de ani, nu este căsătorit, a urmat 6 clase dar este analfabet, potrivit fișei de cazier judiciar are antecedente penale, și-a început activitate infracțională de la o vârstă fragedă, a perseverat în comiterea de infracțiuni, în ciuda sancțiunilor și pedepselor primite, executare cu privare de libertate, în timp gravitatea faptelor comise de acesta a crescut, de la comiterea de furturi la săvârșirea de infracțiuni prin utilizarea violenței, fiind condamnat definitiv pentru săvârșirea a trei infracțiuni de tâlhărie și a unei infracțiuni de lovire, iar în activitatea infracțională a atras și anterior pe minora G. A. (sentința penală 80/2013 a Judecătoriei Z.).
Pe parcursul procesului penal a avut o conduită nesinceră, nu a recunoscut comiterea faptei și a încercat intimidarea făptuitoarei G. A., care a dat declarații despre faptă doar după data arestării inculpatului ( 28.01.2012), așa cum aceasta declară și anterior a fost întrebată de poliție despre faptă, dar a susținut că nu cunoaște nimic; mama minorei G. A. declară de asemenea că minora ascundea fapta și îi era frică de inculpat, spunându-i despre tâlhărie doar după ce Pulusi R. a fost arestat. În acest context instanța reține că persoana inculpatului prezintă o periculozitate sporită, pedepsele aplicate anterior neavând rol de reeducare a acestuia.
Având în vedere gravitatea faptei, persoana și vârsta inculpatului, conduita inculpatului pe parcursul procesului penal, circumstanța agravantă reținută, în baza art. 233, 234 alin.1 lit. d Cod penal, a art. 78 C.p. a condamnat pe inculpatul Pulusi R. la pedeapsa 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, cuantum suficient în opinia instanței pentru atingerea scopului și îndeplinirea funcțiilor de constrângere, de reeducare și de exemplaritate ale pedepsei.
Constatând că infracțiunea de tâlhărie pentru care inculpatul a fost condamnat pin prezenta sentință a fost săvârșită și descoperită în cursul liberării condiționate înainte ca pedeapsa să fie considerată executată, în temeiul art. 104 alin.2 raportat la art. 4 alin.1 și art. 43 alin.1 Cod penal a revocat liberarea condiționată dispusă prin sentința penală 732/2012 a Judecătoriei S. M. privind pedeapsa de 4 ani aplicată prin sentința penală 117/2010 a Judecătoriei Z. și a dispus executarea restului de pedeapsă de 334 zile închisoare ce se va adăuga pedepsei de 5 ani închisoare aplicată prin prezenta sentință, iar în final inculpatul va executa pedeapsa de 5 ani și 334 zile închisoare cu privare de libertate.
În baza prevederilor art. art. 67 alin.2 și art. 234 alin.1 Cod penal, s-a impus a fi aplicată inculpatului pe lângă pedeapsa principală a închisorii și pedeapsa complementară a interzicerii unuia sau a mai multora dintre drepturile prev. la art. 66 alin.1 Cod penal. Ținând seama de gravitatea sporită a infracțiunii comise și persoana inculpatului, periculozitatea acestuia, disprețul crescut față de lege și autoritățile statului, instanța apreciază că inculpatul este nedemn a ocupa funcții ce implică încrederea publică și exercițiul autorității de stat. Având în vedere prevederile art.3 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dar și jurisprudența națională dezvoltată pe marginea acestui articol, instanța apreciază că instituirea unei interdicții pentru inculpat de a vota ar constitui o măsură disproporționată față de natura infracțiunii săvârșite de inculpat și de persoana inculpatului. În consecință a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale a închisorii aplicată prin prezenta sentință. Aplicarea pedepsei complementare interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a), b) Cod penal corespunde exigențelor art. 2 Cod penal, privind legalitatea pedepsei, întrucât interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a), b) Cod penal era prevăzută ca pedeapsă complementară și la data săvârșirii faptei – art. 64 alin.1 lit. a și b C.p. 1969, iar pedeapsa complementară putea fi aplicată în cazul în care pedeapsa principală a închisorii stabilită inculpatului este mai mare de 2 ani - art. 65 C.p.1969.
Aplicând o pedeapsă complementară, potrivit prevederilor art. 65 alin. 1 Cod penal, s-a interzis inculpatului, și ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, prev. de art. 66 alin. 1 lit. a) și b) Cod penal, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
Sub aspectul laturii civile instanța constată că persoana vătămată B. F. prin declarațiile date în data de 03.07.2013 și 21.02.2014 ( f. 31, 96) s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 500 lei reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase: suma de 150 lei, echivalentul a 10 Euro, telefonul mobil marca Samsung sustras și nerecuperat și 170 lei contravaloarea actelor de identitate ce a fost nevoit să le refacă.
Având în vedere starea de fapt reținută în cauză, instanța a constatat că prin faptele inculpatului săvârșite cu vinovăție – infracțiunea de tâlhărie, acesta a produs un prejudiciu patrimonial părții civile, constând în contravaloarea bunurilor ieșite din patrimoniul său fără consimțământul acestuia, în cauză fiind astfel îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale în condițiile prev de art. 1357 Noul Cod Civil. Din probele administrate în cauză, rezultă că prejudiciul patrimonial invocat de către partea civilă - respectiv bunurile ieșite din patrimoniul acestuia, este cert și nereparat.
În virtutea principiilor răspunderi civile delictuale partea civilă are dreptul la repararea integrală a prejudiciului produs, fi prin restituirea bunurilor sustrase, fie prin plata echivalentului bănesc al acestora. În speță restituirea bunurilor nu este posibilă - sumele de bani au fost cheltuite de făptuitori, telefonul mobil sustras nu a fost găsit și nici predat de inculpat, iar actele de identitate sustrase, deși recuperate acestea au fost deteriorate, iar până la recuperarea lor persoana vătămată a fost nevoită să le refacă. Față de echivalentul în bani a bunurilor sustrase, apreciat de persoana vătămată la suma totală de 500 lei, având în vedere sumele de bani și natura bunurilor sustrase, instanța a considerat că reflectă real și echitabil valoarea bunurilor sustrase și a prejudiciului încercat de partea civilă.
Având în vedere considerentele de mai sus, în baza art. 25 și art.397 alin.1 Cod procedură penală, raportat la art. 1349, art. 1357 Cod civil, a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă B. F. și a obligat inculpatul Pulusi R. la plata către partea civilă a sumei de 500 lei cu titlu de despăgubiri materiale.
Asistența juridică obligatorie a inculpatului aflat în stare de deținere a fost asigurată în cursul urmăririi penale, în fața organelor de cercetare penală de apărătorul desemnat din oficiu av. B. A. M. (f. 54), iar în fața procurorului de către av. din oficiu C. M. (f. 98), care a asigurat și asistența juridică a inculpatul în camera preliminară și în fata de judecată ( f. 6 vl. 2).
În temeiul art. 272 și art. 274 Cod procedură penală s-a dispus avansarea sumei de 600 lei din fondul Ministerului Justiției către Baroul S. reprezentând onorariul apărătorilor din oficiu, din care suma de 400 lei pentru av. C. M. pentru asistența juridică din oficiu asigurată inculpatului în faza de urmărire penală și în faza de judecată și suma de 200 lei pentru av. B. A. M. pentru asistența juridică din oficiu asigurată inculpatului în faza de urmărire penală, cheltuieli ce rămân în sarcina statului.
În baza art.274 alin.1 și 2 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul Pulusi R. la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul Puluși R. prin care a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și judecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie achitat inculpatul cu privire la infracțiunea reținută în sarcina sa, pe motiv că nu acesta a comis infracțiunea.
În motivele de apel inculpatul prin apărătorul acestuia a arătat că singura probă de vinovăție este declarația martorei G. A. care inițial a avut o atitudine oscilantă, însă ulterior a dat declarații în amănunt, ceea ce rezultă că declarațiile acesteia au fost luate după dictare .
De asemenea, martorul P. A. a declarat că este posibil să-l fi găzduit pe inculpat, însă nu știe dacă și în data de 3 octombrie 2012.
Din probele administrate în faza de urmărire penală nu a rezultat că inculpatul este autorul faptei reținute în sarcina sa, astfel că se impune achitarea acestuia .
Verificând sentința penală atacată prin prisma motivelor de apel invocate de inculpat, precum și a celor care puteau fi puse în discuție din oficiu, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea, în sensul că la data de 3 octombrie 2012, în jurul orelor 22,00, pe timp de noapte și din loc public, inculpatul Puluși R. împreună cu minora G. Alrexandra, după o înțelegere prealabilă cu aceasta, cunoscând că făptuitoarea este minoră, a deposeda-o pe partea vătămată Brândea F. de banii și bunurile pe care le avea supra sa în valoare de 500 lei, prin exercitarea de acte de violență, care i-au cauzat părții vătămate leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 1-2 zile de îngrijiri medicale.
Corect a fost încadrată în drept fapta comisă de inculpat, întrucât aceasta realizează elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie calificată prev. de art.211 alin.1,2 lit.b și c, alin.2/1 lit.a VCp cu aplicarea art.75 lit.c și a, art.37 lit.a VC.p., faptă pentru care s-a schimbat încadrarea juridică în infracțiunea prev. de art.233 alin.1 raportat la art.234 alin.1 lit.d cu aplicarea art.75 lit.d C.p. și art.41 alin.1 C.p., apreciindu-se că legea nouă este mai favorabilă inculpatului, întrucât pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 3 la 10 ani, iar potrivit legii vechi pedeapsa este de la 7 la 20 de ani.
Pedeapsa aplicată inculpatului a fost stabilită în limita prevăzută de lege pentru fapta reținută în sarcina acestuia, iar în baza art.104 alin.2 C.p. raportat la art.41 alin.1 și art.43 alin.1 C.p. a fost revocată liberarea condiționată privind pedeapsa aplicată inculpatului prin sentința penală nr.117/2010 a Judecătoriei Z., iar restul de pedeapsă de 334 zile a fost adăugat la pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului în prezenta cauză, urmând să fie executată pedeapsa de 5 și 334 zile prin privare de libertate.
Solicitarea inculpatului referitoare la achitarea sa pe motiv că din probele administrate în cauză nu rezultă vinovăția acestuia, nu este întemeiată.
Martora G. A., care a participat alături de inculpat la comiterea faptei a dat declarații în amănunt cu privire la comiterea faptei doar după arestarea inculpatului, întrucât potrivit propriilor declarații îi era frică de inculpat.
La fel, mama minorei G. A. a arătat că fiica sa a ascuns fapta, întrucât îi era frică de inculpat, spunându-i de comiterea faptei de către inculpat doar după arestarea acestuia.
Inculpatul Puluși R. a absolvit doar 6 clase, este analfabet, iar potrivit fișei de cazier, acesta și-a început activitatea infracțională în timpul cât era minor, a perseverat în comiterea de infracțiuni, deși a fost sancționat și condamnat la pedeapsa închisorii de mai multe ori, iar executarea acestor măsuri de sancționare și pedepse cu privare de libertate nu au fost în măsură să contribuie la reeducarea sa .
Având în vedere că din declarația martorei G. A., care a asistat la comiterea faptei de către inculpat, precum și declarațiile mamei minorei G. A. rezultă cu certitudine că inculpatul Puluși R. a comis infracțiunea pentru care acesta a fost trimis în judecată și condamnat la instanța de fond, pentru motivele care s-au arătat în detaliu mai sus, în baza art.421 pct.1 lit.b C.p.p. apelul formulat de acesta împotriva sentinței penale nr.191 din 14 august 2014 a Judecătoriei Z., urmează să fie respins, ca nefondat.
În baza art.272 alin.2 C.p.p. urmează să se stabilească în favoarea Baroului de avocați Cluj suma de 200 lei, reprezentând onorariu pentru apărătorul din oficiu, care va fi suportat din FMJ.
Potrivit art.275 alin.2 C.p.p. inculpatul urmează să plătească statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul PULUȘI R., fiul lui A. si E., născut la 11.10.1986, aflat in P. G., împotriva sentintei penale nr. 191 din 14 august 2014 a Judecătoriei Zalau.
Stabilește în favoarea Baroului Cluj, suma de 200 lei, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat P. E..
Obligă pe apelantul inculpat sa plăteasca în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial..
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 5 noiembrie 2014.
PREȘEDINTEJUDECĂTORGREFIER
V. G. A. C. D. S.
red.VG/SMD
7 ex./10.11.2014
jud.fond.M. E.
| ← Ultrajul. Art.257 NCP. Decizia nr. 1129/2014. Curtea de Apel CLUJ | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 551/2014. Curtea de... → |
|---|
