Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 110/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 110/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 21-03-2014 în dosarul nr. 862/100/2014
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 110/2014
Ședința publică din 21 martie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. B., judecător
GREFIER: L. A. S.
Ministerul Public reprezentat prin V. G. – procuror,
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj
S-a luat spre examinare contestația formulată de către condamnatul S. I. împotriva sentinței penale nr. 156 din data de 25 februarie 2014, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Maramureș.
La apelul nominal efectuat în ședință publică se constată că se prezintă pentru condamnatul S. I. apărătorul desemnat din oficiu, avocat I. M., din cadrul Baroului Cluj, cu delegație la dosar ( f. 17 ) și apărător ales, avocat P. I., din cadrul Baroului Cluj, cu împuternicire avocațială la dosar ( f. 18 ), lipsă fiind condamnatul S. I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Apărătorul din oficiu al condamnatului S. I. solicită instanței să ia act de încetarea delegației sale și să se dispună plata onorariului parțial din fondul Ministerului Justiției.
Nefiind cereri de formulat, se apreciază contestația în stare de judecată și se acordă cuvântul în dezbatere.
Apărătorul ales al condamnatului S. I., având cuvântul, solicită, în principiu, admiterea contestației formulate împotriva sentinței penale nr. 156 din 25.02.2014 pronunțată de către Tribunalul Maramureș și, în consecință, desființarea sentinței penale și, pronunțând o nouă hotărâre, să se dispună admiterea contestației la executare, în temeiul art. 598 alin. 1 lit. d din Codul de procedură penală nou.
De asemenea, apreciază că se impune admiterea contestației și aplicarea legii mai favorabile și arată că, raportat la modificările Legii nr. 241/2005 din anul 2013, contestatorul consideră că ar putea fi aplicată o pedeapsă mai favorabilă și mai blândă pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată și condamnat. Astfel, modificările evocate vizează suma cu care inculpatul a prejudiciat statul, respectiv cuantumul de_, care se situează sub cuantumul de 100 000 de euro, situație în care este posibilă aplicarea art. 5 Cod penal având în vedere că o parte din acesta a fost achitat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea ca nefondată a contestației, cu obligarea condamnatului – contestator la cheltuieli judiciare față de stat.
CURTEA
Prin cererea înregistrată sub numărul de mai sus condamnatul S. I. a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr. 234/26.04.2012 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Maramureș și micșorarea pedepsei aplicate.
Această sentință a fost modificată și a rămas definitivă față de condamnat la data de 01.04.2913 prin decizia penală nr. 1127 din 01.04.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiției, în sensul că s-a modificat pedeapsa complementară și pedeapsa accesorie (i s-a interzis exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit. a teza a II-a, lit. b și c Cod penal), menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței.
În baza sentinței penale menționate s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 254/02.04.2013 de către Tribunalul Maramureș, executarea pedepsei începând la data de 2 aprilie 2013.
Prin sentința penală nr. 156/25.02.2014 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr._ , s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de persoana condamnată S. I. (CNP_ fiul lui I. și I., născut la 24.11.1968, deținut în P. B. M.) de aplicare a legii penale mai favorabile.
În baza art. 275 alin. (2) C.pr.pen., a fost obligat condamnatul la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 234 din 26.04.2012 pronunțată de Tribunalul Maramureș, inculpatul S. I. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani 3 luni ani închisoare cu interzicerea pe o perioadă de 1 an a drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II –a, b și c Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin.1 lit. c din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și a art. 3201 Cod procedură penală.
Potrivit art. 6 al. 1 Cod penal, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Conform art. 4 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, însă, pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
În cauză, condamnatul se află în executarea unei pedepse rezultante de 3 ani 3 luni ani închisoare cu interzicerea pe o perioadă de 1 an a drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b și c Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin.1 lit. c din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și a art. 3201 Cod procedură penală. Noul cod penal nu a influențat în nici un mod încadrarea juridică dată faptei săvârșite de inculpat și evident, din această perspectivă, nu se poate pune în discuție intervenirea unei legi mai favorabile sau nu. In ceea ce privește sancțiunea prevăzută de noul cod penal pentru săvârșirea unei infracțiunii continuate (art.41 alin.2 vechiul cod penal) instanța constată că dispozițiile art. 36 alin.1 din actuala reglementare stabilesc că: „Infracțiunea continuată se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, al cărei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei închisorii, respectiv cu cel mult o treime în cazul pedepsei amenzii”.
Având în vedere că pedeapsa aplicată condamnatului potrivit legii vechi nu depășește maximul special, că aplicarea art. 6 Cod penal trebuie să asigure doar menținerea pedepsei aplicate în limitele ce ar fi putut fi dispuse potrivit legii noi, s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de condamnatul-petent S. I. de aplicare a legii penale mai favorabile, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație condamnatul S. I., solicitând admiterea contestației, desființarea sentinței penale și, pronunțând o nouă hotărâre, să se dispună admiterea contestației la executare, în temeiul art. 598 alin. 1 lit. d din Codul de procedură penală nou.
De asemenea, apreciază că se impune admiterea contestației și aplicarea legii mai favorabile și arată că, raportat la modificările Legii nr. 241/2005 din anul 2013, contestatorul consideră că ar putea fi aplicată o pedeapsă mai favorabilă și mai blândă pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată și condamnat.
Contestația formulată în cauză este nefondată pentru următoarele considerente:
Prin sentința penală nr. 234/26.04.2012 a Tribunalului Maramureș a fost condamnat inculpatul S. I. la o pedeapsă rezultantă de 3 ani și 3 luni închisoare și interzicerea pe o perioadă de 1 an a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b și c C.pen. pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. și art. 3201 C.pr.pen.
Dispozițiile Noului Cod penal nu au adus modificări în ceea ce privește încadrarea juridică a infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., nefiind operate modificări nici sub aspectul încadrării juridice și nici sub aspectul limitelor de pedeapsă.
Din această perspectivă, soluționând contestația formulată de condamnat prin prisma dispozițiilor art. 6 alin. 1 C.pen. și art. 4 din Legea nr. 187/2012, instanța de fond în mod corect a reținut că în cauză nu se impune aplicarea legii penale mai favorabile, respingând în consecință contestația formulată de condamnat.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere prevederile art. 4251 C.pr.pen., contestația formulată în cauză de condamnat va fi respinsă ca nefondată.
Se va stabili onorariu avocațial în favoarea Baroului Cluj în sumă de 100, sumă ce se va avansa din F.M.J.
În temeiul art. 275 pct. 4 alin. 2 C.pr.pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul S. I., fiul lui I. si I., născut la 24.11.1968, deținut în P. B. M., CNP_ împotriva sentinței penale nr. 156 din 25 februarie 2014 a Tribunalului Maramureș.
Stabilește onorariu avocațial în favoarea Baroului Cluj în sumă de 100 lei, sumă ce se va avansa din FMJ.
Obligă contestatorul la 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 martie 2014.
JUDECĂTOR GREFIER
M. B. L. A. S.
Red.MB/dact.MS
2 ex./26.03.2014
Jud.fond: L.R.M.S.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 437/2014.... | Cerere de reabilitare. Art.494 şi urm. C.p.p., art.134 şi... → |
|---|
