Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 736/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA

Curtea de Apel CONSTANŢA - Sentințe și decizii penale / 2014

Decizia nr. 736/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 07-11-2014 în dosarul nr. 727/256/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL C.

SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA PENALĂ Nr. 736/P

Ședința publică de la 07 Noiembrie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE C. J.

Judecător C. D.

Cu participare - grefier A. B.

- procuror S. L.

S-a luat în examinare apelul penal declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA MEDGIDIA, privind pe intimații inculpații D. Nicușor trimis în judecată, pentru săvârșirea infracțiunilor de: conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev. de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002, republicată și furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a,e, g și i Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplic art. 33 lit. a Cod penal; și I. C.-Nicușor trimis în judecată prin pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a,e g și i Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, împotriva sentinței penale nr. 2273 din data de 27 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul nr._ .

Dezbaterile, au avut loc în ședința publică din data de 30 octombrie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Instanța, a stabilit pronunțarea cauzei la data de 06 noiembrie 2014 și a amânat-o la data de 07 noiembrie 2014, când a pronunțat următoarea decizie;

CURTEA

Asupra apelului penal de față:

Prin sentința penală nr. 2273/27.06.2014 pronunțată de Judecătoria Medgidia, în dosarul nr._, s-au hotărât următoarele:

,, În baza art. 5 CP raportat la art. 386 CPP,

Dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul D. Nicușor a fost trimis în judecată din:

- infracțiunea de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută de art. 86, alin. 1 din OUG nr. 195/2002, rep., în infracțiunea de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335, alin. 1 CP;

- infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208, alin. 1 – art. 209, alin. 1, lit. a,e,g,i CP din 1969, în infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 228, alin. 1 – art. 229, alin. 1, lit. b CP.

Dispune schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul I. C.-Nicușor a fost trimis în judecată din infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208, alin. 1 – art. 209, alin. 1, lit. a,e,g,i CP din 1969, în infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208, alin. 1 – art. 209, alin. 1, lit. a,e,g CP din 1969.

1.1. În baza art. 5 CP cu referire la art. 335, alin. 1 raportat la art. 396, alin. 1, alin. 2 și alin. 10CPP,

Condamnă pe inculpatul D. NICUȘOR, fiul lui I. și G., născut la data de 06.11.1992 în mun. Medgidia, jud. C., zis „B.”, deținut în P. P. Albă, județul C., cu ultimul domiciliu cunoscut în ., jud. C., studii 7 clase, fără ocupație și loc de muncă, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, posesor al C.I. . nr._, eliberată la data de 26.10.2012 de SPCLEP Medgidia, CNP –_, fără antecedente penale, la pedeapsa închisorii de 8 luni pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere.

Face aplicarea dispozițiilor art. 65 CP / art. 66, alin. 1, lit.a, lit. b, lit. i CP – constând în interzicerea dreptului de a conduce vehicule cu propulsie mecanică – pe durata executării pedepsei.

În baza art. 12, alin. 1 din L. nr. 187/2012 raportat la art. 66, alin. 1, lit.a, lit. b, lit. i CP,

Interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 66, alin. 1, lit.a, lit. b, lit. i CP – dreptul de a conduce vehicule cu propulsie mecanică – pe o perioadă de 2 ani cu titlu de pedeapsă complementară.

1.2. În baza art. 5 CP cu referire la art. 228, alin. 1 – art. 229, alin. 1, lit. b CP raportate la art. 396, alin. 1, alin. 2 și alin. 10 CPP,

Condamnă pe inculpatul D. Nicușor la pedeapsa închisorii de 8 luni pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

Face aplicarea dispozițiilor art. 65 CP / art. 66, alin. 1, lit.a, lit. b, lit. n CP – constând în interzicerea dreptului de a comunica cu I. C.-Nicușor – pe durata executării pedepsei.

În baza art. 12, alin. 1 din L. nr. 187/2012 raportat la art. 66, alin. 1, lit.a, lit. b, lit. n CP,

Interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 66, alin. 1, lit.a, lit. b, lit. n CP – dreptul de a comunica cu I. C.-Nicușor – pe o perioadă de 2 ani cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 38, alin. 1– art. 39, lit. b CP și art. 45, alin. 2 și alin. 3, lit. a și alin. 5 CP,

Contopește pedepsele stabilite în prezenta cauză și aplică inculpatului pedeapsa mai grea de 8 luni închisoare la care adaugă un spor de 2 luni și 20 zile, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa rezultantă a închisorii de 10 luni și 20 zile.

Face aplicarea dispozițiilor art. 65 CP / art. 66, alin. 1, lit.a, lit. b, lit. i – dreptul de a conduce vehicule cu propulsie mecanică – și lit.n CP – constând în interzicerea dreptului de a comunica cu I. C.-Nicușor – pe durata executarii pedepsei

Interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 66, alin. 1, lit.a, lit. b, lit. i – dreptul de a conduce vehicule cu propulsie mecanică – și lit.n CP – constând în interzicerea dreptului de a comunica cu I. C.-Nicușor – pe o perioadă de 2 ani cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 60 CP,

Dispune executarea pedepsei închisorii în regim de detenție.

2. În baza art. 5 CP cu referire la art. 208, alin. 1 – art. 209, alin. 1, lit. a,e,g CP din 1969 cu aplicarea art. 74, lit. a CP din 1969 raportate la art. 396, alin. 1, alin. 2 și alin. 10CPP,

Condamnă pe inculpatul I. C.-NICUȘOR, fiul lui S. și D., născut la data de 25.12.1992 în mun. Medgidia, jud. C., domiciliat în com. Cobadin, ., jud. C., studii 7 clase, muncitor ziler, fără loc de muncă, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, posesor al C.I. . nr._, eliberată la data de 29.12.2010 de SPCLEP Medgidia, CNP –_, fără antecedente penale, la pedeapsa închisorii de 1 an pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

Face aplicarea dispozițiilor art. 71 / art. 64, lit.a, teza a II-a, lit. b CP din 1969 raportat la art. 8 si art. 3 Protocol 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului pe durata executarii pedepsei.

În baza art. 86 ¹, alin. 1 Cod penal din 1969,

Dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata termenului de încercare de 3 ani compus conform art. 86² Cod Penal din 1969 din 1 an pedeapsa aplicată și 2 ani stabilit de instanță.

În baza art. 86³, alin. 1 Cod penal din 1969,

Inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul C., conform programului ce se va stabili de această instituție ;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare ce depășește 8 zile, precum și întoarcerea ;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă ;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.

În baza art. 86³alin. 3 Cod penal din 1969,

Impune inculpatului următoarele obligații:

- să nu părăsească țara decât cu încuviințarea instanței ;

- să urmeze un curs de calificare sau să continue studiile ori să desfășoare o activitate cu caracter de permanență;

- să se supună măsurilor de asistență și consiliere întreprinse de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul C..

- să nu intre în legătură cu D. Nicușor.

Desemnează Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul C. drept instituție însărcinată cu supravegherea îndeplinirii obligațiilor impuse inculpatului.

În baza art. 71, alin. 5 CP din 1969,

Pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere se suspendă executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64, alin. 1, teza a II a, lit. b CP din 1969.

În baza art. 404, alin. 3, teza a II-a CPP,

Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86⁴, alin. 1 și 2 Cod Penal din 1969, cu referire la art. 83 și art. 84 Cod Penal din 1969, privind revocarea suspendării executării pedepsei în cazul săvârșirii unei infracțiuni în cursul termenului de încercare și în cazul nerespectării cu rea-credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege ori stabilite de instanță.

În baza art. 1349, alin. 1 și alin. 2 NCC și art. 1357 NCC raportate art. 20 CPP, art. 25 CPP și art. 397 CPP,

Ia act că persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În baza art. 272 CPP,

Dispune avansarea din fondurile Ministerului de Justitție către Baroul C. a sumei de 300 lei pentru av. G. G. Rozemari, a sumei de 300 lei pentru av. R. R. și a sumei de 300 lei pentru av. Bușuricu I., reprezentând onorarii apărători din oficiu.

În baza art. 274, alin. 1 și alin. 2 CPP,

Obligă inculpatul D. Nicușor la plata către stat a sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, iar pe inculpatul I. C. Nicușor la plata către stat a sumei de 1000 lei cu același titlu.

Cu apel în 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 27.06.2014.,, .

Pentru a pronunța sentința penală menționată, prima instanță deliberâd, a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. 250/P/2013 din data de 20.01.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Curtea de Apel C. s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților:

D. NICUȘOR – fiul lui I. și G., născut la data de 06.11.1992 în mun. Medgidia, jud. C., zis „B.”, cu ultimul domiciliu cunoscut în com. Cobadin, ., jud. C., studii 7 clase, fără ocupație și loc de muncă, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, posesor al C.I. . nr._, eliberată la data de 26.10.2012 de SPCLEP Medgidia, CNP –_, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunilor de:

conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev. de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002, republicată;

furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a,e, g și i Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplic art. 33 lit. a Cod penal;

I. C.-NICUȘOR - fiul lui S. și D., născut la data de 25.12.1992 în mun. Medgidia, jud. C., domiciliat în com. Cobadin, ., jud. C., studii 7 clase, muncitor ziler, fără loc de muncă, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, posesor al C.I. . nr._, eliberată la data de 29.12.2010 de SPCLEP Medgidia, CNP –_, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de :furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a,e g și i Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal;

S-a reținut prin actul de sesizare că „La data de 03.02.2013, în jurul orelor 2230, organele de poliție din cadrul Gărzii de Coastă C. – Sectorul Poliției de Frontieră Băneasa, aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe DN 3, între localitățile Deleni și Adamclisi, au semnalizat pentru oprire, în vederea efectuării unui control, autoturismul marca BMW, de culoare albastru, înmatriculat provizoriu sub nr. PH-_.

Conducătorul autovehiculului, care s-a stabilit ulterior că era învinuitul D. NICUȘOR, a semnalizat intenția de a opri pe partea dreaptă a carosabilului însă, în momentul ajungerii în dreptul echipajului poliției de frontieră, a accelerat și a continuat deplasarea pe DN 3, către loc. Deleni, jud. C..

Echipajul de poliție a procedat la urmărirea autoturismului, folosind semnalele acustice și luminoase, identificând ulterior autoturismul abandonat la marginea loc. Deleni, jud. C..

Cu ocazia verificării autoturismului s-a constatat că, autorizația de circulație provizorie pentru numărul de înmatriculare PH-_ era expirată din data de 06.07.2012.

Lucrătorii de poliție au mai constatat că autovehiculul era același cu cel care fusese depistat la data de 01.02.2013, în timp ce era condus de către învinuitul D. NICUȘOR.

În continuare, procedând la verificarea autoturismului, s-a constatat că bancheta din spate era rabatată înspre scaunele din față, iar în portbagajul mașinii se aflau două capace duble din fontă, ce sunt folosite la camerele de tragere a fibrei optice, ce aparțin S.C. R..

Lucrătorii de poliție au luat legătura telefonic cu numitul A. C., proprietarul autovehiculului, care a afirmat că autoturismul a fost încredințat de către concubina sa M. F. învinuitului D. NICUȘOR, care era însoțit de către învinuitul I. C.-NICUȘOR.

A doua zi, la data de 04.02.2013 proprietarul autovehiculului A. C., împreună cu concubina sa M. F. și însoțit de învinuitul I. C.-NICUȘOR, s-a prezentat la fața locului pentru a ridica autoturismul.

În legătură cu împrejurările săvârșirii infracțiunilor reținute în sarcina sa învinuitul I. C.-NICUȘOR, încă din data de 04.02.2013, dar și ulterior, a declarat constant că la data de 03.02.2013, în jurul orelor 17.00, a plecat de la domiciliul său și a mers la învinuitul D. NICUȘOR, căruia i-a spus că dorește să ajungă în satul Urluia, . se întâlni cu o fată.

Deplasându-se prin centrul . învinuiți l-au văzut pe numitul A. C., care se afla la Pizzeria „U.”, împreună cu alte persoane. În acest context, învinuitul D. NICUȘOR s-a hotărât să meargă la concubina lui A. C. și, fără ca aceasta să știe despre lipsa consimțământului concubinului său, să îi ceară autoturismul.

Relativ la acest aspect, învinuita M. F. a declarat că învinuitul D. NICUȘOR, prieten al concubinului său, i-a cerut cheile de la autoturism și autovehiculul, motivând faptul că a fost trimis de A. C., care se afla în centrul . că acesta s-a îmbătat și dorește să fie adus acasă.

Cunoscând faptul că A. C. l-a mai folosit, ca și conducător auto, pe învinuitul D. NICUȘOR și că, în general învinuitul, a condus autovehiculul cu acordul concubinului său, învinuita M. F. a avut încredere în afirmațiile învinuitului D. NICUȘOR și fără a cunoaște faptul că acesta nu posedă permis de conducere, i-a predat autovehiculul.

Cei doi învinuiți au plecat cu autoturismul marca BMW, de culoare albastru, înmatriculat provizoriu sub nr. PH-_ în satul Urluia, unde au rămas până în jurul orelor 21,00. Deplasându-se către . în loc. Adamclisi, învinuitul D. NICUȘOR a afirmat că dorește să fure două capace de canalizare pentru a le vinde la fier vechi.

În baza acestei rezoluții infracționale unice, cei doi învinuiți au sustras, inițial, un capac dublu de fontă, situat pe . de lângă biserica și respectiv școala din localitate, utilizând o șurubelniță pentru a disloca din locaș capacul.

După ce au sustras primul capac, cei doi învinuiți s-au deplasat aproximativ 300 m pe aceeași stradă, de unde, de lângă un bar, au sustras al doilea capac, în aceleași condiții, după care au continuat deplasarea cu autoturismul condus tot de către învinuitul D. NICUȘOR înspre .> După ce echipajul de poliție a făcut semnul regulamentar pentru ca autoturismul să tragă pe dreapta, învinuitul D. NICUȘOR, pentru a induce în eroare echipajul de poliție, a semnalizat inițial intenția de a trage pe dreapta, dar când a ajuns în dreptul echipajului a accelerat și și-a continuat deplasarea.

Învinuitul a condus autoturismul cu viteză și a părăsit DN 3,intrând pe un drum de piatră din loc. Deleni. Din cauza denivelărilor, autovehiculul a suferit o defecțiune și s-a oprit. În aceste împrejurări, învinuitul D. NICUȘOR a luat cheile autovehiculului și împreună cu învinuitul I. C.-NICUȘOR au fugit pe un câmp, apoi printr-o pădure până la Mănăstirea Deleni și din nou pe câmp, până în . ajuns în jurul orelor 04,00.

Cu ocazia cercetării la fața locului învinuitul I. C.-NICUȘOR a indicat locurile de unde au fost sustrase cele două capace duble din fontă, iar în legătură cu aceasta s-au efectuat fotografii judiciare.

Dacă învinuitul I. C.-NICUȘOR a susținut constant cele prezentate anterior, învinuitul D. NICUȘOR, aflat în P. P. Albă, jud. C. în executarea unei pedepse privative de libertate pentru săvârșirea unei infracțiuni concurente cu cele care fac obiectul acestei cauze, a avut o atitudine oscilantă.

Astfel, inițial, în prezența apărătorului său, învinuitul D. NICUȘOR a declarat că autoturismul utilizat de el, aparținând numitului A. C. a fost condus de fiecare dată de către martorul A. E. E.. Acest martor însă a negat acest aspect, declarând că este vecin cu învinuitul, care provine dintr-o familie dezorganizată și pe care l-a văzut de multe ori conducând autoturismul, în condițiile în care știa că învinuitul nu posedă permis de conducere.

Martorul A. E. E. a declarat ferm că nu a condus niciodată un autoturism la cererea învinuitului și nu a fost niciodată cu acesta în satul Urluia, jud. C..

Ulterior însă, învinuitul D. NICUȘOR a revenit în declarația sa, recunoscând că a condus autoturismul marca BMW, înmatriculat provizoriu sub nr. PH-_, în condițiile expuse anterior, pretinzând însă că în autoturism s-ar fi aflat și proprietarul A. C., care ar fi condus autoturismul până în loc. Urluia, iar el, învinuitul, a condus autovehiculul numai la întoarcere.

Învinuitul D. NICUȘOR a declarat că, a decis să își schimbe declarația în urma unei discuții, pe care a avut-o mama sa cu A. C..

Precizăm că, atât învinuita M. F., cât și numitul A. C. nu au putut fi audiați de către procuror, în condițiile în care au fost citați și cu mandat de aducere, deoarece se află plecați la muncă în străinătate.

În urma verificărilor efectuate de către organele de poliție în baza de date a Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date a rezultat că învinuitul D. NICUȘOR nu posedă permis de conducere.

Prin adresa nr. 100/06.04./892 din data de 09.10.2013 S.C R. S.A. a comunicat că, valoarea totală a celor două capace sustrase este de 2.025,44 lei.

Având în vedere faptul că cele două capace au fost restituite, acestea nefiind deteriorate și putând fi utilizate în continuare, cu aceeași destinație, la traseul telefonic, S.C R. S.A. a comunicat că nu se constituie parte civilă în dosarul penal.”

3. În faza de urmărire penală au fost audiați învinuiții/inculpații, martorii M. F. și A. E. E., persoana vătămată s.c. R. s.a., s-au efectuat cercetări la locul comiterii faptelor, au fost ridicate de la inculpați două capace din fontă, bunuri ce au fost restituite persoanei vătămate, s-au efectuat cercetări privind antecedentele penale ale inculpaților, s-a procedat la confruntarea inculpaților, s-au efectuat verificări privind deținerea de cătrre inculpatul D. Nicușor a unui permis de conducere auto valabil.

4.1. În procedura de cameră preliminară nu au fost invocate excepții de nelegalitate a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și nici nu au fost formulate cereri.

Prin încheierea de cameră preliminară din data de 28.04.2014, judecătorul a constatat competența funcțională, materială și teritorială a Judecătoriei Medgidia în soluționarea prezentei cauze penale, precum și legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală în prezenta cauză, dispunând începerea judecății.

4.2. La termenul de judecată din data de 28.05.2014, inculpatii au recunoscut săvârșirea faptelor și au formulat oral în fața instanței cerere de judecare a cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Apreciind că sunt întrunite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 374, alin. 4 raportat la art. 349, alin. 2 Cpp, în speță inculpatii au recunoscut faptele așa cum acestea au fost reținute prin actul de sesizare a instanței, există manifestarea expresă de voință (cererea) din partea inculpaților de a continua desfășurarea procesului în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, iar faptele ce fac obiectul inculpării nu sunt pedepsite cu detențiunea pe viață, instanța a admis cererile inculpatilor de judecare a cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și a dispus continuarea judecății potrivit prevederilor art. 377 Cpp.

La același termen de judecată, instanța a pus în discuție incidența dispozițiilor art. 5 CP privind aplicarea legii penale mai favorabile infracțiunilor aflate în curs de judecată în această cauză ca urmare a intrării în vigoare la data de 01.02.2014 a Legilor nr. 286/2009 și nr. 135/2010, privind Codul penal și Codul de procedură penală. Au fost, astfel, formulate de către reprezentantul Ministerului Public și inculpați cereri de schimbare a încadrării juridice a faptelor din infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208, alin. 1 – art. 209, alin. 1, lit. a, e, g și i CP din 1969 cu aplicarea art. 41, alin. 2 CP din 1969, în infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 228, alin. 1 – art. 229, alin. 1, lit. b și d CP cu aplicarea art. 35, alin. 1 CP, și din infracțiunea prevăzută de art. 86, alin. 1 din OUG nr. 195/2002, rep., în infracțiunea prev. de art. 335, alin. 1 CP.

Instanța, coroborând probele administrate în cauză și analizate mai sus, reține situația de fapt expusă și vinovăția inculpailor în săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor, după cum urmează:

Observând localizarea celor două capace sustrase la cca. 300 m unul față de celălalt, instanța constată că acțiunile de deposedare a persoanei vătămate au fost săvârșite de inculpat la un interval foarte scurt de timp, astfel încât ele nu vor reprezenta acte materiale distincte comise în baza aceleiași rezoluții infracționale, ci o activitate materială unică ce, prin raportare la localizarea celor două capace, a fost întreruptă în mod firesc pe durata deplasării inculpatului către cel de-al doilea cămin de vizitare. Din punct de vedere obiectiv inculpatul nu a putut săvârși activitatea infracțională în mod neîntrerupt, după cum întreruperea activității materiale pe durata necesară deplasării către cel de-al doilea bun sustras nu schimbă unitatea naturală de infracțiune comisă de acesta.

În consecință, infracțiunea a fost apreciată ca fiind comisă în formă continuată.

Luarea celor două bunuri din posesia/detenția persoanei vătămate s-a realizat prin ridicarea acestora din locașurile în care erau așezate folosind o șurubelniță drept pârghie, fără a se distruge sistemele de prindere și fără a implica violența în îndepărtarea obstacolelor. De altfel, maniera de extragere a celor două capace utilizată de inculpat reprezintă calea comună, firească de ridicare a bunurilor în discuție, motiv pentru care fapta nu va fi reținută ca fiind comisă prin efracție.

În consecință, infracțiunea nu a fost apreciată ca fiind comisă în formă continuată.

În considerarea celor ce au precedat, observând dispoziția de trimitere în judecată cuprinsă în rechizitoriu, instanța a schimbat încadrarea juridică a faptelor de furt calificat din art. 208, alin. 1 – art. 209, alin. 1, lit. a,e,g,i cu aplicarea art. 41, alin. 2 CP din 1969 în art. art. 208, alin. 1 – art. 209, alin. 1, lit. a,e,g CP din 1969.

Incidența art. 5 CP – calificare juridică și regim sancționator.

Potrivit dispozițiilor art. 10 Cp din 1969, „legea penală se aplică infracțiunilor săvârșite în timpul cât ea este în vigoare.”

Observând dispozițiile art. 363 CP din 1969 și ale art. 247 / art. 250 din L. nr. 187/2012, raportat la cele reținute la pct. 5 și pct. 7, instanța constată că infracțiunea în prezenta cauză judecată a fost comisă sub imperiul Codului penal din 1969 (L. nr. 15/1968, rep.), astfel încât acest act normativ o va guverna sub aspectul calificării și regimului juridice.

Potrivit art. 5, alin. 1 CP, „În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă”, iar potrivit art. 12, alin. 1 din L. nr. 187/2012 (LPACP) „În cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.”

Față de dispozițiile art. 246-art. 247 din L. nr. 187/2012, instanța a reținut că la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind Noul Cod penal.

Prin urmare, infracțiunile anterior analizate vor fi guvernate de Codul penal din 1969 (L. nr. 15/1968, rep.), cu excepția dispozițiilor penale din noua lege mai favorabile inculpaților pe care instanța le va găsi incidente în privința acestor fapte penale.

Pentru determinarea dispozițiilor mai favorabile, s-a procedat la privirea comparativă a celor două regimuri sancționatorii ale infracțiunii, astfel încât se va identifica noul Cod penal ca fiind legea mai favorabilă inculpatului în raport de pedepsele aplicabile.

Astfel, noul Cod penal prevede pentru infracțiunea de furt calificat săvârșită în timpul nopții, de două sau mai multe persoane împreună și prin efracție pedeapsa închisorii între 1 an și 5 ani, pe când vechiul Cod penal prevedea pentru aceeași faptă pedeapsa închisorii între 3 și 15 ani.

Prin urmare, prin raportare la regimul sancționator, instanța a găsit aplicabilă legea nouă, s-a schimbat încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul D. Nicușor a fost trimis în judecată din infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208, alin. 1 – art. 209, alin. 1, lit. a, e, g CP din 1969, în infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 228, alin. 1 – art. 229, alin. 1, lit. b CP.

Având în vedere faptul că inculpatul I. C. Nicușor a dat dovadă de un bun comportament în societate anterior comiterii acestei fapte, instanța a apreciat această împrejurare în lumina dispozițiilor art. 74, lit. a / art. 76, lit. d CP din 1969, scăzând pedeapsa aplicată sub minimul special de 2 ani închisoare, după cum acest minim va fi redus cu 1/3 (art. 396, alin. 10 CPP).

Deoarece inculpatul inițial a fugit, sustrăgându-se de la urmărire, instituțiile juridice mai blânde reglementate de noul Cod penal ca modalități de individualizare judiciară a pedepsei (renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei) sunt inaccesibile acestui inculpat, astfel încât, în situația sa concretă, legea mai favorabilă este reprezentată de vechiul Cod penal prin aplicarea căruia individualizarea executării pedepsei permite suspendarea sub supraveghere.

Împotriva sentinței penale nr. 2273/27.06.2014 a Judecătoriei Medgidia, în dosarul penal nr._, a formulat apel P. de pe lângă Judecătoria Medgidia, care în esență a criticat hotărârea instanței de fond sub aspectul individualizării pedepselor aplicate, a modalității de executare, a greșitei schimbări a încadrării juridice prin încălcarea art.386 cod proc. penală și nereținerea agravantei prin efracție și a formei continuate a infracțiuni de furt.

În apel nu s-au administrat mijloace de probă noi iar inculpații s-au prevalat de dreptul la tăcere.

Examinând sentința penală apelată prin prisma criticilor formulate de apelant, precum și din oficiu, conform art. 420 C. Pr. P.., curtea constată că apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Medgidia, este nefondat.

Prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt și vinovăția inculpaților I. C.-NICUȘOR și D. NICUȘOR, fiind îndeplinite condițiile pentru pronunțarea unei soluții de condamnare. De altfel, inculpații u recunoscut comiterea faptelor, solicitând judecarea potrivit procedurii prevăzută de art. 375Cod procedură penală privind judecata în cazul recunoașterii învinuirii, exclusiv pe baza mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală, care în speța prezentă oferă elemente suficiente pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei.

Sub aspectul stării de fapt se constată că la data de 03.02.2013, în jurul orelor 22,30, organele de poliție din cadrul Gărzii de Coastă C. – Sectorul Poliției de Frontieră Băneasa, aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe DN 3, între localitățile Deleni și Adamclisi, au semnalizat pentru oprire, în vederea efectuării unui control, autoturismul marca BMW, de culoare albastru, înmatriculat provizoriu sub nr. PH-_, condus de inculpatul intimat D. NICUȘOR, care nu poseda permis de conducere, după ce împreună cu inculpatul apelant I. C.-NICUȘOR, au sustras două capace duble de fontă aparținând .>

Probele administrate în timpul urmăririi penale și necontestate de inculpați:

- procesul-verbal de depistare a infracțiunii;

- procesul-verbal de confruntare din care reiese starea de fapt reținută, urmele infracțiunilor și modalitatea de comitere a acestora;

- dovezile de ridicare și restituire din care reiese că de la inculpați au fost ridicate două capace din fontă care au fost restituite persoanei vătămate;

- declarațiile martorilor M. F. și A. E. E.;

- adresa nr. 100/06/04/892/09.10.2013 a persoanei vătămate s.c R. s.a., care întăresc starea de fapt reținută și din care se pot stabili bunurile sustrase, precum și faptul că persoana vătămată nu se constituie parte civilă în procesul penal;

- extrasul din evidența D.E.P.A.B.D. din care rezultă că inculpatul D. NICUȘOR nu figurează în această evidentă ca și deținător al unui permis de conducere auto valabil, care se coroborează cu declarațiile inculpaților prin care recunosc faptele comise în modalitatea reținută de judecătorul fondului.

În ceea ce privește primul motiv de apel invocat, Curtea precizează că în conf. cu disp. art.386 alin.1 cod proc. penală instanța în cursul judecății are obligația de a pune în discuția părților noua încadrare, procurorul și părțile urmând să-și expună concluziile cu privire la necesitatea și temeiurile schimbării încadrării juridice, însăși instanța fiind datoare să atragă atenția asupra consecințelor acestei schimbări și să explice drepturile inculpatului, și anume de a cere lăsarea cauzei mai la urmă sau amânarea judecății, pentru a-și pregăti apărarea în raport cu noua încadrare.

Nu are relevanță dacă schimbarea încadrării juridice privește o infracțiune mai ușoară sau mai gravă, deoarece în ambele cazuri inculpații sunt privați de posibilitatea de a formula o apărare în raport cu noua ei încadrare juridică.

Aceste exigențe procesuale și procedurale privind garantarea și asigurarea dreptului la apărare al inculpatului în situația schimbării încadrării juridice a faptei corespund și exigențelor art. 6 paragraful 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la un proces echitabil [„orice acuzat are, în special, dreptul: a) să fie informat în termenul cel mai scurt (...) și în mod amănunțit asupra naturii și cauzei acuzației aduse împotriva sa și b) să dispună de timpul și de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale”], exprimate ca atare în cauza Sadak și alții contra Turciei (hotărârea din 17 iulie 2001) și cu precădere în cauza A. C. contra României (hotărârea din 12 aprilie 2011), în cuprinsul căreia este statuat că dispozițiile paragrafului 3 al articolului 6 recunosc dreptul acuzatului de a fi informat nu numai cu privire la fundamentul acuzațiilor ce i se aduc, adică a faptelor materiale ce îi sunt reținute în sarcină, dar și cu privire la încadrarea juridică dată respectivelor fapte, și aceasta într-o manieră detaliată.

Curtea nu contestă dreptul Curții Supreme de Justiție de a schimba încadrarea juridică a unor fapte penale cu judecarea cărora a fost legal învestită.

Cu toate acestea, Curtea observă că acest drept al instanței naționale trebuie însoțit de garanții procedurale în favoarea inculpatului.

Ca atare, după dreptul intern, instanța care consideră că este necesară o schimbare de încadrare juridică trebuie să pună acest aspect în discuția părților și să indice inculpatului că este în drept să ceară timp să-și pregătească apărarea și să propună probe. Garanțiile procedurale mai sus menționate sunt aplicabile tuturor reîncadrărilor juridice, indiferent care este elementul infracțional în cauză.

Această încălcare a dispozițiilor art. 386 C. proc. pen. nu se regăsește și în cazul inculpaților I. C.-NICUȘOR și D. NICUȘOR, care au fost condamnați de către judecătorul fondului, după ce la termenul din data de 28.05.2014, după citirea actului de sesizare, a obiectului învinuirii, a drepturilor procesuale conf. art. 374 C. proc. pen., a aplicării procedurii simplificate prev. de art. 375 C. proc. pen. instanța a pus în discuția părților aplicarea legii penale mai favorabile, conf. art.5 cod penal, ceea ce implicit echivalează cu punerea în discuție a schimbării încadrării juridice așa cum rezultă cu certitudine din încheierea de ședință de la fișele 31 - 34 dosar instanța de fond, concluziile procurorului și ale apărătorilor fiind consemnate, iar drepturile părților nu au fost vătămate în nici o modalitate.

Celelalte motive de apel invocate, de procuror, respectiv greșita înlăturare a caracterului continuat al infracțiuni de furt calificat comisă de inculpatul D. NICUȘOR și a modalității de comiterea a faptelor prin efracție, urmează a fi respinse cu motivarea că sustragerea celor două capace de fontă s-a realizat prin ridicarea acestora din locașurile în care erau așezate folosind o șurubelniță drept pârghie, fără a se distruge sistemele de prindere și fără a implica violența în îndepărtarea obstacolelor, acțiunile de deposedare a persoanei vătămate fiind săvârșite de inculpat la un interval foarte scurt de timp, astfel încât ele nu vor reprezenta acte materiale distincte comise în baza aceleiași rezoluții infracționale, ci o activitate materială unică, așa cum corect a reținut instanța de fond.

Curtea reține că din perspectiva aplicării legii penale în timp, Codul penal 1968 constituie legea penală mai favorabilă inculpatului I. C.-NICUȘOR, datorită reținerii în favoarea acestuia a dispozițiilor art.74-76 Cod penal, efectele circumstanțelor atenuante fiind mai permisive potrivit legii penale anterioare, chiar dacă limitele de pedeapsă prevăzute prin legea nouă sunt mai reduse comparativ cu cele din legea veche.

Astfel, în condițiile în care pedeapsa prevăzută de legea penală veche pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului I. C.-NICUȘOR, este închisoarea de la 3 la 15 de ani, iar pedeapsa prevăzută de noile dispoziții ale art.228-229 alin.1 din Noul Cod penal este închisoarea de la 1 la 5 ani, Curtea constată că, în raport de reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime, efectele circumstanțelor atenuante sunt mai favorabile potrivit legii vechi, întrucât ele permit reducerea pedepsei sub minimul special,până la minimul general.

De asemenea, posibilitatea reținerii oricăror circumstanțe atenuante judiciare, potrivit art.74 alin.2 Cod penal 1968, alături de posibilitatea aplicării unor măsuri și obligații mai reduse ca număr, în baza art.86¹ din Codul penal anterior, face ca legea penală veche să fie mai favorabilă inculpatului I. C.-NICUȘOR, circumstanțele atenuante din legea penală nouă având caracter limitativ, iar măsurii suspendării sub supraveghere a executării pedepsei fiindu-i specific un număr mai mare de obligații.

Din perspectiva criticilor procurorului, Curtea constată că reținerea de către prima instanță a unor circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului I. C.-NICUȘOR, nu este greșită, așa cum se susține, având în vedere că printre elementele ce concură la stabilirea gradului de pericol social al infracțiunii sunt și cele legate de natura bunului sustras și valoarea acestuia, care, în speță, nu este una foarte ridicată.

Deși pericolul social al faptei este unul destul de ridicat, datorită premeditării faptei și comiterii ei de două persoane împreună, într-un loc public în timpul nopții, totuși aceste elemente nu sunt de natură a justifica aplicarea unor pedepse mai aspre, în sensul solicitat de Ministerul Public.

De asemenea, în condițiile în care inculpații sunt tineri, 22 de ani, au recunoscut și regretat fapta, fără antecedente penale, executarea unei pedepse rezultante orientate spre minim, de 10 luni și 20 de zile prin privare efectivă de libertate pentru inculpatul D. NICUȘOR, este de natură să atragă consecințe benefice, din perspectiva scopului preventiv și educativ recunoscut de legea penală, un atare scop putând fi atins numai prin privare efectivă de libertate în condițiile în care a comis două infracțiuni în concurs real.

Măsura suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an închisoare, pe o perioadă de 3 ani termen de încercare aplicată inculpatului I. C.-NICUȘOR, prin acele obligații menite a asigura reintegrarea socială a inculpatului, este cea mai adecvată circumstanțelor speței și persoanei autorului.

Pentru considerentele mai sus arătate, Curtea, apreciind drept legală și temeinică sentința penală atacată, va respinge ca nefondat apelul, în baza art.421 pct.1 lit. b Cod procedură penală.

În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare vor fi lăsate în sarcina statului.

În baza art.272 Cod procedură penală, onorariile de avocați oficiu A. A. și G. M., în sumă de câte 300 lei fiecare, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art. 421 pct. 2 lit. b C. proc. pen. respinge apelul declarat de către apelantul P. de pe lângă Judecătoria Medgidia, împotriva sentinței penale nr. 2273/27.06.2014 în dosarul nr._ a Judecătoriei Medgidia, ca nefondat.

În baza art.272 cod procedură penală, onorariu avocați oficiu, A. A. și G. M., în sumă de câte 300 lei, fiecare, se suportă din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..

În baza art.275 alin.3 cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de către stat în apel rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 07.11.2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

C. J. C. D.

Grefier,

A. B.

Jud. fond V M U.

Red. dec. Jud. C D.

2ex/ 08.12.2014

← Cerere de transfer de procedură în materie penală. Legea...		Arestare preventivă. Art.223 NCPP. Încheierea nr. 61/2014.... →

Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 736/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 736/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA