Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 10/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 10/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 30-01-2014 în dosarul nr. 25562/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 10/MP
Ședința publică de la 30 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D.
Judecător C. C.
Judecător C. J.
Grefier A. B.
Cu participare procuror – R. C.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA C.,, privind pe inculpatul intimat M. D., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, faptă prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c) din Cod. penal împotriva sentinței penale nr.1264/28.10.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ .
În conformitate cu dispozițiile art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă intimatul inculpat M. D.,pentru care răspunde apărătorul desemnat din oficiu .avocat N. A. V., în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. 372/2014 emisă de Baroul C.,intimatului parte vătămată A. A.-I. și a reprezentantului legal al părții vătămate A. Ș..
Procedura este legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea dispozițiilor art.176-181 Cod procedură penală.
În conformitate cu dispozițiile art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri de formulat și nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art.38511 Cod procedură penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513 Cod procedură penală.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, critică hotărârea instanței de fond pentru greșita individualizare a pedepsei aplicată pentru infracțiunea de tâlhărie, în raport de maniera concretă în care a acționat, pe timp de noapte ,în loc public și a fost concepută sustragerea telefonului mobil părți vătămate, prin amenințare și exercitarea de violențe în vederea păstrării bunului sustras, natura și valoarea acestuia .
Deși, a reținut că fapta inculpatului prezint un grad ridicat de pericol social, pedeapsa aplicată pentru această infracțiune este nejustificat de blândă și nu satisface scopul și funcțiile pedepsei, acelea de reeducare a inculpatului și de prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni .
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea sentinței instanței de fond și, rejudecând, să se majoreze pedeapsa, păstrând modalitatea de executarea, cea prev de disp. art. 86 ind 1 Cod penal .
Având cuvântul pentru intimatul inculpat M. D., avocat N. A. V., solicită r4espingerea recursului declarat de P. de pe lângă Judecătoria C. și menținerea, ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond. Consideră că pedeapsa aplicată de Judecătoria C. este corect dozată reținând ca circumstanțe atenuante atitudinea sinceră a inculpatului, care s-a prevalat de disp. art. 320 ind 1 Cod de procedură penală, are loc de muncă și nu posedă antecedente penale .
Circumstanțele personale ale inculpatului au convins instanța că aplicarea unei pedepse de 1an închisoare, cu un termen de încercare generos este în măsură să conducă la reeducarea inculpatului.
În ultimul cuvânt, intimatul inculpat M. D. regretă fapta și este de acord cu susținerile apărătorului său.
Dosar penal nr._
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.1264/28.10.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._, în baza art.211 alin.1 și alin.2 lit.c Cod penal, raportat la art.3201 Cod de procedură penală, cu aplicarea art.74 alin.2 și 76 alin.1 lit.c Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului M. D. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În baza art.71 alin.1 și 2 Cod penal, s-a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei închisorii exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a doua și lit.b Cod penal, cu titlu de pedeapsă accesorie.
În baza art.861 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei, sub supraveghere pe o durată de 5 ani, ce constituie termen de încercare stabilit în condițiile art.862 Cod penal.
În baza art.863 alin.1 Cod penal, s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor obligații:
- să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul C.;
- să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență;
S-a dispus ca datele de mai sus să fie comunicate Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul C..
S-a luat că partea vătămată A. A. I. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art.359 Cod de procedură penală, s-a dispus comunicarea către inculpat a măsurilor de supraveghere la care este supus, alături de dispozițiile art.864, raportat la art.83 Cod penal, a căror nerespectare determină revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
În baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei s-a dispus și suspendarea executării pedepselor accesorii.
În baza art.350 alin.1 Cod de procedură penală, s-a revocat măsura arestării preventive luată față de inculpat.
În baza art.88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive de la 09.09.2013 la zi.
În baza art.191 Cod de procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 900 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 09.07.2013, în jurul orei 20,00, inculpatul M. D. i-a sustras telefonul mobil marca „iPhone 4” părții vătămate A. A. I., în timp ce aceasta se afla pe . Municipiul C., în zona stației R.A.T.C. „Rapsodia”, iar pentru păstrarea bunului furat a întrebuințat amenințări cu acte de violență împotriva acesteia, cauzându-i un prejudiciu în valoare de 700 lei.
Din ansamblul actelor administrate în cauză a rezultat, astfel, că la data de 09._ organele de poliție din cadrul Poliției Municipiului C. au fost sesizate de către numita A. M., în legătură cu faptul că fiul acesteia, A. A. I., a fost deposedat în jurul orelor 20,00 de un telefon mobil marca „iPhone 4”, în timp ce se afla pe . C., în zona stației RA.T.C.„Rapsodia”.
Fiind audiată, partea vătămată A. A. I. a declarat că, la data de 09._, a plecat de acasă în parcul situat în zona Casei de Cultură din Municipiul C., iar în jurul orei 19,30, în timp ce se afla în parc, în zona fântânii arteziene și se juca împreună cu un grup de prieteni, a fost abordată de inculpatul M. D., care, sub pretextul că urmează să se întâlnească cu o cunoștință comună pe nume „Onur”, i-a cerut să îl însoțească.
Partea vătămată, împreună cu inculpatul M. D. și martorul M. A. M., s-a deplasat pe . în apropierea stației R..C. „Rapsodia” inculpatul i-a cerut părții vătămate să-i spună cât este ceasul, ocazie cu care aceasta din urmă a scos din buzunar telefonul mobil marca „iPhone 4”, cu carcasă de culoare alb cu negru.
Totodată, inculpatul i-a solicitat părții vătămate să o apeleze pe cunoștința comună cu care cei doi urmau să se întâlnească, context în care partea vătămată l-a informat că nu mai are credit pe cartelă, iar inculpatul i-a cerut să-i dea telefonul mobil pentru a se convinge personal de acest lucru.
După ce i-a fost înmânat telefonul mobil „iPhone 4”, în momentul imediat următor, inculpatul M. D. s-a îndepărtat de cei doi, luând-o la fugă spre intersecția cu .> Partea vătămată A. A. I. și martorul M. A. M. au procedat la urmărirea inculpatului, iar acesta din urmă, sesizând că este urmărit, s-a oprit și, întorcându-se spre cei doi, a simulat că îi lovește și le-a spus, totodată, că dacă vor continua să îl urmărească va folosi violența împotriva lor.
Pe fondul acestor amenințări, fiindu-le creată o stare de temere, partea vătămată și martorul au renunțat să-l mai urmărească pe inculpat, solicitând prin intermediul apelului de urgență 112 intervenția organelor de poliție.
Declarația părții vătămate M. D. se coroborează cu declarațiile martorilor M. A. M. și G. A. G..
Martorul M. A. M. a confirmat cele relatate de partea vătămată și a declarat că inculpatul M. D. i-a cerut părții vătămate să-i spună cât este ceasul, ocazie cu care aceasta din urmă a scos din buzunar telefonul mobil marca „iPhone 4”, i-a înmânat telefonul mobil inculpatului M. D., moment în care acesta din urmă s-a îndepărtat de cei doi, luând-o la fugă spre direcția .> Împreună cu partea vătămată, martorul a procedat la urmărirea inculpatului, iar inculpatul s-a oprit, i-a amenințat cu bătaia și de frică cei doi au renunțat la urmărirea lui.
Martora G. A. G. a declarat faptul că, în urmă cu aproximativ două luni în urmă, a fost contactată de către inculpatul M. D., care i-a oferit spre vânzare telefonul mobil marca „iPhone 4” cu carcasă de culoare alb cu negru, ciobită într-un colț (lucru menționat și în descrierea făcută de partea vătămată).
Martora a achiziționat respectivul telefon mobil în schimbul sumei de 500 lei, ocazie cu care inculpatul a informat-o că are respectivul telefon de la un copil (băiat), fără însă a-i preciza împrejurările în care a intrat în posesia acestuia.
Din exploatarea datelor prelucrate de operatorii de telefonie mobilă, a rezultat că telefonul mobil sustras de la partea vătămată a fost utilizat, ulterior datei de 09.07.2013, cu numerele de apel indicate în declarația martorei G. A. G..
Audiat fiind, inculpatul M. D. a recunoscut inițial doar săvârșirea infracțiunii de furt a telefonului mobil marca „iPhone 4”, acesta declarând în fața organelor judiciare că în nici un moment nu a adresat amenințări părții vătămate în vederea păstrării bunului sustras.
Totodată, inculpatul a arătat că a vândut telefonul mobil în cauză martorei G. A. G., fără a o informa pe aceasta despre proveniența sa ilicită.
Ulterior, cu ocazia judecării propunerii de arestare preventivă, inculpatul M. D. a recunoscut că, în vederea păstrării bunului sustras, i-a adresat părții vătămate amenințări cu exercitarea de acte de violență la adresa integrității fizice a acesteia.
În fața instanței, audiat fiind conform dispozițiilor speciale prevăzute de art.3201 alin.3 Cod procedură penală, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, inclusiv aspectul că a precizat părții vătămate că dacă îl va urmări o va bate.
În termen legal, împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria C., criticând-o sub aspectul netemeiniciei, atât din perspectiva cuantumului pedepsei aplicate, cât și din perspectiva modalității ei de executare.
Analizând actele și lucrările dosarului, examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate, Curtea constată recursul a fi întemeiat.
În mod corect judecătorul fondului, ținând seama de probele administrate în cursul urmăririi penale, însușite și necontestate în cadrul procedurii judecății simplificate, reglementate de art.3201 Cod de procedură penală, a stabilit vinovăția inculpatului M. D. în comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.1 și 2 lit.c Cod penal, constând în sustragerea unui telefon mobil marca „iPhone 4” în valoare de 700 lei, din posesia părții vătămate A. A. I., în timp ce aceasta se afla pe . Municipiul C., în zona stației R.A.T.C. „Rapsodia”, pentru păstrarea bunului furat inculpatul întrebuințând amenințări cu acte de violență.
Cu toate acestea, din perspectiva individualizării judiciare a pedepsei, prima instanță a ignorat pericolul social al faptei, deprins din modalitatea și împrejurările comiterii ei, acordând o importanță nejustificată elementelor ce caracterizează persoana autorului, cu consecința aplicării față de acesta a unei pedepse de numai 1 an închisoare, cu reținerea beneficiului oferit de art.861 Cod penal.
Potrivit art.52 Cod penal, pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului. Scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Prin executarea pedepsei se urmărește formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.
În ceea ce privește, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, aceasta nu se rezumă doar la împiedicarea condamnatului de a repeta alte încălcări ale legii penale, ci și la atenționarea celorlalți destinatari ai legii penale de a nu comite astfel de încălcări, fiind astfel satisfăcute atât scopul imediat, cât și scopul mediat al pedepsei.
De aceea, nu se poate vorbi de scopul preventiv al pedepsei, înțelegând prin aceasta numai dezideratul împiedicării condamnatului de a săvârși noi infracțiuni, ignorându-se valențele educative și intimidante ale pedepsei pronunțate față de ceilalți membri ai societății.
Reeducarea sau îndreptarea condamnatului constă în aptitudinea pedepsei de a înlătura relele convingeri și deprinderi ale acestuia, precum și în inocularea unor valențe comportamentale, în strictă concordanță cu cerințele de respectare a dispozițiilor cuprinse în normele de drept penal.
Pentru ca pedeapsa să își poată îndeplini funcțiile ce-i sunt atribuite, este necesar ca aceasta să corespundă, inclusiv din perspectiva modalității sale de executare, gravității infracțiunii și nevoilor de îndreptare ale infractorului, impunându-se ca ea să fie adaptată pericolului social concret al faptei și periculozității infractorului, asupra căruia trebuie se acționeze.
În acest sens, între gradul de pericol social al faptei săvârșite și periculozitatea infractorului, pe de o parte, și pedeapsa aplicată de instanță, pe de altă parte, trebuie să existe o anumită concordanță, în caz contrar pedeapsa neputându-și atinge scopul, putând conduce chiar la rezultate contrare acestui scop.
De aceea, cu ocazia stabilirii și aplicării pedepsei, trebuie să se țină seama de necesitatea acestei concordanțe, deoarece în măsura în care se atribuie pedepsei funcția de a influența asupra conștiinței, mentalității și conduitei viitoare a condamnatului, pedeapsa trebuia să corespundă în aceeași măsură gradului de receptivitate a condamnatului față de influența educativă a pedepsei.
Firește, acest grad de receptivitate este reflectat și în conduita procesuală a condamnatului, în atitudinea sa față de faptă, în modul în acesta a contribuit la aflarea adevărului și a relaționat în raporturile cu organele judiciare.
Pe de altă parte, în stabilirea cuantumului pedepsei și fixarea modalității sale de executare, este necesar a fi examinate, în mod cumulativ, circumstanțele reale de comitere a faptei, urmările produse și circumstanțele personale ale inculpatului.
Astfel, potrivit art.72 Cod penal, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, toate aceste criterii caracterizându-se prin pluralitatea lor, evaluându-se prin coroborare.
În cazul de față, prima instanță a manifestat o preocupare excesivă în ceea ce privește circumstanțele personale ale inculpatului, în detrimentul elementelor cu imprimă faptei săvârșite un grad sporit de pericol social, pericol reliefat prin comiterea acțiunii de deposedare în public, în plină stradă, fără teama de reacția trecătorilor, la o oră intens circulată și într-o zonă deschisă traficului pietonal, inculpatul profitând de ascendentul vârstei, pe fondul căruia i-a indus victimei o profundă stare de temere.
În evaluarea cuantumului pedepsei și modalității ei de executare nu se poate face abstracție de persoana inculpatului, care este infractor primar și a colaborat cu instanța de judecată, apelând și la beneficiul acordului de recunoaștere a vinovăției, însă aceste elemente nu pot atrage aplicarea unei pedepse într-un cuantum atât de redus, în modalitatea suspendării executării sub supraveghere, ignorându-se fenomenul violenței stradale, aflat într-o continuă recrudescență, ale cărui consecințe directe în planul siguranței cetățenilor sunt din ce în ce mai vizibile.
Pronunțarea unei soluții de condamnare, în modalitatea împărtășită de prima instanță, echivalează cu încurajarea unui tip de comportament cu efecte din cele mai nefaste asupra ordinii, liniștii și siguranței publice, nesocotindu-se funcțiile de prevenție și exemplaritate ale pedepsei, precum și ordinea de preferință a criteriilor enumerate de art.72 Cod penal. În această ordine de preferință un loc deosebit de important îl joacă limitele speciale ale pedepsei fixate prin partea specială a Codului penal (ce reflectă preocuparea legiuitorului pentru sancționarea mai aspră a acestui gen de infracțiuni și care nu pot fi desconsiderate în procesul de individualizare judiciară), precum și gradul de pericol social concret al faptei, evidențiat de împrejurările comiterii infracțiunii, de modalitatea în care partea vătămată, în vârstă de numai 14 ani, a fost deposedată (prin amenințarea cu acte de violență), de natura bunului sustras și întinderea prejudiciului produs, estimat la suma de 700 lei.
De altfel, chiar și prima instanță, în evaluarea acestor circumstanțe reale, observă că inculpatul a acționat asupra unei persoane care nu se putea apăra și care putea fi ușor intimidată și speriată, fără teama de a fi surprins de trecători, fapt ce denotă premeditare, îndemnare și pricepere, inculpatul înțelegând a-și atrage victima într-un anumit loc, dovedind îndrăzneală în atingerea scopului ilicit și în valorificarea ulterioară a bunul sustras, apelând la infracțiuni contra patrimoniului pentru a-și asigura un venit.
De asemenea, în evaluarea persoanei inculpatului, nu trebuia omis din vedere nici faptul că pe parcursul urmăririi penale acesta nu a recunoscut comiterea infracțiunii în modalitatea descrisă prin actul de sesizare, toate aceste aspecte îndreptățind instanța de recurs la aplicarea unei pedepsei mai mari, într-un cuantum corespunzător minimului special redus cu o treime și cu executare în regim de deținere.
În sfârșit, în aprecierea cuantumului pedepsei, Curtea remarcă și faptul că datele ce caracterizează persoana inculpatului nu pot estompa gravitatea infracțiunii de o asemenea manieră încât prima instanță să rețină în favoarea acestuia dispozițiile art.74 alin.2 Cod penal, de vreme ce datele analizate în cuprinsul sentinței atacate nu fac decât să pună în lumină o stare de normalitate, caracteristică oricărui cetățean, nicidecum o conduită exemplară în societate, de natură a-l evidenția pe inculpat în relația cu semenii săi.
Pentru considerentele mai sus arătate, Curtea, găsind drept întemeiate criticile exprimate, în baza art.38515 pct.2 lit.d Cod de procedură penală, va admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria C. împotriva sentinței penale nr.1264/28.10.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ .
Va casa în parte sentința penală recurată și, rejudecând, va majora pedeapsa aplicată inculpatului M. D., sub aspectul infracțiunii prevăzute de art.211 alin.1 și 2 lit.c Cod penal, de la 1 an închisoare la 3 ani și 4 luni închisoare, cu aplicarea art.3201 Cod procedură penală.
Va dispune ca pedeapsa aplicată inculpatului M. D. să fie executată în regim de detenție, potrivit art.57 Cod penall, urmând a înlătura din cuprinsul sentinței penale apelate dispozițiile referitoare la aplicarea art.74 alin.2 Cod penal, art.76 alin.1 lit.c Cod penal, art.861 și următoarele Cod penal, art.359 Cod procedură penală și art.71 alin.5 Cod penal.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate în faza recursului vor rămâne în sarcina statului.
În baza art.189 Cod procedură penală, onorariul de avocat oficiu N. A. V., în sumă de 200 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.38515 pct.2 lit.d Cod procedură penală, admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria C. împotriva sentinței penale nr.1264/28.10.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ .
Casează în parte sentința penală recurată și, rejudecând, majorează pedeapsa aplicată inculpatului M. D., sub aspectul infracțiunii prevăzute de art.211 alin.1 și 2 lit.c Cod penal, de la 1 an închisoare la 3 ani și 4 luni închisoare, cu aplicarea art.3201 Cod procedură penală.
Dispune ca pedeapsa aplicată inculpatului M. D. să fie executată în regim de detenție, potrivit art.57 Cod penal.
Înlătură din cuprinsul sentinței penale apelate dispozițiile privind aplicarea art.74 alin.2-art.76 alin.1 lit.c Cod penal, art.861 și următoarele Cod penal, art.359 Cod procedură penală și art.71 alin.5 Cod penal.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate în faza recursului rămân în sarcina statului.
În baza art.189 Cod procedură penală, onorariul de avocat oficiu N. A. V., în sumă de 200 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30.01.2014.
Președinte, Judecător,Judecător,
C. DeliorgaCiprian CoadăCătălin J.
Grefier,
A. B.
Jud. fond.A.B. A.
Red. dec. Jud.C.C.
2ex./ 17.02.2014
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 227/2014.... | Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... → |
|---|
