Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 227/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 227/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 24-09-2014 în dosarul nr. 5551/118/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 227/PC
Ședința publică de la 22 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. C. M.
Grefier I. C.
Cu participarea Ministerului Public prin Procuror D.I.I.C.O.T. C. T.
Pe rol judecarea contestației formulate de condamnatul G. R. R. – deținut în P. P. Albă, împotriva sentinței penale nr. 455/20.08.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._, având ca obiect contestația la executare (art.598 NCPP)
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 22.09.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 23.09.2014 și 24.09.2014, când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA,
Asupra contestației de față,
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că, prin sentința penală nr. 455/20.08.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._, în baza art. 595cod procedură penala in ref. la art. 599 alin. 5 cod procedură penală, s-a respins, ca inadmisibilă, contestatia la executare privind aplicarea legii mai favorabile formulata de condamnatul G. R. R..
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reținut următoarele:
La data de 18 iulie 2014 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului C. cererea petentului G. R. R. care a formulat contestatie impotriva mandatului de executare nr 182/29.11.2005 emis in dosarul nr 5363/2003, in baza sentintei penale nr 1502./29.11.2005.
La termenul din 13.08.2014 petentul a calificat cererea fiind solicitarea aplicarii legii mai favorabile .
Petentul G. R. R. se afla in executarea unei pedepse de 7 ani inchisoare pentru infractiuni prev. de Legea nr 143/2000, aplicata prin sentinta penala nr 1502./29.11.2005 pronuntata de Tribunalul Bucuresti si se afla incarcerat in P. P. A. in regim deschis .
Petentul a mai formulat o cerere pentru constatarea aplicarii legii mai favorabile, care prin sentinta penala nr 376/06.06.2014 a fost respinsa ca nefondata.
Potrivit art.599 alin.5 cod procedură penală, cererile ulterioare de contestatie la executare sunt inadmisibile daca exista identitate de persoană, de temei legal ,de motive si de apărări.
S-a constatat că în cauza toate aceste cerințe sunt îndeplinite, fiind regăsite in noua cerere formulata de petentul condamnat.
Împotriva susmenționatei sentințe a formulat contestație petentul condamnat G. R. R., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
În mod greșit instanța de fond a respins cererea ca inadmisibilă, întrucât, s-a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile în raport de alte modificări legislative, care nu erau în vigoare la data formulării primei contestații, astfel încât nu este îndeplinită condiția referitoare la același temei legal pentru a o respinge ca inadmisibilă.
Se relevă că, ulterior intrării în vigoare a Legii nr.255/2013, s-a modificat și Legea nr.143/2000, noua contestație având ăn vedere modificarea acestui act normativ.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței primei instanțe, din perspectiva criticilor formulate, Curtea constată:
Prin sentința penală nr.376/2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosar nr._, în baza art. 595 C. proc. pen., s-a respins ca nefondată, cererea având ca obiect contestație la executare-aplicare lege penală mai favorabilă-formulată de petentul-condamnat G. R. R..
S-a reținut că, prin cererea formulată și înregistrată pe rolul instanței sub nr._ din data de 19.03.2014 petentul-condamnat G. R. R. a formulat contestație la executare în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile, invocând dispozițiile art.23 din Lg nr.255/2013, în referire la art.6 alin.1 C.pen.
S-a arătat că potrivit art.6 C.p. care reglementează aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Așadar, în vederea aplicării art.6 C.p.p., pedeapsa aplicată persoanei condamnate pentru infracțiunea comisă, se compară cu pedeapsa prevăzută de noua lege pentru aceeași infracțiune.
Penetul-condamnat G. R. R. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.2, alin.2 din Legea nr.143/2000, rap. la art.16 din Legea nr.143/2000-infracțiune care are corespondent în actualul art.359 c.p. care prevede o pedeapsă de la 2-7 ani închisoare și interzicerea exercitării unor drepturi, iar pedeapsa aplicată condamnatului - de 7 ani închisoare - nu depășește maximul prevăzut de legea nouă, ca atare nu este aplicabil art.6 c.p.
Infracțiunea prevăzută de art.2, alin.2 din Legea nr.143/2000, rap. la art.16 din Legea nr.143/2000 are corespondent în legea actuală și nu depășește maximul prevăzut de această lege, nefiind astfel incidente dispozițiile art.6 c.p.
Și sub aspectul pedepsei complementare care are o durată de 5 ani, aceasta se încadrează sub forma maximului special prevăzut de legea nouă, care este de 5 ani, astfel că nici dispozițiile art.6 alin.5 c.p. nu sunt incidente.
Modificarea Legii nr.143/2000 a avut loc după formularea cererii petentului dar anterior datei la care s-a pronunțat instanța de fond, astfel încât, la momentul pronunțării, instanța a avut în vedere ambele modificări legislative, apreciind că, dispozițiile mai favorabile sunt cele din codul penal, din perspectiva cărora a apreciat că petentului nu îi sunt aplicabile dispozițiile art.6 cod penal.
În consecință, nu se poate susține că instanța de fond nu a avut posibilitatea să analizeze cererea petentului condamnat din perspectiva ambelor acte normative.
Față de cele reliefate, Curtea, în baza art.425 ind.1 alin.1 și 7 pct.1 lit.b cod procedură penală, va respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul condamnat G. R. R. împotriva sentinței penale nr.455/20.08.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosar nr._ .
În baza art.275 alin.2 cod procedură penală, va fi obligat contestatorul condamnat la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.272 alin.1 cod procedură penală, onorariul avocat oficiu, în sumă de 100 lei se va avansa din fondurile MJ, în favoarea avocat F. M..
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.425 ind.1 alin.1 și 7 pct.1 lit.b cod procedură penală,
Respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul condamnat G. R. R. împotriva sentinței penale nr.455/20.08.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosar nr._ .
În baza art.275 alin.2 cod procedură penală
Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.272 alin.1 cod procedură penală,
Onorariul avocat oficiu, în sumă de 100 lei se va avansa din fondurile MJ, în favoarea avocat F. M..
Definitivă,
Pronunțată în ședință publică, azi 24.09.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
E. C. M. I. C.
Jud. fond. C.D.
Tehnored.jud.E.C.M.
2 ex./29.09.2014
| ← Arestare preventivă. Art.223 NCPP. Încheierea nr. 61/2014.... | Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 10/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
