Înlocuire control judiciar. Art.215 alin.7 NCPP. Decizia nr. 97/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 97/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 09-05-2014 în dosarul nr. 193/118/2013/a5
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr.97/P/C
Ședința publică de la 09 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - A. I.
Grefier - C. A.
Cu participarea Ministerului Public prin
Procuror - V. P.
S-a luat în examinare contestația formulată de P. de pe lângă Tribunalul C. împotriva încheierii de ședință din data de 06.05.2014, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal._ 13.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa intimatei inculpate D. M. (fostă D.), pentru care a răspuns apărător ales, avocat Bușuricu I..
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 258-262 Cod procedură penală.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Constatând că nu sunt cereri, excepții sau alte chestiuni prealabile de formulat, curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra contestației formulate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea contestației formulate în temeiul art.206 Cod pr.penală, desființarea încheierii de ședință din data de 06.05.2014, pronunțată de Tribunalul C. și menținerea în sarcina inculpatei a obligațiilor prevăzute în încheierea de ședință din 11.02.2014, respectiv de a nu depăși limita teritorială a municipiului C.. Apreciază că se impun măsuri obligatorii în forma dispozițiilor menționate în încheierea de ședință din 11.02.2014, având în vedere natura faptei reținute în sarcina inculpatei, atitudinea procesuală a acesteia, care s-a sustras de la cercetarea penală, fiind dispusă luarea măsurii arestării preventive în lipsă, precum și având în vedere că inculpata nu a făcut dovada că a găsit un loc de muncă care să necesite deplasarea în afara limitelor teritoriale ale municipiului C.. Așa cum a apreciat la acest moment că nu poate găsi loc de muncă în mun. C. și că se impune să caute loc de muncă pe toată raza județului, așa poate să aprecieze inculpata că nu poate găsi loc de muncă pe raza județului, fără a face dovezi în acest sens.
Față de cele expuse, solicită admiterea contestației formulate în temeiul art.206 Cod pr.penală.
Apărătorul intimatei inculpate D. M. (fostă D.), avocat Bușuricu I., având cuvântul, apreciază că încheierea instanței de fond din data de 06.05.2014 este legală și temeinică, instanța analizând situația juridică a inculpatei și concluzionând că se impune modificarea obligației stabilite în sarcina inculpatei, respectiv de a nu depăși limita teritorială a municipiului C., decât cu încuviințarea prealabilă a instanței.
Învederează instanței că această cerere a fost formulată de către inculpata D. M. (fostă D.) pentru că la acest moment aceasta se află într-o situație mult mai grea decât cea din arest, pentru că nu are nici o sursă de venit. A încercat să găsească un loc de muncă pe raza municipiului C., dar concurența în această perioadă este prea mare, astfel că nu a reușit să își găsească un loc de muncă, singura șansă a inculpatei fiind că se angajeze într-una din stațiunile de pe litoral, acesta fiind motivul solicitării înlocuirii acestei obligații.
În mod just instanța de fond a apreciat că poate fi înlocuită obligația inculpatei de a nu depăși limita teritorială a municipiului C. cu obligația de a nu depăși limita teritorială a județului C., pentru a respecta dreptul acesteia la muncă.
Întrebat de instanță, precizează că inculpata nu s-a prezentat la proces la acest termen de judecată, pentru că nu i-a fost comunicat termenul. Aceasta cunoaște că s-a formulat contestație împotriva încheierii instanței de fond, dar nu cunoaște termenul fixat de instanța de apel, și nu a putut să îi comunice termenul, pentru că nu are numărul de telefon al inculpatei.
Apreciază că se impune respingerea contestației formulate de parchet pentru a nu limita dreptul la muncă al inculpatei și pentru a se da acesteia posibilitatea de a-și câștiga existența în mod legal, din venituri câștigate în mod legal.
De asemenea, dacă se pune problema legalității, apreciază că nelegală este calea de atac a parchetului, pentru să nu s-a modificat măsura preventivă a controlului judiciar luată față de inculpată, care poate fi atacată cu contestație, ci doar s-a înlocuit o obligație din cadrul acestei măsuri.
În replică, reprezentantul Ministerului Public, solicită a se avea în vedere temeiul legal în baza căruia a fost formulată contestația este prev. de disp. art.206 Cod pr.penală, privind calea de atac împotriva încheierilor prin care se dispune asupra măsurilor preventive în cursul judecății și care se aplică și în cazul modificării obligațiilor impuse de instanță cu privire la o măsură preventivă, așa cum prevede și doctrina.
CURTEA,
Asupra contestației penale de față:
P. încheierea de ședință din data de 06.05.2014, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ 13, s-a hotărât:
În baza art.215 alin.9 Cod.proc.pen.
Admite, ca fondată, cererea formulată de inculpata D. M. (fostă D.)- fiica lui O. si P., născută la data de 08.08.1955, în Dârvari, județul M., cu domiciliul ales în Constanta, ., la fam. V. A..
Dispune înlocuirea obligației impuse în sarcina inculpatei D. M. (fostă D.) prin încheierea din data de 11.02.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ 14, respectiv „să nu depășească limita teritorială a municipiului C., decât cu încuviințarea prealabilă a instanței” cu obligația „de a nu depăși limita teritorială a județului C., decât cu încuviințarea prealabilă a instanței”.
Se comunică conform dispozițiilor prev. de art.215 alin.5 Cod.proc.pen.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
La termenul din data de 05.05.2014 inculpata D. M. (fostă D.) a formulat în baza art.215 alin.9 Cod.proc.pen., prin apărător, cerere prin care a solicitat înlocuirea obligației ce i-a fost stabilită în sarcină, respectiv aceea de a nu depăși limita teritorială a municipiului C., decât cu încuviințarea prealabilă a instanței cu obligația de a nu depăși limita teritorială a județului C., decât cu încuviințarea prealabilă a instanței, motivat de faptul că nu-și poate găsi un loc de muncă pe raza municipiului C..
Din actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
P. rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul C. cu nr.1833/P/2009, din data de 04.01.2013, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei D. M. (fostă D.) pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.215 alin.1, 3 și 5 Cod.pen. cu aplicarea art.41 alin.2 Cod.pen. și art.215 alin.1 și 3 Cod.pen. cu aplicarea art.41 alin.2 Cod.pen. ambele cu aplicarea art.33 lit.a Cod.pen.
P. actul de inculpare în sarcina inculpatei s-a reținut că pe parcursul anului 2009, în calitate de administrator al ., a încasat de la mai multe persoane contravaloarea unor excursii în străinătate, fără însă a achita sumele cuvenite operatorilor de turism sau transport, astfel încât părțile vătămate nu au putut beneficia de cazare sau nu au mai putut efectua excursiile plătite, cuantumul prejudiciului fiind mai mare de 200.000 lei.
Pe parcursul anului 2011, în calitate de administrator al . a indus în eroare mai multe persoane cu ocazia încheierii si executării unor contracte de furnizare servicii turistice, primind de la acestea contravaloarea unor excursii în străinătate fără însă a-și îndeplini ulterior obligațiile contractuale.
P. încheierea nr.56/16.05.2011 a Tribunalului C., definitivă prin încheierea nr.91/P/28.10.2013 a Curții de Apel C. s-a dispus luarea măsurii arestării preventive față de inculpată, în temeiul art.143 Cod.proc.pen. și art.148 alin.1 lit.a, d și f Cod.proc.pen.
În baza încheierii mai sus menționate s-a dispus emiterea mandatului de arestare preventivă nr.44/16.05.2011, iar la data de 24.10.2013, când inculpata a fost depistată, a fost pus în executare.
La termenul din data de 10.02.2014 instanța a pus în discuție, din oficiu, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar, având în vedere că pentru infracțiunile pentru care inculpata a fost trimisă în judecată actuala cod penal prevede pedeapsa închisorii între 6 luni și 3 ani.
P. încheierea din data de 11.02.2014 instanța a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de inculpata D. M. (fostă D.) cu măsura preventivă a controlului judiciar.
În baza art.215 alin.1 și 2 Cod.proc.pen. pe timpul cât se află sub control judiciar s-au stabilit în sarcina inculpatei D. M. (fostă D.) următoarele obligații:
- să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemată;
- să informeze de îndată instanța de judecată cu privire la schimbarea locuinței;
- să se prezinte la Poliția mun. C. organ desemnat cu supravegherea sa, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemată:
- să nu depășească limita teritorială a municipiului C., decât cu încuviințarea prealabilă a instanței;
- să nu exercite profesia și să nu desfășoare activitatea în exercitarea căreia a săvârșit faptele, respectiv aceea de administrator al unei societăți comerciale.
În baza art.215 alin.3 teza a II-a Cod.proc.pen. s-a atras atenția inculpatei că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau cu măsura arestării preventive.
S-a dispus punerea în libertate a inculpatei D. M. (fostă D.) de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.44/16.05.2011 emis de Tribunalul C..
Potrivit dispozițiilor art.215 alin.9 Cod.proc.pen. în cursul judecății, în cazul în care s-a luat măsura preventivă a controlului judiciar, instanța poate dispune prin încheiere, la cerere sau din oficiu, impunerea unor noi obligații pentru inculpat ori înlocuirea sau încetarea celor dispuse inițial.
Cererea inculpatei este întemeiată, instanța considerând că înlocuirea obligației de a nu depăși limita teritorială a municipiului C., decât cu încuviințarea prealabilă a instanței cu obligația de a nu depăși limita teritorială a județului C., decât cu încuviințarea prealabilă a instanței nu constituie un impediment pentru buna desfășurare a procesului penal.
În acest sens avem în vedere stadiul avansat al cercetării judecătorești, majoritatea probelor fiind administrate, neexistând date că inculpata ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Totodată, nu sunt date că aceasta ar încerca să se sustragă de la cercetarea judecătorească, având în vedere că se vor menține toate celelalte obligații impuse inculpatei prin încheierea din data de 11.02.2014, obligații pe care de altfel aceasta le-a respectat, făcând dovada în acest sens cu înscrisul depus la dosar.
În ceea ce privește motivul invocat de inculpată în susținerea cererii, tribunalul, in virtutea dreptului la muncă conferit de Constituția României oricărui cetățean și având în vedere că motivul invocat de inculpată este unul temeinic ce ține de exercitarea unui drept constituțional, cu atât mai mult cu cât textul de lege nu definește motivele temeinice pentru care pot fi impuse noi obligații ori înlocuirea sau încetarea celor dispuse inițial, apreciază că cererea formulată este întemeiată.
P. urmare, pentru a nu se încălca dreptul la muncă stipulat în Constituție și în normele comunitare, apreciem că se impune înlocuirea obligației inițiale impuse inculpatei, respectiv aceea de a nu depăși limita teritorială a municipiului C., decât cu încuviințarea prealabilă a instanței cu obligația de a nu depăși limita teritorială a județului C., decât cu încuviințarea prealabilă a instanței.
De asemenea. tribunalul apreciază că cererea formulată de inculpată este întemeiată și în raport de dispozițiile art.202 Cod.proc.pen. care reglementează scopul, condițiile generale de aplicare și categoriile măsurilor preventive.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, în baza art.215 alin.9 Cod.proc.pen. se va admite, ca fondată, cererea formulată de inculpata D. M. (fostă D.).
Va dispune înlocuirea obligației impuse în sarcina inculpatei D. M. (fostă D.) prin încheierea din data de 11.02.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ 14, respectiv „să nu depășească limita teritorială a municipiului C., decât cu încuviințarea prealabilă a instanței” cu obligația „de a nu depăși limita teritorială a județului C., decât cu încuviințarea prealabilă a instanței”.
Împotriva încheierii de ședință din data de 06.05.2014, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ 13 a formulat contestație P. de pe lângă Tribunalul C., solicitând respingerea ca nefondată a cererii de înlocuire a obligației de a nu depăși limita teritorială a municipiului C., decât cu încuviințarea prealabilă a instanței, cu obligația de a nu depăși limita teritorială a județului C., decât cu încuviințarea prealabilă a instanței.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii atacate, prin prisma criticilor formulate și din oficiu, curtea constată fondată contestația formulată de P. de pe lângă Tribunalul C., reținând următoarele:
P. rechizitoriul nr.1833/P/2009 din data de 04.01.2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul C. s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei D. M. (fostă D.) pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.215 alin.1, 3 și 5 Cod.pen. cu aplicarea art.41 alin.2 Cod.pen. și art.215 alin.1 și 3 Cod.pen. cu aplicarea art.41 alin.2 Cod.pen. ambele cu aplicarea art.33 lit.a Cod.pen.
În sarcina inculpatei se reține că pe parcursul anului 2009, în calitate de administrator al ., a încasat de la mai multe persoane contravaloarea unor excursii în străinătate, fără însă a achita sumele cuvenite operatorilor de turism sau transport, astfel încât părțile vătămate nu au putut beneficia de cazare sau nu au mai putut efectua excursiile plătite, cuantumul prejudiciului fiind mai mare de 200.000 lei. Pe parcursul anului 2011, în calitate de administrator al . a indus în eroare mai multe persoane cu ocazia încheierii si executării unor contracte de furnizare servicii turistice, primind de la acestea contravaloarea unor excursii în străinătate fără însă a-și îndeplini ulterior obligațiile contractuale.
P. încheierea nr.56/16.05.2011 a Tribunalului C., definitivă prin încheierea nr.91/P/28.10.2013 a Curții de Apel C. s-a dispus luarea măsurii arestării preventive față de inculpată, în temeiul art.143 Cod procedură penală din 1968 și art.148 alin.1 lit.a, d și f Cod procedură penală din 1968. Mandatul de arestare preventivă a fost pus în executare la data de 24.10.2013.
P. încheierea din data de 11.02.2014 instanța a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de inculpata D. M. (fostă D.) cu măsura preventivă a controlului judiciar.
În baza art.215 alin.1 și 2 Cod procedurăpenală din 1968 s-au stabilit în sarcina inculpatei D. M. (fostă D.) următoarele obligații:
- să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemată;
- să informeze de îndată instanța de judecată cu privire la schimbarea locuinței;
- să se prezinte la Poliția mun. C. organ desemnat cu supravegherea sa, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemată:
- să nu depășească limita teritorială a municipiului C., decât cu încuviințarea prealabilă a instanței;
- să nu exercite profesia și să nu desfășoare activitatea în exercitarea căreia a săvârșit faptele, respectiv aceea de administrator al unei societăți comerciale.
Inculpata D. M. (fostă D.) a formulat cerere prin care a solicitat înlocuirea uneia din obligațiile impuse, respectiv aceea de a nu depăși limita teritorială a municipiului C., decât cu încuviințarea prealabilă a instanței cu obligația de a nu depăși limita teritorială a județului C., decât cu încuviințarea prealabilă a instanței, motivat de faptul că nu-și poate găsi un loc de muncă pe raza municipiului C..
Potrivit dispozițiilor art.215 alin.9 Cod procedură penală în cursul judecății, în cazul în care s-a luat măsura preventivă a controlului judiciar, instanța poate dispune prin încheiere, la cerere sau din oficiu, impunerea unor noi obligații pentru inculpat ori înlocuirea sau încetarea celor dispuse inițial.
Totodată, conform art.206 Cod procedură penală, împotriva încheierilor prin care instanța dispune asupra măsurilor preventive inculpatul și procurorul pot formula contestație, în termen de 48 de ore de la pronunțare sau, după caz de la comunicare. Având în vedere că legiuitorul nu a prevăzut excepții de la regula atacării încheierilor cu contestație și a folosit cuvântul „dispune” (cu sensul de stabilire a oricărei soluții în materia măsurilor preventive), încheierea primei instanțe prin care aceasta se pronunță asupra măsurilor preventive, indiferent de obiectul cererii și de soluție, este atacabilă cu contestație.
Curtea reține că în sistemul european de protecție a drepturilor omului, conceptul de libertate are două componente: primul este cel prevăzut în art.5 din Convenție care garantează libertatea și siguranța persoanei, acestea privind libertatea sa fizică și anume, dreptul oricui de a nu fi reținut sau arestat în mod abuziv; cel de-al doilea privește restricțiile la libertatea de circulație, care intră în domeniul de aplicare al art.2 din Protocolul nr.4 adițional la Convenție. Dreptul la liberă circulație, atât în interiorul unui stat, cât și între state nu este absolut, exercitarea acestuia putând face obiectul unor restrângeri, astfel cum sunt prevăzute în art.2 paragraf 3 din Protocolul nr.4. Cât privește necesitatea menținerii măsurii preventive într-o societate democratică, instanța europeană a statuat că prevederile aplicabile într-un stat trebuie să respecte pe cât posibil valorile unei societăți democratice, în special preeminența dreptului. Pe de altă parte, autoritățile judiciare naționale pot dispune restrângerea libertății de mișcare a unei persoane cu respectarea necesității proporționalității măsurii și a scopului pentru care aceasta a fost aplicată.
În ceea ce privește cererea formulată de inculpată de înlocuire a obligației de a nu depăși limita teritorială a municipiului C., decât cu încuviințarea prealabilă a instanței cu obligația de a nu depăși limita teritorială a județului C., decât cu încuviințarea prealabilă a instanței, motivat de faptul că dorește să-și găsească un loc de muncă în afara localității cu privire la care s-a instituit măsura, Curtea evidențiază că inculpata nu a depus în susținerea cererii acte care să dovedească faptul că a efectuat minime demersuri pentru a-și găsi un loc de muncă pe raza municipiului C. sau că ar avea oferte certe în sensul angajării într-o altă localitate din județul C..
De asemenea, în analizarea cererii formulate de inculpata D. M. instanța este datoare să verifice dacă prin modificarea obligațiilor care intră în conținutul controlului judiciar, scopul măsurii, respectiv buna desfășurare a procesului penal și împiedicarea sustragerii inculpatei de la judecată se pot realiza în continuare. Din această perspectivă, instanța de control judiciar reține că inculpata a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni grave, respectiv trei infracțiuni de înșelăciune în formă continuată, fiind bănuită de inducerea în eroare a unui număr foarte mare de părți vătămate.
Nu trebuie omis că libertatea de mișcare a inculpatei a fost îngrădită prin încheierea de ședință din data de 11.02.2014, ținând cont atât de anvergura activități ilicite care se presupune că a fost derulată, cât și de atitudinea procesuală necorespunzătoare a inculpatei, care s-a sustras de la urmărire penală o perioadă de 2 ani și 5 luni.
P. prisma celor relevate mai sus, Curtea reține că în speță nu se justifică la acest moment procesual înlocuirea obligației impuse inculpatei D. M. prin încheierea de ședință din data de 11.02.2014 de a nu depăși limita teritorială a municipiului C., decât cu încuviințarea prealabilă a instanței cu obligația de a nu depăși limita teritorială a județului C.. În aprecierea instanței de control judiciar, obligațiile impuse în sarcina inculpatei prin încheierea de ședință din data de 11.02.2014 sunt necesare pentru buna desfășurare a procesului penal, pentru asigurarea posibilității stabilirii adevărului în cauză, continuității și celerității administrării probatoriului. Măsura controlului judiciar instituită prin încheierea anterior menționată este proporțională și în raport de persoana inculpatei, care își poate astfel îndeplini obligațiile familiale, sociale și profesionale. În ipoteza în care inculpata ar dori să se încadreze în muncă (deși nu a făcut dovada în acest sens), trebuie să identifice o firmă și o activitate care să nu afecteze conținutul deciziei judecătorești prin care i s-a restricționat deplasarea și s-au fixat anumite limite teritoriale.
Totodată, modificarea conținutului controlului judiciar ar genera, în acest stadiu procesual, o stare de pericol pentru ordinea publică și ar induce o stare de temere și de neîncredere a cetățenilor, în general, și a celor implicați în cauză, în special, în înfăptuirea actului de justiție.
Pentru considerentele expuse,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.4251 alin.7 pct.2 lit.a Cod de procedură penală raportat la art.206 Cod procedură penală admite contestația formulată de P. de pe lângă Tribunalul C. împotriva încheierii de ședință din data de 06.05.2014, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal._ 13.
Desființează încheierea penală atacată și, rejudecând:
Respinge ca nefondată cererea de înlocuire a obligației impuse în sarcina inculpatei D. M. (fostă D.) prin încheierea de ședință din data de 11.02.2014, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ 13, respectiv de a nu depăși limita teritorială a municipiului C., decât cu încuviințarea prealabilă a instanței, cu obligația de a nu depăși limita teritorială a județului C., decât cu încuviințarea prealabilă a instanței.
Soluția se comunică instituțiilor prevăzute de art.215 alin.5 Cod procedură penală.
În baza art.275 alin.3 Cod procedură cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 09.05.2014.
Președinte, Grefier,
A. I. C. A.
Jud.fond I.R.
Red.dec. jud.A.I.
2 ex./13.05.2014
| ← Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 846/2014. Curtea de Apel... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 201/2014.... → |
|---|
