Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 170/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
Comentarii |
|
Decizia nr. 170/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 03-07-2014 în dosarul nr. 523/88/2014
Dosar nr._
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 170/P/C
Ședința publică de la 03 Iulie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE – A. I.
Grefier – M. I.
Cu participarea Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel C., prin procuror R. G. C.
Pe rol judecarea contestației formulată de către contestatorul condamnat C. P. – fiul lui N. și I., născut la data de 17.11.1989, deținut în Penitenciarul Tulcea, jud. Tulcea, împotriva sentinței penale nr. 269/29.04.2014, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 358 Cod de procedură penală, a răspuns contestatorul condamnat C. P., asistat de avocat desemnat din oficiu B. E., în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. 3533/2014 eliberată de Baroul C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
În conformitate cu dispozițiile art. 372 Cod procedură penală, s-a verificat identitatea contestatorului condamnat C. P., acesta arătând că își menține contestația formulată.
Nemaifiind alte cereri, excepții sau alte chestiuni prealabile de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Având cuvântul, apărătorul contestatorului condamnat C. P., avocat B. E., arată că acesta solicită admiterea contestației formulată împotriva sentinței 269/29.04.2014, pronunțată de Tribunalul Tulcea, iar în situația în care instanța apreciază că prevederile noului Cod penal sunt mai favorabile, să se reaprecieze cuantumul pedepsei aplicate. Apreciază avocat B. E. că, în speță, nu sunt aplicabile contestatorului condamnat C. P. disp. art. 6 al. 1 Cod penal întrucât limitele de pedeapsă prevăzute de noul Cod penal sunt mult mai mari, motiv pentru care lasă la aprecierea instanței soluționarea contestației.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public formulează concluzii de respingere a contestației și de menținere a sentinței pronunțate de Tribunalul Tulcea, apreciind că în mod corect instanța a stabilit că pedeapsa de 15 ani închisoare și pedeapsa complementară de 4 ani se încadrează în limitele prevăzute în prezent de art. 188 al. 1-3 din Codul penal, respectiv art. 36 al. 1-3 Cod penal.
Având ultimul cuvânt, contestatorul condamnat C. P. solicită admiterea contestației.
CURTEA,
Asupra contestației penale de față:
Prin sentința penală nr.269/29.04.2014, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._, s-a hotărât:
Respinge cererea formulată de petentul C. P., fiul lui N. și I., CNP:_, în prezent deținut în Penitenciarul Tulcea, ca nefondată.
În baza art.275 alin.2 cod pr.penală.
Obligă petentul la plata sumei de 50 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 4.03.2014, înregistrată sub nr._, petentul C. P., deținut în Penitenciar Tulcea în executarea unei pedepse de 15 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 150/24.05.2011 pronunțată de Tribunalul Tulcea, a solicitat reanalizarea cuantumului pedepsei aplicate prin raportare la textul sancționator din noul cod penal.
La dosarul cauzei a fost atașată de către instanță copia s.p. nr. 150/24.05.2011 pronunțată de Tribunalul Tulcea menținută prin d.p. nr. 83/P/28.06.2011 a C.A.C-nța definitivă prin nerecurare la data de 18.07.2011,
Examinând cauza în raport de actele existente și dispozițiile legale incidente, tribunalul constată următoarele:
Potrivit art. 6 alin. 1 Cod penal, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Așadar, instanța a analizat dacă pedeapsa în a cărei executare se află condamnatul se încadrează în limitele prevăzute de noua lege.
În acest sens, tribunalul reține că prin sentința penală nr. 150/24.05.2011 pronunțată de Tribunalul Tulcea menținută prin d.p. nr. 83/P/28.06.2011 a C.A.C-nța definitivă prin nerecurare la data de 18.07.2011, inculpatul C. P. a fost condamnat la o pedeapsă de 15 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit. a și lit. b cod penal pe o durată de 4 ani pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art.174 -175 lit.i cod penal anterior cu aplicare art. 37 lit.b cod penal și art.3201 cod pr.penală anterior.
În baza acestei sentințe penale s-a emis mandatul de executare nr. 198 din 18.07.2011.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre care a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
Așa fiind, pentru a stabili incidența legii penale mai favorabile, instanța va proceda la compararea pedepsei aplicate pentru infracțiunea săvârșită de condamnatul petent cu limita maximă a pedepsei ce se poate aplica în prezent pentru infracțiunea pentru care a fost condamnat C. P..
Infracțiunea pentru care petentul a fost condamnat definitiv este încriminată în Noul Cod penal în art.188 cod penal cu aplicare art.396 alin.10 cod pr.penală, art.43 alin.5 și art.79 alin.3 cod penal, pedeapsa maximă prevăzută de lege fiind închisoare de 20 de ani și 2 luni și interzicerea exercitării unor drepturi.
Instanța constată că pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată și pe care petentul o execută este mai mică decât maximul de 20 ani și 2 luni închisoare prevăzut de NCP pentru infracțiunea săvârșită de petent, astfel că principiul legalității pedepsei este respectat, dispozițiile art. 6 alin. 1 NCP nefiind aplicabile în speță.
În privința pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi pe o durată de 4 ani, trebuie observat că durata acestei pedepse se încadrează în limita maximă prevăzută de art. 66 alin 1 NCP (5 ani), astfel că nici dispozițiile art. 6 alin 6 NCP nu sunt incidente.
Împotriva sentinței penale nr.269/29.04.2014, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._ a formulat contestație condamnatul C. P..
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, prin prisma criticilor formulate și din oficiu, curtea constată nefondată contestația formulată de condamnatul C. P., reținând următoarele:
Prin sentința penală nr. 150/24.05.2011 pronunțată de Tribunalul Tulcea menținută prin d.p. nr. 83/P/28.06.2011 a Curții de Pael C., definitivă prin nerecurare la data de 18.07.2011, inculpatul C. P. a fost condamnat la o pedeapsă de 15 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit. a și lit. b cod penal pe o durată de 4 ani pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art.174 -175 lit.i cod penal anterior cu aplicare art. 37 lit.b cod penal și art.3201 cod pr.penală din 1968.
Potrivit art.6 alin.1 Cod penal când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Conform art.4 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
În situația concretă, infracțiunea de omor pentru care a fost condamnat inculpatul C. P. este incriminată prin dispozițiile art. 188 C.pen., cu aplicarea art.43 alin.5 Cod penal, fiind pedepsită cu închisoarea de la 15 la 30 ani.
Astfel cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.14/16.06.2014, în analiza incidenței art.6 Cod penal nu se ține cont de prevederile art.3201 Cod procedură penală din 1968. De asemenea, prin decizia nr.15/16.06.2014 s-a stabilit că, în interpretarea dispozițiilor art.6 alin.(1) din Codul penal, pentru ipoteza unei infracțiuni comise în stare de recidivă postexecutorie judecată definitiv înainte de . noului Cod penal, pedeapsa aplicată prin hotărârea de condamnare se va compara cu maximul special prevăzut în legea nouă pentru infracțiunea săvârșită prin luarea în considerare a dispozițiilor art.43 alin.(5) din Codul penal.
Se constată așadar că pedeapsa aplicată este mai mică decât maximul special prevăzut de Noul Cod penal pentru infracțiunea săvârșită de condamnat.
Totodată, nici pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi pe o durată de 4 ani, nu depășește limita maximă prevăzută de art.66 alin.1 Cod penal, respectiv 5 ani.
Prin urmare, în mod corect prima instanță a constatat că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art.6 Cod penal, respingând sub acest aspect cererea condamnatului C. P..
În consecință,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În baza art.4251 alin.7 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondată contestația formulată de către contestatorul C. P. împotriva sentinței penale nr.269/29.04.2014, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._ .
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală obligă contestatorul la plata sumei de 300 lei, cheltuielile judiciare avansate de stat.
În baza art.272 Cod procedură penală, onorariul în cuantum de 100 lei pentru apărătorul din oficiu B. E. se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 03.07.2014.
Președinte, Grefier,
A. I. M. I.
Jud.fond V.M.
Red.jud.A.I.
2 ex./04.07.2014
← Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr.... | Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 846/2014. Curtea de Apel... → |
---|