Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr. 77/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA

Comentarii

0

Decizia nr. 77/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 23-09-2014 în dosarul nr. 1087/36/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL C.

SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA PENALĂ Nr. 77/MP

Ședința publică de la 23 Septembrie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE C. D.

Judecător C. J.

Grefier A. B.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C.

fost reprezentat de procuror - V. P.

S-au luat în examinare apelurile penale declarate de inculpații

- O. C., cetățean român, născut la data de 31.07.1970 în mun.Bârlad, jud.V., fiul lui P. și S., domiciliat în Constanta, ..7, ., județ Constanta, CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art.254 alin.l C.pen;

- A. M., cetățean român, născut la data de 03.08.1973, în Constanta, fiul lui G. si A., domiciliat în Constanta, ., ., ., jud.Constanta, CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art.254 alin.l C.pen. și

- O. D. A., cetățean român, născut la data de 11.07.1993 în Constanta, fiul lui C. si V., domiciliat în Constanta, ..7, ., CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la luare de mită, prevăzută de art.26 C.pen. raportat la art.254 alin.l C.pen. cu aplicarea art.99 C.pen., împotriva sentinței penale nr.393 din data de 23.10.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr. _ .

Dezbaterile, au avut loc în ședința publică din data de 02 Septembrie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Instanța, a stabilit pronunțarea cauzei la data 16 Septembrie 2014 și a amânat-o pentru data de 23 Septembrie 2014, când a pronunțat următoarea decizie

CURTEA

Dosar nr._

Asupra apelului penal de față:

Prin sentința penală nr. 393/23.10.2013 pronunțată de Tribunalul C., în dosarul nr._/118/2011, s-au hotărât următoarele:

,,În baza art. 334 Cod procedură penală:

Dispune schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului A. M., din infracțiunea prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin 1 Cod penal, în infracțiunea prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin 1 Cod penal.

Reține aplicarea art. 75 lit. c Cod penal față de inculpatul O. C. .

În baza art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin 1 Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal condamnă pe:

Inculpatul O. C. - fiul lui P. și S., născut la 31 07 1970, domiciliat în C., . 7, ., CNP_

la pedeapsa de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b și interzicerea dreptului de a ocupa o funcție publică prev. de art. 64 lit. c Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită .

În baza art. 71 Cod penal, interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b și interzicerea dreptului de a ocupa o funcție publică prev. de art. 64 lit. c Cod penal.

În baza art. 26 Cod penal raportat la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin 1 Cod penal condamnă pe:

Inculpatul A. M. - fiul lui G. și Anișoara, născut la data de 03 08 1973, domiciliat în C., ., ., etaj 3, ap. 50, CNP_

la pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b și interzicerea dreptului de a ocupa o funcție publică prev. de art. 64 lit. c Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la luare de mită.

În baza art. 71 Cod penal, interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b și interzicerea dreptului de a ocupa o funcție publică prev. de art. 64 lit. c Cod penal.

În baza art. 26 Cod penal raportat la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin 1 Cod penal, cu aplicarea art. 99-109 Cod penal și art. 74 alin. 2 – art. 76 Cod penal condamnă pe:

Inculpatul O. D. A. - fiul lui C. și V., născut la 11 07 1993, domiciliat în C., .. 7, ., CNP_

la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la luare de mită.

În baza art. 71 Cod penal, interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.

În baza art. 110-110¹ Cod penal:

Dispune suspendarea executării pedepsei de 1 an închisoare sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 2 ani, ce curge de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

În baza art. 110¹ raportat la art. 86³ Cod penal:

Obligă pe inculpatul O. D. A. ca, pe durata termenului de încercare, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la S. de probațiune de pe lângă Tribunalul C., la datele fixate de acesta ;

- să anunțe S. de probațiune, în prealabil, despre orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare mai mare de 8 zile, precum și întoarcerea ;

- să comunice și să justifice Serviciului de probațiune schimbarea locului de muncă sau al instituției școlare pe care o urmează;

- să comunice Serviciului de probațiune informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență .

În baza art. 71 alin 5 Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei se suspendă și executarea pedepselor accesorii .

În baza art. 359 Cod procedură penală:

Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și 86⁴ alin 1 și 2 cod penal privind cazurile de revocare a suspendării sub supraveghere .

În baza art. 255 alin 5 Cod penal:

Obligă pe inculpatul O. C. să restituie martorului denunțător D. R. C. suma de 17.000 lei.

În baza art. 191 alin. 2 Cod procedură penală:

Obligă pe inculpații O. C., O. D. A. și A. M. la plata a câte 2.500 lei fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Cu apel în 10 zile de la pronunțare.

Pronunțată în ședință publică azi 23.10.2013,, .

Pentru a pronunța sentința penală menționată, prima instanță deliberâd, a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 209/P/2011 din 12.07.2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul C., au fost trimiși în judecată inculpații O. C. și A. M. pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin 1 Cod penal, și inculpatul O. D. A., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la luare de mită, prev de art. 26 Cod penal –art. 254 alin 1 Cod penal, cu aplicarea art. 99 Cod penal .

S-a reținut în actul de sesizare a instanței că inculpații A. M. și O. C., la data de 08 02 2011, au pretins de la martorul D. R. C. suma de 400 euro pentru a nu-i aplica acestuia o sancțiune contravențională pentru conducerea unui autovehicul pe drumurile publice fără a avea asigurarea obligatorie de răspundere civilă și pentru a nu-i întocmi acestuia dosar penal pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 1 ind 1 pct 1 din Legea nr 61/1991, după ce în interiorul autoturismului martorului fusese găsit un baston telescopic.

În sarcina inculpatului minor O. D. A. s-a reținut că la data de 08 02 2011 a primit, pentru tatăl său O. C., de la martorul D. R. A., suma de 1700 lei reprezentând mita cerută anterior de la acesta de către ceilalți doi inculpați.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._/118/2011 la data de 15.07.2011.

La termenul din 06.12.2011 instanța din oficiu constatând că a fost stabilită calitatea inculpaților O. C. și A. M. de agenți de poliție în cadrul Secției 2 Poliție C. – Ordine Publică cu atribuții de constatare a contravențiilor și a săvârșirii de fapte penale, având în vedere dispozițiile art. 31 din Legea 118/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române și dispozițiile art. 18 lit. g din Dispoziția IGPR nr. 7/2008, a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 254 alin. 1 Cod penal în infracțiunea prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. 1 Cod penal, respectiv pentru inculpații O. C. și A. M. din infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin 1 Cod penal în infracțiunea prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. 1 Cod penal și pentru inculpatul O. D. A., din infracțiunea de complicitate la luare de mită, prev de art. 26 Cod penal - art. 254 alin 1 Cod penal, cu aplicarea art. 99 Cod penal în infracțiunea prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 99 Cod penal.

Prin sentința penală nr. 306 din 21.06.2012 pronunțată în dosar nr._/118/2011 s-a dispus următoarele:

În baza art. 334 Cod procedură penală:

Dispune schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului A. M., din infracțiunea de luare de mită, prev de art. 254 alin 1 Cod penal, în infracțiunea de complicitate la luare de mită, prev de art. 26 Cod penal raportat la art. 254 alin 1 Cod penal .

Respinge cererea formulată de procuror privind aplicarea art. 75 lit a) față de inculpații O. C., O. D. A. și A. M., și privind aplicarea art. 75 lit c) față de inculpatul A. M. .

Reține aplicarea art. 75 lit c) Cod penal față de inculpatul O. C. .

În baza art. 254 alin 1 Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit c) Cod penal:

Condamnă pe inculpatul O. C. (fiul lui P. și S., născut la 31 07 1970, domiciliat în C., . 7, ., CNP_) la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev de art. 64 lit a) teza a II-a lit b) și interzicerea dreptului de a ocupa o funcție publică prev de art. 64 lit c) Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită .

În baza art. 71 Cod penal, interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei exercițiul drepturilor prev de art. 64 lit a) teza a II-a lit b) și interzicerea dreptului de a ocupa o funcție publică prev de art. 64 lit c) Cod penal.

În baza art. 26 Cod penal raportat la art. 254 alin 1 Cod penal:

Condamnă pe inculpatul A. M. (fiul lui G. și Anișoara, născut la data de 03 08 1973, domiciliat în C., ., ., etaj 3, apart 50, CNP_) la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev de art. 64 lit a) teza a II-a lit b) și interzicerea dreptului de a ocupa o funcție publică prev de art. 64 lit c) Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la luare de mită.

În baza art. 71 Cod penal, interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei exercițiul drepturilor prev de art. 64 lit a) teza a II-a lit b) și interzicerea dreptului de a ocupa o funcție publică prev de art. 64 lit c) Cod penal.

În baza art. 26 Cod penal raportat la art. 254 alin 1 Cod penal, cu aplicarea art. 99-109 Cod penal și art 74 alin 2 –art. 76 Cod penal:

Condamnă pe inculpatul O. D. A. (fiul lui C. și V., născut la 11 07 1993, domiciliat în C., . 7, ., CNP_) la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la luare de mită .

În baza art. 71 Cod penal, interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei exercițiul drepturilor prev de art. 64 lit a) teza a II-a și lit b) Cod penal.

În baza art. 110-110¹ Cod penal:

Dispune suspendarea executării pedepsei de 1 an închisoare sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 2 ani, ce curge de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

În baza art. 110¹ raportat la art. 86³ Cod penal:

Obligă pe inculpatul O. D. A. ca, pe durata termenului de încercare, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

-să se prezinte la S. de probațiune de pe lângă Tribunalul C., la datele fixate de acesta ;

-să anunțe S. de probațiune, în prealabil, despre orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare mai mare de 8 zile, precum și întoarcerea ;

-să comunice și să justifice Serviciului de probațiune schimbarea locului de muncă sau al instituției școlare pe care o urmează;

-să comunice Serviciului de probațiune informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență .

În baza art. 71 alin 5 Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei se suspendă și executarea pedepselor accesorii .

În baza art. 359 Cod procedură penală:

Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și 86⁴ alin 1 și 2 cod penal privind cazurile de revocare a suspendării sub supraveghere .

În baza art. 255 alin 5 Cod penal:

Obligă pe inculpatul O. C. să restituie martorului denunțător D. R. C. suma de 17.000 lei.

În baza art. 191 alin 2 Cod procedură penală:

Obligă pe inculpații O. C., O. D. A. și A. M. să plătească statului câte 1300 lei fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații O. C., O. D. A. și A. M..

Prin decizia penală nr. 19/MP din 09.11.2012 pronunțată de Curtea de Apel s-a dispus următoarele:

În baza art.379 alin.1 pct.2 lit. b cod procedură penală, admite apelurile formulate de apelanții inculpați O. C., O. D. A. și A. M. împotriva sentinței penale nr.306/21.06.2012 pronunțată de Tribunalul C. în dosar nr._/118/2011. Desființează sentința penală nr.306/21.06.2012 pronunțată de Tribunalul C. în dosar nr._/118/2011 și dispune rejudecarea cauzei de către Tribunalul C., cu respectarea dispozițiilor art.483 alin.1 cod procedură penală și art.334 cod procedură penală. Dispune menținerea actelor efectuate până la data de 06.12.2011.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului C. la data de 20.11.2012.

Procedând la rejudecarea cauzei, Tribunalul a procedat la audierea martorilor P. V. (fila 40), Menagi Ayhan Facredin (fila 41), D. R. C. (fila 51), M. P. C. (fila 64), F. D. (fila 65), P. F. (fila 66), P. I. (fila 67). Cu ocazia rejudecării, inculpații s-au prevalat de dreptul la tăcere, astfel că nu au fost audiați.

În perioada lunii februarie 2011, inculpații O. C. și A. M. aveau calitatea de agenți de poliție în cadrul Formațiunii de ordine publică a Secției de poliție nr. 2 C..

Inculpatul O. D. A. este fiul inculpatului O. C., având în luna februarie 2011 vârsta de 17 ani.

În noaptea de 07/08 02 2011, inculpații O. C. și A. M. au fost repartizați pentru a executa serviciul de patrulare în schimbul III, între orele 22,00 - 06,00.

În acest sens, inculpatul O. C. a fost repartizat să execute serviciul de patrulare cu autoturismul poliției, nr. MAI-_, împreună cu jandarmul P. V., iar inculpatul A. M. a fost repartizat să execute serviciul de patrulare pe jos (pedestru), împreună cu jandarmul Menagi Ayhan-Facredin.

Din declarațiile martorului Menagi Ayhan-Facredin, ale martorului D. R. C. și ale inculpaților, rezultă că A. M. și Mehagi Ayhan Facredin, deși aveau în consemn să efectueze serviciul de patrulă pe jos, în realitate l-au efectuat cu autoturismul proprietatea inculpatului A. M., marca Volkswagen Jetta, de culoare roșie.

În timp ce se deplasau cu această mașină în zona cartierului C. din C. în jurul orei 02,30, pe . și Menagi Ayhan Facredin au observat un autoturism marca Opel Corsa înmatriculat în județul Suceava, iar la volan au observat un bărbat de cca 25 de ani de constituție corpolentă, care s-a aplecat pe scaunul din dreapta, dând impresia că dorește să nu fie văzut.

Conform declarației inculpatului A. M., autoturismul Opel Corsa era oprit într-o poziție neregulamentară, deoarece cu partea din față bloca o parte din intersecția străzii I. cu . poziție, precum și atitudinea bărbatului din mașină, au trezit atenția celor din patrulă, care au oprit autoturismul și s-au deplasat la mașina persoanei suspecte.

Inculpatul A. M. a solicita persoanei să se legitimeze, aceasta prezentând permisul de conducere din care rezulta că este numitul D. R. C.. De asemenea, subofierul de jandarmi Menagi Ayhan Facredin i-a făcut o percheziție corporală sumară, constatând că nu deținea obiecte de interes, însă deținea un portofel al cărui conținut nu l-au examinat.

Fiind întrebat despre motivul prezenței sale în locul respectiv, D. R. C. a răspuns că așteaptă un prieten.

În acest timp subofierul de jandarmi Menagi Ayhan Facredin a observat că în imediata apropiere a mașinii suspectului se afla, parcat spate în spate cu aceasta, un autoturism Dacia 1300, al cărui bușon de la rezervorul de benzină era desfăcut și așezat pe sol, în locul respectiv.

Bănuind că numitul D. R. C. ar putea fi implicat în săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat de combustibil, inculpatul A. M. a luat decizia de a-l chema în sprijin pe inculpatul O. C., întrucât acesta dispunea de un autoturism de serviciu cu care persoana depistată putea fi condusă la sediul secției de poliție.

Indiciile verosimile ale implicării numitului D. R. C. în săvârșirea unei fapte de furt constau în:

- staționarea autoturismului în care se afla în imediata apropiere a autoturismului Dacia la care s-a descoperit bușonul desfăcut al rezervorului de benzină;

- poziționarea autoturismului martorului denunțător într-un loc și într-o poziție care creează posibilitatea sustragere de combustibil din autoturismul Dacia - mașinile așezate spate în spate, prin urmare transferul de combustibil din rezervorul Daciei putându-se realiza direct în recipienții din portbagajul autoturismului martorului;

- mașina martorului era parțial ieșită în intersecție, lucru ce nu se justifica la ora și pe . motiv verosimil pentru care martorul nu a putut staționa într-un alt loc, în condiții legale;

- în mașina martorului s-au găsit recipienți mirosind a produse petroliere, și furtunuri cu care se putea scoate combustibil din rezervorul Daciei ;

- faptul că martorul a încercat să se ascundă în mașină atunci când a observat că este examinat de către patrula aflată în mașina lui A. M. .

Existând astfel indicii că numitul D. R. C. ar putea fi implicat în săvârșirea unei infracțiuni, în continuare, rezultă din probe, inculpatul A. M. l-a contactat telefonic pe O. C. și i-a solicitat să vină pe . pe D. R. C..

Acest aspect rezultă în mod direct din conținutul convorbirii purtate la ora 03:03 de la terminalul mobil al inculpatului A. M. interceptate și înregistrate într-o altă cauză . Astfel, în convorbirea interceptată, cei doi inculpați agenți de poliție schimbă următoarele fraze:

-A.:Ia vino încoace pe I..

-O.:Pe I.? Bine, hai că vin.

Până la sosirea autospecialei conduse de O. C., A. M. și jandarmul Menagi Ayhan au constatat că în interiorul habitaclului autoturismului Opel Corsa se afla un bidon din plastic, gol, acoperit cu un prosop, iar în portbagajul acestuia se afla un alt bidon de 2 l din plastic (pet) ce conținea un amestec de benzină și ulei, despre care D. R. C. a explicat că îl folosește la utilizarea unei drujbe.

După venirea patrulei formate din O. C. și jandarmul P. V., A. M. i-a înmânat lui O. C. permisul de conducere cu care îl legitimase pe D. R. C., cu scopul ca colegul său să-l supravegheze în continuare, în timp ce el și jandarmul Menagi Ayhan Facredin urmau să verifice parcările din apropiere, bănuind că D. R. C. - pe baza și a susținerii acestuia cum că așteaptă un prieten –este însoțit de o altă persoană care ar putea fi în zona acelor parcări mai neluminate cu intenția de a săvârși sustrageri din auto.

În timp ce A. M. și Menagi Ayhan efectuau verificarea respectivă, de sub autoturismul Dacia la care se descoperise bușonul rezervorului desfăcut a ieșit o persoană, care a fugit către zona Metro, la un moment dat sărind un gard și intrând într-o zonă de grădină.

Observându-l O. C. i-a solicitat jandarmului P. V. să-l urmărească și să-l rețină, întrucât el trebuia să rămână să-l supravegheze pe D. R. C. .

Faptul că într-adevăr a ieșit un bărbat de sub autoturismul Dacia este cert dovedit prin convorbirea telefonică purtată în momentul respectiv între O. C. și A. M., precum și prin declarațiile martorului P. V., ale martorului Menagi Ayhan și ale inculpatului O. C..

Astfel, O. C. îi spune lui A. M. ;,Vezi că ăla era sub mașină, mă, sub Dacie (referindu-se la Dacia cu bușonul desfăcut). …A fugit jandarmul pe Venus în sus (în urmărirea celui de sub Dacie).

Martorul Menagi Ayhan declară că P. V. prin stație i-a adus la cunoștință că aleargă după o persoană care a fugit din acea zonă.

Jandarmul P. V. a urmărit persoana respectivă, fără a reuși să o prindă, întrucât la un moment dat s-a lovit la picior și a căzut.

Ca urmare a acestui eveniment, bănuielile privind implicarea lui D. R. C. în sustragerea de combustibil s-au amplificat, astfel cei doi polițiști au luat hotărârea de a-l conduce pe martorul depistat la secția de poliție, pentru a-l verifica în baza de date și totodată pentru a-l ancheta.

Tribunalul a reținut că, este neverosimilă coincidența ca martorul D. R. C., din întâmplare, să fi parcat autoturismul la orele 2-3 dimineața exact lângă un autoturism care avea bușonul rezervorului desfăcut, și de sub care a ieșit un bărbat care a fugit. Nu este explicabilă nici prezența acelei persoane sub autoturism - cu excepția faptului că el a desfăcut bușonul și se pregătea să sustragă combustibil în momentul apariției mașinii lui A. M. - iar în condițiile în care D. R. C. staționa de cel puțin câteva minute anterior apariției patrulei, nu este explicabil de ce persoana de sub autoturism nu a părăsit locul respectiv - din moment ce exista un străin ce-i putea observa acțiunea de sustragere.

În continuarea evenimentului, tribunalul a reținut că martorul D. R. C. a fost transportat la sediul secției nr. 2 de poliție C. cu autoturismul de serviciu condus de O. C., în care a mers și P. V., în timp ce A. M. a condus propriul autoturism, iar martorul Menagi Ayhan a condus autoturismul Opel Corsa al lui D. R. C., cu acceptul acestuia.

Din probele administrate rezultă că martorul Menagi Ayhan a parcat autoturismul lui D. R. C. în curtea secției 2 de poliție.

Inculpatul O. C. și P. V. împreună cu D. R. C., precum și inculpatul A. M. și Menagi Ayhan, au ajuns la sediul secției de poliție, în jurul orei 3,20, au intrat în încăperea folosită pe timp de noapte, cu scopul de a-l verifica pe D. R. C. și de a stabili dacă sunt date care justifică întocmirea unor acte de cercetare sau sancționare a acestuia.

Martorul Menagi Ayhan a adus în încăperea respectivă obiectele pe care le-a găsit în interiorul autoturismului martorului D. R. C. și anume o folie de plastic conținând mai multe documente și o ștampilă, și un baston telescopic strâns, introdus în husă.

Inculpatul A. M. s-a deplasat la biroul ofițerului de serviciu - F. D. - aflat în același imobil, raportându-i evenimentul și încercând să acceseze baza de date specială din care ar fi observat dacă D. R. C. figurează cu mențiuni speciale de interes polițienesc însă nu a reușit acest lucru întrucât serverul era indisponibil de câteva zile în perioada respectivă.

Tot inculpatul A. M. a luat legătura telefonic cu un superior al său - P. F. - la ora 3,23, căruia i-a comunicat că se află la secție împreună cu O., întrucât au depistat două persoane care scoseseră bușonul de la o mașină și încercaseră să tragă benzină, dintre care au reușit să rețină numai pe unul (fiind vorba despre D. R. C.).

În continuare timp de peste o oră, inculpații O. C. și A. M., martorii jandarmi Menagi Ayhan și P. V. precum și martorul D. R. C., au rămas în sediul secției de poliție. În tot acest timp au fost examinate actele aparținând lui D. R. C., conținutul agendei telefonice din telefonul acestuia, și au purtat discuții cu martorul denunțător, în încercarea de a stabili dacă are vreo implicare în tentativa de furt de combustibil, faptă ce se conturase având în vedere cele constatate la fața locului.

Susținerile inculpatului O. C. din cursul urmăririi penale potrivit cărora între orele 03,00 și 06,00 bărbatul depistat, respectiv D. R. C., nu a intrat în secția de poliție, nu pot fi reținute având în vedere apelurile telefonice care indică faptul că la ora 03,03, inculpatul A. M. l-a contactat telefonic pe O. C. și i-a solicitat să vină pe . pe D. R. C. și că la 3,23 persoanele implicate abia ajunseseră la sediul secției de poliție și declarațiile martorului Menagi Ayhan care arată că au ajuns la secție în jurul orei 03,00 – 03,15.

În mod constant, D. R. C. a susținut că nu a fost implicat în presupusa faptă de furt de combustibil din auto.

Având în vedere găsirea în autoturismul martorului a unui baston telescopic, s-au purtat discuții și în legătură cu posibila săvârșire a infracțiunii de port de arme albe în public, prev de art. 1¹ din Legea nr 61/1991.

De asemenea, din examinarea poliței de asigurare auto a autoturismului Opel Corsa în care se afla martorul denunțător, inculpații au constatat că aceasta expirase cu câteva zile înainte, la 05 02 2011.

Jandarmii au stat în încăperea folosită pe timp de noapte timp de aproximativ 10 -20 minute după care cei doi inculpați le-a cerut să iasă afară, lucru pe care aceștia l-au și făcut.

Potrivit declarațiilor constante ale martorului D. R. C., la un moment dat cei doi polițiști l-au scos din sală și au ieșit în afara clădirii, împrejurare în care a purtat o discuție cu O. C., în care acesta i-a sugerat ,,să se înțeleagă” într-un fel, îndemnându-l apoi să indice o sumă de bani, rezultând astfel că înțelegerea va consta în remiterea unei sume de bani de către martor, în schimbul căreia polițiștii nu vor mai întreprinde măsuri împotriva acestuia. Conform afirmației martorului denunțător, O. C. a stabilit suma ca fiind 400 de euro, afirmație ce se susține cu probele ulterioare din care rezultă că martorul a remis fiului inculpatului suma de 1700 lei, aceasta fiind aproximativ echivalentă, la data respectivă, cu 400 euro.

În timpul discuției cu O. C., rezultă din susținerile martorului denunțător că inculpatul A. M. a stat în spatele lui O. C. cu fața la ei, auzind astfel discuția purtată.

Întrucât nu avea suma de bani la el, D. R. C. a făcut schimb de numere de telefon cu O. C. și a stabilit cu acesta să se întâlnească într-o oră sau două, în jurul orei 6,00 dimineața, la ieșirea din tură a polițiștilor, să-i înmâneze suma de bani.

Din declarația martorilor Menagi Ayhan Facredin și P. V., coroborată cu declarația martorului D. R. C. rezultă că acesta din urmă a plecat pe jos din curtea secției de poliție.

După plecarea martorului D. R. C. din sediul secției, inculpații A. M. și O. C. au fost cooptați într-o acțiune a poliției care urmărea descoperirea și reținerea unor infractori (hoți din locuințe).

În continuare, cei doi inculpați s-au despărțit unul de celălalt, inculpatul A. M. a plecat cu o mașină a jandarmeriei la Hotel Histria, în timp ce O. C., s-a întors la sediul Secției nr. 2 de poliție.

Din declarațiile persoanelor audiate rezultă că, după plecarea inculpaților și a celorlalți polițiști în misiune, la nr. de urgență 112 s-a primit un apel telefonic, în jurul orei 5,00, în care o persoană necunoscută a semnalat faptul că numitul D. R. C. ar fi molestat (la acel moment) de jandarmi în sediul Secției nr 2 de poliție .

Fiind sesizat cu această reclamație, ofițerul de serviciu F. D. a verificat în curte și l-a observat pe D. R. C. pe care l-a chestionat dacă susținerea este adevărată, acesta răspunzând că nu el a dat telefon la 112 și nu a fost agresat în sediul secției de poliție. Ofițerul de serviciu a întrebat și jandarmii prezenți în curte despre cele reclamate, aceștia infirmând o asemenea faptă.

Tribunalul a reținut că apelul la 112 în sine și reclamația formulată nu constituie un element relevant în ceea ce privește stabilirea existenței/inexistenței faptelor incriminate, însă declarațiile referitoare la acest aspect confirmă faptul că D. R. C. se reîntorsese în curtea secției nr. 2 de poliție în jurul orei 5,00.

Potrivit declarației inculpatului O. C., s-a întors la secția de poliție în jurul orei 05,45, și a putut constata că D. R. C. era în curtea secției de poliție, pe care a părăsit-o în jurul orei 06,00.

Conform declarațiilor martorului denunțător, acesta i-a comunicat inculpatului O. C. că nu a reușit să facă rost de bani însă are de la cine să împrumute suma solicitată până la ora 12,00. Această discuție s-a purtat de asemenea în prezența inculpatului A. M., care i-a spus lui O. ,,Dă-i actele și (lasă-l) să plece”. O. C. i-a dat martorului denunțător cheile de la mașină, însă a păstrat asupra sa certificatul de înmatriculare al autoturismului Opel Corsa condus de martorul denunțător, precum și asigurarea RCA (expirată) a acestuia, și l-a lăsat să plece. Acest aspect rezultă din înregistrarea convorbirii în mediul ambiental dintre martor și O. D., că acesta din urmă se afla la acel moment în posesia celor două documente, pe care nu le putea obține, în contextul dat, decât de la tatăl său .

Se constată că declarațiile martorului D. R. C. se confirmă prin conținutul convorbirilor telefonice interceptate, purtate între O. C. și A. M. în după amiaza zilei de 08 02 2011, cu atât mai mult cu cât denunțul formulat de D. R. C. este anterior acestor convorbiri, iar inculpații nu au fost influențați de nimeni pentru a purta convorbirile cu conținutul respectiv (prin urmare nu există posibilitatea ca denunțul să fi fost realizat fraudulos, întemeindu-se implicit pe conținutul acelor convorbiri).

De asemenea, declarațiile martorului sunt confirmate și prin procesul verbal încheiat de organul de urmărire penală, prin 8 02 2011, ora 13,25, în care se constată că martorul a fost apelat de la un număr ascuns, interlocutorul solicitând ca peste două ore martorul să aibă cei 400 euro, urmând a-i comunica ulterior locul întâlnirii.

În convorbirea telefonică interceptată, de la ora 16,49, inculpatul O. afirmă că ,,L-am sunat la o anumită oră, mi-a zis că a rezolvat parțial, să-l sun peste două ore…,,L-am sunat (rezultând din context că ,,peste două ore”): Stai că ajung în 25 de minute” .

În convorbirea telefonică de la ora 18,48, inculpatul O. C. afirmă că ,,Deci prima dată când l-am sunat, l-am sunat la unu și douăzeci (adică 13,20), și a zis…”

Prin urmare, inculpatul O. C. avea numărul de telefon al martorului D. R. C., și l-a apelat în cursul zilei de mai multe ori, prima dată la ora 13,25, apoi peste două ore.

În dimineața zilei de 08 02 2011, anterior orei 13,25, martorul D. R. C. a formulat un denunț la P. de pe lângă Tribunalul C., reclamând fapta de luare de mită sub forma pretinderii, săvârșită de cei doi agenți de poliție care l-au condus la Secția nr 2 de poliție .

La ora 13,25, când a fost apelat de la număr ascuns, martorul se afla deja în fața procurorului, astfel cum rezultă din procesul verbal încheiat la data de 08.02.2011 și aflat la fila 8 din dosarul de urmărire penală.

Ca urmare a denunțului și apelului dat, s-a luat măsura organizării unui flagrant, prin instalarea de tehnică de înregistrare audio pe corpul martorului, și prin găsirea și marcarea criminalistică a sumei de 1700 lei, pe care martorul să o înmâneze celui căruia urma să-i dea mita.

În ce privește existența sumei de 1700 lei, aceasta este certă, având în vedere procesul verbal de notare a seriilor celor 17 bancnote de câte 100 lei, conținutul convorbirii ambientale înregistrate din care rezultă că suma a fost înmânată unei persoane, precum și conținutul convorbirii telefonice dintre A. M. și O. C. de la orele 17,45 și 18,48, în care O. C. confirmă primirea unei sume de bani de către fiul său, confirmă că erau ,,hârtii” de câte 100 lei, precum și că fiul său le-a aruncat la un tomberon, intenționând să meargă pentru a le recupera.

În ce privește proveniența sumei de 1700 lei, tribunalul reține, având în vedere declarația martorului D. R. C. potrivit căreia banii nu erau ai săi ci i-a primit de la organele de anchetă, și procesul verbal de consemnare a seriilor bancnotelor din care rezultă că banii au fost puși la dispoziție de martor, că suma de 1700 lei a fost pusă la dispoziția martorului, cu titlu particular (sub formă de împrumut) de unul dintre anchetatorii implicați, după care martorul a pus la dispoziție suma respectivă spre a fi capcanată și înregistrată.

Aspectul în sine nu conține elemente de nelegalitate, și a fost justificat de urgența și de confidențialitatea operațiunii flagrantului –la momentul denunțului deja O. C. insista pentru a se întâlni în scopul însușirii sumei, iar punerea la dispoziție a acestei sume din gestiunea organului de anchetă ar fi comportat ca operațiunea să fie cunoscută de mai multe persoane, astfel putând fi compromisă.

În acest sens, tribunalul reține afirmațiile inculpatului A. M. din cursul convorbirii de la ora 18,48, :,,N-a fost, mă, nimic astăzi…că mi-a spus foarte clar ,,dacă era, trebuia să-i recuperăm”, și că ,,(am sunat) în curte, vis-a vis la noi acolo…eu am fost coleg cu șoferul comandantului…dacă nici ăla nu știa, atunci cine dracu știe?” .

Sensul acestor afirmații, în contextul din dosar, este că A. M. l-a sunat pe șoferul comandantului de poliție care are în competență investigarea infracțiunilor de corupție, l-a întrebat dacă în ziua respectivă s-a organizat un flagrant utilizându-se bani din gestiunea IPJ, iar acela i-a spus că nu a fost nici un flagrant cu utilizare de bani, pentru că dacă ar fi fost așa, trebuiau să se ia măsuri pentru recuperarea banilor, lucru pe care informatorul inculpatului nu l-a perceput .

După înmânarea sumei de 1700 lei marcată criminalistic, martorul D. R. C. a plecat cu autoturismul către Kaufland, zonă ce-i fusese indicată telefonic de către O. C., iar echipa de anchetă, formată din procuror, doi ofițeri de poliție judiciară și doi polițiști din cadrul serviciului criminalistic s-au deplasat în aceeași zonă și au ocupat locuri în dispozitiv, pentru a desfășura prinderea în flagrant a celui ce a cerut suma de bani .

Potrivit propriilor afirmații din cuprinsul convorbirilor telefonice interceptate, inculpatul O. C. l-a ,,instruit” pe fiul său O. D. A., în sensul ca acesta să meargă și să ia suma de bani de la martorul denunțător - înmânându-i totodată certificatul de înmatriculare al mașinii și asigurarea RCA - fără a pune mâna pe bani, aceștia urmând a fi introduși într-un ziar.

Inculpatul O. C. a mers în zona de întâlnire cu cca 20 de minute înainte, supraveghind apariția martorului și observând totodată trei bărbați dispuși în diferite locuri, care păreau să comunice unul cu celălalt prin telefon.

În condițiile în care O. D. A. se afla în fața unui . de întâlnire stabilit (magazinul Dobrogea Fresh) pe traseul pe care a venit martorul, inculpatul O. C. l-a dirijat telefonic pe acesta să se întoarcă din drum și să se îndrepte spre persoana ce ține un ziar în mână (fiul său) descriindu-i îmbrăcămintea acestuia.

În continuare, discuția dintre martorul D. R. C. și cel care a luat banii (ce va rezulta ulterior din probe că este O. D. A.) a fost înregistrată ambiental, potrivit procesului verbal redactat la 11 02 2011.

Din conținutul acestei convorbiri, tribunalul reține că interlocutorul martorului îi spune explicit acestuia să pună banii și să ia talonul. Ulterior, din convorbire rezultă că martorul avea de luat două obiecte diferite (,,Pune aicea și ia ăsta…așa…și pe ăsta”). Se confirmă astfel că D. R. C. avea de luat atât ,,talonul” –adică certificatul de înmatriculare, cum este denumit uzual în limbajul conducătorilor auto –cât și asigurarea RCA, astfel cum a declarat.

Interlocutorul martorului îi spune acestuia că cel care i-a solicitat suma îl va suna în 10 minute, și că ,,am încredere în tine, cum ai avut și tu în mine”. Totodată, D. R. C. îi precizează interlocutorului că ,,sunt 17 milioane acolo”, și îl invită să-i numere. De asemenea, rezultă că banii au fost puși în posesia interlocutorului la finalul discuției, pe parcursul acesteia martorul încercând să-l determine pe acesta să ia legătura cu cel care l-a trimis, pentru a primi asigurări directe că nu va avea alte probleme .

Potrivit declarației martorului denunțător, cel care a primit banii era un tânăr în jur de 20 de ani, slab, ce avea herpes pe ambele buze .

Din cuprinsul procesului verbal de recunoaștere după fotografii, tribunalul reține că martorul D. R. C. l-a identificat cu certitudine pe tânărul care a primit suma de bani ca fiind inculpatul O. D. A. .

Astfel, în afara recunoașterii propriu - zise, identificarea inculpatului O. D. A. ca fiind persoana ce s-a întâlnit cu D. R. C. și i-a cerut banii în schimbul talonului rezultă și din următoarele probe:

- declarația dată de D. R. C. la un moment când nu îl cunoștea și nu îl întâlnise recent pe O. D., în care arată că tânărul respectiv avea herpes la ambele buze, coroborată cu fotografiile judiciare privind fizionomia acestui inculpat, în care se observă că într-adevăr acesta avea herpes la ambele buze (pe buza de sus mai proeminent, iar pe buza de jos o rană pe mijloc și câte un punct pe comisuri. Declarația se coroborează și cu împrejurarea că tânărul - O. D. - este fiul lui O. C., despre care se confirmă că în noaptea respectivă l-a condus la secție pe martor. Astfel fiind, nu poate fi verosimilă coincidența ca o persoană neidentificată (care a pretins suma de bani) să aibă aceleași semnalmente cu ale lui O. D., inclusiv –la momentul respectiv –herpes pe ambele buze, și totuși să fie altcineva decât acest inculpat. De asemenea, nu poate exista coincidența ca o persoană neidentificată să-l contacteze pe D. R. C., câtă vreme suma de bani era remisă în legătură cu evenimentul din noaptea ce trecuse, la care participase inculpatul O. C., prin urmare numai persoanele din anturajul acestuia puteau cunoaște întâlnirea din ziua respectivă pentru remiterea banilor.

- conținutul convorbirilor telefonice dintre O. C. și A. M., care confirmă că cel ce a luat banii este O. D., precum și că O. C. cunoștea conținutul convorbirii înregistrate ambiental, lucru care nu ar fi fost posibil dacă nu i l-ar fi relatat interlocutorul lui D. R. C.. Pasaje relevante din aceste convorbiri sunt:

,,L-am trimis pe băiat…după aia când a plecat fii-miu, ăla a pus mâna pe telefon …fii-miu a fugit printre blocuri și tot așa” –din care rezultă că fiul lui O. s-a întâlnit cu D. R. C.;

,,Numără-i..da sigur n-am probleme…” –inculpatul O. C. reproducând cele spuse de D. R. C. în discuția cu O. D., aspect care se confirmă, precum și tergiversarea punerii banilor de către martor ;

,,Lasă că am încredere…te sună el în 10 minute” –O. C. reproducând sensul celor spuse la un moment dat de O. D. în discuția cu D. R. C. .

,,O să-l trimit pe fii-meu să vedem dacă mai găsește…am înțeles că i-a aruncat la gunoi, la tomberoane” - din care rezultă că fiul lui O. C. este cel care a aruncat banii și care știe eventual unde i-a aruncat, deci tot el este cel care i-a și luat de la D. R. C..

De asemenea, O. C. știa că banii sunt constituiți din bancnote de 100 lei, așa cum au fost în realitate, aspect pe care de asemenea nu-l putea cunoaște decât de la interlocutorul martorului denunțător.

În continuarea evenimentului, tribunalul a reținut că, urmare a faptului că O. C. l-a dirijat telefonic de la distanță pe fiul său să urmeze un anumit traseu pentru a nu fi surprins de echipa de anchetă, această echipă, care se postase la cca 100 metri după locul întâlnirii, nu a reușit surprinderea în flagrant a inculpatului O. D. A..

Ulterior, inculpatul O. C. a comunicat telefonic în mod repetat cu A. M., povestindu-i cele întâmplate, având bănuiala că a fost organizat un flagrant.

Convorbirile telefonice purtate de postul telefonic 0766/486.233 aparținând soției inculpatului A. M. dar utilizat în fapt de acesta au fost interceptate potrivit autorizației nr. 44 din 28 01 2011 emisă de Tribunalul C. în dosarul nr._, dată într-o altă cauză penală pe rolul parchetului. Potrivit art. 91² alin 5 Cod procedură penală, ,,Convorbirile sau comunicările interceptate și înregistrate pot fi folosite și în altă cauză penală dacă din cuprinsul acestora rezultă date sau informații concludente și utile privitoare la pregătirea sau săvârșirea unei infracțiuni …”

Din conținutul convorbirilor interceptate, tribunalul reține că acestea nu pot constitui o ficțiune, o glumă a unui inculpat către celălalt, și nici nu au fost considerate ca atare de către A. M..

Convorbirile s-au desfășurat cursiv sub aspectul amănuntelor și logicii lor, iar aspectele flagrantului indicate de O. C. sunt reale, potrivit celorlalte probe din dosar, astfel încât discuțiile respective nu se referă la o ficțiune, ci la un fapt real și dovedit. De asemenea, participarea inculpatului A. M. la discuții indică pe tot parcursul acestora că inculpatul era în cunoștință de cauză cu evenimentul relatat .

Astfel, se constată că O. C. relatează amănunțit cum a organizat și cum a decurs întâlnirea fiului său cu D. R. C., cum au fost luați banii de la acesta, ce a observat în legătură cu polițiștii care au încercat efectuarea flagrantului, toate aspectele confirmându-se prin celelalte probe ale dosarului, și rezultând deci că inculpatul O. C. este cel care a solicitat suma de 400 euro de la D. R. C..

Faptul că certificatul de înmatriculare s-a aflat în posesia inculpatului O. C. în ziua de 08 02 2011, deși nu încheiase nici un act de constatare a unui fapt ilicit împotriva martorului denunțător, demonstrează că inculpatul avea un anumit interes să păstreze acel act, interes care nu putea fi unul legal, deoarece nu a fost demonstrat prin nici un act încheiat de inculpat.

În ceea ce-l privește pe inculpatul A. M., convorbirile telefonice interceptate dovedesc, în esență, că acesta nu a participat și nu a contribuit la organizarea întâlnirii dintre D. R. C. și O. D. în scopul intrării în posesia unei sume echivalente a 400 euro, și de asemenea nu a pretins nici o sumă de bani și nu urma să beneficieze de o parte din cei 400 euro/1700 lei.

Această concluzie este susținută de declarațiile martorului D. R. C., precum și de convorbirile telefonice interceptate.

Totodată, însă, tribunalul reține că din probele administrate, rezultă și faptul că inculpatul A. M. a luat la cunoștință încă din noaptea de 07/08.02.2011 despre faptul că O. C. i-a solicitat martorului denunțător o sumă de bani.

Convorbirile telefonice dovedesc faptul că cei doi inculpați au purtat discuții în noapte respectivă cu privire la obținerea sumei de bani de la martorul denunțător.

Relevantă în acest sens fiind convorbirea purtată la ora 16,17, când A. M. vorbește cu soția lui O. C., aceasta comunicându-i că ,,C. s-a dus să ia treaba aia”, A. întrebând ,,A fost ceva?” Din modul de exprimare este evident că A. M. știa de dinainte despre ce ,,treabă” este vorba, nu avea nevoie de elemente de precizare, și chiar a pus o întrebare care se potrivește contextului, în sensul dacă a fost vreun incident în momentul luării mitei. Este de precizat că, potrivit propriei afirmații, A. M. dormise până la ora 16,00 și rezultă că nu luase legătura cu O. C. până la ora 16,17, deci nu avea cum să cunoască evenimentele dintr-o relatare ulterioară acestora.

În continuare, la ora 16,49, O. C. îl sună pe A. M. și relatează fără nici o explicație prealabilă că ,,am tras spaimă…cheie, cheie”. Tribunalul a reținut că, în limbaj argotic, cuvântul ,,cheie” înseamnă ,,flagrant, capcană”. În continuarea discuției, A. M. nu cere explicații ca să afle despre ce spaimă și despre ce flagrant îi relatează celălalt, ci îi reproșează lui O. acțiunea acestuia și îi cere amănunte (Eu când ți-am zis măi C.….erau de-ai noștri?...să-ți fie învățare de minte ca să mă asculți altă dată), rezultând că știe despre ce este vorba și că au discutat înainte despre aceasta, A. sfătuindu-l să nu se implice.

Din alte fragmente ale discuțiilor rezultă că A. M. a intenționat și a întreprins demersuri în scopul general al confirmării/infirmării flagrantului, și implicit al ajutării coinculpatului să cunoască informațiile necesare pentru a evita eventuala tragere la răspundere penală. În acest sens sunt următoarele:

,,O să trec și pe acolo unde stă el să văd cine e, că mai am și pe acolo niște prieteni”

N-a fost nimica, mă, …(am sunat) în curte, vis- a –vis la noi…mi-a spus foarte clar, dacă era trebuia să-i recuperăm”

De asemenea, rezultă că inculpatul O. C. avea încredere în sfatul lui A. M. în materia evitării surprinderii sale în flagrant luând mită, aspect rezultat atât din faptul că A. ,,îi spusese” să nu se implice pentru că nu se merită, dar și din confirmarea faptului că A. făcuse obiectul unui flagrant nereușit, și că acesta era precaut în astfel de situații, cunoscând și persoanele care i-ar putea da informații utile (Eu întotdeauna am făcut totul cu cap ….dacă ți-am spus, trebuia să mă suni, pentru că eu îi cunosc pe toți …).

Un alt aspect concret este cel al faptului că A. M. îl îndeamnă și îl susține pe O. C. să se ducă să recupereze banii .

În finalul convorbirii de la ora 18,48, inculpatul A. M. confirmă faptul că a discutat cu O. C., anterior dimineții zilei respective, despre modalitatea în care D. R. C. să fie determinat să remită suma de bani, rezultând că O. C. a adoptat propria variantă de acțiune, care nu a fost bună, pe când varianta lui A. ar fi fost mai sigură: ,,N-a fost făcută cu cap pentru că așa ai zis tu. Pentru că …dacă îl constrângeam dimineață, era bine”. În contextul discuției, rezultă în mod evident că inculpatului se referă la constrângerea lui D. R. pentru a da o sumă de bani, și nu pentru a divulga numele celui ce fugise de sub Dacie, ori că era implicat într-un furt.

Față de cele de mai sus, tribunalul a reținut că se confirmă realitatea susținerilor martorului denunțător D. R. C., potrivit cărora inculpatul A. M. a asistat la discuția referitoare la pretinderea unei sume de bani drept mită, și a cunoscut încă din cursul nopții despre faptele lui O. C. în acest sens.

În ceea ce privește identificarea actului privitor la atribuțiile de serviciu ale inculpaților polițiști, pe care aceștia nu l-au îndeplinit în schimbul mitei pe care O. C. a solicitat-o, acest act constă în:

- întocmirea actelor premergătoare începerii urmăririi penale pentru fapta de complicitate la furt de combustibil din autoturismul Dacia; intrând în atribuțiile acestora să întocmească un proces verbal de constatare a situației de fapt, care ar fi constituit un act de sesizare în vederea cercetării posibilei implicări a martorului denunțător în comiterea tentativei la infracțiunea de furt;

- luarea măsurilor legale urmare a constatării faptului că martorul denunțător a circulat cu autoturismul fără a avea asigurarea RCA valabilă, devenind astfel incidente dispozițiile art. 112. din OUG nr. 195/2002 potrivit cărora ,,Certificatul de înmatriculare sau de înregistrare ori dovada înlocuitoare a acestuia se retine de către politia rutiera in următoarele cazuri: s) vehiculul nu este asigurat de răspundere civilă în caz de pagube produse terților prin accidente de circulație, conform legii”.

Polițiștii puteau concluziona faptul că martorul denunțător a circulat cu mașina deși nu deținea RCA valabil, având în vedere împrejurările de fapt reținute, respectiv faptul că autoturismul era staționat într-un loc ce nu avea nici o legătură cu domiciliul sau cu activitățile martorului denunțător, că, potrivit declarațiilor acestuia, se deplasase cu autoturismul în acel loc unde oprise pentru a-l aștepta pe un prieten de-al său.

- găsirea în posesia martorului denunțător a bastonului telescopic, ceea ce ar fi atras sancționarea acestuia prin raportare la dispozițiile Legii nr. 61/1991.

Faptul că inculpații polițiști ar fi efectuat acte de constatare a unor contravenții sau infracțiuni sau ar fi încadrat eronat în texte de lege situația de fapt constatată, creând o situație defavorabilă martorului denunțător, nu infirmă faptul că acești inculpați se aflau în exercițiul atribuțiilor de serviciu, și că, deci fapta de a pretinde foloase bănești în schimbul renunțării la încheierea acelor acte de constatare și a aplicării unor măsuri legale - chiar infirmabile ulterior - întrunește condițiile luării de mită.

În ce privește împrejurarea că inculpații nu aveau calitatea de polițiști rutieri, de asemenea acest aspect nu schimbă situația de fapt, întrucât, dacă inculpații constatau o contravenție ce nu era de competența lor, aveau totuși obligația de serviciu de a încheia acte de constatare și de le înainta organului competent a aplica sancțiunea contravențională, martorul D. R. C. având reprezentarea faptului că indiferent de situație inculpații aveau posibilitatea de a lua măsuri legale ce i-ar fi fost defavorabile .

Cu privire la situația de fapt reținută în sarcina inculpatului A. M., tribunalul a reținut următoarele:

Potrivit art. 26 cod penal, complicitatea la o infracțiune constă în ,,înlesnirea sau ajutarea în orice mod la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală”. De asemenea, constituie complicitate ,,promisiunea înainte sau în timpul săvârșirii faptei că va favoriza pe infractor”.

Astfel, prin complicitate se înțelege, în general, sprijinul dat de o persoană, în orice mod și prin orice mijloace, unei alte persoane, la săvârșirea unei infracțiuni. Complicele colaborează la săvârșirea faptei și prin acțiuni indirecte și mediate, care atribuie acțiunii sale caracterul unei participații accesorii, secundare.

Actele de complicitate la o infracțiune pot consta atât în acte materiale cât și în acte de sprijin moral, care întăresc hotărârea infracțională a autorului și îi dau acestuia reprezentarea că fapta poate fi săvârșită și că va reuși evitarea răspunderii penale .

Complicitatea morală se caracterizează prin aceea că efectele sale poartă asupra psihicului făptuitorului, prin întărirea sau întreținerea intenției autorului de a săvârși fapta prevăzută de legea penală.

În speță, din probele dosarului rezultă că inculpatul A. M. a exercitat un sprijin moral activ pentru O. C., în noaptea de 07/08 02 2011, l-a asistat în discuțiile pe care acesta l-a purtat cu martorul D. R. C., a purtat discuții cu privire la modalitatea de săvârșire a infracțiunii de luare de mită, realizând astfel acte ce au întreținut și consolidat hotărârea inculpatului O. C. de a săvârși fapta.

Din convorbirile telefonice rezultă faptul că inculpatul O. C. avea cunoștință despre faptul că A. M. cunoaște anumite persoane ce-i pot furniza informații importante cu ajutorul cărora s-ar putea eschiva mai ușor de la o eventuală urmărire penală.

În consecință, toate acestea constituie acte de sprijin moral la săvârșirea luării de mită, realizate de inculpatul A. M. în favoarea lui O. C..

În ce privește complicitatea în forma promisiunii de favorizare, tribunalul reține că, potrivit art. 263 Cod penal, precum și potrivit legii și regulamentelor specifice profesiei de polițist, inculpatul A. M. avea obligația legală de a denunța de îndată fapta de luare de mită săvârșită de O. C..

Astfel, potrivit art. 263 Cod penal, constituie infracțiune fapta funcționarului public care, luând cunoștință despre săvârșirea unei infracțiuni în legătură cu serviciul în cadrul căruia își îndeplinește sarcinile, omite sesizarea de îndată a procurorului sau a organului de urmărire penală, potrivit legii de procedură penală.

Inculpatul A. M. avea calitatea de funcționar public –în sensul legii penale, a luat la cunoștință despre săvârșirea unei infracțiuni în legătură cu serviciul său de polițist, însă nu a sesizat de îndată și nici ulterior procurorul sau organul de urmărire penală.

În consecință, sunt îndeplinite condițiile participației inculpatului A. M. sub forma complicității la infracțiunea de luare de mită .

La individualizarea pedepselor aplicate au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art.72 C.pen., urmând a se ținea seama de dispozițiile părții generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în legea aplicabilă, de persoana fiecărui inculpat în parte, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, precum și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Astfel, s-a ținut seama de gradul ridicat de pericol social al infracțiunilor comise, decurgând din împrejurările și modalitatea concretă în care au acționat aceștia, de un real și accentuat pericol social, de modul de comitere a faptelor, de natura relațiilor socio-profesionale afectate, de calitatea de polițiști a inculpaților O. C. și A. M., de lezarea relațiilor sociale ce ocrotesc buna desfășurare a activității de serviciu, care presupune îndeplinirea cu probitate de către funcționarii publici și de către ceilalți funcționari a îndatoririlor de serviciu, de impactul, de starea de indignare, de dezaprobare publică și rezonanța puternic negativă la săvârșirea unor asemenea fapte, creându-se convingerea în mentalitatea opiniei publice a existenței unui fenomen de corupție generalizat în rândul reprezentanților autorității de stat, cu consecința știrbirii reputației instituției din care face parte cel suspectat și a încrederii populației.

În ce privește persoana și conduita anterioară a inculpaților, tribunalul a reținut că aceștia nu au antecedente penale, sunt integrați în societate, au familii întemeiate, din acest punct de vedere tribunalul a constatat că toate aceste elemente favorabile inculpaților pot fi reținute spre a doza pedepsele către minimul prevăzut de lege.

În ce privește solicitarea parchetului de a se reține în sarcina inculpatului O. C. circumstanța agravantă prevăzută de art. 75 lit. c cod penal, Tribunalul a constat că această solicitare este fondată. Inculpatul O. C. a uzat de calitatea sa de părinte pentru a-l determina pe fiul său minor în vârstă de 17 ani să se implice în fapta penală, îndrumându-l pe minor pe parcursul activității infracționale.

În ceea ce îl privește pe inculpatul minor la data faptelor O. D. A., în corelare cu cele reținute în privința tatălui său, tribunalul a apreciat că se impune reținerea unei circumstanțe atenuante judiciare premise de art. 74 alin 2 cod penal, constând în aceea că acest inculpat minor a săvârșit fapta sub imperiul cererii tatălui său, cerere căreia nu-i putea rezista moral fără a conștientiza anumite consecințe negative, având în vedere că depindea din punct de vedere material, locativ și educațional de acesta . De asemenea, circumstanța constă în faptul că inculpatul minor nu ar fi avut posibilitatea de a se implica în săvârșirea faptei, fără inițiativa în acest sens a lui O. C., prin urmare nu se face dovada unei mentalități infracționale preconstituite la O. D. A. .

De asemenea, pedeapsa aplicată inculpatului O. D. A. a fost stabilită după aplicarea dispozițiilor art. 99-109 Cod penal, respectiv reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă prevăzută de lege .

Împotriva sentinței penale nr. 393/23.10.2013, pronunțată de Tribunalul C., în dosarul penal nr._/118/2011, au declarat apel, inculpații apelanți O. C., A. M. ȘI O. D. A., care prin apărătorii aleși în esență, prin motivele scrise și orale au solicitat admiterea apelului, desființarea hotărâri instanței de fond și, urmare rejudecării, să se dispună achitarea inculpaților în temeiul dispozițiilor art. 16.lit. c Cod procedură penală iar în subsidiar s-a apreciat că pedepsele aplicate de prima instanță sunt excesiv de mari.

Curtea, examinând apelurile inculpaților, prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:

În esență, critica inculpaților apelanți vizează interpretarea eronată de către Tribunalul C., a probelor administrate la instrucția penală și la judecătorul fondului, prin prisma dispozițiilor art.97 și 103 CPP.

Premisa coerenței și predictibilității sistemului judiciar constă în previzibilitatea interpretării și aplicării normelor de drept.

În operațiunea de interpretare a normelor juridice, magistratul este chemat să deslușească voința legiuitorului în edictarea acestora.

Una din cele mai utilizate metode de interpretare și, de regulă, prima la care apelează magistratul, este cea literală sau gramaticală, deoarece în acest fel se asigură, cu cea mai mare certitudine, condiția previzibilității legii.

În acest sens, în Avizul nr.11 din 2008 al Consiliului consultativ al Judecătorilor Europeni, în atenția Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei,

privind calitatea hotărârilor judecătorești se arată că „examinarea chestiunilor în drept trece, într-un mare număr de cazuri, prin interpretarea regulii de drept.

Această putere de interpretare nu trebuie să ne facă să uităm că judecătorul trebuie să asigure securitatea juridică, ce garantează previzibilitatea, atât a conținutului regulii de drept, cât și a aplicării sale și contribuie la calitatea sistemului judiciar”.

Existența unor contradicții între probe și mijloacele de probă

administrate în cursul procesului penal, sunt inevitabile, cauzele fiind diverse și nu obligatoriu izvorâte din comportamentul rău-voitor sau neconform legii al persoanelor ascultate ori al celor care au strâns și administrat probele. Unele se referă la împrejurări neesențiale, nerelevante pentru aflarea adevărului și corecta stabilire a situației de fapt, dar altele pot afecta judicioasa deslușire a stării de fapt și în mod obligatoriu, trebuie înlăturate de organele judiciare prin coroborarea tuturor mijloacelor de probă.

Curtea, apreciază că valoarea probatorie a declarațiilor testimoniale administrate în faza de urmărire penală și cercetare judecătorească a fost corect apreciată de către Tribunal.

Prealabil examinării pe fond a apelurilor inculpaților Curtea reține următoarele:

În faza de urmărire penală, inculpatul A. M., prin declarațiile date la filele 68-69, nu a recunoscut comiterea faptelor imputate și deduse judecății prin rechizitoriul Parchetului.

În faza de urmărire penală, inculpatul O. C., prin declarațiile de la filele 74-76 din fața procurorului, nu a recunoscut implicarea sa în faptele deduse judecății, învederând că nu a solicitat și nu a primit de la denunțătorului în cauză D. R. C., prin intermediul fiului său O. D. A., nici o sumă de bani, pentru a nu aplica acestuia o sancțiune contravențională, pentru care a și fost denunțat la parchet.

În faza de urmărire penală, inculpatul minor O. D. A., prin declarațiile de la filele 72 din fața procurorului, nu a recunoscut comiterea faptei precizând că nu cunoaște pe denunțător și nu a vorbit la telefon cu acesta.

În primă instanță, în fața Tribunalului C., inculpații A. M. și O. C., la data de 01.03.2012 au achiesat să dea declarații în primul ciclu procesual prin care au negat în totalitate faptele reținute în sarcina de procuror negând în integralitate faptele comise și precizând că,, nu pot comenta anumite aspecte ale discuțiilor telefonice interceptate,, în condițiile legii.

Ulterior în cel de-al doilea ciclu procesual, inculpații apelanți O. C. și O. D. A., la data de 12.02.2013, s-au prevalat de dispozițiile art. 70 alin.2 cod procedură penală 1968.

În apel, inculpatul A. M., a fost audiat de către Curte, în ședința publică din 02.09.2014, filele 89-90, acesta negând orice participare la activitatea infracțională, ce se reține în sarcină și menționând că, conținutul convorbirilor telefonice aflate la dosarul cauzei nu au corespondent în realitate.

Având în vedere criticile aduse de inculpați, hotărârii tribunalului, instanța de apel, ținând cont de efectul devolutiv al căii de atac promovate, a efectuat o nouă judecată în fond a procesului, prin reexaminarea probatoriului deja atașat dosarului, precum și a probelor noi administrate, a ascultat pe denunțătorul în cauză D. R. C., nemijlocit în fața sa.

Prin modalitatea de a realiza cercetarea judecătorească, instanța de apel le-a oferit inculpaților ocazia potrivită și suficientă pentru a-și valorifica în mod util dreptul lor de apărare (Vaturi împotriva Franței - Hotărârea din 13 aprilie 2006, Desterhem împotriva Franței - Hotărârea din 18 mai 2004) și a asigurat echilibrul și egalitatea de arme care trebuie să primeze pe tot parcursul procesului penal între acuzare și apărare.

Noțiunea de proces echitabil cere ca instanța internă de judecată să examineze problemele esențiale ale cauzei și să nu se mulțumească să confirme pur și simplu rechizitoriul, trebuind să-și motiveze hotărârea (Cauza Helle împotriva Finlandei, Hotărârea din 19 decembrie 1997, Cauza B. împotriva Românie i- Hotărârea din 15 decembrie 2007).

Instanța de apel, examinând sentința atacată, apreciat că Tribunalul

C. a reținut o stare de fapt bazată pe probe concludente și just interpretate și că în raport de aceasta, în mod judicios s-a stabilit vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost deferiți justiției.

Ca o primă remarcă, în analizarea apelurilor declarate de către

inculpați, Curtea reține că alături de tribunal, își însușește starea de fapt stabilită prin rechizitoriu, împrejurare ce determină ca aceasta să devină a instanței de judecată, semnificând unitatea de vedere dintre parchet și magistrați, în evaluarea și interpretarea probelor.

Aceasta nu înseamnă stabilirea faptelor numai în baza probelor administrate la urmărirea penală, ci, fie, concordanța acestor probe cu cele administrate în cadrul anchetei judecătorești, fie nepotrivirea dintre cele două categorii de probe și, reținerea, de către instanțe, ca mai credibile, în consonanță cu adevărul, a celor administrate la urmărirea penală.

Vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunilor deduse judecății rezultă din coroborarea tuturor probelor testimoniale și scrise atașate dosarului, administrate nemijlocit atât în faza de urmărire penală cât și în fața judecătorilor.

Curtea, va face trimitere în mod exhaustiv, în cele ce urmează, la toate mijloacele de probă existente în cauză, atât din fața procurorului cât și din fața judecătorilor.

Astfel, din denunțul lui D. R. C., din faza de urmărire penală filele 3-6,10-12, din data de 8 februarie 2011, dat în fața magistratului procuror, rezultă că „în dimineața zilei de 08.02.2011, în jurul orelor 03,00 ,am fost oprit de un echipaj de poliție, format dintr-un un agent de poliție și un jandarm, legitimat și apoi condus la sediul Secției de Poliție nr. 2, unde, polițistul care m-a oprit inițial, cu un alt coleg, mi-a fost oprit certificatul de înmatriculare, menționând că pentru a fi restituit va trebui să le dau drept mită suma de 400 euro, în cursul aceleiași zile, în cursul orelor 13,30, într-o locație care va fi comunicată telefonic de către aceștia,,

În aceste condiții, denunțătorul D. R. C. a denunțat faptele comise, la P. de pe lângă Tribunalul C., unde s-a organizat un flagrant, conform dispozițiilor legale, în prezența martorilor asistenți, împreună cu organele poliției judiciare, procedându-se la capcanarea cu praf fluorescent a sumei de 1.700 lei, alcătuite din 17 bancnote de câte 100 lei.

În jurul orelor 15,30, s-a realizat flagrantul în zona magazinului Kaufland din C., suma de bani fiind remisă de către denunțător unei persoane, care ulterior a fost identificată ca fiind fiul inculpatului O. C., respectiv O. D. A., așa cum rezultă din procesele verbale de recunoaștere după fotografie și planșele foto de la filele 15-20 ,50 -52 dosar urmărire penală, precum și din transcrierile convorbirilor telefonice aflate la dosarul cauzei, filele 55- 60 dosar d.u.p.

Curtea, examinând conținutul convorbirilor interceptate, constată că acestea au avut loc între inculpatul apelant O. C. și denunțătorul D. R. C. și, de asemenea, acestea evidențiază că apelantul inculpat A. M. cunoștea despre întreaga activitate desfășurată de colegul său, coinculpatul O. C..

Aceleași convorbiri telefonice interceptate, coroborate cu declarațiile denunțătorului, relevă că inculpatul A. M. cunoștea anterior despre intenția materializată a colegului său O. C. de a pune în aplicare hotărârea de a primi suma de 400 euro de la denunțător.

De altfel, coinculpatul O. C. a relatat, în mod amănunțit, modalitatea în care fiul său minor O. D. A. s-a întâlnit cu denunțătorul, precum și împrejurările în care acesta trebuia să primească suma de bani, drept mită.

Atitudinea inculpatului A. M., ulterioară organizării procedurii flagrante, dovedește fără putință de tăgadă, că acesta cunoștea despre intenția inițială a colegului său, coinculpatul O. C., de a primi suma de bani menționată, precum și modalitatea în care acesta a organizat primirea sumei de bani de la denunțător, prin intermediul fiului său.

Această concluzie este întărită și de activitățile pe care coinculpatul A. M., le-a întreprins pentru a afla dacă procedura flagrantă a fost realizată sau aceasta a eșuat.

Coroborând probele administrate în cauză, Curtea precizează că acestea relevă existența faptelor incriminate reținute de instanța de fond, așa cum s-a precizat mai sus, fiind determinante declarațiile constante ale denunțătorului D. R. C., care se coroborează în mod logic cu convorbirile telefonice interceptate, precum și cu declarațiile martorilor Menagi Aihan Facredin, jandarm însoțitor, care confirmă în totalitate susținerile denunțătorului ,precum și împrejurările în care acesta a fost oprit, legitimat și condus la sediul Secției de Poliție de către cei doi coinculpați apelanți O. C. și A. M., P. V., subofițer în cadrul Grupării Mobile de Jandarmi Tomis C., care a precizat că, în seara zilei de 07/08.02.2011 a efectuat serviciul, împreună cu agentul O. C. și care, ulterior, la solicitarea coinculpatului A. M. s-au deplasat în zona intersecției cu . se afla denunțătorul, precum și cu registrul dispozitivelor de siguranță publică și patrulare de la filele 23-39 d.u.p. și ale martorilor F. D., ofițer de serviciu la secția 2 poliție și P. F., agent de poliție la secția 2 poliție,

De altfel, cu ocazia audierii martorului denunțător la data de 29.05.2014, acesta a menținut în totalitate declarațiile anterioare, atât la magistratul procuror cât și în fața instanțelor de judecată, fila 104 dosar Curtea de Apel C..

Susținerile inculpaților apelanți A. M. și O. C., în primul ciclu procesual, în sensul că declarațiile denunțătorului și martorilor sus menționați, sunt inconstante, demonstrând lipsa de sinceritate a acestora și în consecință conducând la un dubiu asupra existenței faptei sunt nefondate.

În primul rând chiar dacă susținerea inculpaților apelanți ar fi primită și aceste declarații ar fi înlăturate din ansamblul probator aceasta nu ar fi de natură să conducă la existența unui dubiu asupra săvârșirii faptei în modalitatea în care a fost reținută de către instanța de fond în condițiile în care la dosar există și interceptări ale convorbirilor telefonice care susțin acuzarea adusă inculpaților apelanți.

Însă declarațiile sus menționate nu se impun a fi înlăturate din ansamblul probator deoarece aspectele de inconsecvență nu sunt majore și nu privesc elementele esențiale ale stării de fapt – fiind ușor explicabile prin intervalul de timp scurs de la data comiterii faptei și data audierii denunțătorului

în fața instanței de fond – aproximativ 14 luni.

Curtea reține că, dimpotrivă, denunțul și depozițiile testimoniale au fost susținute pe parcursul desfășurării urmăririi penale de celelalte mijloace de probă administrate în cauză.

În fața instanței de apel inculpatul A. M. a dat o declarație în care a susținut propria versiune asupra modului de desfășurare a faptelor însă aceasta nu este confirmată de nici una dintre probele administrate în cauză. Inculpatul nu a solicitat administrarea unor probe noi în fața instanței de apel pentru a susține afirmațiile făcute și a declarat că înregistrările telefonice de la dosarul cauzei, nu au corespondent în realitate

În consecință, pentru considerentele menționate fapta inculpatului O. C., care în calitate de agent de poliție la Secția 2 Poliție C., în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a pretins suma de 400 de euro denunțătorului D. R. C. constituie infracțiunea de luare de mită, prev. de art. 7 al.1 din Legea nr. 78/200 rap. la art. 254 Cod penal 1968 .

Fapta inculpatului A. M., care în calitate de agent de poliție la Secția 2 Poliție C., în exercitarea atribuțiilor de serviciu, l-a ajutat pe coinculpatul O. C. să primească suma de 400 de euro, prin sprijin moral și organizatoric, prin aceea că a purtat discuții privind încasarea sumei de 400 de euro și asigurarea protecției în cazul descoperirii faptelor, constituie infracțiunea de complicitate la luare de mită, prev. de art. 26 rap. la art.7 al.1 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 Cod penal 1968.

Fapta inculpatului minor O. D. A., care la data de 08.02.2011, la solicitarea tatălui său O. C. s-a întâlnit cu denunțătorul D. R. C. în scopul primirii sumei de 400 de euro, constituie infracțiunea de complicitate la luare de mită, prev. de art. 26 rap. la art.7 al.1 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 Cod penal 1968 cu aplicare art. 99 /109 Cod penal și art.5 Cod penal.

În ceea ce privește individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, Curtea va avea în vedere dispozițiile art.74 Cod penal privind criteriile generale de individualizare a pedepselor, persoana și conduita anterioară a inculpaților, care nu au antecedente penale, sunt integrați în societate, au familii organizate.

Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma criticilor formulate de către apelantul inculpat O. D. A., precum și din oficiu, curtea constată că apelul inculpatului este nefondat.

Prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, confirmată de probe, încadrarea juridică și vinovăția inculpatului O. D. A., pronunțând în mod judicios o soluție de condamnare, fiind îndeplinite cerințele art.396 alin.2 Cod de procedură penală, cuantumul pedepsei de 1 an închisoare și modalitatea de executare, neprivativă de libertate, suspendare sub supraveghere, fiind în mod corect stabilite de instanța de fond .

În ceea ce privește apelul inculpaților A. M. și O. C., Curtea va avea în vedere atât pericolul social ridicat al faptelor, dar și datele ce caracterizează persoana acestora care, în pofida dovezilor de vinovăție, au negat constant acest lucru, încercând astfel să obstrucționeze aflarea adevărului, ceea ce duce la concluzia că pentru reeducarea lor se impune aplicarea unui tratament juridic adecvat, respectiv, aplicarea unor pedepse privative de libertate.

Poziția adoptată de ambii inculpați A. M. și O. C., în fața instanței de fond și Curte, de nerecunoaștere, constituie un aspect negativ cu privire la faptele comise, astfel că nu este de natură, prin ea însăși să formeze convingerea judecătorului că pentru reeducarea lor este suficientă și o pedeapsă neprivativă de libertate, raportat la gravitatea faptelor săvârșite precum și la conduita inculpaților apelanți pe parcursul procesului penal, manifestată nu numai printr-o atitudine de necunoaștere a acestora dar și prin încercarea de a influența depozițiile testimoniale și a discredita credibilitatea acestora prin afirmații lipsite de suport probator.

Este adevărat că inculpații A. M. și O. C., în calitate de polițist erau învestiți cu exercițiul autorității publice și au o . obligații, interdicții și îndatoriri, însă nu se poate aplica o pedeapsă mai gravă doar în considerarea calității inculpaților, nu se poate aplica un tratament penal sancționator diferențiat, discriminatoriu unei persoane doar pentru că aceasta face parte din structuri ale autorității publice, învestite în general, printre altele, cu aplicarea legii, pentru că legiuitorul însuși a stabilit o pedeapsă într-un alt cuantum față de calitatea deosebită a inculpatului și în consecință, nu se poate crea o situație mai grea unui astfel de inculpat de două ori,pedeapsa pe care o aplică instanța de judecată la momentul individualizării se realizează în raport de aceleași criterii prev. de art. 74 din Codul penal, iar persoana și conduita inculpaților este printre acestea.

Tribunalul a analizat toate aceste criterii dar a aplicat inculpaților apelanți A. M. și O. C., pedepse excesive doar în ceea ce privește cuantumul.

Din perspectiva criticilor aduse hotărârii penale atacate, Curtea observă că împrejurările comiterii faptei și persoana inculpaților apelanți, pledează pentru aplicarea unor pedepse inferioare ca durată celor stabilite în primă instanță, orientată spre minimum prev. de lege.

Curtea, având în vedere persoana și conduita anterioară a celor doi inculpați, nu au antecedente penale, sunt integrați în societate, au familii întemeiate, toate aceste elemente favorabile inculpaților pot fi reținute spre a doza pedepsele aplicate la câte 3 ani închisoare, în cuantum minim prevăzut de lege, în condițiile art. 60 cod penal și art.5 cod penal.

Din perspectiva modalității de executare a pedepsei aplicate, Curtea constată că legea penală mai favorabilă potrivit art.5 cod penal este codul penal 1968, având în vedere disp. art.7 lit. c și d din Lege nr.78/2000, potrivit cărora faptele de luare și trafic de influență comise de o persoană care este organ de cercetare penală se sancționează cu pedeapsa prev. de art.289 sau 291 cod penal, a căror limite se majorează cu o treime.

În ceea ce privește regimul aplicării pedepselor accesorii și complementare, Curtea constată că potrivit art.12 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a noului cod penal: „În cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă”, astfel că față de aspectele expuse mai sus prin care s-a stabilit că legea penală mai favorabilă este codul penal în vigoare până la 01.02.2014, pedepsele accesorii și complementare se vor aplica potrivit dispozițiilor prev. de art. 71 și art.64 alin.1 lit. a teza a II a, lit. b și c cod penal 1968.

Pentru considerentele de mai sus, Curtea, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) cod procedură penală, respinge ca nefondat apelul formulat de către apelantul inculpat O. Dariu A., împotriva sentinței penale nr. 393/23.10.2013 a Tribunalului C. în dosarul nr._/118/2011.

În baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, va admite apelurile formulate de către apelanții inculpați A. M. și O. C., împotriva sentinței penale nr. 393/23.10.2013 a Tribunalului C. în dosarul nr._/118/2011,

Va desființa în parte sub aspectul cuantumului pedepselor principale, sentința penală apelată și rejudecând:

Va reduce cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului O. C., de la 4 ani și 6 luni închisoare la 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin.1 din Legea nr.78/2000 rap. la art. 254 alin.1 cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. c cod penal 1969 și art. 5 cod penal.

Va reduce cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului A. M., de la 3 ani și 6 luni închisoare la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 cod penal 1969 rap. la art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000 rap. la art. 254 alin.1 cod penal și art. 5 cod penal.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin.1 cod procedură penală,va fi obligat apelantul inculpat O. D. A., la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 250 lei .

În baza art. 275 alin.3 Cproc.pen cheltuielile judiciare avansate de stat or rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art. 421 pct. 1 lit. b) cod procedură penală, respinge ca nefondat apelul formulat de către apelantul inculpat O. DARIU A., fiul lui C. si V. născut la data de 11.07.1993 împotriva sentinței penale nr. 393/23.10.2013 a Tribunalului C. în dosarul nr._/118/2011.

În baza art. 421 pct. 2 lit. a C. proc. pen. admite apelurile formulate de către apelanții inculpați A. M. fiul lui G. si A., născut la data de 03.08.1973 și O. C., fiul lui P. și S., născut la data de 31.07.1970 împotriva sentinței penale nr. 393/23.10.2013 a Tribunalului C. în dosarul nr._/118/2011,

Desființează în parte, sub aspectul cuantumului pedepselor principale, sentința penală apelată și rejudecând:

Reduce cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului O. C., de la 4 ani și 6 luni închisoare la 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin.1 din Legea nr.78/2000 rap. la art. 254 alin.1 cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. c cod penal 1969 și art. 5 cod penal.

Reduce cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului A. M., de la 3 ani și 6 luni închisoare la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 cod penal 1969 rap. la art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000 rap. la art. 254 alin.1 cod penal și art. 5 cod penal.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin.1 cod procedură penală, obligă pe apelantul inculpat O. D. A., la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 250 lei .

În baza art. 275 alin.3 Cproc.pen cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23.09.2014.

Președinte, Judecător,

C. D. C. J.

Grefier,

A. B.

Jud fond VT G.

Red dec Jud C D.

3 ex/11.11.2014

← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr....		Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 188/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 890/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 827/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 311/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 170/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 846/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA Înlocuire control judiciar. Art.215 alin.7 NCPP. Decizia nr. 97/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 201/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA