Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte. Art. 183 C.p.. Decizia nr. 503/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 503/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 09-09-2014 în dosarul nr. 3111/88/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 503/P
Ședința publică de la 09 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - C. C.
Judecător - D. M.
Grefier - C. A.
Cu participarea Ministerului Public prin procuror I. D. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
S-a luat în examinare apelul penal declarat de avocat B. M., cu adresa pentru comunicarea actelor de procedură în Tulcea, ., ., ., împotriva sentinței penale nr. 305/20.05.2014 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr._, privind pe inculpatul E. I., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.183 cod penal.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 04 septembrie 2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 09 septembrie 2014.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr. 305/20.05.2014 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr._ s-au hotărât următoarele:
În conformitate cu art. 386 Cod pr. penală cu referire la art. 5 cod penal.
Schimbă încadrarea juridică a faptei inculpatului E. I., din infracțiunea prev. de art. 183 cod penal din 1969 în infracțiunea prev. de art.180 alin. 2 cod penal din 1969.
În conformitate cu art.180 alin.2 cod penal din 1969 cu aplicare art.5 cod penal și art.396 alin.10 cod pr.penală.
Condamnă pe inculpatul E. I., CNP:_, fiul lui D. și F., născut la data de 06.03.1980 în Tulcea, cu domiciliu în ., ., jud.Tulcea și fără forme legale în Ceamurlia de Sus, jud.Tulcea la familia R. D., studii - 5 clase, cioban, necasatorit, fără antecedente penale, la o pedeapsă de 8 luni închisoare.
În conformitate cu art. 81 cod penal din 1969 cu aplicare art.5 cod penal.
Dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 8 luni închisoare pe o durată de 2 ani și 8 luni.
În conformitate cu art.71 alin.2 cod penal din 1969.
Interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a-II-a și lit. b cod penal.
În conformitate cu art.71 alin.5 cod penal din 1969
Dispune suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi pe durata suspendării pedepsei de 8 luni închisoare.
Atrage atenția inculpatului asupra consecințelor prev. de art.83 și art.84 cod penal referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepselor ca urmare a săvârșirii unei alte infracțiuni ori ca urmare a nerespectării obligațiilor civile.
În temeiul art. 20 raportat la art. 397 cod pr. penală.
Admite ca întemeiate pretențiile civile formulate în cauză de M. I. și M. S..
Obligă inculpatul să plătească părților civile M. S. (fiul), M. M. (fiu), M. E. (fiică) și numiților M. B. Ț., M. A. T., M. T. E., M. Z. și M. I. prin reprezentantul lor legal suma de 10.000 lei cu titlul de daune morale.
În conformitate cu art. 274 Cod procedură penală;
Obligă inculpatul E. I. la plata sumei de 600 lei în folosul statului cu titlul de cheltuieli judiciare.
Onorariile avocaților desemnați din oficiu, în sumă de 200 lei pentru avocat Epifanov A. și 150 lei pentru avocat B. M. se vor plăti din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că în dimineața zilei de 27.11._, în jurul orei 10,30, pe fondul unei neînțelegeri iscate spontan legate de achiziționarea unei capre de la o stână situată la marginea localității Visterna, jud. Tulcea, i-a aplicat o lovitură cu dosul palmei în zona feței numitei M. Z. de 47 de ani din oraș Babadag, provocându-i hipertensiune arterială care a cauzat tamonada cardiacă acută determinată de ruptura peretelui aortei ascendente.
S-a stabilit prin expertiza medico-legală că între traumatism și deces există o legătură de cauzalitate directă condiționată.
Susnumita prezenta un anevrism de aortă, afecțiune patologică preexistentă traumatismului invocat, a cărei disecție se putea produce oricând, chiar și spontan.
In cauză, s-a dovedit că inculpatul nu a avut reprezentarea morții victimei fiind însă necesar să se stabilească dacă acesta trebuia și putea să prevadă posibilitatea morții persoanei pe care a agresat-o.
Problema a determinat controversă în cauză, procurorul, atât cel care a instrumentat cauza cât și cel care a reprezentat Ministerul Public în cursul judecății, susținând că nu poate fi reținută vreo culpă a inculpatului deoarece victima nu prezenta niciun simptom vizibil de boală și nici nu era la o vârstă la care organele interne sunt afectate de trecerea timpului. Prin urmare, nu putea să prevadă riscul deteriorării spontane a acestora pe fondul unei stări emoționale puternice.
. suficient a se evidenția doar existența legăturii cauzale dintre acțiunea inculpatului și rezultatul produs, fiind absolut necesar să fie stabilită existența vinovăției în modalitatea cerută de lege, în speță praeter intentia, instanțele fiind obligate să stabilească, de fiecare dată, în ce a constat culpa făptuitorului în producerea consecințelor mai grave ale faptei sale. Aceasta deoarece răspunderea pentru rezultatul mai grav nu se poate baza pe o prezumție de culpă, fiind necesară examinarea poziției psihice în care a acționat inculpatul.
In cauză, instanța reține că inculpatul a acționat cu intenția directă de a cauza o suferință fizică victimei M. Z., fără să poată prevedea că datorită palmei aplicate peste față s-ar putea produce decesul.
Nu există temeiuri pentru a se putea reține că inculpatul trebuia și putea să prevadă posibilitatea decesului victimei ca urmare a loviturii cu palma pe care i-a aplicat-o peste față.
Concluzia se impune cu atât mai mult cu cât s-a stabilit prin raportul de expertiză că anevrismul de aortă era o afecțiune patologică preexistentă traumatismului iar disecția se putea produce oricând chiar și spontan.
De altfel, în jurisprudență și literatura de specialitate s-a arătat că în măsura în care rezultatul mai grav nu putea fi prevăzut de către inculpat, el nu va răspunde decât pentru fapta de bază, comisă cu intenție directă. Așa se întâmplă atunci când autorul îi aplică o lovitură cu palma victimei iar aceasta, datorită unei afecțiuni cardiace necunoscute de inculpat, decedează (T.S., c7, dec. P.. nr. 67/1976, în Repertoriu II, P. 241).
Pentru considerentele expuse, instanța a reținut că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal întrucât din adresa nr. 265/29.03.2013, dată în completarea raportului medico-legal de autopsie rezultă că dacă victima ar fi supraviețuit, leziunile suferite de aceasta în zona feței, ca urmare a loviturii recepționate de la inculpat, ar fi necesitat 4 – 5 zile de îngrijiri medicale.
La individualizarea pedepselor conform criteriilor legale, instanța a avut în vedere modul concret și împrejurările în care a fost comisă fapta, urmarea produsă, atitudinea inculpatului imediat după comiterea faptei cât și ulterior pe tot parcursul procesului penal, astfel încât în temeiul art. 180 alin. 2 Cod penal (1969) cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod proc. penl, se va dispune condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 8 luni închisoare.
Față de prevederile art. 397 Cod proc. pen., instanța a reținut că pretențiile formulate de părțile civile sunt întemeiate și nicidecum nu sunt prea mari așa cum a susținut inculpatul.
In consecință, a dispus obligarea acestuia din urmă la plata sumei de_ lei cu titlu de despăgubiri pentru daune morale, către părțile civile: M. S. (fiul), M. M. (fiu), M. E. (fiică) și numiților M. B. Ț., M. A. T., M. T. E., M. Z. și M. I., prin reprezentantul lor legal, suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale.
Având în vedere faptul că în cauză avocatul din oficiu a depus o altă delegație pentru suma de 1200 lei reprezentând onorariul cuvenit pentru toate părțile civile pe care le-a reprezentat și o copie a protocolului încheiat cu Ministerul Justiției din care ar rezulta că suma cuvenită pentru asistența juridică acordată părții civile este de 150 lei și se acordă pentru fiecare parte civilă (atunci când sunt mai multe în cauză), instanța consideră că este necesar să sublinieze faptul că protocolul a fost încheiat înainte de noile reglementări procedurale care permit reprezentarea mai multor părți civile ce nu au interese contrare, de un singur avocat. Dacă părțile nu au interese contrare și pot fi reprezentate de un singur avocat, nu există temei pentru a se acorda atâtea onorarii câte părți sunt în grupul procesual.
Prin urmare, instanța a considerat că art. 5 alin. 1 lit. e al actului depus de avocat B. M. în cauză (fila 88 din dosar), nu se referă la situația când mai multe părți civile pot fi reprezentate conform art. 20 alin. 6 de un singur avocat din oficiu.
Împotriva sentinței penale nr. 305/20.05.2014 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr._ a declarat apel în nume propriu avocatul B. M., cu privire la suma ce i-a acordată cu titlu de onorariu.
În motive de apel se arată că a fost desemnat apărător din oficiu pentru toate cele 8 părți civile din cauză, fiind emisă delegația nr. 3678/08.05.2014 prin care a fost stabilit un onorariu total de 1.200 lei, care ar fi trebuit acordat integral de prima instanță, potrivit art. 5 alin. 1 lit. e din Protocolul nr._/2008 încheiat între Ministerul Justiției și Uniunea Națională a Barourilor din România.
Examinând sentința penală apelată prin prisma criticilor formulate de apelant, precum și din oficiu, conform art. 378 C. Pr. P.., curtea constată că apelul formulat de avocat B. M. este fondat.
Avocatul B. M. a fost desemnat apărător din oficiu pentru părțile civile M. S., M. M., M. E., M. B. Ț., M. A. T., M. T. E., M. Z. și M. I., cu mențiunea că primele trei persoane sunt majore, iar restul de cinci sunt minore.
Desemnarea avocatului B. M. a avut la bază solicitarea Tribunalului Tulcea, care prin adresa din data de 18.03.2014 a solicitat Baroului Tulcea desemnarea unui apărător din oficiu pentru părțile civile, fiind invocate dispozițiile art. 20 alin. 6 C. pr. pen. Baroul Tulcea a emis delegația pentru asistență obligatorie nr. 3678/13.05.2014, în care a fost menționat un onorariu total de 1.200 lei.
Prima instanță a apreciat că nu există temei pentru a se acorda atâtea onorarii câte părți sunt în grupul procesual, în ipoteza reglementată de art. 20 alin. 6 C. pr. pen., iar dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. e Protocolul nr._/2008 nu se referă la situația când mai multe părți civile pot fi reprezentate, conform art. 20 alin. 6, de un singur avocat din oficiu.
Curtea apreciază neîntemeiată aprecierea primei instanțe, relativ la acordarea unui onorariu aferent unei singure părți civile.
Potrivit art. 20 alin. 6 C. pr. pen., „în cazul în care un număr mare de persoane care nu au interese contrarii s-au constituit parte civilă, acestea pot desemna o persoană care să le reprezinte interesele în cadrul procesului penal. În cazul în care părțile civile nu și-au desemnat un reprezentant comun, pentru buna desfășurare a procesului penal, procurorul sau instanța de judecată poate desemna, prin ordonanță, respectiv prin încheiere motivată, un avocat din oficiu pentru a le reprezenta interesele”.
Prima instanță a făcut aplicarea acestor dispoziții și a desemnat pentru toate cele opt părți civile un singur apărător din oficiu, respectiv avocat B. M..
Onorariile avocaților pentru furnizarea serviciilor de asistență juridică în materie penală se determină pe baza dispozițiilor Protocolul nr._/2008 încheiat între Ministerul Justiției și Uniunea Națională a Barourilor din România.
Conform art. 1 alin. 1 lit. b din Protocol, prin respectivul protocol se stabilesc cuantumul și modalitatea de plată a onorariilor pentru avocații care acordă asistență juridică în materie penală.
În art. 5 alin. 1 lit. 3 din Protocol se mai prevede că onorariile care se cuvin avocaților pentru acordarea asistenței juridice sunt în cuantum de 150 lei pentru asistența juridică gratuită acordată în cursul judecății părții civile; acest onorariu se acordă pentru fiecare parte civilă.
Dispozițiile cuprinse în Protocolul nr._/2008 sunt singurele care stabilesc cuantumul onorariilor pentru avocații care acordă asistență juridică în materie penală, indiferent de modalitatea și temeiul legal în baza cărora au fost desemnați ( art. 20 alin. 6 C. pr. pen., art. 93 alin. 4,5 C. pr. pen. ). În măsura în care s-ar considera că Protocolul nr._/2008 nu este aplicabil în ipoteza reglementată de art. 20 alin. 6 C. pr. pen., această situație ar rămâne fără acoperire legală pentru stabilirea onorariului avocatului din oficiu desemnat să reprezinte părțile civile. O astfel de apreciere nu poate fi primită, dat fiind că ar contraveni și dispozițiilor art. 1 alin. 1 lit. b din Protocol, care prevăd aplicabilitatea generală a protocolului pentru determinarea onorariilor avocaților care acordă asistență juridică în materie penală.
De altfel, și în art. 82 alin. 1 din Legea nr. 51/1995 se prevede că pentru asistența judiciară acordată, avocatul desemnat are dreptul la un onorariu stabilit de organul judiciar, potrivit naturii și volumului activității desfășurate, în limitele sumelor stabilite prin protocolul încheiat între U.N.B.R. și Ministerul Justiției, acesta fiind singurul document aplicabil în materie.
Astfel, curtea apreciază că în cauză își găsesc aplicabilitatea dispozițiile Protocolului nr._/2008 încheiat între Ministerul Justiției și Uniunea Națională a Barourilor din România, de aceea onorariul avocatului B. M. trebuie determinat în baza dispozițiilor art. 5 alin. 1 lit. 3 din Protocol.
În condițiile în care avocatul B. M. a fost desemnat avocat din oficiu pentru opt părți civile, iar cuantumul sumei cuvenite avocatului este de 150 lei pentru fiecare parte civilă, prima instanță ar fi trebuit să acorde un onorariu total de 1.200 lei, iar nu de 150 lei.
De altfel, nici nu ar fi echitabil ca avocatul să fie retribuit cu o sumă pentru asistența juridică acordată pentru opt părți civile care să fie egală cu suma acordată pentru asistența juridică acordată unei singure părți civile. În cazul inculpaților se observă că sumele se acordă în raport de numărul inculpaților asistați, astfel că o diferență de tratament pentru avocații care acordă asistență juridică părților civile nu este justificată.
Soluția primei instanțe este criticabilă și din perspectiva temeiul care a stat la baza desemnării avocatului din oficiu, care se reflectă și asupra modalității de acordare a onorariului cuvenit avocatului.
Părțile civile M. B. Ț., M. A. T., M. T. E., M. Z. și M. I. sunt minore, astfel că dispozițiile art. 93 alin. 4 C. pr. pen. obligă la desemnarea unui apărător din oficiu pentru fiecare dintre părțile civile. În aceste condiții, este greșită aprecierea primei instanțe că avocatul B. M. a reprezentat un grup procesual care nu avea interese contrarii, în temeiul art. 20 alin. 6 C. pr. pen. Legal, părțile civile minore trebuiau să beneficieze de un avocat din oficiu în temeiul art. 93 alin. 4 C. pr. pen., de aceea în cazul acestor părți civile minore nu se poate invoca aplicabilitatea art. 20 alin. 6 C. pr. pen., astfel că nici argumentele primei instanțe privind refuzul de a acorda un onorariu distinct în cuantum de 150 lei aferent asistenței juridice acordate fiecărei părți civile în parte nu mai își găsesc valabilitatea.
În concluzie, curtea reține că avocatul B. M. trebuia să beneficieze de un onorariu de 150 lei pentru asistența juridică gratuită acordată fiecăreia dintre cele opt părții civile, deci în total suma de 1.200 lei, criticile acestuia fiind întemeiate.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală curtea va admite apelul declarat de avocat B. M. împotriva sentinței penale nr. 305/20.05.2014 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr._ .
În baza art. 423 alin. 2 Cod procedură penală se va desființa în parte sentința penală apelată și, rejudecând, în baza art. 272 Cod procedură penală raportat la art. 5 alin. 1 lit. e din Protocolul nr._/2008 încheiat între Ministerul Justiției și Uniunea Națională a Barourilor din România se va dispune avansarea sumei de 1.200 lei, reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu - avocat B. M. din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..
Se va înlătura din sentința penală apelată dispoziția privind avansarea sumei de 200 lei pentru avocat B. M. din fondurile Ministerului Justiției.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămân în sarcina acestuia.
În baza art. 272 Cod procedură penală suma de 200 lei, reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu pentru inculpat - avocat V. Clarisa se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..
În baza art. 272 Cod procedură penală suma de 300 lei, reprezentând onorariu parțial apărător desemnat din oficiu pentru părțile civile - avocat P. C. se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală admite apelul declarat de avocat B. M., cu adresa pentru comunicarea actelor de procedură în Tulcea, ., ., ., împotriva sentinței penale nr. 305/20.05.2014 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr._ .
În baza art. 423 alin. 2 Cod procedură penală desființează în parte sentința penală apelată și, rejudecând:
În baza art. 272 Cod procedură penală raportat la art. 5 alin. 1 lit. e din Protocolul nr._/2008 încheiat între Ministerul Justiției și Uniunea Națională a Barourilor din România dispune avansarea sumei de 1.200 lei, reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu - avocat B. M. din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..
Înlătură din sentința penală apelată dispoziția privind avansarea sumei de 200 lei pentru avocat B. M. din fondurile Ministerului Justiției.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
În baza art. 272 Cod procedură penală suma de 200 lei, reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu pentru inculpat - avocat V. Clarisa se avansează din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..
În baza art. 272 Cod procedură penală suma de 300 lei, reprezentând onorariu parțial apărător desemnat din oficiu pentru părțile civile - avocat P. C. se avansează din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 09.09.2014.
Președinte,Judecător,
C. CoadăMarius D. M.
Grefier,
C. A.
Jud.fond V.M.
Red.dec.jud.M.D.M./4 ex./25.09.2014
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 100/2014.... | Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... → |
|---|
