Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 45/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 45/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 24-01-2014 în dosarul nr. 7817/118/2013/a4
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 45/P
Ședința publică de la 24 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. L.
Judecător A. I.
Judecător Z. F.
Grefier A. B.
Cu participare procuror – A. V.
S-a luat în examinare recursul penal formulat de inculpatul M. V. - fiul lui G. și M., născut la data de 01.08.1971 CNP_, deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva încheierii de ședință din data de 22.01.2014, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ 13, având ca obiect menținere măsură arestare preventivă.
În conformitate cu disp.art.297 cod pr.penală, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurentul inculpat M. V., în stare de arest și asistat de avocați aleși C. I. și C. L., conform împuternicirilor avocațiale de la dosarul de fond al cauzei.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea disp.art.176-181 cod pr.penală.
In conformitate cu disp.art.301 cod pr.penală, părțile prezente arată că nu au cereri de formulat și nici excepții de ridicat.
Curtea nu are de ridicat excepții din oficiu conform art.302 cod pr.penală, constată îndeplinite cerințele art.38511 cod pr.penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prev. de art.38513 cod pr.penală.
Avocat C. I. având cuvântul pentru recurentul inculpat M. V., solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând, în principal să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu. În sensul celor solicitate, invocă stadiul procesual al dosarului, precum și împrejurarea că, pentru a doua oară, instanța a dispus reaudierea martorilor rămânând de reaudiat doar doi martori, fratele unuia dintre coinculpați și un martor din lucrări Există suficiente indicii și probe care demonstrează o neimplicare a inculpatului în comiterea infracțiunii ci a celuilalt coinculpat,. Raportat la circumstanțele personale al inculpatului – familist, fără antecedente penale, cu loc de muncă, este evident că lăsarea în libertate a inculpatului nu ar prezenta un real pericol pentru ordinea publică, sunt circumstanțe care demonstrează că nu este o persoană cu înclinație spre astfel de infracțiuni.
Avocat C. L. având cuvântul pentru recurentul inculpat M. V., solicită admiterea recursului, casarea soluției pronunțată de instanța de fond și rejudecând să se dispună punerea în libertate a inculpatului, apreciind că măsura preventivă la acest moment nu se mai justifică din perspectiva necesității bunei desfășurări a procesului penal.
Indiciile temeinice reținute la luarea măsurii arestării preventive nu s-au transformat în probe de vinovăție, cercetarea judecătorească este în fază avansată, iar inculpatul nu are nici un interes în tergiversarea cauzei. Martorul, care în cursul urmăririi penale și-a schimbat declarația, aspect ce a determinat schimbarea calității din martor în inculpat, iar cu prilejul declarației dată în fața instanței de fond, același martor a revenit la declarația inițială. Ca atare, există un dubiu puternic în ce privește comiterea infracțiunii de către inculpat..
Temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive au suferit modificări majore, inclusiv în privința pericolului concret pentru ordinea publică, care la acest moment nu există. Nu s-a dovedit în vreun fel că lăsat în libertate inculpatul va afecta in vreun fel normala desfășurare a relațiilor sociale în comunitatea în care trăiește, este o persoană integrată în societate, obține venituri licite, asigură existența și a altor persoane care sunt angajați ai săi, se află la primul conflict cu legea penală. Pericolul social al faptei este grav însă pericolul social concret pentru ordinea publică nu există, sens în care apreciază că măsura preventivă nu se mai impune a fi menținută față de inculpat.
Reprezentantul parchetului având cuvântul, formulează concluzii de respingere a recursului formulat de inculpat ca fiind nefondat și de menținere a soluției pronunțată de instanța de fond ca legală și temeinică. Apreciază că măsura arestării preventive, care u poate fi apreciată ca fiind nerezonabilă în raport de durata acesteia,se justifică în continuare întrucât pericolul concret pentru ordinea publică este prezent și actual, prin prisma infracțiunii de omor calificat, maniera în care au înțeles să acționeze cei doi inculpați, creează o reacție negativă în rândul societății.
Recurentul inculpat M. V. în ultimul cuvânt, este de acord cu concluziile apărătorilor aleși.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință pronunțată de Tribunalul C. la data de 22.01.2014 în dosarul penal nr._ 13, în temeiul art.3002 raportat la art 160b Cod de procedură penală, a fost menținută măsura arestării preventive a inculpaților D. V. și M. V..
Au fost respinse ca nefondate cererile de revocare și de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulate de cei doi inculpați.
Măsurile dispuse au fost comunicate locului de deținere.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că actele dosarului, pe care se întemeiază rechizitoriul nr.952/P/22.08.2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul C., prin care s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest, a inculpaților D. V. și M. V., sub aspectul infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art.174, raportat la art.175 lit.i Cod penal, conțin probe și indicii temeinice, din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații ar fi săvârșit faptele reținute în sarcina lor.
În sprijinul unei asemenea concluzii, sunt următoarele mijloace de probă indicate în rechizitoriu ; procesele-verbale de sesizare și cele de cercetare la fața locului întocmite de organele de poliție din . 2 de poliție rurală M. K., procesele-verbale de cercetare la fața locului și la atelajul inculpatului D. V. întocmite de procuror, însoțite de planșele fotografice, raportul de constatare medico-legală de necropsie, însoțit de planșele fotografice și de fotocopia foii de observație clinică, procesul-verbal de examinare corporală a obiectelor de vestimentație și încălțăminte și raportul de constatare medico-legală de examinare a inculpatului D. V., însoțite de planșa fotografică, declarațiile martorilor D. I. M., B. G., B. F. D. și Seresoan L., declarațiile învinuitului I. V. I., procesul-verbal de confruntare între inculpatul D. V. și învinuitul I. V. I., coroborate cu declarațiile inculpaților D. V. și M. V., din toate aceste mijloace de probă rezultând, astfel, că temeiurile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală, avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, se mențin în continuare.
Totodată, instanța a apreciat că rămâne incident și cazul de arestare preventivă prevăzut de art.148 alin.1 lit.b Cod de procedură penală, existând date că ambii inculpați au încercat să zădărnicească în mod direct aflarea adevărului, inculpatul D. V., prin distrugerea unor mijloace materiale de probă, constând în acoperirea urmelor de sânge provenind de la victimă aflate pe îmbrăcămintea sa, prin sângele unui ied sacrificat în noaptea de 27/28.06.2013, iar inculpatul M. V. prin influențarea declarațiilor martorului D. I., potrivit depozițiilor acestuia (parțial înregistrate audio-video) inculpatul punându-i în vedere să nu relateze aspecte incriminatoare la adresa lui, amenințându-l că, în caz contrar, va face astfel încât minorul să ajungă la ,,casa de corecție.
Rîmâne în continuare incident și cazul de arestare preventivă prevăzut de art.148 alin.1 lit.f Cod de procedură penală, fără a se încălca prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpații, cele două condiții prevăzute de acest text de lege fiind îndeplinite cumulativ.
Astfel, instanța reține că inculpații sunt cercetați în legătură cu săvârșirea unei infracțiuni deosebit de grave, îndreptate împotriva valorilor sociale ce ocrotesc dreptul la viață și la integritate corporală, pentru care pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani. Tribunalul apreciază, în acest stadiu procesual, că prin lăsarea în libertate a inculpaților s-ar crea un real pericol pentru ordinea publică, pericol potențial care este exprimat de modalitatea de săvârșire a faptei de a cărei comitere aceștia sunt bănuiți și de impactul puternic asupra opiniei publice și rezonanța socială negativă la săvârșirea acestui gen de infracțiuni.
Și din perespectiva factorului timp, instanța reține că perioada scursă de la luarea măsurii arestării preventive nu este una exagerată, rezonanța socială a faptei nefiind diminuată, astfel de infracțiuni fiind impregnate în conștiința publică o perioadă îndelungată de timp, arestarea preventivă fiind, așadar, necesară și proporțională circumstanțelor specifice ale cauzei.
În termen legal, împotriva acestei încheieri, a declarat recurs inculpatul M. V., solicitând revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea acestei măsuri cu obligarea de a nu părăsi localitatea, motivat de împrejurarea că temeiurile ce au determinat privarea acestuia de libertate nu mai subzistă în cauză.
Se arată, astfel, că situația de fapt nu este pe deplin lămurită, implicarea inculpatului în comiterea infracțiunii reținute în sarcină nefiind dovedită prin probe. De asemenea, se susține că pericolul concret pentru ordinea publică nu este nici el demonstrat, inculpatul nefiind cunoscut cu antecedente penale, având un loc de muncă, o sursă de venituri și nefiind supus riscului de a mai comite fapte de natură penală.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii penale atacate, în raport de criticile forulate și din oficiu, potrivit art.3856 alin.3 Cod de procedură penală, Curtea reține următoarele :
Inculpații D. V. și M. V. au fost trimișii în judecată prin rechizitoriul nr.952/P/22.08.2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul C., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art.174 raportat la art.175 lit.i Cod penal, în sarcina celor doi reținându-se că că în seara zilei de 27.07.2013, în jurul orelor 23,00, în timp ce se aflau pe . Mireasa, ., prin acțiuni conjugate și concurente, comise în scop de răzbunare, la inițiativa celui de-al doilea, au ucis-o pe victima C. A., în vârstă de 25 de ani, pe care au lovit-o cu intenție în mod repetat cu pumnii, cu picioarele și cu un băț în diferite zone ale corpului, primul preponderent în zona capului, iar al doilea preponderent la membre, provocându-i leziuni cranio-cerebrale grave, incompatibile cu viața, ce au condus în final la deces.
În cursul urmăririi penale, Tribunalul C., prin încheierea de ședință din data de 26.06.2013, a dispus arestarea preventivă a inculpaților D. V. și M. V. pentru o perioada de 29 de zile, cu începere de la data de 29.06.2013 până la data de 27.07.2013 inclusiv, reținând că față de aceștia sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 Cod de procedură penală, datorită existenței indiciilor temeinice, de natură a convinge un observator obiectiv, că inculpații au comis infracțiunea pentru care sunt urmăriți penal și incidenței temeiurilor prevăzute de art.148 alin.1 lit.b și f Cod de procedură penală, relevate prin aceea că inculpații au încercat să zădărnicească în mod direct aflarea adevărului, inculpatul D. V. prin distrugerea unor mijloace materiale de probă și inculpatul M. V. prin influențarea declarațiilor martorului D. I., iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de omor este închisoarea mai mare de 4 ani, lăsarea în libertate a inculpaților prezentând pericol concret pentru ordinea publică.
După sesizarea instanței prin recizitoriu, prin încheierea de ședință din data de 23.08.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ 13, s-a constatat că măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea tuturor dispozițiilor legale în materie, existând indicii temeinice din care să rezulte presupunerea rezonabilă că inculpații au comis fapta de natură penală care li se reține în sarcină, concomitent cu subzistența față de aceștia a celor două cazuri ce au determinat arestarea.
Și la acest la acest moment procesual, în absența oricăror elemente cu caracter de noutate ce ar rezulta în urma unei cercetări judecătorești amănunțite, Curtea constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpaților subzistă în continuare, elementele obiective de fapt, evidențiate prin principalele mijloace de probă aflate la dosar, punând în evidență presupunerea rezonabilă de comitere a infracțiunii de omor calificat, reliefată prin actul de sesizare.
Relevantă din perspectiva subzistenței indiciilor temeinicie care au stat la baza luării măsurii arestării preventive este chiar poziția procesuală a inculpatului D. V., care, în ședința publică din 09.10.2013, a recunoscut în integralitate faptele reținute în sarcina, în modalitatea descrisă prin actul de sesizare, din cuprinsul rechizitoriului reieșind participația penală comună a ambilor inculpați în comiterea omorului săvârșit asupra victimei C. A..
De altfel, aceeași poziție procesuală a fost exprimată de către inculpat și pe parcursul urmăririi penale, în pofida negării inițiale a faptei, ocazie cu care acesta a precizat că a procedat astfel la îndemnul lui M. V., care i-ar fi făcut semn să acționeze împreună, în același sens fiind și declarația martorului D. I. M., care a relatat că inculpatul M. V. a participat activ la agresiune, prin instigarea celui dintâi la urmărirea victimei și lovirea ei cu bățul.
Și martorul B. A. A., audiat fiind la urmărirea penală, a precizat că în seara de 27.06.2013, pe când se afla la ferma inculpatului M. V., fiind chemat acolo împreună cu mai multe persoane, cu scopul de a o agresa împreună pe victimă, a aflat că inculpatul se afla la magazin, unde era și victima, căreia dorea să îi aplice o corecție. Deplasându-se în satul Mireasa, alături de fratele său și alți doi martori, B. A. A. a găsit-o pe victimă întinsă pe șosea, plină de sânge, motiv pentru care i-a dat fratelui victimei o sticlă cu apă ca să o spele pe aceasta pe față. De precizat este faptul că după ce au agresat-o împreună, într-un mod extrem de violent, cei doi inculpați au abandonat victima, aflată în stare de inconștiență, în mijlocul șoselei ce face legătura cu localitățile Târgușor și P., în cele două direcții opuse. De asemenea, după consumarea agresiunii, victima a apucat să îl sune pe fratele său, C. I. D. și să îl cheme împreună cu alt frate, pentru a o lua acasă, așa că atunci când au apărut, cei doi frați au găsit-o pe victimă inconștientă, întinsă pe mijlocul șoselei, cu fața plină de sânge și au chemat urgent ambulanța.
Din probe mai rezultă și faptul că, în cursul agresiunii, victima fost lovită de ambii inculpați, inculpatul D. V. aplicându-i cel puțin 4-5 lovituri cu piciorul în zona capului, iar inculpatul M. V. aplicându-i cel puțin același număr de lovituri cu un băț lung de circa 1,20 metri și gros de circa 2-3 centimetri, până când bățul s-a și rupt (aspect relatat de inculpatul D. V. și confirmat de martorul ocular D. I. M.).
Din procesul-verbal de cercetare la fata locului a rezultat că, în apropierea locului în care victima a fost doborâtă și agresată, pe asfalt, au fost descoperite mai multe grupaje de urme cu aspect de sânge, sub formă de stropi, picături sau pete mari și mânjituri. Totodată, în dereaua din apropierea șoselei a fost găsit un băț de corn, lung de circa 1 metru, rupt la un capăt, o altă bucată de băț similară mai scurtă, de circa 13 cm fiind găsită pe acostamentul șoselei, la distanța de circa 22 de metri de locul agresiunii.
De asemenea, la cercetarea atelajului inculpatului D. V., au fost găsite în căruță punga cu pâine a victimei și două pahare de sticlă, adică paharele cu care consumaseră bere acel inculpat și victima la magazin, mai înainte de comiterea omorului. Acest aspect se coroborează cu declarațiile martorului ocular D. M. I., care a precizat că victima a consumat băuturi alcoolice în curtea magazinului S.C R. CRIS S.R.L. din centrul satului Mireasa, împreună cu inculpatul D. V., fratele acestuia din urmă și alte persoane din . martorul că mai înainte de a fi agresată, victima a lăsat o sacoșă cu pâine jos, și-a abandonat papucii lângă atelajul inculpatului D. V. și a fugit pe șosea spre locuința sa, fiind însă imediat urmărită de ambii inculpați.
Curtea reține că, în cauză, sunt îndeplinite în continuare condițiile prevăzute de art.143 Cod de procedură penală și art. 148 alin.1 lit.b și f Cod de procedură penală, prin aceea că inculpații au încercat să zădărnicească în mod direct aflarea adevărului, inculpatul D. V. prin distrugerea unor mijloace materiale de probă, iar inculpatul M. V., prin influențarea declarațiilor martorului D. I., pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de omor fiind închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezentând pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din natura și gravitatea deosebită a faptei, împrejurările concrete în care inculpații se presupune că ar fi acționat, pe fondul unor conflicte mai vechi și în scop de răzbunare, pe timpul nopții, profitând de întuneric, de superioritatea numerică și starea de ebrietate în care victima se afla, de urmările produse, ireparabile, vizând suprimarea vieții unei persoane, de rezonanța socială puternic negativă, mai ales în rândul colectivității restrânse din localitatea în care s-au produs faptele, de sentimentul de neliniște și de insecuritate induse în rândul societății, ca și de indignare că persoane bănuite de săvârșirea unei asemenea infracțiuni, de o gravitate maximă, ar putea fi cercetate în stare de libertate.
Din perspectiva scopului măsurii arestării preventive, este important de precizat și faptul că inculpatul M. V. s-a prevalat de dreptul la tăcere, iar în cursul urmăririi penale a tăgăduit comiterea infracțiunii, încercând să împiedice aflarea adevărului prin influențarea unui martor, motiv pentru care se impune menținerea măsurii arestării preventive față de acesta, pentru a se asigura desfășurarea cu celeritate a judecății, pentru a se preîntâmpina denaturarea unor mijloace de probă, constând în relatările persoanelor ce vor fi audiate, precum și pentru a se preveni eventuale acțiuni vindicative din partea apropiaților victimei, ce nu ar face decât să conducă la escaladarea stării conflictuale, cu profunde implicații asupra liniștii și ordinii publice.
Pe de altă parte, ținând seama de aspectele ce rezultă din probe, nu există nici o garanție că, dacă ar fi cercetați în stare de libertate, inculpatul nu ar atenta din nou la integritatea ori viața altor persoane inocente, prin acțiuni conjugate de grup, astfel cum a acționat până în prezent sau că acesta nu va periclita buna desfășurare a procesului penal, inclusiv prin sustragerea de la cercetările întreprinse împotriva sa.
Ca atare, Curtea urmează, în baza art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală, a respinge recursul ca nefondat, considerând încheierea penală atacată ca fiind legală și temeinică.
Totodată, în baza art.192 alin.2 Cod de procedură penală, va obliga pe recurent la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul-inculpat M. V. - fiul lui G. și M., născut la data de 01.08.1971, împotriva încheierii de ședință din data de 22.01.2014, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ 13.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 24.01.2014.
Președinte, Judecător,Judecător,
V. LunguAndreea I. Z. F.
Grefier,
A. B.
Jud. fond L.L.
Red. dec. Jud. Z F.
2ex/27.01.2014
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 399/2014. Curtea de... | Anulare/reducere amendă. Art.284 NCPP. Hotărâre din... → |
|---|
