Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 314/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 314/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 08-05-2014 în dosarul nr. 20596/212/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 314/P
Ședința publică de la 8 mai 2014
Completul compus din:
Președinte - E. C. M.
Judecător – M. U.
Grefier – I. C.
Cu participarea Ministerului Public prin procuror – D. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
S-a luat în examinare apelul penal declarat de partea civilă P. M. – domiciliat în C., ., ..A, ., împotriva sentinței penale nr. 93 din 29 ianuarie 2014 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul penal nr._ privind pe inculpatul O. S., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 184 alin. 1,4 cod penal, art. 89 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată cu aplicarea art. 33 lit. a) cod penal.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 24 aprilie 2014, cele relatate fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea cauzei la data de 8 mai 2014, când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA,
Asupra apelului de față,
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că, prin sentința penală nr. 93 din 29 ianuarie 2014 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul penal nr._, s-au dispus următoarele:
” În baza art.184 alin.1 si 3 Cod penal condamnă pe inculpatul O. S., la pedeapsa de 1 an închisoare.
In baza art.89 alin.1 din OUG nr.195/2002 condamna inculpatul O. S. la pedeapsa de 2 ani inchisoare.
In baza art.33 lit.a si art.34 lit.4 Cod penal instanta contopeste cele doua pedepse si aplica inculpatului O. S. pedeapsa cea mai grea de 2 ani inchisoare.
În baza art. 81 alin.1 si 2 C.pen. suspendă condiționat executarea pedepsei de 2 ani închisoare pe o durata de 4 ani termen de încercare stabilit in condițiile art. 82 C.pen.
În baza art.71 C.penal interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a doua si lit.b C.penal.
În baza art.71 alin.5 C.penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspenda si executarea pedepsei accesorii.
În baza art.359 C.pr.pen.atrage atentia inculpatului O. S. asupra dispozițiilor art. 83 C.pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării .
In baza art.346 Cod pr.penala admite in parte actiunea civila formulata de partea civila P. M. si obliga inculpatul la plata catre partea civila a sumei de 103 lei daune materiale.
In baza art.189 Cod pr.penala dispune avansarea onorariului in suma de 200 lei aparatorului din oficiu Palcau Laurian din fondurile Min.Justitiei.
In baza art.193 alin.2 Cod pr.penala obliga inculpatul la plata catre partea civila a sumei de 500 lei cheltuieli de judecata.”
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul C. nr.610/P/2013 din data de 25.07.2013, înregistrat pe rolul instanței sub nr._ s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului O. S. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art 184 alin.1 si 3 C.pen și art.89 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplic. art. 33 lit. a C.pen.
Prin actul de sesizare s-a reținut că în data de 26.06.2012, conducând autoturismul marca „Dacia L. MCV", cu nr. de înmatriculare_, pe . C., inculpatul efectuează manevra de mers înapoi fără să se asigure și fără să fie dirijat de o altă persoană, accidentând pe numitul P. M. care a suferit vătămări corporale ce au necesitat pentru vindecare 50-55 de zile de îngrijiri medicale, iar după eveniment părăsește locul accidentului fără încuviințarea organelor de poliție.
Pe parcursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: plângerea și declarația părții vătămate P. M., proces verbal de prezentare la Serviciul Rutier C. a învinuitului, din data de 23.07.2012,proces verbal de cercetare la fața locului din 17.08.2012, schița accidentului întocmită după datele indicate de partea vătămată și planșele fotografice, schița accidentului întocmită după datele indicate de învinuit și planșele fotografice, raport de constatare medico-legală nr. 245/al rutier/2012 din 03.08.2012, emis de S.M.L. C., raport de expertiză medico-legală nr. 320/Al rutier/2012 din 04.02.2013, emis de S.M.L. C., raport de expertiză tehnică judiciară auto din 03.01.2013, declarația martorilor I. I., J. G., I. D., declarația învinuitului O. S..
Pe parcursul cercetării judecătorești au fost audiate părțile si martorii din lucrari.
La data de 12.07.2012, numitul P. M. a sesizat organele judiciare cu privire la comiterea de către învinuitul O. S. a infracțiunii de vătămare corporală din culpă, faptă prevăzută de art. 184, alin. 1 și 3 din Cod pen.
Conform declarației părții vătămate a rezultat că la data de 26.06.2012, în timp ce se deplasa pe . C., a fost accidentat de ambulanța aparținând Diviziei Medicale B.G.S., cu numărul de înmatriculare_, condusă de învinuit care a efectuat o manevră de mers înapoi. După eveniment, numitul P. M. declară că a fost transportat la Spitalul Județean C. cu aceeași ambulanță, iar acolo învinuitul O. S., motivând că are alte treburi, 1-a lăsat în secția de ortopedie. Ulterior învinuitul a revenit la unitatea sanitară și, în jurul orelor 18.00, 1-a transportat pe partea vătămată la domiciliu.
Având în vedere declarația numitului P. M. și, efectuându-se verificări în cauză, a fost identificat autoturismul marca Dacia L. MCV, cu numărul de înmatriculare_, aparținând S.C. BGS Divizia Medicală S.R.L., iar la data de 23.07.2012 și învinuitul O. S. care, fiind audiat, a recunoscut implicarea sa în accidentul rutier din data de 26.06.2012.
Conform raportului de constatare medico-legală nr. 245/al rutier/2012 din 03.08.2012, emis de S.M.L. C., numitul P. M. a suferit vătămări corporale ce au necesitat pentru vindecare 48-50 de zile de îngrijiri medicale. Leziunile traumatice pot data din 26.06.2012.
Din cuprinsul raportului de expertiză medico-legală nr. 320/A1 rutier/2012 din 04.02.2013, emis de S.M.L. C. a rezultat că numitul P. M. a prezentat la data de 26.06.2012 un traumatism facial și de antebraț stâng. Leziunile de violență au putut fi produse prin lovire cu și de corpuri dure. în prezent leziunea antebrațului stâng este vindecată, iar în cazul efectuării tratamentului recuperator va necesita 50-55 de zile de îngrijiri medicale, de la data producerii leziunilor de violență. Hernia inghinală stânga nu are legătură cu accidentul din 26.06.2012, este preexistentă. Nu sunt elemente obiective medico-legale pentru încadrarea în art. 182 Cod penal
Având în vedere cele de mai sus și pentru determinarea cauzelor și împrejurărilor producerii accidentului, în speță s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice auto care a concluzionat că, starea de pericol a fost creată în exclusivitate de către învinuitul O. S. care, efectuând manevra de mers înapoi pe . C., pe o distanță de aproximativ 60 m, fără a fi dirijat de către o altă persoană, acroșează cu spatele autospecialei un pieton care circula pe porțiunea de parcare aflată în zonă. Cauza producerii accidentului a constituit-o neatenția și neasigurarea suficientă în momentul efectuării manevrei de mers înapoi. Singura posibilitate de evitare a accidentului a aparținut învinuitului O. S..
Fiind audiat în cauză, învinuitul O. S. a declarat că, în data de 26.06.2012, conducând autospeciala ambulanță marca Dacia L. MCV, cu numărul de înmatriculare_, aparținând S.C. BGS Divizia Medicală S.R.L., pentru a transporta trei pacienți (martorii din prezenta cauză) la Clinica de Dializă din cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență C., aceștia suferind de insuficiență renală severă, a ajuns pe . pentru a prelua și un al patrulea pacient. Aici, având în vedere conformația zonei și pentru a da posibilitatea persoanei bolnave să urce mai ușor în autovehicul, a efectuat o manevră de mers înapoi, moment în care 1-a accidentat pe numitul P. M. care circula prin spatele autoutilitarei. în continuare, învinuitul, fără a anunța organele de poliție sau a apela serviciul de urgență 112, a transportat partea vătămată la spital și apoi la domiciliu. Motivarea învinuitului referitoare la omisiunea de a anunța producerea accidentului, în sensul că partea vătămată a avut o atitudine duplicitară, neprecizând inițial vreo pretenție, nu poate fi primită, având în vedere că acesta, în calitate de conducător auto, trebuia să cunoască obligația legală ce îi revenea în caz de accident rutier.
Conform prevederilor art. 89 alin. 1 din O.U.G 195/2002 rep., învinuitul O. S. era obligat ca, după transportarea părții vătămate la spital, să anunțe organele de poliție și să se întoarcă la locul accidentului. Din cuprinsul materialului de urmărire penală a rezultat că învinuitul nu a îndeplinit această obligație și nu a avut niciodată intenția de a anunța organele de poliție, având în vedere că a fost depistat abia în data de 23.07.2012.
De asemenea, analizând coroborat materialul probator existent în dosar se constata că și partea vătămată P. M. are o parte de culpă în producerea accidentului, în condițiile în care se deplasa pe carosabil, încălcând astfel prevederile art. 72 alin. 1 și 2 din O.U.G. 195/2002 rep.
Declaratiile martorilor I. I., I. D. si declaratia inculpatului din faza de cercetare judecatoreasca confirma aceasta situatie de fapt.
Astfel, relativ la aspectele anterior expuse, se constată că învinuitul O. S. se face vinovat de încălcarea prevederilor art. 54, alin. 1 din O.U.G. 195/2002 rep., art. 89, alin. 1 din O.U.G. 195/2002 rep. și art. 128, alin. 2 din Regulamentul de aplicare al O.U.G. 195/2002.
Fiind dovedită existența faptelor, elementele constitutive ale infracțiunilor, precum și săvârșirea acestora de către inculpat, în temeiul art. 345 alin. 2 C.proc.pen., instanța s-a dispus condamnarea acestuia.
La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art.72 Cod penal, respectivgradul de pericol social care rezultă din modalitatea, împrejurările de săvârșire a faptei și urmările produse, culpa . a partii vatamate, partea vătămată suferind leziuni ce au necesitat ingrijiri medicale de 50-55 de zile, precum și persoana inculpatului, care este în vârstă de 58 de ani, necunoscut cu antecedente penale, iar pe parcursul procesului penal a manifestat o atitudine sinceră.
Față de aceste criterii, s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 1 an închisoare, pentru comiterea infracțiunii prev. de art 184 alin. 1 si 3 C.penal și 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art.89 alin.1 din OUG nr.195/2002.
În baza art 33 alin 1 lit a C.pen și art 34 alin 1 lit b C.pen s-au contopit pedepsele de 1 an închisoare și 2 ani închisoare, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
S-a constatat ca sunt indeplinite conditiile prev. de art.81 alin.1 si 2 Cod penal, pedeapsa aplicata fiind de cel mult 2 ani, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa inchisorii mai mare de 6 luni, apreciindu-se ca scopul pedepsei poate fi atins si fara executarea acesteia avand in vedere circumstantele personale ale inculpatului.
Pentru aceste considerente,in baza art. 81 alin.1 si 2 C.pen. instanta s-a suspendat condiționat executarea pedepsei de 2 ani închisoare pe o durata de 4 ani termen de încercare stabilit in condițiile art. 82 C.pen.
În baza art.71 C.penal s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a doua si lit.b C.penal.
În baza art.71 alin.5 C.penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat executarea pedepsei accesorii.
În baza art.359 C.pr.pen. s-a atras atentia inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării .
Pe latura civila, s-a constatat ca partea civila P. M. a formulat cerere de constituire ca parte civila la termenul din data de 18.10.2013 prin care a solicitat suma de_ lei daune materiale si morale, precizate la fila 20.
La dosarul cauzei se afla bonurile fiscale si chitantele de la filele 21, 22 in suma de 103 lei.
La fila 23 se afla o adresa emisa de un medic dentist care arata ca onorariul pentru executarea a doua proteze dentare totale este de 1900 lei.
In raportul de constatare medico-legala din data de 3.08.2012-fila 35 dosar urmarire penala- s-a constatat ca partea vatamata a prezentat leziuni traumatice si necesita 48-50 de zile de ingrijiri medicale.
In raport s-a constatat din actele medicale-fisa UPU din 26.06.2012 si examenele de ortopedie si CT ca pacientul a fost constient, cooperant, a avut plaga cotuza reg.zigomativa stg,mandibula stg, tumefactie dureroare mana stg, deget mana dr, excoriatie genunchi stg, durere umar stg., . epifiza distala radium stg, fara modificari osoase traumatice.
Se consemneaza ca pacientul afirma ca in urma accidentului i-au cazut protezele mobile de pe ambele arcade care s-au spart.
In raportul de expertiza-medico-legala din data de 4.02.2013-fila 37- s-a consemnat ca leziunea antebratului stang este vindecata si in cazul efectuarii tratamentului recuperator va necesita 5-55 zile de ingrijiri medicale de la data producerii leziunilor de violenta.
S-a mai constata ca . stanga nu are legatura cu accidentul din 26.06.2012.
In declaratia data la data de 31.10.2012 partea vatamata nu a spus nimic despre protezele dentare.
In fisa UPU nu s-a consemnat nimic despre protezele sale dentare si nici in plangerea sa din data de 12.07.2012-fila 61 dosar urmarire penala nu a scris nimic.
Din declaratia inculpatului data de 20.11._ rezulta ca partea vatamata nu a ramas internata, a stat 3 ore cu el la spital si apoi l-a dus acasa. Cand s-a despartit de el, acesta a zis ca nu va mai avea pretentii, peste 7 zile l-a chemat sa il duca la tribunal unde avea un proces, dupa care pentru serviciul facut i-a spus ca raman prieteni si ca nu mai are nici o pretentie.
Martora A. E. a declarat ca a avut grija de partea vatamata deoarece nu mai putea misca mana stanga,nu mai avea proteze si a fost afectat de aceasta lovitura.
S-a constatat ca pretentiile partii civile nu sunt dovedite cu privire la contravaloarea a doua proteze dentare si cu privire la costul a doua operatii de hernie ce nu au nici o legatura cu evenimentul din data de 26.06.2012.
Nu exista nici o proba concludenta din care sa rezulte ce s-a intamplat in timpul impactului cu protezele dentare ale partii vatamate si nici un raport medico-legal in acest sens care sa arate vechimea protezelor si eventuala vatamare.
De asemenea, nu sunt dovedite nici daunele morale cu nici un mijloc de proba, teama dupa un impact cu un autoturism este inerenta, avându-se în vedere si culpa partii vatamate in producerea evenimentului rutier.
Ori,pentru tragerea la raspundere civila delictuala a inculpatului este necesar sa se intruneasca cumulativ toate conditiile, iar in cauza lipseste prejudiciul.
Pentru toate aceste considerente, in temeiul art.346 Cod pr.penala instanta s-a admis in parte actiunea civila si a fost obligat inculpatul la plata sumei de 103 lei lei despagubiri catre partea civila dovedite cu chitanțele depuse.
Împotriva susmenționatei sentințe a formulat apel partea civilă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
În mod greșit instanța de fond a stabilit culpa comună a inculpatului și a părții vătămate în producerea evenimentului rutier, sens în care se face trimitere la raportul de expertiză efectuat în cauză în care s-a stabilit culpa exclusivă a inculpatului.
În mod greșit instanța de fond a apreciat că sunt îndeplinite condițiile impuse de art.81 cod penal pentru a dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, și aceasta raportat la gravitatea faptei și la comportamentul ulterior al inculpatului.
Instanța de fond a soluționat în mod greșit acțiunea civilă prin reducerea cuantumului daunelor materiale și neacordarea daunelor morale.
Se relevă că la dosarul cauzei există dovezi din care rezultă cheltuielile efectuate de partea civilă cu restabilirea sănătății.
Astfel, se relevă că în urma traumatismului facial protezele i-au sărit din gură și s-au spart, aspect confirmat și de martorul audiat în cauză.
În mod greșit s-a reținut că accidentul nu i-a provocat herniile, fiind fără relevanță faptul că nu s-a consemnat în fișa de la urgență această problemă întrucât deși a precizat i s-a spus că se vor consemna doar plăgile produse și evidente.
În mod greșit instanța de fond nu a acordat daune morale în raport de suferințele fizice și psihice suportate în urma leziunilor suferite care au necesitat pentru vindecare un număr mare de zile de îngrijiri medicale.
Se relevă că ambele brațe au fost bandajate, astfel încât o perioadă mare de timp nu s-a putut folosi de ele.
Se solicită să se ia în considerare vârsta înaintată care a amplificat suferințele produse la care se adaugă și trauma psihică produsă prin implicarea în accidentul rutier.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței primei instanțe, din perspectiva criticilor formulate, precum și din oficiu, conform art.417 alin.2 cod procedură penală, Curtea constată:
În mod greșit instanța de fond a reținut culpa comună a părții civile și a inculpatului în producerea evenimentului rutier.
Astfel reținem că în data de 26.06.2012, autospeciala condusă de inculpat trebuia să mai preia un pacient de pe . A2, însă, urmare a faptului că . blocată de o mașină de gunoi, revine pe o altă alee și pentru a ajunge în dreptul scării de . să preia pacientul, efectuează o manevră de mers înapoi pe o distanță de 60 metri, condiții în care a lovit pe partea vătămată P. M. cu partea din spate a autospecialei.
În condițiile mersului înapoi, pe o distanță atât de mare, peste cea prevăzută de dispozițiile legale, fără a fi dirijat de o altă persoană, reținem că inculpatul nu a avut posibilitatea de a se asigura suficient, intrând în impact cu partea vătămată.
Impactul s-a produs între spatele autospecialei cu spatele părții vătămate ceea ce a determinat căderea acestuia la sol, cu fața în jos.
Evidențiem că, . prevăzută cu trotuar, circulația pietonilor în zona respectivă realizându-se pe carosabil, astfel încât nu i se poate imputa acestuia împrejurarea că ar fi circulat pe carosabil, mai mult, nu avea posibilitatea să prevadă că va fi lovit din spate de un autovehicul care se deplasa în marche-arriere.
În consecință, contrar concluziei instanței de fond și în acord cu materialul probator administrat în cauză constând in raport de expertiză, planșe fotografice, schița locului accidentului, care se coroborează cu declarațiile părții vătămate, Curtea va reține culpa exclusivă a inculpatului în producerea evenimentului rutier.
Evidențiem că, în cauză ar fi fost aplicabile dispozițiile art.4 cod penal potrivit cu care legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă.
Astfel, la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare noul cod penal, care în art.196 alin.1 incriminează fapta de vătămare corporală din culpă ca fiind fapta prevăzută în art.193 alin.2 săvârșită din culpă de către o persoană aflată sub influența băuturilor alcoolice ori a unei substanțe psihoactive sau în desfășurarea unei activități ce constituie prin ea însăși infracțiune.
Conform art.193 alin.2 cod penal, constituie infracțiunea de lovire sau alte violențe fapta prin care se produc leziuni traumatice sau este afectată sănătatea unei persoane a cărei gravitate este evaluată prin zile de îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile.
Totodată, potrivit art.196 alin.2 cod penal, constituie infracțiunea de vătămare corporală din culpă fapta prev. în art.194 alin.1 săvârșită din culpă.
Potrivit art.194 alin.1 cod penal, constituie infracțiunea de vătămare corporală, fapta prev. în art.193 care a cauzat vreuna din următoarele consecințe: infirmitate, leziuni traumatice sau afectarea sănătății unei persoane care au necesitat pentru vindecare mai mult de 90 de zile de îngrijiri medicale, un prejudiciu estetic grav și permanent, avortul și punerea în primejdie a vieții persoanei.
Este evident că, raportat la zilele de îngrijiri medicale acordate părții vătămate, fapta comisă de inculpat nu se mai regăsește în tiparul prevăzut de legiuitor pentru a o caracteriza ca infracțiune, fiind dezincriminată.
Totuși, având în vedere că inculpatul nu a declarat apel în cauză, singurul apel fiind promovat de partea civilă, Curtea va da eficiență dispozițiilor art.418 cod procedură penală potrivit cu care instanța de apel nu poate crea o situație mai grea pentru cel care a declarat apel, astfel încât va menține condamnarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii prev. de art.184 alin.1 și 3 cod penal din 1969.
Apreciem că instanța de fond a realizat o individualizare corectă a pedepsei atât sub aspectul cuantumului cât și a modalității de executare, dând eficiența corespunzătoare criteriilor de individualizare prev. de art.72 cod penal.
Se va avea în vedere că fapta a fost comisă din culpă, fiind determinată în primul rând de condițiile improprii în care se circulă în acea zonă, alee îngustă și lipsa trotuarelor pentru pietoni, inculpatul acționând în acel moment pentru preluarea unui pacient în condiții cât mai optime.
De asemenea, se va ține seama că inculpatul a transportat victima la spital.
Totodată, esențiale sunt și circumstanțele personale ale inculpatului, lipsa antecedentelor penale și integrarea familială și profesională.
Apreciem că instanța de fond a soluționat greșit acțiunea civilă. În dezacord cu materialul probator administrat în cauză.
Așa cum am arătat, în urma impactului, partea vătămată a căzut cu fața în jos, lovindu-se și în zona feței, de asfalt, astfel încât susținerea părții vătămate potrivit cu care i-ar fi sărit proteza mobilă din gură apare ca fiind plauzibilă.
Afirmația părții vătămate este susținută de declarația martorului audiat în cauză, neexistând dovezi care să susțină contrariul, instanța înlăturând susținerea părții vătămate în mod nemotivat.
Pierderea protezei fiind o consecință a accidentului rutier se impune ca inculpatul, sub aspectul laturii civile să fie obligat la plata contravalorii acesteia, respectiv suma de 1900 lei.
Având în vedere concluziile raportului de expertiză medico-legală, apreciem că, în mod corect instanța de fond a înlăturat susținerile părții vătămate potrivit cu care în urma accidentului ar fi suferit și o hernie, astfel încât nu va acorda daune materiale și pentru tratarea acestei afecțiuni.
În mod greșit instanța de fond nu a acordat părții civile daune morale, fiind evident, raportat la circumstanțele în care s-a produs accidentul, leziunile suferite acestea raportate și la vârsta părții vătămate că aceasta a suferit un prejudiciu moral ce trebuie reparat.
Prejudiciul moral este determinat de suferințele fizice și psihice provocate de evenimentul rutier in care a fost implicată partea vătămată.
Reținem gravitatea leziunilor provocate, cuantificată printr-un număr relativ mare de zile de îngrijiri medicale, consecințele efective constând în imobilizarea ambelor brațe, situație ce a lipsit partea vătămată de posibilitatea de a se îngriji singur o perioadă de timp, aspect ce este de natură să creeze un disconfort și o modificare a modului de viață curent al părții vătămate, după cum, prin spargerea protezei partea vătămată nu a mai avut posibilitatea să mănânce astfel cum o făcea anterior.
Totodată, urmare a acelorași consecințe, este evident că partea vătămată nu a mai avut posibilitatea de a participa la viața socială astfel cum o făcea până în acel moment, împrejurare de natură a-i crea suferințe psihice.
Este cert că fapta inculpatului a avut și un impact emoțional negativ cu atât mai mult cu cât este vorba despre o persoană cu o vârstă înaintată.
În raport de toate aceste elemente, Curtea apreciază cuantumul daunelor morale la suma de 10.000 lei, sumă la plata căreia inculpatul va fi obligat.
În consecință, Curtea, în baza art.421 alin.1 pct.2 lit. a cod procedură penală, va admite apelul formulat de apelantul parte civilă P. M. împotriva sentinței penale nr.93/29.01.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, în baza art.423 alin.2 cod procedură penală, va desființa, în parte sentința penală nr. 93/29.01.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, numai cu privire la latura civilă a cauzei și rejudecând va obliga inculpatul O. S. alăturat cu asigurătorul de răspundere civilă . Vienna Insurance Group SA București la plata către partea civilă P. M. a sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale și la plata sumei de 2003 lei cu titlu de daune materiale.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței primei instanțe care nu sunt contrare prezentei decizii.
În baza art.275 alin.3 cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
În baza art.272 alin.1 cod procedură penală, onorariul avocat oficiu, în sumă de 200 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției, în favoarea avocat B. E..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.421 alin.1 pct.2 lit. a cod procedură penală,
Admite apelul formulat de apelantul parte civilă P. M.– domiciliat în C., ., .. A, . împotriva sentinței penale nr. 93/29.01.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ .
În baza art.423 alin.2 cod procedură penală,
Desființează, în parte sentința penală nr. 93/29.01.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, numai cu privire la latura civilă a cauzei și rejudecând dispune:
Obligă inculpatul O. S. alăturat cu asigurătorul de răspundere civilă . Vienna Insurance Group SA București la plata către partea civilă P. M. a sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale și la plata sumei de 2003 lei cu titlu de daune materiale.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței primei instanțe care nu sunt contrare prezentei decizii.
În baza art.275 alin.3 cod procedură penală,
Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
În baza art.272 alin.1 cod procedură penală,
Onorariul avocat oficiu, în sumă de 200 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției, în favoarea avocat B. E..
Definitiva,
Pronunțată în ședință publică, azi 08.05.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
E. C. M. M. U.
GREFIER,
I. C.
Jud. fond. I.C. B.
Red. dec. Jud. E.C. M.
6 ex./8.09.2014
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 141/2014.... | Mandat european de arestare. Sentința nr. 24/2014. Curtea de... → |
|---|
