Vătămarea corporală. Art.194 NCP. Decizia nr. 616/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 616/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 03-10-2014 în dosarul nr. 3684/212/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr_
DECIZIA PENALĂ NR. 616/P
Ședința publică de la 3 octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. C. M.
Judecător M. U.
Grefier I. C.
Cu participarea Ministerului Public prin procuror L. S.
Pe rol judecarea apelului penal declarat de P. de pe lângă Judecătoria C. împotriva sentinței penale nr. 519 din 28.05.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._, având ca obiect vătămare corporală (art. 181 cod penal).
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 18.09.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 3.10.2014, când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Asupra apelurilor penale de față;
Prin sentința penală nr. 519 din 28.05.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._, s-au dispus următoarele:
„În temeiul art. 193 alin. 2 C.pen. (fostul art. 181 alin. 1 C.pen. din 1969), cu aplicarea art. 75 alin. 2 lit. b C.pen. și art. 76 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 5 C.pen., condamnă pe inculpatul S. M. (cetățenie română, fiul lui G. și A., născut la data de 06.11.1984 în municipiul C., domiciliat în comuna Cogealac, . județul C., CNP_, cercetat în stare de libertate, căsători cu doi copii minori, ocupație crescător animale, fără antecedente penale) la pedeapsa de 150 (una sută cincizeci) zile-amendă cu valoarea unei zile-amendă de 50 (cincizeci) lei, inculpatul urmând să achite către stat amenda penală în sumă de 7500 (șapte mii cinci sute) lei, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, varianta agravată.
Ia act de renunțarea părții civile la pretențiile civile formulate față de inculpat.
În temeiul art. 274 alin. 1 C.proc.pen. obligă inculpatul S. M. la plata sumei de 300 lei (100 lei aferenți urmăririi penale și 200 lei aferenți judecății în primă instanță) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.”
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
„Prin rechizitoriul numărul 8238/P/2008 din 21.01.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 06.02.2013 sub număr de dosar _ , s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului S. M. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prevăzută de art. 181 alin. 1 C.pen. 1969.
Potrivit rechizitoriului, în fapt, s-a reținut că la data de 15.07.2008, pe fondul unui conflict cu partea civilă P. V., i-a aplicat acestuia mai multe lovituri care i-au cauzat leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 25 de zile de îngrijiri medicale. Prin același rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului S. C., fratele inculpatului, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală prevăzută de art. 181 alin. 1 C.pen. 1969, nefiind administrate probe din care să rezulte că învinuitul ar fi agresat, alături fratele său, partea civilă, în același context.
Prin rechizitoriu s-a mai dispus și scoaterea de sub urmărire penală, cu aplicarea amenzii administrative în cuantum de 1000 lei, a învinuitului P. V., parte civilă în prezenta cauză, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. 2 C.pen. 1969 reținându-se că fapta învinuitului de a fi împuns cu furca antebrațul drept al inculpatului S. M. provocându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare între 12-14 zile îngrijiri medicale, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni raportat la vârsta înaintată a învinuitului (76 ani) și lipsa antecedentelor penale.
Pentru dovedirea situației de fapt reținută prin rechizitoriu în sarcina inculpatului S. M. au fost menționate următoarele probe/mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: plângere persoană vătămată S. M. (f.7), declarație persoană vătămată S. M. (f.43) plângere persoană vătămată S. M. (f.13), declarație persoană vătămată P. V. (f.14-15), acte medicale și raport constatare medico-legală P. V. (f.18-21), raport constatare medico-legală S. M. (f.44), declarații martor S. G. (f.22-24), declarații martor S. I. (f.25-27), proces verbal de confruntare S. C.-S. C. (f.28-29), declarație învinuit S. M. (f.35-36, 56, 78-79), declarație învinuit S. C. (f.39-40, 57), declarație făptuitor S. M. (f.45,46), declarație făptuitor S. C. (f.47), declarație făptuitor și învinuit P. V. (f.49-50,51).
La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, la data de 27.11.2013, ulterior citirii actului de sesizare, instanța a adus la cunoștința inculpatului dispozițiile art. 3201 C.proc.pen. 1968 privind judecata în cazul recunoașterii vinovăției.
Inculpatul a arătat că nu solicită ca judecata să aibă loc conform procedurii simplificate, prevăzută de art. 3201 C.proc.pen. 1968.
În cursul cercetării judecătorești:
Urmare a solicitării inculpatului în sensul parcurgerii procedurii de drept comun pentru judecarea cauzei s-a procedat la audierea inculpatului (f.23, d.jud.)
Partea civilă a precizat că nu dorește să facă noi declarații, menținându-le pe cele deja formulate în cursul urmăririi penale.
A fost readministrată proba cu martorii S. G. (f.35, d.jud.) și S. I. (f.37, d.jud.).
La cererea inculpatului a fost administrată proba cu martorul S. C. declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată dosarului cauzei (f. ) și proba cu înscrisuri în circumstanțiere (f. ).
Inculpatul a mai solicitat anularea plângerii și declarației formulate de inculpat în fața organelor de poliție la datele de 15.07.2008 și 14.08.2008, în baza art. 282 C.proc.pen. rap. La art. 4 din legea nr. 255/2013 în referire la art. 64 alin. 2, 69 și următoarele C.proc.pen. 1968, ca fiind administrate în faza actelor premergătoare și nefiind scrise sau semnate personal. Instanța a respins excepția nulității relative ale celor două declarații cu motivația că nu s-a făcut dovada unei vătămări care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului, inculpatul având la dispoziție mijloacele procedurale pentru a-și preciza și susține poziția procesuală în cursul judecății, poziție ce va fi analizată în întregul ansamblu probator al cauzei.
Instanța mai constată că declarația din 15.07.2008 are valoarea unei plângeri în sensul art. 222 C.proc.pen.1968, iar faptul că nu a fost consemnată în cuprinsul unui proces verbal așa cum impunea alin. 4 din articol, nu constituie o încălcare a normelor legale în vigoare de natură a cauza inculpatului o vătămare a intereselor procesuale. Mai mult, plângerea ca act de sesizare a organului de cercetare penală nu constituie mijloc de probă. În privința declarației din data de 14.08.2008, instanța constată că aceasta a fost consemnată în faza actelor premergătoare, nefiind constatată prin proces verbal în acord cu dispozițiile art. 224 alin. 3 C.proc.pen.1968, deci nu constituie mijloc de probă.
Inculpatul a mai solicitat efectuarea unei expertize medico-legale pentru clarificarea și evaluarea perioadei de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea victimei în raport de leziunile constatate pe corpul acesteia în contextul în care cele 12-14 zile de îngrijiri acordate inițial au fost prelungite la 25, având în vedere starea de sănătate și condiția fizică a persoanei vătămate. Instanța a respins această cerere probatorie ca neconcludentă și lipsită de utilitate în soluționarea cauzei, motivând că pentru existența infracțiunii nu este necesar, sub raport obiectiv, ca activitatea inculpatului să fi determinat singură numărul de 25 de zile de îngrijiri
medicale acordate în final persoanei vătămate, ci este suficient a se constata că între această activitate cercetată și zilele de îngrijiri medicale determinate de leziunile constatate există raport de cauzalitate.
Cu privire la proba testimonială cu martorul S. C., anterior încuviințată inculpatului, după audierea martorului S. C. și după ce a ascultat concluziile inculpatului, ale procurorului și părții civile, în baza art. 383 alin. 2 C.proc.pen., instanța a dispus ca această probă să nu mai fie administrată întrucât nu este de natură a furniza elemente noi pentru aflarea adevărului în cauză.
Analizând actele si lucrările dosarului, probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța reține următoarea situație de fapt:
La data de 15.07.2008, în jurul orei 12.00, în timp ce se aflau pe câmp, între localitățile Gura Dobrogei și Cogealac, județul C., între inculpatul S. M., în prezența fratelui acestuia S. C. pe de o parte, și partea civilă P. V., pe de altă parte, pe fondul unui conflict preexistent, s-a produs o altercație verbală și fizică în urma căreia inculpatul a suferit o leziune traumatică prin împunsătură cu furca a antebrațului mâinii drepte care a necesitat pentru vindecare un număr de 12-14 zile de îngrijiri medicale, iar partea civilă a suferit, în urma loviturilor repetate, cu o bucată de lemn, mai multe leziuni traumatice constând în echimoze pe brațul stâng, regiunea costală, regiunea scapulară și suprascapulară (regiunea umăr-omoplat și mușchiul de sub omoplat), plăgi contuze care au afectat degetele 4 și 5 ale mâinii stângi, excoriații pe fond tumefiat ale zonei supramaleolare (partea inferioară a tibiei și peroneului) și tumefierea de ansamblu a gleznei și piciorului drept, toate acestea necesitând pentru vindecare 12-14 zile de îngrijiri medicale, prelungite ulterior, datorită stării de sănătate și vârstei, la 25 de zile de îngrijiri medicale.
Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere următoarele probe (mijloace de probă):
- declarațiile martorilor S. G. și S. I. din data de 22.09.2008, 03.12.2008 și 28.08.2012, menținute în fața instanței;
- declarațiile părții civile P. V.;
- declarațiile în calitate de învinuit și inculpat S. M.;
- acte medicale și raport de constatare medico-legală P. V.;
- raport de constatare medico-legală S. M..
Din coroborarea declarațiilor martorilor S. G. și S. I. din data de 22.09.2008 și 03.12.2008 rezultă următoarele: la data de 15.07.2008 martorii se aflau pe câmp, la balotat paie în urma treieratului, în serviciul inculpatului S. M.. S. G. conducea tractorul cu ansamblul mecanizat de balotare iar S. I. dormea în mașină. La un moment dat, le-a atras atenția o discuție în contradictoriu, pe ton ridicat, la depărtare de locul unde se aflau, după care au observat o căruță în care se afla un bărbat în vârstă ce se deplasa din direcția localității Gura Dobrogei către localitatea Cogealac. La scurt timp, aproximativ 2 minute (conform declarației lui S. I.), au observat o mașină de culoare alb care se deplasa înspre localitatea Gura Dobrogei, spre stâna deținută de S. M.. După aproximativ 40-45 de minute cei doi martori s-au întâlnit cu inculpatul S. M., în drumul său către poliție și dispensar, de la care au aflat că s-a cercetat cu partea civilă P. V., pe fondul unui conflict mai vechi, iar în urma interacțiunii dintre cei doi, P. V. l-a înțepat cu furca în antebrațul drept, fapt ce explica bandajul improvizat al inculpatului, sesizat de martori. În declarații formulate la data de 28.08.2012, martorii au precizat că la momentul respectivului conflict, pe câmp se aflau doi dintre frații S., unul se ocupa de păscutul oilor iar celălalt se afla pe sola unde se balotau paie. Cu ocazia audierii în faza cercetării judecătorești, martorii S. și-au menținut declarațiile formulate în cursul urmăririi penale.
Declarațiile celor doi martori, cu privire la prezența numitului S. C. la câmp, la momentul producerii conflictului sunt apreciate ca reflectând realitatea având în vedere că acestea confirmă declarațiile părții civile P. V. (care a reclamat că a fost lovit de amândoi frații S.) dar și plângerea și declarația inculpatului S. M., contestate sub aspectul nulității relative, din data incidentului 15.07.2008 și data de 14.08.2008, când a arătat că se afla la câmp împreună cu S. C. care se ocupa de păscutul oilor iar el cu balotatul paielor de grâu, iar când au început să deplaseze oile de pe respectivul amplasament s-au întâlnit cu partea civilă care le-a blocat drumul cu căruța, situația degenerând în conflictul reclamat organelor de poliție, de ambele tabere, în aceeași zi.
Pentru a reține această situație de fapt, instanța nu a avut în vedere următoarele probe (mijloace de probă):
- declarațiile martorului S. C.,
- declarațiile în calitate de făptuitor și învinuit formulate de S. C.,
- răspunsurile formulate de S. C. și S. C. cu ocazia confruntării din data de 07.08.2012,
- declarațiile inculpatului S. M..
Aceste mijloace de probă vor fi excluse de către instanță, sub aspectul prezenței sau nu la fața locului, la momentul incidentului a numitului S. C. întrucât nu se coroborează cu celelalte declarații enunțate anterior și, analizând conținutul faptic relatat, se constată că nu reflectă realitatea fiind armonizate în mod deliberat dar nu în totalitate coerent, prin prisma relațiilor de rudenie dintre cei trei frați. În acest sens, instanța urmează să respingă apărarea inculpatului cu privire la existența cauzei justificative a legitimei apărări în care ar fi acționat. Pentru existența legitimei apărări, apărarea trebuie, printre altele, să fie necesară pentru respingerea atacului și proporțională cu atacul. Ori în cauza de față, având în vedere; 1) numărul mare de leziuni traumatice constatate pe corpul părții civile comparativ cu leziunea unică constatată pe corpul inculpatului, 2) vârsta evident înaintată a părții civile, la care se adaugă și 3) prezența fratelui inculpatului la fața locului, nu se poate reține că apărarea inculpatului soldată cu vătămarea integrității corporale a părții civile a fost proporțională ori necesară înlăturării atacului, astfel cum se susține.
Declarațiile martorului S. C. urmează a fi excluse în totalitate de la stabilirea situației de fapt întrucât relatările acestuia sunt contradictorii; astfel acesta a declarat că, în urma telefonului primit de S. C. de la inculpat, în timp ce se înapoiau de la C., s-au deplasat direct la fața locului găsindu-l pe inculpat întins pe jos, lângă animale, într-o stare fizică proastă, din pricina rănii, în ciuda faptului că martorii S. au declarat că s-au întâlnit cu inculpatul după incident, în drumul acestuia către postul de poliție (unde a și formulat plângere în aceeași zi, contestată ulterior ca nefiind scrisă sau semnat de către el) și dispensar. Mai mult, martorul S. C. a declarat că l-a transportat personal la dispensar pe inculpat, fapt care, de asemenea, nu se confirmă. Cu ocazia confruntării cu fratele său S. C. la data de 27.08.2012, martorul S. C. a declarat că nu-și aduce aminte dacă S. C. a fost sau nu în municipiul C., împreună cu el, la data de 15.07.2008, iar ulterior, cu ocazia audierii la instanță a declarat că au fost împreună în C., detaliind evenimentele din ziua respectivă.
Inculpatul S. M. a declarat că după altercația fizică avută cu P. V. a deplasat oile la stână și apoi l-a contactat telefonic pe S. C. pentru a-i cere să-l înlocuiască.
Numitul S. C. a declarat, în cursul urmăririi penale, că la data incidentului, după ce a fost în prealabil la C. cu fratele S. C., în cursul dimineții, ulterior în jurul orei 13.00 a fost sunat de inculpat care i-a solicitat să-l înlocuiască la animale întrucât a fost rănit în urma unei altercații cu P. V..
În privința persoanei care a inițiat conflictul în data de 15.07.2008, instanța reține că altercația s-a produs pe fondul unui conflict mai vechi dintre părți și se limitează la a constata legătura de cauzalitate dintre activitatea inculpatului și leziunile traumatice constatate prin raportul de constatare medico-legală pe corpul părții civile P. V., care au necesitat pentru vindecare 12-14 zile de îngrijiri medicale, prelungite la 25 de zile îngrijiri medicale, conform raportului de constatare medico-legală completator al celui inițial.
Raportat la numărul și zonele corporale afectate constatate medico-legal, apărarea inculpatului în sensul că, în fața agresiunii nejustificate a părții civile, a lovit cu un băț găsit pe jos o singură dată, peste umăr, pe agresorul P. V., lovind apoi calul pentru a deplasa căruța și aplanarea conflictului, nu se confirmă.
Apărarea inculpatului potrivit căreia fapta cercetată nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni atât în abstract cât și în concret, urmează a fi respinsă pe considerentul numărului și gravității urmărilor constatate care – dincolo de caracterul izolat raportat la persoanele implicate și locul de comitere, circumstanțele personale ale persoanelor implicate caracterizat în principal prin grad socio-educațional scăzut așa cum arată apărarea, lipsa antecedentelor penale ale inculpatului – impun tragerea la răspundere penală a inculpatului.
În privința aplicării principiului egalității de tratament, instanța apreciază solicitarea ca neîntemeiată întrucât este învestită să constatate în concret existența sau inexistența infracțiunii de care este acuzat inculpatul, dacă a fost sau nu săvârșită cu forma de vinovăție prevăzută de lege și nu poate fi limitată în individualizarea în concret a faptei constatate de criteriile de individualizare avute în vedere de alt organ judiciar, parchet sau instanță. Faptul că părții civile i s-a aplicat amenda administrativă considerându-se de către procuror că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni pe considerente de vârstă înaintată și lipsa antecedentelor penale nu împiedică instanța să individualizeze în mod autonom sancțiunea ce urmează a fi aplicată inculpatului.
În drept
Inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice din art. 181 alin. 1 C.pen. 1969 – vătămare corporală în art. 193 alin. 2 C.pen. - lovirea sau alte violențe raportat la art. 5 C.pen. Analizând elemente constitutive ale infracțiunii cercetate, se constată că acestea sunt valabile pentru ambele încadrări juridice puse în discuție, motiv pentru care se reține a fi incident cazul aplicării legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei prevăzut de art. 5 C.pen. și nu o situație de schimbare a încadrării juridice prevăzută de art. 386 alin. 1 C.proc.pen. Astfel, identificată ca lege penală mai favorabilă ce va fi aplicată în cauză este noua reglementare, respectiv art. 193 alin. 2 C.pen. lovirea sau alte violențe care prevede aceleași limite de pedeapsă a închisorii de la 6 luni la 5 ani, dar alternativ cu pedeapsa amenzii.
Sub aspectul laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 193 alin. 2 C. pen., instanța reține că elementul material constă în acțiunea de lovire sau exercitarea oricărei alte violențe care produc leziuni traumatice a căror gravitate este evaluată prin zile de îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile. Acțiunea inculpatului S. M., care la data de 15.07.2008, în jurul orei 12.00, a lovit, în mod repetat, cu o bucată de lemn, pe partea civilă P. V. cauzându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 25 de zile de îngrijiri medicale realizează elementul material al infracțiunii de lovire sau alte violențe – varianta agravată prevăzută de art. 193 alin. 2 C.pen., urmarea imediată constând vătămarea integrității și sănătății fizice a părții civile P. V., valoare socială ocrotită penalmente. Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă în cauză din concluziile raportului de constatarea medico-legală întocmit în urma examinării corpului părții civile P. V..
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea praeterintenției (intenție indirectă în raport cu cele 12-14 zile de îngrijiri medicale și culpă în raport cu suplimentul de 11 zile de îngrijiri medicale acordate), conform dispozițiilor art. 16 alin. 5 C. pen., întrucât inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale și deși nu l-a urmărit a acceptat producerea lui prin săvârșirea faptei, respectiv vătămarea integrității corporale a părții civile evaluată la 12-14 zile îngrijiri medicale, însă nu a prevăzut, deși trebuia și putea să prevadă, rezultatul mai grav al prelungirii duratei de îngrijiri medicale având în vedere vârsta înaintată a victimei (71 ani la momentul agresiunii) asociată în mod obiectiv cu afecțiuni medicale și predispoziție la accidentare și recuperare de durată. Intenția directă a inculpatului de a lovi victima rezultă din preexistența stării conflictuale dintre părți și posibilitățile concrete de evitare a altercației - în câmp deschis, necultivat - de care acesta a înțeles să nu uzeze.
Individualizarea pedepsei/modalității de executare
La stabilirea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 C.pen., respectiv gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului, care se evaluează în funcție de împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și de mijloacele folosite, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedentele penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială și incidența circumstanțelor atenuante judiciare.
Împrejurările și modul de comitere a infracțiunii precum și de mijloacele folosite.
Infracțiunea a fost comisă prin folosirea unei bucăți de lemn, pe câmp, în prezența unui număr 3 de persoane, martorii S. și numitul S. C., pe fondul unei stări tensionate preexistente între părți, în contextul unor acțiuni vătămătoare din partea ambelor părți.
Natura și gravitatea rezultatului produs. Starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită.
S-au produs leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 25 de zile de îngrijiri medicale, creând astfel o stare de pericol concret și semnificativ pentru integritatea și sănătatea fizică a persoanei ca valoare socială ocrotită.
Motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit.
Infracțiunea a avut ca mobil sentimentele de ostilitate, dezvoltate în timp, față de victimă iar scopul urmărit apare ca fiind acela de a aplica o corecție fizică adversarului ca unică și eficientă metodă de afirmare a ascendentului moral față de victimă.
Natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedentele penale ale infractorului.
Inculpatul nu are antecedente cu relevanță penală, însă instanța reține că a mai fost cercetat, în cadrul dosarului penal nr. 5942/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., pentru comiterea unei fapte de violență fizică față de care a intervenit împăcarea părților, din inițiativa sa.
Conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal.
Inculpatul a avut o atitudine de nerecunoaștere a faptei, a formulat declarații contradictorii îngreunând soluționarea cauzei cu celeritate, a contestat declarațiile verbale voluntare consemnate de organul de poliție, plasând responsabilitatea leziunile suferite de victimă în sarcina acesteia, afirmând poziția sa defensivă și ripostei limitate la o singură lovitură asupra victimei.
Nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Inculpatul este integrat în societate, desfășoară activități lucrative licite, întreține o familie cu doi copii minori, are un antecedent (documentat) pe linia comportamentelor agresive în comunitate.
Față de împrejurările legate de fapta comisă, instanța constată o gravitate diminuată a faptei dar care o menține, însă, în spectrul legii penale și urmează să facă aplicarea dispozițiilor art. 75 alin. 2 lit. b C.pen și art. 76 alin. 1 C.pen., privind circumstanțe atenuante judiciare, iar față de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 C.pen. și analizate în precedent, instanța va stabili pedeapsa amenzii în cuantum de 150 zile-amendă.
În privința valorii zilei amendă, instanța o va stabili la nivelul sumei de 50 de lei, valoare apreciată ca justă, având în vedere că inculpatul are în întreținere doi copii minori și desfășoară activități de zootehnie de anvergură (circa 480 capete ovine și 250 capete caprine) cu sprijin guvernamental – APIA (f. jud.), în asociere cu ceilalți frați, și eficientă, de natură a fi percepută de inculpat și societate ca o veritabilă sancțiune penală, necesară prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni. Astfel, inculpatul va fi obligat la plata către stat a amenzii penale în valoare de 7500 lei.
Față de cele reținute, în baza art. 193 alin. 2 C.pen. (fostul art. 181 alin. 1 C.pen. din 1969), cu aplicarea art. 75 alin. 2 lit. b C.pen. și art. 76 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 5 C.pen., instanța va condamna pe inculpatul S. M., la pedeapsa de 150 (una sută cincizeci) zile-amendă cu valoarea unei zile-amendă de 50 (cincizeci) lei, inculpatul urmând să achite către stat amenda penală în sumă de 7500 (șapte mii cinci sute) lei, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, varianta agravată.
Pe latură civilă, se va reține că partea civilă a renunțat la pretențiile civile formulate față de inculpat.”
În termen legal, împotriva acestei sentințe penale a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria C. și inculpatul S. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru motivele cuprinse în partea introductivă a prezentei decizii.
La Curtea de Apel Constanta cauza a fost înregistrată sub același număr.
Examinând legalitatea și temeinicia sentintei penale nr. 519 din 28.05.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._, prin prisma criticilor aduse de apelanți și sub toate aspectele prev. de art. 417 al. 1,2 cod pr. penală, curtea constată următoarele:
În ceea ce privește apelul inculpatului.
Pe baza unei aprecieri judicioase a ansamblului probator administrat in cauza, prima instanță a stabilit în mod corect atât starea de fapt, cât și vinovăția inculpatului, dând faptei comisă de acesta încadrarea juridică corespunzătoare dovezilor produse.
Din perspectiva situației de fapt, s-a reținut în mod corect că, la data de 15.07.2008, în jurul orei 12.00, în timp ce se aflau pe câmp, între localitățile Gura Dobrogei și Cogealac, județul C., între inculpatul S. M., în prezența fratelui acestuia S. C. pe de o parte, și partea civilă P. V., pe de altă parte, pe fondul unui conflict preexistent, s-a produs o altercație verbală și fizică în urma căreia inculpatul a suferit o leziune traumatică prin împunsătură cu furca a antebrațului mâinii drepte care a necesitat pentru vindecare un număr de 12-14 zile de îngrijiri medicale, iar partea civilă a suferit, în urma loviturilor repetate, cu o bucată de lemn, mai multe leziuni traumatice constând în echimoze pe brațul stâng, regiunea costală, regiunea scapulară și suprascapulară (regiunea umăr-omoplat și mușchiul de sub omoplat), plăgi contuze care au afectat degetele 4 și 5 ale mâinii stângi, excoriații pe fond tumefiat ale zonei supramaleolare (partea inferioară a tibiei și peroneului) și tumefierea de ansamblu a gleznei și piciorului drept, toate acestea necesitând pentru vindecare 12-14 zile de îngrijiri medicale, prelungite ulterior, datorită stării de sănătate și vârstei, la 25 de zile de îngrijiri medicale.
În acest sens, curtea are în vedere următoarele mijloace de probă, coroborate: declarațiile martorilor S. G. și S. I. din data de 22.09.2008, 03.12.2008 și 28.08.2012, menținute în fața instanței, declarațiile părții civile P. V., declarațiile în calitate de învinuit și inculpat S. M., acte medicale și raport de constatare medico-legală P. V.,- raport de constatare medico-legală S. M..
Astfel, depozițiile martorilor S. G. și S. I. din data de 22.09.2008 și 03.12.2008 relevă că la data de 15.07.2008 în timp ce se aflau pe câmp, la balotat paie în urma treieratului, în serviciul inculpatului S. M., le-a atras atenția o discuție în contradictoriu, pe ton ridicat, la depărtare de locul unde se aflau, după care au văzut o căruță în care se afla un bărbat în vârstă ce se deplasa din direcția localității Gura Dobrogei către localitatea Cogealac.
La scurt timp, au observat o mașină de culoare albă care se deplasa înspre localitatea Gura Dobrogei, spre stâna deținută de S. M..
După aproximativ 40-45 de minute cei doi martori s-au întâlnit cu inculpatul S. M., în drumul său către poliție și dispensar, de la care au aflat că s-a certat cu partea civilă P. V., pe fondul unui conflict mai vechi, iar în urma altercației dintre cei doi, P. V. l-a înțepat cu furca în antebrațul drept, fapt confirmat de martori, care au arătat că l-au văzut pe inculpat că avea un bandaj pe antebraț.
Din declarațiile date la 28.08.2012 de aceeași martori, rezultă că la momentul conflictului, pe câmp se aflau doi dintre frații S., unul se ocupa de păscutul oilor, iar celălalt se afla pe sola unde se balotau paie. Audiați în fața instanței, martorii S. și-au menținut declarațiile date în cursul urmăririi penale.
În mod corect, instanța fondului a apreciat că declarațiile celor doi martori mai sus amintiți, cu privire la prezența numitului S. C. la câmp, la momentul producerii conflictului reflectă realitatea, având în vedere că acestea se coroborează cu declarațiile părții civile P. V., dar și cu plângerea și declarația inculpatului S. M., contestate sub aspectul nulității relative, din data incidentului 15.07.2008 și data de 14.08.2008, când a arătat că se afla la câmp împreună cu S. C. care se ocupa de păscutul oilor iar el cu balotatul paielor de grâu, iar când au început să deplaseze oile de pe respectivul amplasament s-au întâlnit cu partea civilă care le-a blocat drumul cu căruța, situația degenerând în conflictul reclamat organelor de poliție, de ambele tabere, în aceeași zi.
De asemenea, în mod corect au fost înlăturate ca nesincere, următoarele mijloace de probă: declarațiile martorului S. C., declarațiile în calitate de făptuitor și învinuit formulate de S. C., răspunsurile formulate de S. C. și S. C. cu ocazia confruntării din data de 07.08.2012, declarațiile inculpatului S. M..
Așa cum bine a apreciat prima instanță, sub aspectul prezenței sau nu la fața locului, la momentul incidentului, a numitului S. C., mijloacele de probă enumerate nu se coroborează cu celelalte probe din cauză și nu reflectă realitatea, fiind armonizate în mod deliberat, dar nu în totalitate coerent, prin prisma relațiilor de rudenie dintre cei trei frați.
Neîntemeiată este critica inculpatului cu privire la existența cauzei justificative a legitimei apărări în care ar fi acționat.
Ori, potrivit art. 19 al. 2 cod penal, pentru existența legitimei apărări, apărarea trebuie, printre altele, să fie necesară pentru respingerea atacului și proporțională cu atacul. În cauza însă, față de: numărul mare de leziuni traumatice constatate pe corpul părții civile comparativ cu leziunea unică constatată pe corpul inculpatului, vârsta înaintată a părții civile, dar și prezența fratelui inculpatului la fața locului, nu conduc la concluzia, că apărarea inculpatului soldată cu vătămarea integrității corporale a părții civile a fost proporțională ori necesară înlăturării atacului, așa cum se susține.
Ca atare, constatând că, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 396 al. 2 cod pr. penală, în sensul că, dincolo de orice îndoială rezonabilă fapta imputate inculpatului există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de acesta, întemeiat prima instanță a pronunțat o hotărâre de condamnare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de disp. art. 193 al. 2 cod penal.
Având în vedere că acuzarea a reușit să răstoarne prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpatul potrivit art. 4 și art. 99 al. 2 c.p.p., pe baza unor probe certe, complete și sigure, care reflectă realitatea obiectivă, în speță nu se justifică achitarea inculpatului, câtă vreme s-a făcut dovada vinovăției acestuia.
De asemenea, neîntemeiată este și cererea inculpatului privind renunțarea la aplicarea pedepsei, întrucât nu sunt întrunite cumulativ cerințele impuse de art. 80 cod penal.
Astfel infracțiunea reținută în sarcina inculpatului nu poate fi apreciată ca fiind de o gravitate redusă, în raport de natura și întinderea urmărilor produse, (aducând atingere integrității corporale a părții vătămate prin cauzarea unor leziuni care au necesitat 25 de zile de îngrijiri medicale), modul și împrejurările în care a fost comisă, mijloacele folosite, situație în care aplicarea unei pedepse este oportună pentru reeducarea inculpatului în vederea respectării valorii sociale lezate și pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni de către acesta.
În ceea ce privește apelul parchetului.
Critica nu este întemeiată.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, atât cu privire la cuantumul acesteia cât și al modalității de executare, prima instanță a avut în vedere criteriile prev. de art.74 Cod penal, în raport de gravitatea faptelor comise și de periculozitatea infractorului, respectiv:
a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii precum și mijloacele folosite;
b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;
c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii;
d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit;
e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;
f) conduita după săvârșirea infracțiunii si in cursul procesului penal;
g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Astfel, s-a ținut seama că fapta a fost comisă pe câmp, în prezența unui număr 3 de persoane, martorii S. și numitul S. C., pe fondul unei stări tensionate preexistente între părți, în contextul unor acțiuni vătămătoare din partea ambelor părți, cauzându-se leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 25 de zile de îngrijiri medicale pentru partea vătămată, în scopul de a aplica o corecție acesteia.
Sub aspectul circumstanțelor personale, s-au avut în vedere lipsa antecedenței penale, conduita nesinceră din cursul procesului penal, inserția socială bună a inculpatului, care desfășoară activități lucrative licite pentru a-și întreține familia, care are în componența ei și doi copii minori.
În mod corect prima instanță a reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante judiciare prev. de art. 75 al. 2 lit. b cod penal, cărora li s-a dat eficiență în condițiile art. 76 al. 1 cod penal, stabilind întemeiat o pedeapsă a amenzii în cuantum de 150 zile amendă, respectiv 7500 lei, pedeapsă de natură să îndeplinească scopul urmărit prin aplicare ei, respectiv cel de reeducare a inculpatului și de prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, în raport de faptul că inculpatul are în întreținere doi copii minori, desfășoară activități de zootehnie având cca. 480 capete ovine și 250 capete caprine, cu sprijin guvernamentală – APIA, în asociere cu ceilalți doi frați ai săi.
Față de aspectele analizate, curtea apreciază că în cauză nu se justifică condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii astfel cum a solicitat prin motivele de apel cita vreme pedeapsa aplicata reflecta realitatea gradului de pericol social al faptei comise.
Ca atare, față de argumentele expuse curtea constata ca hotarirea supusa controlului judiciar de fata este legala si temeinica neexistând motive de reformare a acesteia nici chiar cu privire la cele care pot fi invocate din oficiu în favoarea inculpatului.
D. urmare, curtea în baza art.421 alin.1 pct.1 lit. b cod procedură penală, va respinge ca nefondate apelurile formulate de P. de pe lângă Judecătoria C. și de apelantul inculpat S. M. împotriva sentinței penale nr.519/28.05.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ .
În baza art.275 alin.3 cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria C. vor rămâne în sarcina acestuia.
În baza art.275 alin.2 cod procedură penală, va obliga apelantul inculpat S. M. la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.272 alin.1 cod procedură penală, onorariul parțial avocat oficiu, în sumă de 50 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției, în favoarea avocat I. M..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.421 alin.1 pct.1 lit. b cod procedură penală,
Respinge ca nefondate apelurile formulate de P. de pe lângă Judecătoria C. și de apelantul inculpat S. M. împotriva sentinței penale nr.519/28.05.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ ,
În baza art.275 alin.3 cod procedură penală,
Cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria C. rămân în sarcina acestuia.
În baza art.275 alin.2 cod procedură penală,
Obligă apelantul inculpat S. M. la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.272 alin.1 cod procedură penală,
Onorariul parțial avocat oficiu, în sumă de 50 lei se va avansa din fondurile MJ, în favoarea avocat I. M..
Definitivă,
Pronunțată în ședință publică, azi 03.10.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
E. C. M. M. U.
GREFIER,
I. C.
Jud. fond.C.L.
Red.jud.dec. M.U.
5 ex./11.11.2014
| ← Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr.... | Cerere de contopire a executării pedepselor. alte modificări... → |
|---|
