Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 102/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 102/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 15-05-2014 în dosarul nr. 980/118/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR.102/P/C
Ședința publică de la 15 mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - A. I.
Cu participare: Grefier - G. P.
Ministerului Public prin procuror – I. D.
S-a luat în examinare contestația formulată de contestatoarea condamnată M. D. – deținută în P. P. Albă, județul C., împotriva sentinței penale nr.180 din data de 7 martie 2014, pronunțată de Tribunalul C., în dosarul penal nr._, având ca obiect sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG nr.836/2013.
În conformitate cu dispozițiile art.358 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatoarea condamnată M. D., în stare de arest, asistată de avocat din oficiu D. I. F., în baza împuternicirii avocațiale nr.2615/2014, emisă de Baroul C..
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art.258-262 Cod procedură penală.
Întrebată fiind contestatoarea condamnată M. D. arată că își menține contestația formulată în cauză.
Întrebate, părțile prezente arată că nu mai au cereri de formulat și nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Având cuvântul, avocat D. I. F., pentru contestatoarea condamnată M. D., solicită admiterea contestației, desființarea sentinței, iar pe fond să se constate că în cauză sunt incidente dispozițiile art.595 Cod procedură penală. Urmează a se avea în vedere concluziile Comisiei de evaluare a dosarelor de penitenciar din cadrul penitenciarului P. Albă cu privire la incidența noilor dispoziții și faptul că din pedeapsa de 16 ani închisoare contestatoarea a executat 10 ani. În prezent aceasta execută pedeapsa în regim deschis, pentru perioada lucrată a câștigat 500 zile a obținut 65 de recompense. Consideră că se impune reducerea cuantumului pedepsei și să se aibă în vedere că aceasta deși a executat parte din pedeapsă nu se este autorul faptei.
Având cuvântul, procurorul arată că motivele invocate de către contestatoarea M. D., nu au legătură cu sesizarea de față. Pedeapsa aplicată acesteia este cuprinsă în limitele legale, în mod corect fiind redusă doar pedeapsa complementară.
În concluzie, solicită respingerea contestației formulată de contestatoarea condamnată M. D. și menținerea sentinței de fond, ca temeinică și legală.
Având ultimul cuvânt, contestatoarea condamnată M. D. arată că se află de 10 ani în penitenciar, este pe nedrept condamnată, ca urmare a muncii prestate a câștigat 500 zile și 65 de recompense. Consideră potrivit noilor reglementări se poate dispune reducerea cuantumului pedepsei, pentru infracțiunea care i se reține în sarcină limitele de pedeapsă fiind situate între 10-20 de ani.
-CURTEA –
Deliberând în secret asupra contestației penale de față, a pronunțat următoarea hotărâre:
Sesizarea Curții
Condamnata M. D. a formulat contestație împotriva sentinței penale nr.180 din data de 7 martie 2014, pronunțată în dosarul penal nr._, de Tribunalul C..
circumstanțele cauzei
Prin sesizarea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._ din data de 07.02.2014, Comisia de evaluare a dosarelor de penitenciar P. P. Albă a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la condamnarea de 16 ani închisoare aplicată condamnatei M. D. prin sentința penală nr.361/09.06.2003 a Tribunalului C. definitivă prin dec. pen. nr.6084/17.11.2004 a ÎCCJ, care a menținut-o pentru infracțiunea de „omor calificat”-art.174-175 lit.c cod penal din 1969, sub aspectul pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1, lit.a,b,d,e cod penal din 1969 pe o perioadă de 8 ani după executarea pedepsei închisorii, în sensul că aceasta depășește durata maximă prev. de art.66 cod penal aceea de 5 ani deoarece, în conformitate cu dispozițiile art.23 alin.5 și 6 din OUG.116/23.12.2013, se impune aplicarea ”mitior lex”, înaintându-se documentația cu privire la situația juridică a condamnatei, respectiv: mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.284 din 02.12.2004, s.pen. nr.361/09.06.2003, fișa de evaluare, avându-se în vedere . la data de 01.02.2014 a Legii nr.286/2009 privind Codul penal și a Legii nr.135/2010 privind Codul de procedură penală.
Hotărârea primei instanțe
Prin sentința penală nr.180 din data de 7 martie 2014, pronunțată în dosarul penal nr._, Tribunalul C. a hotărât:
“În baza art.23 din Legea 255/2013 raportat la art.595 cod procedură penală, admite contestația la executare ca urmare a sesizării din oficiu de Comisia de evaluare a dosarelor de penitenciar P. P. Albă privind pe condamnata M. D.-născută la data de 21.05.1963, fiica lui T. și L., CNP._.
Constată că infracțiunea prevăzută de art.174-175 lit.c cod penal din 1969, cu aplicarea art.75 lit.a cod penal din 1969 a fost modificată sub aspectul pedepsei complementare prin . Legii 286/2009.
În baza art.6 alin.5 cod penal, reduce pedeapsa complementară aplicată condamnatei M. D. prin sentința penală nr.361/09.06.2003 a Tribunalului C. definitivă prin dec. pen. nr.6084/17.11.2004 a ÎCCJ, care a menținut-o pentru infracțiunea de omor calificat-art.174-175 lit.c cod penal din 1969 care are corespondent și în Codul penal și anume art.188 cod penal, respectiv pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1, lit.a,b,d,e cod penal din 1969 pe o perioadă de 8 ani după executarea pedepsei închisorii care va fi redusă la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.66 alin.1, lit.a,b,e,f cod penal pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, maximul special al pedepsei complementare prevăzut de art.66 alin.1, lit.a cod penal.
Dispune anularea MEPI nr.484/2003 din 02.12.2004 emis de Tribunalul C. în baza sentinței penale nr.361/09.06.2003 a Tribunalului C. și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art.275 alin.(3) cod procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.”
Pe baza înscrisurilor anterior menționate, în raport de actele existente, dispozițiile legale incidente și concluziile formulate, instanța a constatat că sesizarea comisiei este întemeiată în parte:
Astfel, prin sentința penală nr.361/09.06.2003 a Tribunalului C. definitivă prin dec. pen. nr.6084/17.11.2004 a ÎCCJ, care a menținut-o pentru infracțiunea de omor calificat-art.174-175 lit.c cod penal din 1969, condamnatei M. D. i s-a aplicat o pedeapsă de 16 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1, lit.a,b,d,e cod penal din 1969 pe o perioadă de 8 ani după executarea pedepsei închisorii, această din urmă pedeapsă complementară, care are corespondent în legea actuală, depășind însă durata maximă prev de art.66 c.p. în vigoare, aceea de 5 ani.
Potrivit art.6 alin.(5) cod penal: „când legea nouă este mai favorabilă în condițiile alin.1-4 pedepsele complementare…care au corespondent în legea nouă se execută în conținutul și în limitele prevăzute de aceasta”.
Conform art.4din Legea nr.187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal, pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
În cauză, persoana condamnată se află în executarea unei pedepse de 16 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1, lit.a,b,d,e cod penal din 1969 pe o perioadă de 8 ani după executarea pedepsei închisorii
În referire la ambele pedepse se constată că au corespondent în legea actuală, dar pedeapsa complementară depășește maximul special de 5 ani în vigoare la această dată, impunându-se reducerea cuantumului acesteia.
În referire la pedeapsa principală pentru infracțiunea prevăzută de art.174-175 lit.c cod penal din 1969, cu aplicarea art.75 lit.a cod penal din 1969, cea de 18 ani închisoare - aceasta are corespondent în legea actuală-art.188 și 199 cod penal, dar nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă.
Contestația, cale de atac exercitată împotriva sentinței primei instanțe
Împotriva hotărârii instanței de fond, în termenul legal, condamnata M. D. a formulat contestație solicitând reducerea cuantumului pedepsei principale corespunzător legii noi.
Aprecierea Curții
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, prin prisma criticilor formulate de către contestatoare, Curtea constată contestația nefondată deoarece pedeapsa principală aplicată printr-o hotărâre definitivă (pronunțată anterior intrării în vigoare a noului cod penal) de 16 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art.174-art.175 lit.c) cod penal din 1969 nu depășește maximul prevăzut de art.188 cod penal actual.
Ori, potrivit art.4 din Legea nr.187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal actual, pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
Prin urmare, criticile formulate de către contestatoare fiind neîntemeiate, în bazaart.23 alin.(3) cu ref. la art.6 din Lg. nr.255/2013 și art.4251 alin.(7) pct.1. lit.b) cod procedură penală, contestația va fi respinsă.
Respingând contestația, în baza art.275 alin.(2) cod procedură penală, contestatoarea va fi obligată la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În baza art.23 alin.(3) din Legea nr.255/2013 cu referire la art.6 cod penal și art.4251 alin.(7) pct.1. lit.b) cod procedură penală, respinge contestația formulată de contestatoarea condamnată M. D. – deținută în P. P. Albă, județul C., împotriva sentinței penale nr.180 din data de 7 martie 2014, pronunțată de Tribunalul C., în dosarul penal nr._, ca nefondată.
În baza art.275 alin.(2) cod procedură penală, obligă pe contestator la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.272 cod procedură penală, onorariul în cuantum de 100 lei pentru dna av.A. D. desemnată din oficiu se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.
În baza art.400 alin. ultim cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 exemplare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.05.2014.
Președinte, Grefier,
A. IspasGabriela P.
Jud. fond: L.I.B.
Red.dec.jud.: A.I.
2 ex./23.07.14
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 581/2014. Curtea... | Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 24/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
