Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 581/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA

Curtea de Apel CONSTANŢA - Sentințe și decizii penale / 2014

Decizia nr. 581/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 01-10-2014 în dosarul nr. 14797/118/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL C.

SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA PENALĂ Nr. 581/P

Ședința publică de la 01 Octombrie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE - M. D. M.

Judecător - C. C.

Grefier - C. A.

Cu participarea Ministerului Public prin procuror V. P. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.

S-au luat în examinare apelurile penale formulate împotriva sentinței penale nr. 252 din data de 1 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ de:

- P. DE PE L. TRIBUNALUL C. și inculpații:

- M. C., fiul lui B. și M., născut la data de 26.07.1984, în ., cu domiciliul în com. C. V., ., jud. C., de cetățenie română, studii primare, fără antecedente penale, fără ocupație, necăsătorit, posesor a C.I. ..T., nr._, C.N.P. -_,– pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- evaziune fiscală, faptă prev. și ped. de art. 6 din Legea nr. 241/2005,

- evaziune fiscală, faptă prev. și ped. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005,

- evaziune fiscală, faptă prev. și ped. de art. 9 alin. 1 lit. f din Legea 241/2005, cu aplic art.33 lit a și b c.penal.

- S. B., născut la data de 01.12.1986, în ., cu domiciliul în ., jud. C., de cetățenie română, studii primare, fără antecedente penale, posesor a C.I. ..T., nr._, C.N.P. -_,– pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- complicitate la evaziune fiscală, faptă prev. și ped. de art. 26 C. penal rap. la art. 6 din Legea nr. 241/2005,

- complicitate la evaziune fiscală, faptă prev. și ped. de art. 26 C. penal rap. la art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005,

- complicitate la evaziune fiscală, faptă prev. și ped. de art. 26 C. penal rap. la art. 9 alin. 1 lit. f din Legea 241/2005, cu aplic art.33 lit a și b c.penal.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 25 septembrie 2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 29 septembrie 2014 și la 01.10.2014, când a pronunțat prezenta decizie.

CURTEA,

Asupra apelurilor penale de față:

Prin sentința penală nr. 252/01.04.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ s-au hotărât următoarele:

1. În baza art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 396 alin. 10 c.p.p. rap. la art.374 alin.4 c.p.p. ;

Condamnă pe inculpatul M. C. - fiul lui B. și M., născut la data de 26.07.1984, în ., cu domiciliul în com. C. V., ., jud. C., de cetățenie română, studii primare, fără antecedente penale, fără ocupație, necăsătorit, posesor al C.I. ..T., nr._, C.N.P. –_ la pedeapsa de 8 luni ( opt ) închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 9 alin. 1 lit.b din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 396 alin. 10 c.p.p. rap. la art.374 alin.4 c.p.p. ;

Condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 1 an și 4 luni ( un an și 4 luni) închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

Face aplicarea disp.art.76 al.3 c.p. rap. la art.12 din Legea nr.187/2013 privind pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi.

În baza art. 9 alin. 1 lit. f din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 396 alin. 10 c.p.p. rap. la art.374 alin.4 c.p.p. ;

Condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 1 an și 4 luni ( un an și 4 luni) închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

Face aplicarea disp.art. 76 al.3 c.p. rap. la art.12 din Legea nr.187/2013 privind pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi.

În baza art.33 lit.a rap.la art.34 lit.b c.pen.cu aplic.art.5 N.C.pen;

Dispune contopirea pedepselor cu închisoare aplicate, în final inculpatul M. C. execută pedeapsa cea mai grea de 1 an și 4 luni ( un an și 4 luni) închisoare.

Face aplicarea disp.art.76 al.3 c.p.rap.la art.12 din Legea nr.187/2013 privind pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi.

În baza art.71 al.1,2,3 c.p. rap.la art.12 din Legea nr.187/2013 ;

Interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev.de art.64 al.1 lit.a teza a-II-a și lit.b c.pen.pe durata executării pedepsei principale.

În baza art.861 c.p.în referire la art.5 N.c.p. ;

Dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 4 luni, termen compus din cuantumul pedepsei închisorii aplicate, la care se adaugă un interval de timp de doi ani calculat în condițiile art.862 c.pen.

În baza art.863 c.pen în referire la art.5 N.c.pen;;

Pe durata termenului de încercare,inculpatul se supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune C.;

b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu,reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea ;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență,

Desemnează ca organ de supraveghere Serviciul de Probațiune C. căruia i se comunică datele de la lit.a –d .

În baza art.71 al.5 c.pen în referire la art.5 N.c.pen ;

Pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere se suspendă și executarea pedepselor accesorii.

Atrage atenția inculpatului asupra disp.art.864 c.pen.privind revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în cazul săvârșirii cu intenție a unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.

2. În baza art. 48 N.c.p. rap. la art. 6 din Legea nr. 241/2005 ;

Condamnă pe inculpatul S. B., născut la data de 01.12.1986, în ., cu domiciliul în com. C. V., ., jud. C., de cetățenie română, studii primare, fără antecedente penale, posesorul C.I. ..T. nr._, C.N.P._ la pedeapsa de 1 ( un ) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală.

În baza 48 N.c.p. rap. la art. 9 alin. 1 lit.b din Legea nr. 241/2005 ;

Condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 2 ( doi ) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală.

Face aplicarea disp.art.76 al.3 c.p. rap. la art.12 din Legea nr.187/2013 privind pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi.

În baza 48 N.c.p. rap. la art. 9 alin. 1 lit. f din Legea nr. 241/2005 ;

Condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 2 ( doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală.

Face aplicarea disp.art. 76 al.3 c.p. rap. la art.12 din Legea nr.187/2013 privind pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi.

În baza art.33 lit.a rap.la art.34 lit.b c.pen.cu aplic.art.5 N.C.pen;

Dispune contopirea pedepselor cu închisoare aplicate, în final inculpatul S. B. execută pedeapsa cea mai grea de 2 ( doi) ani închisoare.

Face aplicarea disp.art.76 al.3 c.p.rap.la art.12 din Legea nr.187/2013 privind pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi.

În baza art.71 al.1,2,3 c.p. rap.la art.12 din Legea nr.187/2013 ;

Interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev.de art.64 al.1 lit.a teza a-II-a și lit.b c.pen.pe durata executării pedepsei principale.

În baza art.861 c.p.în referire la art.5 N.c.p. ;

Dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 4 ani, termen compus din cuantumul pedepsei închisorii aplicate, la care se adaugă un interval de timp de doi ani calculat în condițiile art.862 c.pen.

În baza art.863 c.pen în referire la art.5 N.c.pen;;

Pe durata termenului de încercare,inculpatul se supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune C.;

b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu,reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea ;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență,

Desemnează ca organ de supraveghere Serviciul de Probațiune C. căruia i se comunică datele de la lit.a –d .

În baza art.71 al.5 c.pen în referire la art.5 N.c.pen ;

Pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere se suspendă și executarea pedepselor accesorii.

3. În baza art. 386 c.p.p. ;

Dispune schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatei D. C.-M. din infracțiunea prev. de art. 264 c.p. 1969 în infracțiunea prev. de art. 269 c.p.

În baza art. 396 alin.5 c.p.p. rap. la art. 16 alin. 1 lit. a c.p.p. ;

Dispune achitarea inculpatei D. C.-M., născută la data de 24.09.1976, în mun. C., jud. C., cu domiciliul în com. Agigea, .. 13, jud. C., de cetățenie română, studii universitare, fără antecedente penale, posesoare a C.I. ..T., nr._, C.N.P. –_, pentru infracțiunea de favorizare a infractorului prev. de art. 269 c.p. deoarece fapta nu există.

4.În baza art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 136 alin. 2 c.p. rap.la art. 137 alin. 2 și alin.4 lit. c.p.

Aplică inculpatei S.C. DI A. M. S.R.L. cu sediul în ., .. 66, cam. 1, jud. C., înregistrată la Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul C. sub numărul J_, Cod unic de înregistrare –_, pedeapsa amenzii în cuantum de 180.000 lei pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală .

În baza art. 136 alin. 3 lit.a c.p. rap. la art. 138 alin. 1 c.p. 139 alin. 1 lit. b c.p. ;

Aplică inculpatei S.C. DI A. M. S.R.L. pedeapsa complementară a dizolvării persoanei juridice.

În baza art. 9 alin.1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 136 alin. 2 c.p. rap.la art. 137 alin. 2 și alin.4 lit. c.p.

Aplică aceleași inculpate S.C. DI A. M. S.R.L. pedeapsa amenzii în cuantum de 200.000 lei pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală .

În baza art. 136 alin. 3 lit.a c.p. rap. la art. 138 alin. 1 c.p. și 139 alin. 1 lit. b c.p. ;

Aplică inculpatei S.C. DI A. M. S.R.L. pedeapsa complementară a dizolvării persoanei juridice.

În baza art. 38 alin. 1 – art. 39 alin. 1 lit. c c.p. ;

Inculpata S.C. DI A. M. S.R.L. va executa pedeapsa finală de 260.000 lei amendă.

În baza art. 136 alin. 3 lit.a c.p. rap. la art. 138 alin. 1 c.p. 139 alin. 1 lit. b c.p. ;

Aplică inculpatei S.C. DI A. M. S.R.L. pedeapsa complementară a dizolvării persoanei juridice.

În baza art. 498 alin. 1 și 2 c.p.p. și art.13 din Legea nr.241/2005 ;

La rămânerea definitivă a prezentei hotărâri o copie de pe dispozitiv se comunică Secției a II-a civilă a Tribunalului C. pentru deschiderea procedurii aferente prezentelor dispoziții și de asemenea ORC C. pentru efectuarea mențiunilor corespunzătoare.

În baza art. 19 al. 1, 2 și 5 c.p.p. în ref. la 99 c.p.p. și art.397 c.p.p. și art.1349, art.1357 c.civ, 1370 c.civ. și art.1381, art. 1385 - 1386 c.civ ;

Admite în parte acțiunea civilă.

Obligă pe inculpații M. C., S. B. și S.C. DI A. M. S.R.L., în solidar să plătească părții civile S. R. prin ANAF suma de 3.756.264 lei prejudiciu cauzat și nerecuperat în cauză.

Obligă pe inculpații M. C., S. B. și S.C. DI A. M. S.R.L., în solidar să plătească părții civile Agenția F. pentru Mediu suma de 645.623 lei diferență prejudiciu cauzat și nerecuperat în cauză.

În baza art. 249-253 c.p.p. în ref. la art.11 din Legea nr.241/2005 ;

Dispune instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpaților M. C., S. B. și S.C. DI A. M. S.R.L. până la concurența valorii prejudiciului cauzat și notarea ipotecară asupra bunurilor sechestrate.

În baza art.272 c.pr.pen;

Dispune avansarea din fondurile MJ a sumei de lei reprezentând onorariu parțial avocați din oficiu către Baroul C. în favoarea avocați C. G. și R. A., câte 150 lei fiecare.

În baza art.274 al.1 C.pr.pen ;

Obligă pe fiecare dintre inculpații M. C., S. B. și S.C. DI A. M. S.R.L. la plata sumei de câte 2.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului din care 5.000 lei cheltuieli judiciare în timpul urmăririi penale.

În baza art.274 al.3 C.pr.pen ;

Celelalte cheltuieli judiciare ocazionate de inculpata D. C.-M. rămân în sarcina statului.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că Prin adresa nr. 512.709 din data de 13.03.2012, Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul C. a înaintat dosarul cu informațiile referitoare la S.C. DI`A. M. S.R.L. Dobromiru din Deal, ocazie cu care s-a constatat că societatea a fost înființată în luna februarie 2011 de către înv. M. C., în calitate de asociat și administrator și înv. S. B., în calitate de asociat, având obiectul principal de activitate ,, Comerț cu ridicata al deșeurilor și resturilor ”, iar sediul fiind declarat în com. D., .. 66, cam. 1, jud. C..

Pentru declararea sediului social, O.R.C. C. a pus la dispoziție o fotocopie a contractului de locațiune, înregistrat la Administrația Finanțelor Publice Băneasa sub nr. 597 din 18.02.2011, încheiat între numitul CARAGHETE F., în calitate de locator și S.C. DI`A. M. S.R.L. Dobromiru din Deal, reprezentată prin înv. M. C., în calitate de locatar, prin care s-a pus la dispoziția societății spațiul situat în satul Dobromiru din Deal, .. 66, cam. 1, jud. C., pentru stabilirea sediului social.

De asemenea, prin adresele nr. 512.944 din data de 14.03.2012 și nr. 513.940 din data de 16.03.2012, O.R.C. C. a înaintat fișa ReCom a S.C. DI`A. M. S.R.L., din care a rezultat faptul că firma este ,, în funcțiune,, iar administrator este numitul T. G.-F., iar data ultimei înregistrări în registrul comerțului este 08.03.2012.

În urma solicitării de date de la Instituția Prefectului - Județul C., prin adresa nr. 3834/22.03.2012, s-a transmis faptul că societatea S.C. DI`A. M. S.R.L. a depus în data de 04.04.2011 cererea pentru acordarea autorizației de colectare a deșeurilor metalice feroase la sediul firmei, înregistrată cu nr. 3746, care a fost supusă aprobării tacite.

Totodată, Agenția pentru Protecția Mediului C., prin adresa nr. 1329/19.03.2012, a comunicat faptul că societatea a deținut Autorizația de Mediu nr. 151/31.03.2011, dar, având în vedere nerespectarea prevederilor acesteia, începând cu data de 04.11.2011, s-a dispus suspendarea efectelor autorizației mai sus menționate, pe perioada suspendării desfășurării activității fiind strict interzisă orice activitate în sensul aferent.

Pentru identificarea documentelor depuse de societate cu privire la activitatea desfășurată, s-a înaintat adresă către Administrația Finanțelor Publice Băneasa, care, prin adresa nr. 991/15.03.2012, ne-a comunicat că societatea a depus declarații privind impozit pe profit și T.V.A. cu ,, cifra 0 ( zero ),, nu a depus declarația 394, nu a depus bilanț pe anul 2011 și balanța de verificare, precum și că nu are conturi deschise la bănci.

În acest sens, a fost transmisă adresă către Raiffeissen Bank S.A. București, care, prin adresa de răspuns nr. 841/19.03.2012, ne-a pus la dispoziție documentele în baza cărora a fost deschis contul bancar, precum și rulajul acestuia, comunicând faptul că societatea deține cont bancar, iar, din fișa cu specimene de semnături pentru persoane juridice/persoane fizice autorizate, s-a constatat faptul că la data de 22.07.2011, pentru S.C. DI`A. M. S.R.L. au depus specimen de semnătură persoanele autorizate S. B. și M. C..

Cu ocazia studierii rapoartelor de activitate al contului bancar, aferente perioadelor 03.01.2011 – 30.12.2011, respectiv 04.01.2012 – 16.03.2012, s-a constatat faptul că persoanele care au desfășurat operațiuni bancare în numele societății au fost înv. M. C. și înv. S. B., care, fie au încasat în numerar sumele de bani virate de beneficiarii mărfurilor livrate, fie au efectuat plăți către furnizorii de servicii.

În vederea stabilirii modului de reținere și virare a contribuției datorată F. pentru mediu, s-a înaintat adresă către Administrația F. pentru Mediu, care, prin răspunsul cu nr. 3664/15.11.2012 a înaintat raportul de inspecție fiscală nr. 311 din data de 13.09.2012, din care rezultă faptul că societatea a fost autorizată în vederea colectării deșeurilor metalice feroase și neferoase de la persoane juridice, iar pentru perioada februarie 2011, martie 2011, aprilie 2012 și mai 2012, nu există date privind achiziția acestora.

Pentru perioada 24.02.2011 – 31.05.2012, societatea nu a depus declarații și nu a efectuat nici o plată către bugetul F. pentru mediu, neexistând elemente probatorii care să ateste dacă societatea a reținut cota de trei la sută din valoarea deșeurilor metalice achiziționate de la persoanele juridice neautorizate.

Societatea nu a evidențiat această contribuție pe facturile de achiziție deșeuri metalice de la persoanele juridice.

Totodată, prin raportul de inspecție fiscală, s-a stabilit că S.C. DI`A. M. S.R.L. se încadrează ca și contribuabil la bugetul F. pentru mediu și datorează contribuția de trei la sută din veniturile realizate din vânzarea deșeurilor feroase și neferoase către deținătorii de astfel de deșeuri, persoane fizice și/sau juridice, contribuția reținându-se prin stopaj la sursă de către operatorii economici colectori și/sau valorificatori.

Având în vedere că nu s-au depus declarațiile către Administrația F. pentru Mediu și nu a virat sumele datorate la bugetul F. pentru mediu, s-au încălcat prevederile art. 9 alin. 1 lit. a din O.U.G. nr. 196/2005, privind Fondul pentru mediu: (1) ,, Veniturile F. pentru mediu se constituie din: a) o contribuție de trei la sută din veniturile realizate din vânzarea deșeurilor feroase și neferoase de către deținătorii de astfel de deșeuri, persoane fizice sau juridice. Sumele se rețin prin stopaj la sursă de către operatorii economici colectori și/sau valorificatori, autorizați potrivit legislației în vigoare privind gestionarea deșeurilor industriale reciclabile, care au obligația să le vireze la Fondul pentru mediu, art. 11 alin. 1 din O.U.G. nr. 196/2205, privind Fondul pentru mediu: ,, Sumele se declară și se plătesc lunar de către persoanele juridice și fizice care desfășoară activitățile respective, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care s-a desfășurat activitatea., art. 5 din Ordinul nr. 578/2006, pentru aprobarea Metodologiei de calcul al contribuțiilor și taxelor datorate la Fondul pentru mediu: ,, Obligația de a calcula, reține, declara și vira la Fondul pentru mediu contribuția de trei la sută din veniturile realizate din vânzarea deșeurilor metalice feroase și neferoase revine operatorilor economici colectori și/sau valorificatori, autorizați în condițiile legii. ,art. 6 din Ordinul nr. 578/2006, pentru aprobarea Metodologiei de calcul al contribuțiilor și taxelor datorate la Fondul pentru mediu: ,, Contribuția de trei la sută din veniturile realizate din vânzarea deșeurilor feroase și neferoase se reține prin stopaj la sursă de către operatorii economici colectori și/sau valorificatori, autorizați potrivit legislației în vigoare privind gestionarea deșeurilor industriale reciclabile, care au obligația să le vireze la Fondul pentru mediu., art. 11 din Ordinul nr. 578/2006, pentru aprobarea Metodologiei de calcul al contribuțiilor și taxelor datorate la Fondul pentru mediu: ,, Contribuția la Fondul pentru mediu se declară și se plătește lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care s-a desfășurat activitatea.,,

În urma desfășurării inspecției fiscale la S.C. DI A. M. S.R.L., în baza înscrisurilor puse la dispoziție de organul de cercetare penală, au rezultat următoarele obligații de plată datorate la bugetul F. pentru mediu:

-Contribuție datorată: 544.361 lei;

-Majorări: 71.774 lei

-Penalități de întârziere: 81.654 lei.

-Total datorat: 697.789 lei

Pentru stabilirea modului de evidențiere în actele contabile ale societății a operațiunilor comerciale desfășurate în perioada 2011 – 2012, s-a înaintat adresă către A.N.A.F. – Activitatea de Inspecție Fiscală C. pentru a efectua o inspecție fiscală în baza documentelor contabile ridicate de la beneficiarii identificați în rulajul de cont.

Cu această ocazie, prin adresa nr. 3216/23.11.2012, A.F.P. C. – Activitatea de Inspecție Fiscală a înaintat raportul de inspecție nr. 12.719/22.11.2012, din cuprinsul căruia au rezultat următoarele:

- Potrivit actului constitutiv al S.C. DI`A. M. S.R.L. înregistrat sub nr._/23.02.2011, capitalul social este în sumă de 200 lei, împărțit de înv. M. C., ce deține părți sociale în sumă de 190 lei, reprezentând 95 % din capitalul social și înv. S. B., ce deține părți sociale în sumă de 10 lei, reprezentând 5 % din capitalul social. Administrarea societății se face de înv. M. C..

Conform informațiilor puse la dispoziție de O.R.C. C., a rezultat modificarea capitalului social la suma de 300 lei, divizat in 30 de părți sociale în valoare de 10 lei, deținut de T. G.-F. – asociat unic 100 %, precum și retragerea din funcția de asociat și administrator a înv. M. C., precum și a înv. S. B., prin vânzarea părților sociale și coopetarea numitului T. G.-F. în calitate de asociat unic și administrator prin majorare de capital social începând cu data de 23.02.2012 (data depunere specimen de semnătură).

La data de 17.05.2012, inspectorii fiscali s-au deplasat la sediul societății din satul Dobromiru din Deal, cam. Dobromiru, jud. C., unde s-a constatat faptul că societatea nu desfășoară nici un fel de activitate, iar sediul declarat era evident unul fictiv.

Mai mult, la sediu fictiv nici nu se poate intra cu mașina, ceea ce presupune cu atât mai mult caracterul de fictiv, fierul vechi nu se poate transporta în cantitãțile vizate de activitatea ilicitã a învinuiților decât cu mașini de mare tonaj.

Nu existã puncte de lucru ale societãții, ceea ce presupune cã legal, activitatea societãții s-ar putea desfãșura numai la sediu, fapt exclus de plano în cazul concret.

Au fost emise și înaintate invitații la sediul societății pentru prezentarea administratorului în vederea efectuării controlului, acestea fiind returnate pe motiv de ,, Adresă greșită ,,.

Referitor la existența sediului social S.C. DI`A. M. S.R.L., lucrătorii de poliție s-au deplasat în satul Dobromiru din Deal, com. D., .. 66, jud. C., unde au luat legătura cu proprietarul, CARAGHETE E., fără a se putea identifica, efectiv, mijloacele necesare desfășurării activității de colectare și valorificare a deșeurilor metalice sau dovada amenajării unui birou al societății.

Aceasta a declarat verbal faptul că nu cunoaște detalii cu privire la S.C. DI`A. M. S.R.L., precum și că la domiciliul său nu au fost colectate vreodată deșeuri metalice.

Cu ocazia audierii numitului CARAGHETE F., fiul numitei CARAGHETE E., aceasta a declarat verbal faptul că, la începutul anului 2011, s-a întâlnit cu bulibașa țiganilor de la C. V., respectiv numitul S. M. și cu fiul acestuia, înv. S. B., care i-au propus să le închirieze o suprafață de teren din curtea casei unde locuiește cu familia în satul Dobromiru din deal, pentru a înființa o societate cu obiect de activitate comerțul cu cu deșeuri metalice.

În acest sens, întrucât părinții săi nu dețineau acte de proprietate pe casa și terenul unde locuiau, au mers împreună la primăria D., de unde a obținut o adeverință în baza căreia a fost încheiat contractul de locațiune cu S.C. DI`A. M. S.R.L.

A mai declarat faptul că, după încheierea contractului de locațiune, reprezentanții S.C. DI`A. M. S.R.L. nu s-au mai prezenatat pentru colectarea deșeurilor metalice și nu l-au mai contactat.

Conform documentelor contabile identificate de organele de cercetare penală la societățile beneficiare a deșeurilor metalice livrate de S.C. DI`A. M. S.R.L., respectiv .. București și S.C. MCM RECYCLING S.R.L. București, inspectorii fiscali au stabilit că, nefiind puse la dispoziție documentele de proveniență, respectiv facturile fiscale, nu se poate acorda deductibilitate la calculul impozitului pe profit.

Astfel, conform prev. art. 21 alin. 4 lit. f din Legea nr. 571/2003: ,, Cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la bază un document justificativ, potrivit legii, prin care să se facă dovada efectuării operațiunii sau intrării în gestiune, după caz sunt nedeductibile.,,

Față de această bază impozabilă, organul de inspecție fiscală a calculat un impozit pe profit stabilit suplimentar în sumă totală de 2.903.212 lei.

Având în vedere faptul că Legea nr. 241/2005, privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale prevede la art. 11 obligativitatea luării măsurilor asiguratorii, au fost înaintate adrese către Serviciul Public de Impozite și Taxe C. V. și Băneasa, jud. C., unde domiciliază învinuiții sau unde își are societatea comercială sediul, precum și la Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară C., ocazie cu care nu au fost identificate bunuri mobile sau imobile pe numele acestora.

Totodată, la data de 09.03.2012, organele de cercetare penală au înaintat adresă către Raiffeisen Bank S.A. București în vederea instituirii popririi asiguratorii asupra conturilor învinuiților, dispuse ca mãsura procesualã de procuror prin ordonanța aferentã.

La data de 14.03.2012, în urma activităților desfășurate în comun de organele de cercetare penală, a rezultat faptul că, deși în contul S.C. DI`A. M. S.R.L. a fost identificată și efectiv poprită suma de 100.000 lei, angajații Raiffeisen Bank S.A. – Sucursala Soveja, au ignorat măsurile dispuse și au permis returnarea acestei sume de bani din contul societății către societatea care o virase, respectiv .. București.

În acest sens, a fost dispusă începerea urmăririi penale față de Raiffeisen Bank S.A. București sub aspectul favorizării infractorului, ca urmare a faptului că, în data de 09.03.2012, reprezentanții .. București, respectiv înv. T. V. și înv. V. F., au solicitat Agenției Soveja să retragă din contul S.C. DI`A. M. S.R.L., pe care se instituise măsura popririi asigurãtorii, suma de 185.000 lei, iar la data de 12.03.2012, în pofida măsurii procesuale menționate și a obligativității erga omnes a acesteia, Raiffeisen Bank S.A. – Sucursala Centrală București a dispus și permis transferul sumei de 100.000 lei către societatea care a virat-o inițial.

Ca urmare a acestei situații, ulterior începerii urmãririi penale, Raiffeisen Bank S.A, a înaintat un set de documentații către organele de cercetare penală, anexate Raportului de investigare nr. 198/23.03.2012, din care a reieșit faptul că:

,, În data de 09.03.2012, orele 09.45, clientul .., înrolat la Agenția Soveja (CT) a efectuat prin serviciul Raiffeisen Online un transfer în sumă de 85.000 lei către clientul S.C. DI`A. M. S.R.L., înrolat la la Agenția Tomis (CT), cu descrierea operațiunii ,, contravaloare factură ,,.

La orele 10.00, S.C. DI`A. M. S.R.L. a retras în numerar, de la Agenția L. G. (CT) suma de 85.000 lei, cu descrierea operațiunii ,, cash/lg/mihai cristian_ ,, având programare pentru retragere în sumă de 100.000 lei.

La orele 11.32, conform înregistrărilor video, în Agenția C. (CT) s-a prezentat lucrătorul de poliție, care a înmânat coordonatorului de operațiuni, G. D., Ordonanța procurorului și adresa către bancă, prin care se solicitau dosarele juridice ale persoanelor S.C. DI`A. M. S.R.L. și M. C., rulajul conturilor cât și instituirea popririi asupra conturilor deschise de acești clienți la RBRO.

La orele 13.23, supervizorul operațiuni popriri din cadrul Direcției Prelucrarea Tranzacțiilor a Raiffeisen Bank S.A. a instituit măsura asupra conturilor celor doi învinuiți cu descrierea operațiunii ,, I0026LICAI ASIG.P. TRIB.C. D324/P/2012 I090312,,.

Ulterior operațiunii de instituire a popririi, la orele 15.02, .. a efectuat prin serviciul Raiffeisen Online, un al doilea transfer, în sumă de 100.000 lei către societatea DI`A. M. S.R.L. cu descrierea operațiunii ,, contravaloare factură parțială,,.

La orele 16.10, înv. M. C. s-a prezentat din nou la Agenția L. G., pentru a retrage suma de 100.000 lei, fără a avea programare pentru această sumă, ocazie cu care directorul agenției i-a comunicat că nu poate realiza tranzacția deoarece contul este poprit.

În aceeași dată, la ora 16.30, reprezentantul .., respectiv înv. T. V., a luat legătura cu înv. D. C.-MEHAELA, directorul Agenției Soveja, comunicându-i că dorește returnarea transferului în sumă de 100.000 lei către S.C. DI`A. M. S.R.L. efectuat prin serviciul Internet Banking.

Conform procedurii de lucru privind procesarea ordinelor de plată intra și interbancare în lei instructate pe suport de hârtie și decontate prin sistemul electronic de plăți: ,, În cazul în care stornarea este solicitată de clientul plătitor din culpa ordonatorului, operațiunea se va storna numai în urma avizului favorabil esprimat în scris de către beneficiar,,.

Ca urmare a cestui fapt, înv. M. C., care se afla la Medgidia, s-a prezentat la recomandarea directorului Agenției Soveja, respectiv înv. D. C.-M., la Agenția L. G. și a declarat în scris că este de acord cu returnarea sumei de 100.000 lei către plătitorul ..

La orele 17.00, directorului Agenției Soveja, respectiv înv. D. C.-M., a luat legătura cu directorul Agenției L. G., respectiv martorul J. C., pentru a trimite scanat pe e-mail declarația clientului.

Conform notei explicative a directorului J. C., aceasta a declarat că a comunicat înv. D. C.-M. că plata în cauză nu este eronată, iar stornarea sumei nu este conformă cu normele și procedurile interne, motiv pentru care nu a alocat declarației număr de intrare și a trimis-o ca atare scanată pe e-mail către Agenția Soveja.

În replică, înv. D. C.-M. i-a comunicat acesteia că .. este un client foarte important al agenției, fiind un ,,corporate,,.

Din nota explicativă a directorului Agenției Soveja, înv. D. C.-M., a rezultat faptul că între aceasta și directorul Agenției L. G., J. C., avut loc o discuție prin care i-a atrsa atenția că este poprit contul și că operațiunea de returnare a sumei nu poate fi efectuată.

Discuția putată telefonic între cei doi directori este confirmată de către angajata C. M., Consilier Clienți în cadrul Agenției L. G..

La orele 18.00, înv. D. C.-M. a completat și a trimis împreună cu declarația beneficiarului către Sucursala Centrală a Raiffeisen Bank S.A. solicitarea de anulare a plății folosind ,,Formularul de mențiuni speciale,, formular standard în asemenea situații conform ,, Procedurii de lucru privind procesarea ordinelor de plată intra și interbancare în lei,, motivul trecut în formular fiind ,, PLATĂ ERONATĂ,, fără să specifice că de fapt nu este vorba de o plată eronată, ci de faptul că .. s-a răzgândit în ceea ce privește plata efectuată cu bună știință către S.C. DI`A. M. S.R.L. și dorește returnarea ei.

În data de 12.02.2012, la orele 10.20, angajatul Direcției Prelucrarea Tranzacțiilor din cadrul Raiffeisen Bank S.A. a transmis mesaj directorului Agenției Soveja solicitând documente pentru restituirea sumei.

Urmare acestui fapt, la aceeași dată, reprezentantul .., respectiv înv. V. F., s-a prezentat la Agenția Soveja la recomandarea directorului D. C.-M. și a solicitat în scris returnarea sumei de 100.000 lei pentru că nu exista factura de avans emisă și plata efectuată prin serviciul Raiffeisen Online ar fi eronată.

Conform precizărilor directorului Agenției Soveja, declarația reprezentantului clientului .., înv. V. F., nu a fost înregistrată cu număr de intrare pentru că a fost omis acest lucru.

Potrivit concluziilor Raportului de investigare al Raiffeisen Bank, operațiunea de returnare a sumei de 100.000 lei din contul poprit al S.C. DI`A. M. S.R.L. a fost tratată ca o plată eronată, deși în realitate era vorba de spre revocarea unei plăți, iar directorul D. C.-M., cu toate că a fost avertizată de către martorul J. C. că operațiunea nu se încadrează în prevederile instrucțiunilor de lucru privind plățile eronate și faptul că asupra contului este instituită poprirea, a făcut toate demersurile ca returnarea sumei să urmeze fluxul de lucru pentru plățile eronate.

În acest sens, a întocmit și trimis către Direcția Prelucrarea tranzacțiilor formularul de mențiuni speciale utilizat standard în astfel de solicitări, prin care solicita returnarea sumei de 100.000 lei pe motiv de ,, plată eronată ,,.

Suma de 100.000 lei nu a fost retrasă în numerar, ci a fost transferată din contul S.C. DI`A. M. S.R.L. în contul ..,,.

În baza acestor considerente, precum și în urma actelor procedurale efectuate, constatându-se lipsa culpei unitãții bancare și existența datelor activitãții ilicite concrete a angajatului acesteia, la data de 29.03.2012, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a Raiffeisen Bank S.A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de favorizarea infractorului și continuarea cercetărilor față de înv. D. C.-M. pentru săvârșirea acestei infracțiuni.

În urma audierii martorului C. O.-I., director al Agenției Tomis a Raiffeisen Bank S.A. (CT), aceasta a declarat faptul că înv. M. C. și înv. S. B., s-au prezentat la agenția condusă de aceasta și au solicitat returnarea sumei de 100.000 lei, dar, verificând datele din sistemul băncii, a realizat că acest lucru nu se poate efectua fiind aplicată o măsură asiguratorie asupra contului societății și al administratorului.

Totodată, aceasta a mai declarat că a înștiințat-o pe înv. D. C.-M. despre solicitarea celor doi învinuiți, dar aceasta i-a replicat că știe despre ce este vorba și se va ocupa personal de rezolvarea ei.

Cu ocazia audierii martorului J. C., directorul Agenției L. Grigirescu – Medgidia, aceasta a confirmat faptul că cei doi învinuiți, respectiv M. C. și S. B., s-au prezentat pentru retragerea sumei de 100.000 lei din contul societății, lucru cu care nu a fost de acord întrucât nu era permis de normele interne pentru astfel de situații.

De asemenea, aceștia au solicitat returnarea sumei de bani către .., dar i-au spus că „vor rezolva problema cu directorul Agenției Soveja”, înv. D. C.-M..

Pe această cale, au purtat și o discuție telefonică, în care i-a comunicat acesteia că nu este de acord cu operațiunea bancară dintre cele două societăți, ocazie cu care i s-a replicat că nu este treaba sa și să-l lase pe administratorul M. C. să completeze declarația prin care era de acord cu returnarea sumei către .. și să o trimită către aceasta pe e-mail, că se va ocupa aceasta mai departe de îndeplinirea acestei proceduri.

Este evident cã, acționând în sensul returnãrii ilicite a sumelor de bani poprite din conturile învinuiților, respectivul funcționar bancar i-a ajutat pe aceștia sã pãstreze produsul infracțiunii, fiind totodatã conștientizatã de existența unor acte procedurale și mãsuri procesuale luate în faza unei anchete penale, ceea ce valoreazã infracțiune cf. art. 264 c.pen.

Este de menționat cã, pentru a se stabili modalitatea de livrare a cantităților de deșeuri metalice, precum și modul în care se prezentau facturile fiscale și se achita contravaloarea acestora, au fost audiați martorii J. D.-I. și D. M. din cadrul S.C. MCM RECYCLING S.R.L. București, societate cu care a avut relații comerciale, aceștia declarând faptul că pentru încheierea contractelor de vânzare-cumpărare deșeuri metalice, s-au prezentat înv. M. C. și S. B..

Administratorul M. C. a semnat contractele în calitate de vânzător și s-a prezentat alături de asociatul său cu deșeuri metalice încărcate în mijloace de transport tip ,, camion ,,.

S.C. MCM RECYCLING S.R.L., în baza avizelor de însoțire a mărfii prezentate de cei doi învinuiți, emitea avize noi către beneficiarii acestei societăți, iar deșeurile metalice erau cântărite și descărcate în depozitele acestora.

După descărcarea mărfurilor, înv. M. C. și S. B. prezentau facturile fiscale, completate, pentru decontarea contravalorii.

Având în vedere faptul că răspunsul O.R.C. C. îl indica, la data efectuãrii verificărilor, pe numitul T. G.-F. drept administrator al S.C. DI`A. M. S.R.L., lucrătorii de poliție au desfășurat activități specifice pentru identificarea și audierea acestuia, fără a putea realiza acest lucru, persoana neputând fi de găsit.

Procedând la audierea înv. M. C., administrator al S.C. DI`A. M. S.R.L. în perioada februarie 2011 – februarie 2012, aceasta a declarat, în primă fază, faptul că în luna februarie 2011 s-a deplasat cu înv. S. B. în satul Dobromiru din Deal, unde a închiriat o suprafață de teren de la numitul CARAGHETE F., în baza căruia au fost întocmite actele de înființare a S.C. DI`A. M. S.R.L.

Acesta a mai declarat faptul că nu au fost colectate deșeuri metalice la punctul de lucru al societății, fiind strânse de la diferite persoane fizice de pe raza județului C. și livrate către beneficiarii mai sus-menționați.

A cumpărat carnete de avize de însoțire a mărfii și facturi fiscale, care au fost prezentate beneficiarilor odată cu marfa livrată, iar exemplarele 2 și 3 ale acestora nu au mai fost înregistrate în contabilitatea S.C. DI`A. M. S.R.L.

Totodată, în calitate de administrator, i-a dat drept de semnătură în bancă înv. S. B., pentru a putea retrage sume de bani din contul societății, lucru pe care l-a și făcut conform rulajului de cont bancar.

A mai declarat faptul că nu a întocmit și nu a depus declarații la Fondul pentru mediu privind activitatea de comerț cu deșeuri metalice și nici nu a făcut plăți către această instituție.

În luna februarie 2012, a hotărât împreună cu S. B. să se retragă din societate și să o predea numitului T. G.-F..

Ulterior, a revenit asupra acestei declarații și a menționat că, de fapt, i s-a propus de către înv. T. V. să înființeze societatea și să-i predea acestuia documentele societății sale ,, în alb,, și nu a desfășurat activitate concretă, lucru contrazis atât de martori, căt și de actele procedurale administrate în cauză.

Referitor la returnarea sumei de 100.000 lei către .., acesta a declarat faptul că a aflat de la angajatele Raiffeisen Bank S.A. că societății i s-a blocat contul bancar, sens în care a dat o declarație pe propria răspundere privind virarea banilor către această societate.

În urma audierii înv. S. B., acesta a recunoscut faptul că l-a ajutat pe înv. M. C. să înființeze societatea, precum și că a fost cooptat în calitate de asociat al acestuia la S.C. DI`A. M. S.R.L.

A mai declarat faptul că a ridicat diferite sume de bani din contul societății, pe care le-a predat înv. T. V., care le-a spus că nu trebuie să țină nici o evidență contabilă a societății, întrucât se va ocupa el de acest lucru.

Totuși, a admis faptul că avizele de însoțire a mărfii și facturile fiscale au fost completate de înv. M. C., după care au fost predate înv. T. V., pentru a fi introduse în contabilitatea societății sale.

În legătură cu returnarea sumei de bani către .., a declarat faptul că a primit numărul de telefon al directoarei Agenției Soveja, respectiv înv. D. C.-M., de la T. V., astfel, M. C. prtând discuții cu aceasta pentru virarea sumei de 100.000 lei în contul acestei societăți.

Cu ocazia audierii înv. T. V. și V. F., aceștia au negat faptul că i-au propus lui M. C. să înființeze societatea DI`A. M. S.R.L., dar au desfășurat activități de comerț cu deșeuri metalice aduse de înv. M. C. și S. B. direct la depozitul societății sale din mun. C..

Aceștia aduceau marfa încărcată în camioane și însoțită de documente contabile gata completate, în baza contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în acest sens.

Contravaloarea mărfii livrate de S.C. DI`A. M. S.R.L. către .. s-a achitat prin transfer efectuat prin bancă, conform procedurilor legale.

Cu privire la virarea sumei de 100.000 lei către societatea administrată de acesta, a declarat faptul că, în ziua de 09.03.2012, a fost contactat de către administratorul S.C. DI`A. M. S.R.L., care i-a transmis că nu va mai vira marfa contractată și nu va mai elibera factură fiscală pentru aceasta, întrucât are contul blocat și nu mai poate să facă acest lucru.

Susține și cã nu a cunoscut motivul real al blocării contului S.C. DI`A. M. S.R.L., dar a solicitat administratorului acestuia să-i returneze suma de bani dată ca avans pentru marfă, întrucât tranzacția nu a mai avut loc.

De asemenea, acesta a mai declarat că nu a cunoscut că acest cont era blocat din dispoziția organelor de cercetare penală.

Fiind audiată înv. D. C.-M., aceasta a declarat faptul că, în data de 09.03.2012, a fost contactată telefonic de către înv. T. V. care i-a transmis că a efectuat greșit o plată către un furnizor și că dorește să-i fie returnată suma de bani.

I-a transmis acestuia să dea numărul de telefon reprezentanților S.C. DI`A. M. S.R.L. pentru a le transmite procedura de urmat pentru returnarea sumei de 100.000 lei către ..

În acest sens, a fost contactată telefonic de către reprezentanții S.C. DI`A. M. S.R.L., care se aflau la Agenția L. G. din Medgidia și cărora le-a spus să se prezinte la agenția sa pentru a da o declarație olografă pentru remedierea situației.

Totodată, a purtat o discuție telefonică cu martorul J. C., directorul Agenției L. G., aceasta atenționând-o cu privire la poprirea contului S.C. DI`A. M. S.R.L., dar fără a-i spune din ce motive.

Cu ocazia accesării sistemului informatic al băncii, a văzut aplicarea măsurii popririi contului acestei societăți cu specificația ,, P. C./TRIBUNAL C. ,,, dar nu și-a dat seama ce reprezintă.

A completat formularul băncii la referința internă ,, PLATĂ ERONATĂ ,, după care l-a trimis prin e-mail la Departamentul Plăți.

În data de 12.03.2012, în baza tuturor documentelor administrate pentru justificarea returnării sumei de bani, a formulat răspunsul către Sucursala Centrală a băncii, fără a putea anexa în acest sens factura fiscală prin care a fost achiziționată marfa sa cu documentul de plată a acesteia, întrucât clentul .. a precizat că suma de 100.000 lei constituie avansul pentru o marfă pe care nu a mai recepționat-o.

Situația de fapt așa cum a fost reținută în actul de sesizare al instanței se probează în cauză cu adrese emise de A.N.A.F.- Structura de Inspecție Fiscală și Administrația F. pentru Mediu, prin care s-au înaintat rapoartele de inspecție fiscală, procesul-verbal de verificari efectuate la sediul societății, documente și înscrisuri emise de S.C. DI`A. M. S.R.L., .., S.C. MCM RECYCLING S.R.L. și Raiffeisen Bank S.A., facturi emise către beneficiarii mărfurilor, extrasele de cont și chitanțele ; declarațiile martorilor D. M., J. D.-I., C. O.-I., J. C., T. V., V. F.; declarațiile învinuiților M. C., S. B., D. C.-M.. și p.vb. de prezentare material de u.p.

Analizând cauza prin prisma materialului probatoriul administrat în cauză atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească instanța va reține următoarele aspecte:

Pe latură penală:

În ședința publică din data de 27.02.2013 inculpatul M. C. în prezența apărătorului său arată că recunoaște faptele așa cum au fost ele reținute în sarcina sa și înțelege să se judece doar pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale sens în care solicită a se face aplicare disp. art. 320/1 c.p.p.

Din această perspectivă tribunalul a constatat că sunt întrunite cerințele cumulative ale art. 320/1 c.p.p. întrucât inculpatul recunoaște faptele așa cum au fost ele reținute în sarcina sa și înțelege să se judece doar pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale iar cercetarea judecătorească nu a început.

Cum până la pronunțarea unei hotărâri în cauză, la data de 1.02.2014 a intrat în vigoare legea nr. 135/2010 respectiv Noul cod de procedură penală instanța translatând aceste dispoziții în noua procedură, constată că acestea își au corespondent în disp. art. 396 alin. 10 c.p.p. rap. la art.374 alin.4 c.p.p. ( noul cod de procedură penală), dispoziții pe care le va avea în vedere la pronunțarea unei hotărâri în cauză.

În ședința publică din data de 27.02.2013 inculpatul S. B. arartă că nu înțelege să dea declarații în cauză și se prevalează de dreptul la tăcere.

În aceeași ședința publică din data de 27.02.2013 inculpata D. C. – M. nu recunoaște faptele așa cum au fost ele reținute în rechizitoriu și citite de către instanță în ședință publică.

Menține declarațiile pe care le-a dat până în prezent. Lucrurile au stat cu totul altfel decât s-au reținut în rechizitoriu, în sensul că la data de 9 martie 2012 a fost sunată de un client al băncii, T. V., pentru ., care i-a precizat faptul că a făcut greșit o plată pe on line și i-a solicitat restituirea acestor bani.

I-a precizat că nu pot fi restituiți acești bani decât cu acordul societății la care ajunseseră acei bani, respectiv a titularului de cont în care ajunseseră banii. A fost sunată de către unul dintre inculpați, nu știu exact de care anume, în calitate de reprezentanți ai . SRL, care i-au spus că sunt de acord cu returnarea acelor bani, spunându-i că au numărul său de la T. V..

I-a precizat acelei persoane faptul că trebuie să dea o declarație scrisă în fața băncii, aceștia alegând să dea această declarație la o bancă din Medgidia.

Din câte știe, acea declarație era semnată de M. C..

Indiferent dacă acel cont al societății de unde trebuiau restituiți banii sau nu, operațiunea de returnare a banilor nu se putea face de la o agenție, așa cum e cazul în față, inculpata lucrând ca director de agenție, ci doar de la departamentele speciale aflate la sediul central.

Niciunul dintre inculpați nu s-a prezentat în fața sa, inculpata văzând acea declarație dată în fața băncii întrucât a primit-o pe email. A trimis acea declarație semnată de M. C., împreună cu solicitarea lui T. V., respectiv formularul special al băncii, prin mail, la centrală, vineri seară.

Din ce-și aduce aminte a primit un mail de la colega din centrală, care i-a precizat că în virtutea faptului că respectivul cont al . primit, trebuia să trimită acte suplimentare, respectiv o declarație a . care a stat la baza transferului sumei.

I-a solicitat lui T. V. să-i trimită o declarație olografă, îndată acesta fiind plecat din localitate a spus că va trimite un asociat, fiind patru asociați la .> În privința facturii i-a spus că nu o poate înainta deoarece nu există. Astfel, a venit la inculpată V. F. care a dat o declarație olografă în fața sa, iar la solicitarea colegei sale din centrală a verificat semnătura lui V. F. care era clientul său și avea specimen de semnătură la bancă, precum și a reprezentantului . semnătura lui M. C..

Astfel a comunicat colegei din centrală că a verificat semnăturile și corespund, și că nu-i poate înainta factură deoarece nu există o astfel de factură aferentă sumei de bani.

Ceea ce știe este că suma de bani a fost returnată către . de 12 martie.

Ceea ce știe e că această sumă, după ce a fost primită de . folosită pentru plăți către alte societăți, aceștia având și o altă sumă în cont. Până la momentul descris anterior, nu-i cunoștea pe ., respectiv pe M. și S., nefiind clienții băncii.

Nu avea cunoștință despre vreo cercetare penală împotriva inculpaților S. B. și M. C., și nici despre T. V..

Era obligată prin statut să dea curs solicitărilor clienților băncii, cum este cazul . în care nu dădea curs aceștia aveau posibilitatea formulării unei declarații în acest sens.

Consideră că a urmat procedura care se impunea într-o asemenea situație. Știe că au fost presiuni mari asupra băncii, iar faptul că nu a fost trimis în judecată cel care a aprobat efectiv restituirea banilor, se datorează faptului că avea o poziție mai mică față de cei din centrală. A mai avut asemenea situații ca cea în cauză.

În ședința publică din data de 20.03.2013 au fost audiați martorii T. N., C. O. – I., J. C., T. V. și V. F..

T. N. menține declarația pe care am dat-o la data de 17 mai 2012, în integralitatea ei, întrucât tot ce a declarat atunci corespunde adevărului.

După ce i s-a dat citire declarației pe care a dat-o la data de 17.05.2012, de către instanță, întrucât nu își aduce aminte cu exactitate ceea ce a declarat, precizează faptul că fratele său T. V. este administrator la . București, cu punct de lucru în C., și cu obiect de activitate comerțul cu deșeuri metalice.

Din câte cunoaște, în perioada aproximativă a anului 2011, societatea fratelui său a încheiat un contract de vânzare deșeuri metalice și nemetalice cu . SRL D., care era reprezentată de S. M., M. C., S. B. și S. D..

Aceștia se prezentau zilnic la biroul fratelui său, cu camioane încărcate cu fier vechi, pe care doreau să le vândă acestuia.

Martorul nu era angajat al fratelui său, însă se afla în curtea acestuia, și a văzut când aceste persoane prezentau avizul de însoțire al mărfii, deja completat, pe care îl înaintau gestionarului de la punctul de lucru.

După aceea mașina intra la cântărit, iar martorul, la solicitarea acestor persoane, nota pe un bilețel cantitățile indicate, și înmâna bilețelul acestora.

Cu acel bilețel, reprezentanții . SRL mergeau la contabilitatea fratelui său. A văzut când reprezentanții acestei societăți prezentau facturile fiscale gata completate la contabilitate. Nu știe dacă au fost disfuncționalități în colaborarea cu . SRL.

C. O. – I. menține în integralitate declarațiile pe care le-a dat până în prezent, întrucât ele corespund întru totul adevărului.

Îi cunoaște pe cei doi inculpați M. C. și S. B., era în perioada martie 2012 funcționar la Raiffeisen Bank – Agenția Tomis C., actualmente fiind director al agenției, cei doi inculpați împreună cu o a treia persoană, mai în vârstă, au venit la această agenție.

Știe că la un moment dat S. B. împreună cu persoana mai în vârstă au intrat la martor în birou, iar M. C. a așteptat pe culoar, spunând că vor să dea o declarație prin care să ajute la restituirea unei sume ce fusese plătită eronat de către . în contul societății acestora, respectiv . SRL.

Nu a dorit să le dea prea multe informații, însă știe că M. C. a completat o cerere prin care solicita acest lucru.

Face precizarea că . AVEA CONTURILE LA Raiffeisen – Agenția Soveja, unde în acea perioadă era director D. C. M..

Nu știe ce s-a întâmplat la Agenția Soveja și ce anume a făcut D. C. M., emartora personal nu s-a confruntat cu o astfel de situație, însă în situația în care ar existat o plată nedatorată, virată din eroare de la o societate la alta, nu ar dispune restituirea sumei personal, ci numai după ce i-aș informa superiorii de la București și să aibă acceptul acestora. Și în cazul unui accept și în cazul unui refuz al restituirii unei sume, în ambele cazuri se informează superiorii de la București.

J. C. își menține declarațiile pe care le-a dat până în prezent, în totalitatea lor, întrucât ele corespund adevărului.

Este directorul Agenției L. G. din cadrul Raiffeisen Bank Medgidia, și în această calitate își aduce aminte că la data de 09 martie 2012 s-a întâlnit cu un incident de care nu se mai lovise până în prezent, și anume faptul că un reprezentant al . SRL care este clienta băncii, respectiv M. C., a sosit la bancă dorind să ridice suma de 100.000 lei.

Ulterior la bancă a sosit și inculpatul S. B., precum și tatăl acestuia S. M.. Celor trei le-a explicat succesiv că nu le poate da acești bani deoarece conturile societății sunt poprite.

Aceștia au înțeles, și nu a mai avut alte discuții. În situația în care ar exista o plată eronat efectuată de către un client al băncii și s-ar constata că această plată este eronată întrucât și cel care a plătit dar și cel care a primit solicită băncii restituirea sumei, nu ar dispune direct restituirea sumei ci doar după ce ar lua legătura cu cei de la București și ar primi acordul acestora.

A avut o discuție telefonică cu D. C. M., însă i-a sus acesteia că nu estet de acord cu anularea operațiunii întrucât conturile . SRL sunt poprite de P. de pe lângă Tribunalul C., și în astfel de situații trebuie să fie foarte atenți.

Aceasta i-a spus că își cunoaște foarte bine clientul, și nu știe cum a procedat.

În opinia sa persoanlă nu era vorba despre o plată eronată deoarece reprezentanții . SRL doreau să ridice acea sumă, iar martora nu era înștiințată de cei care făcuseră plata că ar fi făcut-o eronat.

În sistemul bancar are importanță numărul care se alocă unei cereri, însă în cazul de față martora nu a dorit să aloce un număr unei asemenea cereri deoarece a considerat ca director de agenție că cererea trebuie îndreptată către Agenția Soveja în cazul de față.

Nu știe ce discuții au fost între D. C. și conducerea de la București, însă precizează că cei de la București aveau posibilitatea să vadă în sistemul informatizat toate detaliile referitoare la conturile inculpaților, inclusiv existența sechestrului.

T. V. nu mai ține minte ce a declarat la 27.03.2012, 15.03.2012 sau 16.05.2012, însă ceea ce a declarat atunci corespunde adevărului.

Face precizarea că în anul 2011 a derulat relații comerciale cu . SRL, îi cunoaște de foarte mult timp pe inculpații M. C. și S. B., nu a avut nici un fel de problemă în derularea relațiilor comerciale cu cei doi inculpați și cu societatea lor, însă la un moment dat, nu reține cu exactitate perioada, însă în anul 2012 a avut loc un incident, în sensul că a primit o solicitare de plată în avans, aceasta întâmplându-se într-o zi de vineri, martorii obișnuiau astfel de plăți când se apropia sfârșitul de săptămână, urmând ca după aceea să le fie livrată marfa.

Datorită faptului că avusese colaborări cu ., din obișnuință, a plătit prin bancă suma de 100.000 lei către această societate.

Imediat a constatat că din eroare a trimis acesta avans de plată societății ., în condițiile în care trebuia să plătească banii unei alte societăți, însă în acest moment nu își amintește cum se numea acea societate.

A luat imediat legătura cu funcționarul de la bancă care se ocupa de societatea martorului, respectiv cu D. C. M., până într-o oră după ce a constatat această eroare, întrucât nu întotdeauna banii se virau extrem de repede, însă de data aceasta banii se viraseră.

D. C. M. i-a spus că nu poate dispune ea asupra acestei sume, și că va trebui să ia acordul lui M. C. și S. B., ca reprezentanți ai societăți unde se viraseră greșit banii.

A luat legătura cu M. C., care a fost de acord, și întrucât nu erau clienți ai acestei bănci, respectiv Raiffeisen Bank - Sucursala Soveja, aceștia au formulat o cerere expresă pentru a i se restitui această sumă.

Banii i s-au restituit abia luni, marți sau miercuri, săptămâna următoare, întrucât toate procedurile avuseseră loc vineri, nu crede că D. C. M. l-a favorizat pe martor sau pe cei doi inculpați, în condițiile în care inculpata nu-i cunoștea pe aceștia, fiind prima dată când îi vedea.

Mai mult, știe că martorul era plecat într-o delegație, și l-a rugat pe asociatul său, V. F., să semneze cererea la bancă.

Din ceea ce știe luând legătura cu D. C. M., este faptul că restituirea sumei de bani era condiționată de două aspecte: primul de acordul celor doi inculpați care solicitau băncii restituirea plății nedatorate, iar a doua condiție era legată de confirmarea suprastructurii băncii, de la București. Contractele au fost semnate de M. C. ca administrator al societății, aceasta fiind procedura pe care o impune societatea martorului, însă cei doi inculpați nu se prezentau tot timpul cu marfa deoarece aveau delegați ai societății care însoțeau marfa, însă aceștia se prezentau aproape zilnic având în vedere că la sfârșitul zilei se centralizau facturile.

De obicei negocia cu reprezentantul societății, în cazul de față cu M. C. în ceea ce privește societatea . SRL. De asemenea precizează că S. B. derula și alte afaceri cu martorul, legal de alte societăți.

Nu a lucrat niciodată cash cu nici un furnizor. Cu toate societățile, implicit cu . SRL a lucrat prin bancă. Nu a restituit niciodată această sumă celor doi inculpați.

V. F. își menține declarațiile pe care le-a dat până în prezent, în totalitatea lor, întrucât ele corespund adevărului.

Îi cunoaște pe cei doi inculpați M. C. și S. B. de foarte mult timp, a derulat afaceri cu . SRL, aceasta fiind reprezentantă de M. C., cu care încheia contractele.

Martorul este asociat împreună cu T. V. la . București.

De obicei cu marfa se prezenta M. C., însă rareori mai apărea cu marfa și S. B. ca delegat al societății. Nu a avut nicio problemă cu . SRL în derularea afacerilor. A existat un incident cu banca, întrucât din eroare s-a plătit societății . SRL suma de 100.000 lei, T. V. care este și administratorul societății i-a spus telefonic că a luat legătura cu cei doi inculpați și că aceștia nu le pot furniza marfă de valoarea acestei sume, însă sunt de acord cu restituirea sumei.

Astfel martorul s-a dus la bancă și a completat o cerere tip, ocazie cu care D. C. M. i-a spus că va trebui să aștepte acordul celor de la București de la bancă, pentru a li se putea restitui această sumă.

Nu mai reține cu exactitate, însă peste o zi sau două aceasta le-a spus că cei de la București și-au dat acordul.

Din câte știu martorul, D. C. Mihael nu avea posibilitatea să restituie această sumă de bani fără să respecte o anume procedură, deoarece aceasta i-a spus personal că trebuie să aibă un aviz favorabil de la București ca să poată proceda la restituirea sumei.

În ședința publică din data de 22.05.2013 au fost audiați martorii D. M. și J. D. –I..

D. M. își menține declarațiile pe care le-a dat până în prezent, în integralitatea lor, întrucât ele corespund întru totul adevărului.

Este administratorul ., care are ca obiect de activitate recuperarea materialelor reciclabile sortabile.

Au un punct de lucru în C., situat pe ., și de care se ocupă numitul J. D. I.. În aceste condiții, a avut relații comerciale cu . SRL Dobromirul din Deal, prin reprezentant M. C., aceștia furnizându-le deșeuri metalice. Nu a avut probleme în derularea contractelor comerciale niciodată, plata făcându-se prin ordin de plată la bancă și nici din acest punct de vedere nu a avut probleme niciodată.

J. D. – I. își menține declarațiile pe care le-a dat până în prezent, în integralitatea lor, întrucât ele corespund întru totul adevărului.

Lucrează ca gestionar la punctul de lucru din C. al . București, aflat în C., ., și în această calitate avut relații comerciale cu . SRL.

Nu a avut greutăți în desfășurarea acestor relații comerciale. Știe că la început au venit M. C. și S. B., amândoi pentru a încheia un contract cu noi, după care aceștia se prezentau foarte rar, ori M. C. ori S. B., și câteodată venea șoferul singur cu actele. Nu știe cum se făceau plățile deoarece nu se ocupă de această chestiune, dar știe că nu a avut probleme.

S-au întocmit Referate de evaluare de către Serviciul de probațiune C. pentru inculpatul M. C. – filele 142 – 145, pentru inculpatul S. B. filele 146- 150 și pentru D. C. M. filele - 208- 213 volumul I dosar fond, toți inculpații având șanse reale de reintegrare.

În ceea ce-l privește pe inculpatul S. B. în ședința publică din data de 27.02.2013 arată că nu înțelege să dea declarații în cauză și se prevalează de dreptul la tăcere.

Probele administrare în cauză respectiv adrese emise de A.N.A.F.- Structura de Inspecție Fiscală și Administrația F. pentru Mediu, prin care s-au înaintat rapoartele de inspecție fiscală, procesul-verbal de verificari efectuate la sediul societății ;documente și înscrisuri emise de S.C. DI`A. M. S.R.L., .., S.C. MCM RECYCLING S.R.L. și Raiffeisen Bank S.A., facturi emise către beneficiarii mărfurilor, extrasele de cont și chitanțele ; declarațiile martorilor D. M., J. D.-I., C. O.-I., J. C., T. V., V. F. indică faptul că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este trimis în judecată cu vinovăție.

De remarcat declarațiile martorilor T. V. și V. F. care precizează că derularea operațiunilor a fost efectuată de către cei doi inculpați M. C. și S. B..

Astfel instanța a reținut că persoana fizicã S. B., coasociat la . SRL, a înlesnit cu intenție săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală reținute în sarcina inculpatului M. C. și S.C. DI A. M. S.R.L., dar și prin aceea că l-a ajutat pe M. C. să înființeze societatea cu un sediu fictiv, respectiv prin demersurile descrise, prin folosirea specimenului de semnătură dobândit în bancă, pentru a se extrage bani din conturile societății, făcând totodată și plăți în același sens și scop, ducând, alături de autorul M. C., documentațiile aferente la beneficiarii operațiunilor cu fier vechi, prin activitatea inculpatului S. B. concordantă cu cea a inculpatului M. C. și a S.C. DI A. M. S.R.L. cauzându-se un prejudiciu de total în sumă de 3.756.264 lei către partea civilă ANAF și de 709.004 lei către partea civilă AFM.

De asemenea probele administrare în cauză respectiv adrese emise de A.N.A.F.- Structura de Inspecție Fiscală și Administrația F. pentru Mediu, prin care s-au înaintat rapoartele de inspecție fiscală, procesul-verbal de verificari efectuate la sediul societății ;documente și înscrisuri emise de S.C. DI`A. M. S.R.L., .., S.C. MCM RECYCLING S.R.L. și Raiffeisen Bank S.A., facturi emise către beneficiarii mărfurilor, extrasele de cont și chitanțele ; declarațiile martorilor D. M., J. D.-I., C. O.-I., J. C., T. V., V. F. indică faptul că inculpata persoana juridicã . SRL, săvârșite în perioada februarie 2011- februarie 2012, în sensul de a reține și nu vărsa, cu intenție, în termenul legal a sumei de 544.361 lei, obligație de plată datorată la Fondul pentru Mediu, datorată legal ca și contribuție cu reținere la sursă, precum și de a nu evidenția în contabilitate ori în alte documente legale a operațiunilor comerciale efectuate, în aceeași perioadă, cauzând un prejudiciu de total în sumă de 3.756.264 lei către partea civilă ANAF și de 709.004 lei către partea civilă AFM.

În ceea ce o privește pe inculpata D. C.-M. trebuie reținut că în actul de inculpare s-a reținut că aceasta în calitate de funcționar bancar, în perioada 09 -12.03.2012, i-a ajutat pe doi învinuiți să reușeascã eludarea dispozițiilor ordonanței de poprire asiguratorii dispusă de procuror, cu consecința asigurării folosului infracțiunii pentru învinuiți, care au reușit astfel să-și revoce alimentarea contului cu bani, care fuseseră popriți și a returnării prin manevre ilicite în contul plătitorului . BUCUREȘTI, respectiv suma de 100.000 lei, care astfel a scăpat efectivei popriri asiguratorii, finalitate la care s-a ajuns prin exercitarea defectuoasă, cu rea credință a atribuțiilor de serviciu de către aceasta, aspecte care în urma analizării probatoriului administrat în cauză atât în faza de urmărire penală dar și în faza de judecată nu se confirmă în fața instanței.

Trebuie remarcată declarația inculpatei conform căreia la data de 9 martie 2012 a fost sunată de un client al băncii, T. V., pentru ., care i-a precizat faptul că a făcut greșit o plată pe on line și i-a solicitat restituirea acestor bani.

După o întreagă procedură parcursă a comunicat colegei din centrală că a verificat semnăturile și corespund, și că nu-i poate înainta factură deoarece nu există o astfel de factură aferentă sumei de bani.

Ceea ce știe este că suma de bani a fost returnată către . de 12 martie.

Nu avea cunoștință despre vreo cercetare penală împotriva inculpaților S. B. și M. C., și nici despre T. V..

Era obligată prin statut să dea curs solicitărilor clienților băncii, cum este cazul . în care nu dădea curs aceștia aveau posibilitatea formulării unei declarații în acest sens.

Această declarație se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

Astfel martora C. O. – I. îi cunoaște pe cei doi inculpați M. C. și S. B., era în perioada martie 2012 funcționar la Raiffeisen Bank – Agenția Tomis C., actualmente fiind director al agenției, cei doi inculpați împreună cu o a treia persoană, mai în vârstă, au venit la această agenție.

Nu a dorit să le dea prea multe informații, însă știe că M. C. a completat o cerere prin care solicita acest lucru.

Face precizarea că . AVEA CONTURILE LA Raiffeisen – Agenția Soveja, unde în acea perioadă era director D. C. M..

Nu știe ce s-a întâmplat la Agenția Soveja și ce anume a făcut D. C. M., martora personal nu s-a confruntat cu o astfel de situație, însă în situația în care ar existat o plată nedatorată, virată din eroare de la o societate la alta, nu ar dispune restituirea sumei personal, ci numai după ce i-aș informa superiorii de la București și să aibă acceptul acestora. Și în cazul unui accept și în cazul unui refuz al restituirii unei sume, în ambele cazuri se informează superiorii de la București.

Și martora J. C. care este directorul Agenției L. G. din cadrul Raiffeisen Bank Medgidia, precizează că la data de 09 martie 2012 s-a întâlnit cu un incident de care nu se mai lovise până în prezent, și anume faptul că un reprezentant al . SRL care este clienta băncii, respectiv M. C., a sosit la bancă dorind să ridice suma de 100.000 lei.

Ulterior la bancă a sosit și inculpatul S. B., precum și tatăl acestuia S. M.. Celor trei le-a explicat succesiv că nu le poate da acești bani deoarece conturile societății sunt poprite.

În opinia sa personală nu era vorba despre o plată eronată deoarece reprezentanții . SRL doreau să ridice acea sumă, iar martora nu era înștiințată de cei care făcuseră plata că ar fi făcut-o eronat.

Și martorul T. V. precizează că avusese colaborări cu ., din obișnuință, a plătit prin bancă suma de 100.000 lei către această societate.

D. C. M. i-a spus că nu poate dispune ea asupra acestei sume, și că va trebui să ia acordul lui M. C. și S. B., ca reprezentanți ai societăți unde se viraseră greșit banii.

În concordanță cu inculpata și martorul V. F. sesizează anumite aspecte respectiv s-a dus la bancă și a completat o cerere tip, ocazie cu care D. C. M. i-a spus că va trebui să aștepte acordul celor de la București de la bancă, pentru a li se putea restitui această sumă.

Nu mai reține cu exactitate, însă peste o zi sau două aceasta le-a spus că cei de la București și-au dat acordul.

Din câte știu martorul, D. C. M. nu avea posibilitatea să restituie această sumă de bani fără să respecte o anume procedură, deoarece aceasta i-a spus personal că trebuie să aibă un aviz favorabil de la București ca să poată proceda la restituirea sumei.

Aspectele sesizate conduc în mod indubitabil la concluzia că inculpata D. C. M. nu a procedat la ajutarea unui făptuitor în scopul împiedicării sau îngreunării cercetărilor într-o cauză penală, tragerii la răspundere penală, executării unei pedepse sau măsuri privative de libertate aspect care impune ACHITAREA PENTRU CA FAPTA NU EXISTA

Chiar si in condițiile in care nu ar fi intervenit o lege mai favorabila, inculpata D. C. M. nu se făcea vinovata de săvârșirea infractiunii de favorizare a infractorului, in condițiile in care învinuiții la acea data, T. V. si V. F. nu au mai fost trimiși in judecata.

per a contrario nu se justifică scoaterea de sub urmărire penala a lui T. si V. în condițiile menținerii acuzațiilor pentru inculpata D.

Rezultă indubitabil din materialul probatoriu administrat în cauză că T. si V. erau clienții funcționarului bancar D. C. M. iar inculpații M. C., S. B. si . nu au avut niciodată conturi la sucursala bancara unde lucra D. C. M. si nu au fost niciodată clienții acesteia.

T. si V. sunt cei care au virat o suma de bani in contul poprit al . SRL, bani ce urmau sa fie blocați in contul acestei societari.

T. si V. sunt persoanele care au inițiat procedura restituirii sumei ce urma sa fie blocata in conturile DI"A. M. SRL.

Suma de bani poprita de procuror s-a reîntors in contul societății administrata de T. si V. si a fost folosita exclusiv de aceștia.

Beneficiarii scoaterii acestei sume de sub poprirea asiguratorie au fost T. si V..

Inculpații M. si S. nu au beneficiat de suma ce a fost poprita si care ulterior a fost scoasa de sub poprire, deoarece ei niciodată nu au intrat efectiv in posesia ei.

Prin urmare, doar in raport cu inculpații T. si V. se poate retine o eventuala favorizare a infractorului, deoarece suma le aparținea si a fost reintoarsa in contai lor.

Prin faptul ca aceștia nu au fost trimiși in judecata, rezulta ca nici inculpata D. nu trebuia trimisa in judecata deoarece fapta se raportează la calitatea de infractor si nu la cea de invinuit sau făptuitor.

Astfel prin netrimiterea in judecata a infractorilor T. V. si V. F., beneficiarii sumei ce urma sa fie poprita, fapta de favorizare a infractorului reținuta in sarcina inculpatei D. C. M. nu exista.

Pe de alta parte si pentru o mai multa rigoare cu privire al săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului, si in ipoteza in care s-ar retine ca beneficiarul sumei de bani poprita ar fi fost inculpații M. si S., inculpata D. C. M. nu se face vinovata de săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului deoarece nu ea este funcționarul care a dispus restituirea sumei din contul . SRL in contul aparținând făptuitorilor T. si V..

Inculpata D. C. M. nu a făcut decât sa respecte obligațiile sale din regulamentul de ordine interioara al RAIFFEISEN BANK SA conform cărora a instruit petentii ce procedura sa adopte in vederea trimiterii dosarului la Centrala băncii pentru aprobare sau infirmare.

Toate sfaturile si orientările date de inculpata celor doi făptuitori T. si V., cat si celor doi inculpați M. si S. au avut in vedere intocmirea unui dosar ce a fost trimis la Departamentul Juridic al RAIFFEISEN BANK SA, departament ce era singurul in măsura sa hotărască daca suma virata de . era o plata eronata si putea fi restituita acesteia.

S-a reproșat inculpatei D. ca a inițiat si întocmit dosarul de restituire a sumei de la DI"A. SRL la REMATMET SRL si nu a sancționat persoana care, in perfecta cunoștința de cauza, a dispus restituirea ilegala a acestei sume dintr-un cont in altul.

Nimeni nu i-a reproșat inculpatei D. ca nu si-a indeplinit obligațiile de serviciu sau ca a intocmit un dosar de restituire cu acte false sau prin inducerea in eroare a Departamentului Juridic al Centralei RAIFFEISEN BANK SA.

Atâta timp cat nu intra in obligațiile de serviciu ale inculpatei sa aprobe sau sa infirme cererea, făcuta de T. si V., de restituire a sumei virate in contul DI"A. M. SRL, inculpata nu poate fi acuzata ca favorizat cu intenție pe vreunul dintre participanții la aceasta afacere.

Mai mult daca inculpata ar fi refuzat sa intocmeasca dosarul si sa-i invete pe cei doi făptuitori, T. si V., care este procedura in cazul solicitării de restituire a sumei de bani atunci s-ar fi făcut vinovata de vreun abuz in serviciu si ar fi trebuit sa fie trasa la răspundere.

În condițiile in care si-a indeplinit doar atribuțiile de serviciu, in sensul arătat mai sus, inculpatei D. nu i se poate reproșa vreo favorizare a infractorului.

Pentru toate aceste motive se impune achitarea inculpatei D. C. M. pentru savarisrea infracțiunii de favorizare a infractorului, deoarece fapta nu există.

ANAF s-a constituit parte civilă în cauză cu suma totală de 3.756.264 lei fila 61-62 vol. 1 dosar fond ( filele 74 și urm depuse în original).

AFM s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 736.767 lei fila 63-69 vol. 1 dosar fond ( filele 83 și urm depuse în original).

Inculpatul S. B. a depus la dosarul cauzei mai multe facturi fiscale ( filele – 153-180 ) dosar fond volumul 1 prin care face dovada că a achitat o parte din prejudiciu în sumă de 19.217 lei către AFM.

Inculpatul M. C. a depus la dosarul cauzei mai multe facturi fiscale ( filele – 181-200 ) dosar fond volumul 1 prin care face dovada că a achitat o parte din prejudiciu în sumă de 13.200 lei către AFM.

La un alt termen inculpatul S. B. a depus la dosarul cauzei mai multe facturi fiscale ( filele – 15-23 ) dosar fond volumul 2 prin care face dovada că a achitat o parte din prejudiciu în sumă de 3.334 lei către AFM iar inculpatul M. C. a depus la dosarul cauzei mai multe facturi fiscale ( filele – 24-47 ) dosar fond volumul 2 prin care face dovada că a achitat o parte din prejudiciu în sumă de 11.672,2 lei către AFM.

De asemenea la un alt termen decât cele anterioare inculpatul M. C. a depus la dosarul cauzei mai multe facturi fiscale ( filele – 68-95 ) dosar fond volumul 2 prin care face dovada că a achitat o parte din prejudiciu în sumă de 15.958 lei către AFM.

Prin încheierea de ședință din data de 22.05.2013 s-a dispus efectuarea unei expertize la solicitarea inculpatului S. B., instanța încuviințând expertiza cu următoarele obiective:

1.stabilirea bazei de impunere pentru societatea . SRL, având în vedere atât veniturile realizate cât și cheltuielile efectuate; ( se va pune în vedere expertului să țină cont de disp. art. 67 din O.G. 92/2003 și de Ordinul Președintelui ANAF nr. 3389/2011, și de asemenea să folosească una dintre metodele indicate de inculpat, respectiv: metoda sursei și cheltuirii fondurilor, metoda marjei, metoda produsului și volumului și metoda patrimoniului net );

2.stabilirea, dacă este posibilă realizarea unui astfel de obiectiv, a prejudiciului cauzat de fiecare dintre inculpații M. C. și S. B. în parte, în caz negativ urmând a se comunica instanței acest aspect, iar în caz afirmativ urmând a se comunica instanței cuantumul prejudiciului realizat de fiecare dintre inculpați.

Din expertiza înaintată instanței ( filele 238-247) dosar fond volumul 1 rezultă că pentru S.C. DI A. M. S.R.L. că baza de impunere în raport de prejudiciul cauzat AFM este de 692.191lei iar prejudiciul nu se poate defalca pentru cei doi inculpați M. C. și S. B..

S-au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză de către AFM fila 258-261 vol. 1 dosar fond și fila 1-6 dosar fond volumul 2.

De asemenea inculpații M. C. și S. B. au formulat obiecțiuni în cauză.

Din suplimentul la raportul de expertiză întocmit în cauză, aflat la fila 54-58 vol. 2 dosar fond, rezultă că în ceea ce privește baza de impunere pentru inculpata S.C. DI A. M. S.R.L în raport de prejudiciul cauzat AFM este de 17.453.181 lei în raport de contribuția de 523.595 lei datorată de inculpată astfel că prejudiciul pe care îl datorează AFM este cuantificat la suma de 709.004 lei iar calculele au fost efectuate corect în raport de obiecțiunile formulate de partea civilă AFM și inculpații M. C. și S. B..

Concluzionând instanța a reținut că prejudiciul cauza de inculpați către partea civilă ANAF este de 3.756.264 lei din care inculpații nu au făcut dovada achitării vreunei părți iar prejudiciul cauzat de aceștia, respectiv inculpații M. C., S. B. și inculpata S.C. DI A. M. S.R.L în solidar către partea civilă AFM este de 709.004 lei din care inculpatul S. Bodgan a făcut dovada că a achitat 22.551 lei iar inculpatul M. C. a făcut dovada că a achitat 40.830 lei.

Operând solidaritatea în raport de cele reținute în latura penală a cauzei instanța constată că prejudiciul neacoperit către partea civilă AFM este de 645.623 lei pentru care inculpații vor răspunde în solidar.

Instanța a constatat că în cauză sunt îndeplinite cumulativ cerințele răspunderii civile delictuale: fapta ilicită a inculpaților constând în acțiunile acestora respectiv în perioada februarie 2011-februarie 2012, s-au reținut și nu s-au vărsat, cu intenție, în termenul legal a sumei de 544.361 lei – obligație de plată datorată la fondul pentru mediu, datorată legal ca și contribuție cu reținere la sursă, precum și de a nu evidenția în contabilitate ori în alte documente legale a operațiunilor comerciale efectuate, în aceeași perioadă, cauzând un prejudiciu de total în sumă de 3.756.264 lei către partea civilă ANAF și de 709.004 lei către partea civilă AFM ,interval în care s-au sustras de la efectuarea controalelor financiar-fiscale, prin declararea fictivă a sediului societății fac pe deplin incidente disp.art. 19 al. 1, 2 și 5 c.p.p. în ref. la 99 c.p.p. și art.397 c.p.p. și art.1349, art.1357 c.civ, 1370 c.civ. și art.1381, art. 1385 - 1386 c.civ.

Din această perspectivă a fost admisă în parte acțiunea civilă.

Împotriva sentinței penale nr. 252/01.04.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ au declarat apel P. de pe lângă Tribunalul C. și inculpații S. B. și M. C..

În apelul inculpaților S. B. și M. C., curtea a invocat din oficiu tardivitatea apelurilor declarate de inculpați, cu privire la care reține următoarele:

Inculpații S. B. și M. C. au expediat declarațiile de apel prin serviciul poștal la data de 16.04,2014 ( conform mențiunii de pe plic ), fiind înregistrate la Tribunalul C. la data de 22.04.2014.

În conformitate cu dispozițiile art. 410 alin. 1 C. pr. pen., termenul de apel este de 10 zile și curge de la comunicarea copiei minutei.

Astfel cum rezultă din comunicările aflate la filele 136,137 din dosarul primei instanțe, copia minutei a fost comunicată inculpaților S. B. și M. C. la data de 03.04.2014, fiind primită de numitul S. M., fratele inculpatului S. B..

Având în vedere data primirii copiei minutei, inculpații S. B. și M. C. aveau posibilitatea de a declara apel în termenul general de apel de 10 zile, calculat începând cu data de 03.04.2014.

Termenul procedural de apel de 10 zile se calculează potrivit dispozițiilor art. 269 alin. 2 C. pr. pen., potrivit cu care la calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se socotește ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește. Așa fiind, termenul de apel de 10 zile este un termen ce se calculează pe zile libere.

În aceste condiții, ținând seama de dispozițiile art. 269 alin. 2 C. pr. pen., curtea constată că apelurile inculpaților S. B. și M. C., declarate la data de 16.04.2014, au fost formulate cu depășirea termenului procedural de 10 zile, întrucât ultima zi pentru declararea apelului cu respectarea termenului procedural era 14.04.2014 ( zi lucrătoare ), motiv pentru care inculpații sunt decăzuți din exercițiul dreptului de a declara apel, conform art. 268 alin. 1 C. pr. pen., iar apelurile declarate de inculpații S. B. și M. C. sunt tardive, urmând a fi respinse ca atare.

Curtea mai constată că Tribunalul C. a înaintat instanței de apel și apelul declarat de partea civilă S. R. prin Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G., însă din examinarea declarației de apel rezulta că apelul era declarat în realitate împotriva sentinței penale nr. 42/31.01.2014 a Tribunalului C. pronunțată în dosarul nr._/118/2012, motiv pentru care apelul a fost direcționat către respectiva cauza. De altfel, chiar și partea civilă S. R. prin Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. a precizat că nu a declarat apel împotriva sentinței penale nr. 252/01.04.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ .

Din acest motiv, curtea va lua act că S. R. prin Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. nu a declarat apel împotriva sentinței penale nr. 252/01.04.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ .

În apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul C. s-a criticat greșita achitarea a inculpatei D. C. M.; s-au criticat aspecte de fapt reținute de prima instanță, dar și încadrarea juridică reținută de prima instanță; deși favorizarea reală a infractorului nu mai este incriminată de Noul Cod penal, din modul de formulare a acuzației penale rezultă că o posibilă încadrarea juridică ar fi un concurs real între infracțiunea de sustragere de sub sechestru în forma participației improprii prev. de art. 25 Cod penal raportat la art. 261 Cod penal și abuz în serviciu prevăzută de art.297 alin. 1 Cod penal raportat la art. 308 alin. 1 Cod penal, fapte pentru care se impune condamnarea inculpatei D. C. M..

Curtea constată că apelul este întemeiat.

Prin rechizitoriu s-a reținut în sarcina inculpatei D. C. M. că i-a ajutat pe învinuiții M. C. și S. B. să eludeze dispozițiile ordonanței de aplicare a măsurii asiguratorii dispusă de procuror, cu consecința folosirii folosului infracțiunii pentru învinuiți, care au reușit astfel să-și revoce alimentarea cu o sumă de bani a contului bancar și a returnării prin manevre ilicite în contul plătitorului S. C. Rematmet S.R.L. București a sumei de 100.000 lei, care a scăpat astfel efectivei popriri asigurătorii, finalitate la care s-a ajuns prin exercitarea defectuoasă, cu rea-credință a atribuțiilor de serviciu ale inculpatei.

Procurorul a apreciat că această fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de favorizarea infractorului prev. de art. 264 Cod penal din 1968.

Prima instanță a apreciat că fapta imputată inculpatei D. C. M. nu există, întrucât inculpata nu a procedat la ajutarea unui făptuitor în scopul împiedicării sau îngreunării cercetărilor într-o cauză penală, tragerii la răspundere penală, executării unei pedepse sau măsuri privative de libertate; prin netrimiterea in judecata a infractorilor T. V. si V. F., beneficiarii sumei ce urma sa fie poprita, fapta de favorizare a infractorului reținuta in sarcina inculpatei nu există; si in ipoteza in care s-ar retine ca beneficiarul sumei de bani poprita ar fi fost inculpații M. si S., inculpata nu se face vinovata de săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului, deoarece nu ea este funcționarul care a dispus restituirea sumei din contul . SRL in contul aparținând făptuitorilor T. si V..

Prima instanță a apreciat că fapta imputată inculpatei nu există, însă acest temei al achitării este aplicabil numai în măsura în care nu a fost comisă nicio fapta în materialitatea ei, când nu au avut loc modificări în realitatea obiectivă, însă în cauză, din chiar motivarea primei instanțe, rezultă că inculpata D. C. M. s-a implicat în realizarea documentației necesare restituirii sumei poprite, pe care a și expediat-o la Direcția Prelucrarea Tranzacțiilor din cadrul centralei băncii. În condițiile în care există o faptă în materialitatea ei, în mod greșit prima instanță a dispus achitarea inculpatei în temeiul art. 16 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, întrucât fapta nu există. Motivarea primei instanțe ar fi impus pronunțarea unei soluții de achitare temeiul art. 16 alin. 1 lit. b Cod procedură penală.

Procurorul a reținut că inculpata D. C. M. a acordat un ajutor inculpaților M. C. și S. B., astfel că în mod greșit a fost analizată existența faptei inculpatei din perspectiva unui ajutor acordat numiților T. V. si V. F., dat fiind că acuzația penală stabilită de procuror avea un alt conținut și se referea numai la ajutorul dat inculpaților M. C. și S. B.. Instanța este obligată să respecte obiectul judecății, astfel cum se prevede în art. 371 Cod procedură penală, de aceea nu este posibilă modificarea conținutului obiectiv, faptic al acuzației, ci doar a încadrării juridice. Ca atare, apare ca nejustificată analiza realizată de prima instanță prin referire la ajutorul dat numiților T. V. si V. F..

De asemenea, este cert că inculpata D. C. M. nu a acordat un ajutor în scopul împiedicării sau îngreunării cercetărilor într-o cauză penală, tragerii la răspundere penală, executării unei pedepse sau măsuri privative de libertate, cum corect a apreciat prima instanță, însă nu aceasta era acuzația adusă inculpatei, care consta într-o favorizare reală a unui infractor.

Un alt motiv invocat de prima instanță în sprijinul soluției de achitare privește lipsa atribuțiilor decizionale ale inculpatei D. C. M. în soluționarea cererii de restituire a sumei de 100.000 lei. Pentru existența infracțiunii de favorizarea infractorului, din perspectiva condiției referitoare la natura ajutorului, trebuie precizat că norma de incriminare are în vedere orice act de sprijinirea a infractorului, indiferent dacă acesta are sau nu un caracter decisiv în obținerea rezultatului urmărit. În cazul de față, inculpata D. C. M. a dat îndrumări privind modalitatea în care trebuie să se procedeze pentru a se crea aparența că suma de 100.000 lei avea natura unei plăți eronate, a întocmit documentația necesară și specifică procedurii de restituire a sumei de bani, activități care au constituit în mod evident un ajutor material și moral dat pentru ca, în final, cererea de restituire să fie aprobată. Activitatea inculpatei de ajutorare a inculpaților M. C. și S. B. există independent de decizia finală luată de o altă persoană prin care s-a restituit suma de 100.000 lei, decizie ce a fost favorizată tocmai de activitatea preexistentă a inculpatei.

Astfel, motivele invocate de prima instanță nu pot justifica soluția de achitare a inculpatei D. C. M. pentru infracțiunea prev. de art. 264 Cod penal din 1968, însă ar fi existat alte argumente care, într-adevăr, nu permiteau reținerea în sarcina inculpatei a acestei infracțiuni, ci a altei infracțiuni, astfel cum se va arăta în continuare.

Din perspectiva infracțiunii de favorizarea infractorului, curtea mai constată că prima instanță a realizat o analiză a elementelor constitutive ale infracțiunii de favorizarea infractorului prev. de art. 264 Cod penal din 1968, cu toate că la 01.02.2014 a intrat în vigoare Noul Cod penal, care a adus modificări importante cu privire la infracțiunea de favorizarea infractorului și condițiile sale de subzistență.

Prima analiză care se impunea efectuată viza comparația între normele de incriminare din cele două legi penale succesive.

Potrivit art. 264 Cod penal din 1968, constituia infracțiunea de favorizarea infractorului ajutorul dat unui infractor fără o înțelegere stabilită înainte sau în timpul săvârșirii infracțiunii, pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracțiunii.

În sarcina inculpatei D. C. M. s-a reținut teza finală a art. 264 Cod penal din 1968, respectiv ajutorul dat pentru a asigura infractorului folosul infracțiunii.

Conform art. 269 Noul Cod penal, constituie infracțiunea de favorizarea infractorului ajutorul dat făptuitorului în scopul împiedicării sau îngreunării cercetărilor într-o cauză penală, tragerii la răspundere penală, executării unei pedepse sau măsurii privative de libertate.

Se constată că în actuala variantă normativă nu mai este incriminată favorizarea reală a infractorului (ajutorul dat pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracțiunii ), adică exact varianta reținută în sarcina inculpatei D. C. M..

Dezincriminarea favorizării reale a infractorului nu conduce automat la pronunțarea unei soluții de achitare în temeiul art. 16 alin. 1 lit. b Cod procedură penală, întrucât dezincriminarea unei infracțiuni nu reprezintă în mod necesar dezincriminarea faptei; în concret, o faptă poate realiza conținutul constitutiv al unei alte infracțiuni prevăzută de noua lege penală, ceea ce impune schimbarea încadrării juridice în noua infracțiune, iar nu pronunțarea unei soluții de achitare.

În art. 4 Cod penal se prevede că legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu sunt prevăzute de legea nouă. Însă, în art. 3 alin. 2 din Legea nr. 197/2012 pentru punerea în aplicare a legii 286/2009 privind Codul penal se arată că dispozițiile art. 4 Cod penal nu se aplică în situația în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare.

Dezincriminarea favorizării reale a infractorului excludea orice posibilitate ca în sarcina inculpatei să mai fie reținută infracțiunea de favorizarea infractorului.

Curtea constată însă că fapta imputată inculpatei D. C. M. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de sustragere de sub sechestru în forma participației improprii prev. de art. 31 alin. 2 Cod penal din 1968 raportat la art. 244 alin. 1 Cod penal din 1968.

Conform art. 244 alin. 1 Cod penal din 1968, constituie infracțiunea de sustragere de sub sechestru fapta de sustragere a unui bun care este legal sechestrat și se pedepsește cu închisoarea de la o lună la 1 an sau amendă. În art. 31 alin. 2 Cod penal din 1968 se prevede că determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intenție, la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, de către o persoană care comite acea faptă fără vinovăție, se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracțiune.

O incriminare similară se regăsește și în actualul Cod penal, în art. 261, care prevede că sustragerea unui bun care este legal sechestrat și se pedepsește cu închisoarea de la 3 luni la 1 an sau amendă. În art. 52 alin. 3 Cod penal se prevede că determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intenție, la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, de către o persoană care comite acea faptă fără vinovăție, se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracțiune.

Din perspectiva legii penale mai favorabile, se constată că nu există diferențe privind condițiile de existență a infracțiunii de sustragere de sub sechestru în forma participației improprii, ci doar cu privire la limitele de pedeapsă, deoarece în legea veche minimul este mai redus, așa încât legea penală veche are caracterul unei legi penale mai favorabile.

În concret, inculpata D. C. M. este acuzată că i-a ajutat pe inculpații M. C. și S. B. să eludeze dispozițiile ordonanței de poprire asigurătorie dispusă de procuror și să obțină revocarea alimentării contului și returnarea sumei de 100.00 lei către S. C. Rematmet S.R.L. București. Deși procurorul face referire la o asigurare a folosului infracțiunii și reține ca încadrare juridică dispozițiile art. 264 Cod penal din 1968, aceste referiri nu trebuiau să fie esențiale în stabilirea încadrării juridice, ci trebuia analizată fapta în materialitatea sa, având în vedere că operațiunea tehnico-juridică de stabilire a încadrării juridice urmărește identificarea normei juridice care incriminează fapta în materialitatea sa.

Cu referire la starea de fapt ce susține acuzația de sustragere de sub sechestru în forma participației improprii, curtea reține că inculpata D. C. M. era angajată în luna martie 2012 în funcția de director al Agenției Soveja a Raiffeisen Bank din mun. C..

Din verificările efectuate în cadrul unei verificări interne de Raiffeisen Bank, confirmate și prin declarațiile martorelor C. O. I., J. C., S. M., dar și prin cele ale inculpaților M. C., S. B., D. C. M., rezultă că în data de în data de 09.03.2012, ora 09:45, ., care avea contul deschis la Agenția Soveja o efectuat prin serviciul Raiffeisen Online un transfer in suma de 85.000 lei către . SRL, cu un cont bancar la Agenția Tomis, cu descrierea operațiunii "contravaloare factura".

La ora 10:10, . SRL a retras in numerar, de la Agenția L. G. (CT) suma de 85.000lei, tranzacție procesata de numita A. T., ofițer tranzacții clienți, cu descrierea operațiunii "cash/lg/mihai cristian_", având programare pentru retragere în suma de 100.000 lei.

La ora 11:32, conform înregistrărilor video ale băncii, în Agenția Constanta (CT) s-a prezentat inspectorul principal C. D. din cadrul Biroului de Investigare a Fraudelor- Serviciului de Politie Transporturi Maritime care s-a deplasat la Departamentul Back Office al Agenției si a înmânat coordonatorului de operațiuni Gbeorghiu D., ordonanța nr. 324/P/2012 din data de 09.03.2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanta prin care era instituită măsura asigurătorie a popririi asupra conturilor deținute de inculpații M. C., S. B., . SRL. Coordonatorul de operațiuni a înregistrat documentele primite in registrul intern al Băncii si le-a transmis pe canalul intern la ora 11:38. La ora 13:23, numita Ligo I. din cadrul Direcției Prelucrarea Tranzacțiilor - Departament Operațiuni Popriri, a instituit popriri pe conturile celor trei inculpați.

Ulterior operațiunii de instituire a popririi, la ora 15:02, . a efectuat prin serviciul Raiffeisen Online un al doilea transfer în suma de 100.000 lei către . SRL cu descrierea operațiunii "contravaloare factura parțiala".

La ora 16:10 inculpatul M. C. s-a prezentat din nou în Agenția L. G. (CT) pentru a retrage suma de 100.000 lei fără a avea programare pentru aceasta suma, ocazie cu care directorul agenției i-a comunicat ca nu poate realiza tranzacția deoarece contul este poprit.

La ora 16:30, numitul T. V., reprezentantul ., a luat legătura cu inculpata D. C. M., comunicându-i ca dorește returnarea transferului in suma de 100.000 lei către . SRL, efectuat prin intermediul serviciului Internet Banking.

Conform procedurii de lucru a băncii privind procesarea ordinelor de plata intra si interbancare in lei instructate pe suport hârtie si decontate prin sistemul electronic de plați, Anexa 4 - cod reglementare 5.1.4.01-9.: "in cazul in care stornarea este solicitata de clientul plătitor din culpa ordonatorului, operațiunea se va storna numai in urma avizului favorabil exprimat in scris de către beneficiar".

Ca urmare a acestui fapt, inculpatul M. C., care se afla in Medgidia, la recomandarea inculpatei D. C. M., s-a prezentat la Agenția L. G. (CT) si a declarat in scris că este de acord cu returnarea sumei de 100.000 lei către plătitorul ..

La ora 17:00, inculpata D. C. M. a luat legătura cu martora Jirtean C., directorul Agenției L. G. (CT) a luat legătura cu directorul Agenției L. G. (CT) pentru o trimite scanat pe mail declarația inculpatului M. C.. Martora C. J. a comunicat inculpatei ca plata in cauza nu este eronata, iar stornarea sumei nu este conforma cu normele si procedurile interne, motiv pentru care nu a alocat declarației număr de intrare si a trimis-o ca atare scanata pe e-mail către Agenția Soveja (CT). În replică, inculpata i-a comunicat ca . este un client foarte important al agenției.

La ora 18:00, inculpata a completat si a trimis împreună cu declarația beneficiarului către Sistemul Electronic de Plați al băncii solicitarea de anulare a plății folosind "Formularul de mențiuni speciale", formular standard în asemenea situații, conform "Procedurii de lucru privind procesarea ordinelor de plata intra si interbancare in lei instructate pe suport hârtie si decontate prin sistemul electronic de plați", motivul trecut in formular fiind "PLATA ERONATA".

În data de 12.03.2012, ora 08:49, Sistemul Electronic de Plați al băncii a înaintat formularul către Departamentul Plați investigații din cadrul Direcției Prelucrare Tranzacții, întrucât nu mai era posibila anularea plății, fiind deja decontata.

La ora 10:20, numita Ș. M. - ofițer investigații din cadrul Direcției Prelucrarea Tranzacțiilor, Departament Operațiuni Plați, a transmis un mesaj către inculpată, menționând că este poprit contul beneficiarului, iar pentru efectuarea restituirii este nevoie de o declarație din partea plătitorului, în sensul ca plata este efectuată eronat, cu specificarea erorii si solicitarea de restituire a sumei, o declarație din partea beneficiarului pe propria răspundere că suma încasată este necuvenita si ca este de acord cu restituirea acesteia si o factură/document justificativ in baza căruia s-a efectuat plata.

Urmare acestui fapt, numitul V. F., reprezentantul legal al ., s-a prezentat in Agenția Soveja (CT) la recomandarea directorului si a solicitat în scris returnarea sumei de 100.000 lei pentru că nu există factura de avans emisă si plata efectuată prin serviciul Raiffeisen Online este eronata. Declarația reprezentantului . nu a fost înregistrată cu număr de intrare pentru ca a fost omis acest lucru.

La ora 11:56, inculpata D. C. M. a trimis către Ș. M. declarația plătitorului si acordul beneficiarului plății, cu specificația faptului ca nu exista documentul justificativ al plații, întrucât plata constituia avans la o marfa pe care plătitorul nu a primit-o.

Pentru a se asigura ca semnăturile de pe declarațiile primite sunt autentice, numita Ș. M. a solicitat inculpatei confirmarea acestora. La ora 13.00, inculpatul M. C. s-a prezentat la Agenția Tomis (CT) pentru a declara in scris ca dorește returnarea sumei 100.000 lei, transferată eronat și a comunicat martorei C. O. I. că a mai depus o astfel de cerere la Agenția Soveja (CT). Martora C. O. I. a luat legătura cu inculpata pentru a se confirma depunerea declarației de către client, moment in care inculpata a recomandat să nu trimită solicitarea pentru a nu se dubla sesizarea clientului.

La ora 15:04 numita Ș. M. a procesat stornarea sumei de 100.000 lei, cu descrierea "STORNO PLATA ERONATA IB_6000".

Conform notei explicative, numita Ș. M. a apreciat solicitarea venita de la inculpată ca fiind o plată eronată, așa cum a calificat-o aceasta si a procedat la returnarea prin transfer bancar a sumei de 100.000 lei în contul ..

Aceste constatări ale băncii redate în raportul de investigare din data de 23.03.2012, coroborate cu declarațiile martorilor și inculpaților, conturează un tablou fidel al faptelor întâmplate și al legăturii dintre inculpata D. C. M. și inculpații M. C. și S. B. și numitul T. V..

Inculpatul M. C., audiat în faza de urmărire penală, a declarat că în data de 09.03.2012, la ora 16,00, a fost contactat telefonic de numitul T. V. care i-a comunicat că trebuie să meargă la bancă pentru a ridica suma de 100.000 lei; a mers la bancă unde a aflat că . SRL are contul bancar blocat, de aceea l-a contactat telefonic pe numitul T. V. și căruia i-a relatat despre blocarea contului bancar; T. V. i-a cerut să formuleze o cerere prin care să arate că suma de bani nu îi aparține și să solicite returnarea către .. De la numitul T. V. a aflat că a luat legătura cu reprezentanții băncii pentru a obține recuperarea sumei de bani. În data de 12.03.2012 inculpatul s-a deplasat la bancă pentru a declara că suma de bani nu îi aparține.

Inculpatul S. B. a declarat că în data de 12.03.2012, după ce anterior aflase despre blocarea contului . SRL, s-a deplasat împreună cu inculpatul M. C. la Agenția Medgidia a Raiffeisen Bank pentru a ridica suma de 100.000 lei, dar nu au reușit, astfel că au fost direcționați de numitul T. V. la Agenția Soveja din mun. C., unde tot la sugestia numitului T. V. urma ca inculpatul M. C. să redacteze o declarație în care să arate că este de acord cu returnarea sumei de 100.000 lei; mai declară că inculpatul M. C. a primit de la T. V. numărul de telefon al inculpatei, căreia îi spuneau „C.”, T. V. susținând că o cunoaște mai demult pe inculpată, care îi va ajuta să rezolve problema.

Numitul T. V., în declarațiile date în calitate de învinuit în faza de urmărire penală, nu a recunoscut că plata sumei de 100.000 lei nu este o plată eronată, neconfirmând susținerile și discuțiile cu inculpații M. C. și S. B., însă a declarat că suma de 100.000 lei fusese plătită drept avans, dar pentru că în după-amiaza zilei de 09.03.2012 inculpatul M. C. i-a comunicat că nu îi mai poate livra marfă, astfel că el a solicitat restituirea sumei de 100.000 lei. Din această declarație a numitului T. V. rezultă clar că nu suntem în prezența unei plăți eronate, ci era o revocare a plății.

Martorul S. M., tatăl inculpatului S. B., a declarat că în data de 09.03.2012, în jurul orei 10,00, inculpatul M. C. a fost sunat de numitul T. N. să meargă la Raiffeisen Bank pentru a ridica suma de 85.000 lei, fapt care s-a și realizat. În aceeași zi, în jurul orei 15,00, inculpatul M. C. a fost sunat din nou de numitul T. N. pentru a ridica o altă sumă de 100.000 lei, însă de la bancă a aflat că . SRL are contul blocat, de aceea a luat din nou legătura cu numitul T. N. pentru a rezolva situația. La rândul său, numitul T. N. l-a sumat pe T. V., care l-a contactat telefonic pe M. C. și l-a învățat cum trebuie să procedeze pentru recuperarea banilor. În data de 12.03.2012 T. V. l-a chemat la punctul său de lucru pe inculpatul M. C. și l-a instruit asupra modului în care trebuie să acționeze.

Martora C. O. I. a declarat că în data de 12.03.2012 s-au prezentat la Agenția Tomis inculpații M. C. și S. B., care au precizat că au primit eronat în contul . SRL o sumă de bani și doresc să dea o declarație în acest sens în vederea returnării sumei către plătitor. După plecarea inculpaților a luat legătura cu inculpata D. C. M., deoarece contul . SRL era deschis la Agenția Soveja, care i-a comunicat că are cunoștință despre această situație și o va rezolva.

Martora J. C., director la Agenția L. G. din mun. Medgidia, a declarat că în data de 16.03.2012, în jurul orei 16,00, s-a prezentat inculpatul M. C. pentru a retrage o sumă de bani din contul . SRL, dar i-a explicat că nu este posibil, deoarece contul bancar este blocat, fapt care l-a surprins pe inculpat. Inculpatul a plecat, dar a revenit la ora 17,00, însoțit de inculpatul S. B. pentru a face o cerere prin care să declare că este de acord cu restituirea sumei de 100.000 lei. Deși martora le-a spus că nu pot ridica suma de bani din cont, cei doi inculpați au spus că vor rezolva problema la Agenția Soveja, aceștia dând impresia că știau procedura de urmat. În timp ce inculpatul S. B. scria cererea, martora a luat legătura telefonic cu inculpata, căreia i-a comunicat că nu este de acord cu această procedură, dar inculpata i-a replicat că nu este treaba sa, să-l lase pe administrator să completeze cererea și să i-o trimită prin mail.

Curtea constată că inculpatul M. C. a fost anunțat la scurt după ce în data de 09.03.2012 a fost alimentat contul bancar al . SRL cu cele două sume de bani, ceea ce arată legătura dintre acesta și T. V., dar și faptul că transferarea sumelor de bani nu a fost urmarea unor plăți eronate. Numitul T. V. a susținut în faza de judecată că suma de 100.000 lei era transferată din eroare, însă declarațiile inculpaților M. C. și S. B. și ale martorului S. M. contrazic afirmația numitului T. V. și arată că era o plată reală făcută din contul .. în contul . SRL și care trebuia retrasă imediat. De altfel, din declarația din data de 27.03.2014 din faza de urmărire penală, dată de T. V., rezultă că nu era o plată eronată. Nu se poate considera plată eronată, în condițiile în care imediat după transferarea sumei numitul T. V. îi cere inculpatului M. C. să meargă la unitatea bancară pentru a retrage banii. Succesiunea operațiunilor bancare arată că imediat după transferarea banilor inculpatul M. C. a intenționat să retragă suma de 100.000 lei, iar singurul care putea să-i comunice transferare banilor nu era decât T. V., cel care făcuse transferul bancar.

Așadar, este cert că nu suntem în prezenta unei plăți eronate, ci a unei revocări a plăți, făcută cu intenția de a eluda măsura asiguratorie instituită asupra contului bancar al . SRL.

Numitul T. V. a identificat un mecanism pentru a obține returnarea sumei de 100.000 lei din contul . SRL, care era poprit, acesta fiind identificat imediat după ce inculpatul M. C. a aflat în jurul orei 16,oo că are contul bancar blocat. Soluția a fost identificată într-un interval foarte scurt de timp, întrucât la ora 17,00 inculpatul M. C. a revenit la Agenția L. G. din mun. Medgidia a Raiffeisen Bank și a solicitat să formuleze o declarație în care să arate că suma a fost transferată eronat în contul bancar al societății, astfel cum declară martora J. C..

Din declarația martorului S. M. rezultă că inculpatul S. M. a fost învățat de numitul T. V. despre această procedură. Din declarațiile acestui martor și ale inculpaților M. C. și S. B. se desprinde concluzia că numitul T. V. a obținut informații din interiorul sistemului bancar despre modalitatea în care poate fi eludată poprirea și a procedat în consecință. Intervalul de timp avut la dispoziție de numitul T. V. a fost foarte scurt, iar din declarația inculpatului S. B. rezultă că inculpatul M. C. a primit de la T. V. numărul de telefon al inculpatei D. C. M., care era o cunoscută a lui T. V., dovadă fiind și apelativul „C.” cu care a fost prezentată aceasta inculpaților M. C. și S. B..

Deși nu există o probă directă care să ateste că inculpata D. C. M. a furnizat această informație privind mecanismul de returnare a sumei de bani din contul bancar poprit, din coroborarea tuturor datelor privind modalitatea în care s-a acționat rezultă că aceasta a fost cea care l-a îndrumat pe T. V. și, ulterior, s-a implicat direct în formularea cererii de restituire a sumei de bani și a realizării documentației.

Această apreciere a curții are în vedere că inculpata D. C. M. a fost avertizată de martora J. C. că nu era o plată eronată, însă inculpata i-a răspuns că nu este problema sa și să-i trimită cererea inculpatului M. C. prin mail, ceea ce arată interesul direct al inculpatei în rezolvarea cererii. Semnificativ este și faptul că inculpații M. C. și S. B. i-au precizat martorei J. C. că vor rezolva situația la Agenția Soveja, unde activa inculpata; siguranța inculpaților arată că se bazau pe sprijinul inculpatei, care nu era doar unul impus de atribuțiile funcției.

La fel, martora C. O. I. a precizat că inculpata a întrebat-o de ce inculpatul M. C. a dat declarație privind returnarea sumei de bani și la Agenția Tomis, deoarece se va ocupa ea de situația creată, ceea ce conturează dorința inculpatei de a se implica în soluționarea cererii tocmai pentru a evita posibilitatea ca la o altă agenție bancară să se califice cererea altfel decât o plată eronată, cu consecințe asupra soluționării favorabile a cererii.

Curtea mai observă intervalul de timp scurt în care a fost găsită o soluție pentru returnarea sumei de bani, deși situația creată era una atipică, care nu se regăsea explicit în procedurile băncii. În raportul de investigație se arată că procesarea ordinelor de plata in Raiffeisen Bank SA se face in conformitate cu reglementarea interna "Procedura de lucru privind procesarea ordinelor de plata intra si interbancare in lei insfructate pe suport hârtie si decontate prin sistemul electronic de plați" - cod reglementare 5.1.4.01-9. Raiffeisen Bank SA dispune de o reglementare speciala pentru cazurile in care autoritățile competente dispun instituirea popririi pe sumele din conturile unor clienți: "Procedura privind procesarea popririlor din cadrul Raiffeisen Bank SA" - cod reglementare 11.3.1.01-2 care prevede la capitolul 9.1b ca „desființarea popririlor instituite legal, are loc numai ca urmare a primirii adresei de desființare din partea organului de executare silita care a instituit-o". Modul în care se rezolvă eventualele transferuri eronate in conturile clienților se rezolva in baza "Condițiilor generale de derulare a operațiunilor bancare pentru persoane juridice si entități fara personalitate juridica" si potrivit Anexei 4 - Sfornari, anulari, corecții si solicitări recuperare sume, atașata „Procedurii de lucru privind procesarea ordinelor de plata intra si interbancare in lei instructate pe suport hartie si decontate prin sistemul electronic de plați" . Aceste reglementari nu se refera la conturi poprite care constituie o situație speciala.

Situația specială ivită nu putea primi o soluție în câteva minute decât de la o persoană din interiorul băncii, iar numitul T. V. a luat legătura doar cu inculpata D. C. M., așa încât curtea apreciază că aceasta este cea care a dat indicații privind procedura de urmat, ținând seama că ulterior a formulat cererea de restituire a sumei de 100.000 lei, pe care a expediat-o către Sistemul Electronic de Plați al băncii cu solicitarea de anulare a plății eronate.

La solicitarea numitei Ș. M., ofițer investigații din cadrul Direcției Prelucrarea Tranzacțiilor, Departament Operațiuni Plați, inculpata D. C. M. a trimis declarația plătitorului si acordul beneficiarului plății, cu specificația faptului ca nu exista documentul justificativ al plații, întrucât plata constituia avans la o marfa pe care plătitorul nu a primit-o și a asigurat-o pe numita Ș. M. ca semnăturile de pe declarațiile primite sunt autentice.

Ș. M. a fost convinsă că solicitarea este într-adevăr o plata eronată, așa cum a fost calificată de inculpată și a returnat suma de 100.000 lei către ..

Curtea apreciază că inculpata D. C. M. cunoștea că nu era o plată eronată, în condițiile în care discutase și cu colegele sale care îi transmiseseră că nu este o plată eronată. Martora J. C. a avertizat-o explicit pe inculpată că nu este o plată eronată, fapt care era simplu de constatat pentru o persoană cu experiență în domeniul bancar și care cunoștea că inculpații se prezentaseră pentru a retrage suma de bani. Faptul că beneficiarii sumei de bani cunoșteau despre transferul bancar și doreau retragerea sumei de bani arată clar că nu era o plată eronată, ci o revocare a plății, survenită pe fondul popririi contului bancar al . SRL și ca o soluție pentru scoaterea sumei de bani de sub sechestru.

În consecință, curtea reține că inculpata D. C. M. a ajutat la returnarea sumei de 100.000 lei din contul . SRL în contul .., prin aceea că a dat indicații inculpaților, prin intermediul numitului T. V., a pus la dispoziție formularul necesar completării cererii ca o plată eronată, pe care l-a completat cu mențiunea „plată eronată”, l-a înregistrat și transmis către Sistemul Electronic de Plați al băncii, iar la cererea numitei Ș. M. a completat documentația aferentă cererii.

Acțiunile inculpatei au fost determinante în aprobarea cererii de anulare a plății și de returnare a sumei de bani, deoarece a creat aparența, susținută de declarațiile reprezentanților . SRL și .., că este o plată eronată.

Deși hotărârea de a anula plata și a storna suma de bani a aparținut numitei Ș. M., aceasta nu a cunoscut situația reală a plății, acționând fără vinovăție, urmare acțiunilor ilicite ale inculpatei D. C. M.. Deși inculpata D. C. M. nu îi cunoștea pe inculpați M. C. și S. B., aceasta se afla în legătură cu numitul T. V., prin intermediul căruia a ajuns în contact cu cei doi inculpați, pe care i-a sprijinit să scoată suma de bani de sub efectul popririi dispusă de procuror.

D. urmare, curtea reține că inculpata a ajutat inculpații M. C. și S. B. la scoaterea sumei de bani de sub efectul popririi instituită de procuror prin ordonanța nr. 324/P/2012 din data de 09.03.2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanta, care fusese deja pusă în executare în data de 09.03.2012, ora 11,38.

Aceeași acuzație a fost adusă inculpatei și de procuror, prin actul de sesizare a instanței, însă procurorul a apreciat că această faptă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de favorizarea infractorului. Aprecierea procurorului este greșită, chiar și prin prisma conținutului legal al art. 264 Cod penal din 1968, dat fiind că ajutorul dat de inculpată nu viza folosul infracțiunii. În sarcina inculpaților M. C. și S. B. s-a reținut săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, în perioada februarie 2011 – februarie 2012, prin neevidențierea operațiunilor comerciale efectuate, însă transferarea sumei de 100.000 lei a avut loc în data de 09.03.2012 și nu s-a dovedit legătura dintre transferarea acestei sume și săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, epuizată cu o lună înainte și nici legătura dintre suma de bani și eventuale operațiuni comerciale neînregistrate în contabilitate. De altfel, măsura asigurătorie, așa cum rezultă din ordonanța nr. 324/P/2012 din data de 09.03.2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanta, a fost dispusă pentru a asigura repararea pagubei, iar nu în vederea confiscării speciale, pe motiv că ar proveni din săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

În condițiile în care suma de 100.000 lei nu constituie folosul infracțiunii de evaziune fiscală ( prin folosul infracțiunii se înțelege profitul realizat prin săvârșirea unei infracțiuni ), fapta inculpatei nu putea primi încadrarea juridică de favorizarea infractorului nici potrivit Codului penal din 1968.

Fapta inculpatei D. C. M. constituie o faptă de ajutorare a inculpaților M. C. și S. B. de a scoate suma de 100.000 lei de sub sechestrul instituit de procuror prin ordonanța nr. 324/P/2012 din data de 09.03.2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanta, cu mențiunea că decizia de scoatere a sumei de sub sechestru aparține numitei Ș. M., care însă a acționat fără vinovăție.

Deoarece numita Ș. M. a dispus anularea plății efectuată de .. și stornarea sumei de 100.000 lei din contul . SRL, aceasta este autorul faptei de scoatere a bunului de sub sechestru, pe care a săvârșit-o fără vinovăție, însă a fost ajutată de inculpata D. C. M., care a acționat cu intenție, pentru motivele mai sus menționate.

În raport de aceste considerente, curtea constată că fapta inculpatei D. C. M. de înlesnire și ajutorare a numitei Ș. M., dar și a coinculpaților de a scoate de sub sechestru suma de 100.000 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de sustragere de sub sechestru prev. de art. 244 alin. 1 Cod penal din 1968. D. fiind că autorul faptei - Ș. M. – a acționat fără vinovăție, se impune reținerea participației penale în modalitatea participație improprii prev. de art. 31 alin. 2 Cod penal din 1968.

În consecință, curtea apreciază că se impune schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatei D. C. M. din infracțiunea prev. de art. 264 Cod penal din 1968 în infracțiunea prev. de art. 31 alin. 2 Cod penal din 1968 raportat la art. 244 alin. 1 Cod penal din 1968, pentru care se va dispune condamnarea inculpatei.

În motivele de apel s-a susținut că fapta inculpatei D. C. M. ar întruni și elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, deoarece a efectuat mențiunea nereală pe formularul de returnare a banilor că plata este eronată, însă se observă că fapta inculpatei are un caracter unic, iar efectuarea respectivei mențiuni constituie tocmai modalitatea în care a fost comisă infracțiunea de sustragere de sub sechestru.

Infracțiunile de serviciu sau în legătură cu serviciul au un caracter subsidiar, în sensul că în măsura în care respectiva faptă care ar putea întruni elementele constitutive ale unei infracțiuni de serviciu realizează conținutul constitutiv al altei infracțiuni specifice actului de conduita comis, se va reține numai infracțiunea specifică faptei săvârșite

Astfel, aplicând principiul subsidiarității, se va reține în sarcina inculpatei numai infracțiunea de sustragere de sub sechestru în forma participației improprii.

Relativ la individualizarea pedepsei ce se va aplica inculpatei D. C. M., curtea are în vedere dispozițiile art. 72 Cod penal din 1968, respectiv criteriile generale de individualizare, potrivit cu care la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Inculpata D. C. M., în calitate de funcționar bancar, a dat îndrumări inculpaților privind modalitatea în care trebuie să acționeze pentru a accesa suma de bani, a indus în eroare și colegii de serviciu asupra naturii plății efectuată de .., ceea ce a determinat scoaterea de sub sechestru a sumei de 100.000 lei, cu consecința imposibilității de a mai urmări aceasta sumă, în vederea recuperării prejudiciului important cauzat prin comiterea infracțiunii de evaziune fiscală; deși cunoștea că măsura asigurătorie era dispusă de procuror, a ignorat această măsură procesuală pentru a sprijini inculpații, arătând îndrăzneală în conduita sa ilicită.

Inculpata s-a prezentat în fața organelor judiciare, a negat săvârșirea faptei, are vârsta de 38 de ani, studii superioare, nu este cunoscută cu antecedente penale.

Din analiza coroborată a circumstanțelor reale de comitere a faptei și a urmărilor acesteia, a datelor personale ale inculpatei, curtea apreciază că infracțiunea comisă are un grad de pericol social destul de ridicat, scopul pedepsei putând fi atins prin aplicarea unei pedepse de 6 luni închisoare.

De asemenea, curtea apreciază că scopul preventiv-educativ al pedepsei poate fi realizat fără stabilirea unui regim privativ de libertate, ținând seama de datele ce conturează persoana inculpatei, dar și de împrejurarea că o astfel de modalitate de individualizare a executării pedepsei asigură un echilibru între protecția societății prin menținerea ordinii de drept, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și menținerea în comunitate a persoanei care a comis o infracțiune și ale cărei date personale nu indică o conduita ilicită constantă.

Inculpatei D. C. M. urmează a i se aplica pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi, în condițiile legii vechi, dat fiind că, potrivit art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.

În cauză legea penală mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă este Cod penal din 1968, așa încât pedepsele accesorii se pot aplica numai în condițiile actualului legii vechi.

Aplicarea pedepselor accesorii inculpaților trebuie realizată atât în baza articolelor 71 și 64 C.pen. Cod penal din 1968, cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, a Protocoalelor adiționale la Convenție și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului care, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. 2 și art. 20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenții de către România prin Legea nr. 30/1994.

Astfel, raportat la cauzele C. c. României (hotărârea din 1 iulie 2008) și Hirst c. Marii Britanii (hotărârea din 30 martie 2004), cauză în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota, care nu lasă nici o marjă de apreciere judecătorului național în vederea analizării temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă art. 3 din Primul Protocol adițional, instanța nu va aplica în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a teza I C.pen., ci va analiza în ce măsură, în prezenta cauză, aceasta se impune față de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite sau comportamentul inculpatului.

Totodată, față de jurisprudența Curții Europene în materie, instanța va avea în vedere și decizia nr. LXXIV (74) pronunțată în data de 5.11.2007 de înalta Curte de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii promovat de procurorul General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție și s-a stabilit că „dispozițiile art. 71 C.pen. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I -a C.pen. nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 C.pen.", decizie care este obligatorie, urmând astfel ca instanța să îi dea deplină eficiență juridică în soluționarea prezentei cauze.

Astfel, în raport de natura faptei săvârșite, calitatea în care a comis fapta, conduita inculpatei de negare a responsabilității pentru fapta comisă, urmarea produsă, curtea apreciază că se impune aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, dar și a dreptului de a deține calitatea de angajat într-o unitate bancară, prev. de art. 64 alin. 1 lit. c C. pen. din 1968. Curtea reține că inculpata D. C. M. a avut o conduită total necorespunzătoare, a acționat într-o modalitate vădit contrară deontologiei profesionale, pentru sprijinirea unor persoane inculpate într-o cauză penală, în scopul de a asigura acestora accesul la o sumă de bani legal sechestrată, desconsiderând măsurile procesuale luate de un organ judiciar în legătură cu o infracțiune ce afectează interesele societății în ansamblul său, de aceea este justificată aplicarea pedepsie accesorii a interzicerii dreptului de a deține calitatea de angajat într-o unitate bancară.

Pentru aceste motive, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală curtae va admite apelul declarat de P. de pe lângă Tribunalul C. împotriva sentinței penale nr. 252/01.04.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ .

În baza art. 423 alin. 2 Cod procedură penală se va desființa în parte sentința penală apelată și, rejudecând, în baza art. 386 alin. 1 Cod procedură penală schimbă încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatei D. C. M. din infracțiunea prev. de art. 264 Cod penal din 1968 în infracțiunea prev. de art. 31 alin. 2 Cod penal din 1968 raportat la art. 244 alin. 1 Cod penal din 1968.

În baza art. 31 alin. 2 Cod penal din 1968 raportat la art. 244 alin. 1 Cod penal din 1968 va ficondamnată inculpata D. C. M. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de sustragere de sub sechestru în forma participației improprii.

În baza art. 81 Cod penal din 1968 se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatei D. C. M. pe o perioadă de 2 ani și 6 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cod penal din 1968.

În baza art. 71 Cod penal din 1968 se vor interzice inculpatei D. C. M. exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal din 1968 și a dreptului de a deține calitatea de angajat într-o unitate bancară, prev. de art. 64 alin. 1 lit. c C. pen. din 1968, cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal din 1968 se va constata suspendată executarea pedepsei accesorii a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. lit. a teza a II-a ( dreptul de a fi ales ) și lit. b C. pen. din 1968 și a dreptului de a deține calitatea de angajat într-o unitate bancară, prev. de art. 64 alin. 1 lit. c C. pen. din 1968, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

În baza art. 404 alin. 2 Cod procedură penală se va atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal din 1968 a căror nerespectare determină revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. 2,4 Cod procedură penală vor fi obligați inculpații S. B. și M. C. la plata a câte 1.000 lei fiecare cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul procurorului vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Ia act că S. R. prin Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. nu a declarat apel împotriva sentinței penale nr. 252/01.04.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ .

În baza art. 421 pct. 1 lit. a Cod procedură penală respinge ca tardive apelurile declarate de inculpații S. B. și M. C. împotriva sentinței penale nr. 252/01.04.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ .

În baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală admite apelul declarat de P. de pe lângă Tribunalul C. împotriva sentinței penale nr. 252/01.04.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ .

În baza art. 423 alin. 2 Cod procedură penală desființează în parte sentința penală apelată și, rejudecând:

În baza art. 386 alin. 1 Cod procedură penală schimbă încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatei D. C. M. din infracțiunea prev. de art. 264 Cod penal din 1968 în infracțiunea prev. de art. 31 alin. 2 Cod penal din 1968 raportat la art. 244 alin. 1 Cod penal din 1968.

În baza art. 31 alin. 2 Cod penal din 1968 raportat la art. 244 alin. 1 Cod penal din 1968 condamnă inculpata D. C. M., născută la data de 24.09.1976, în mun. C., jud. C., cu domiciliul în com. Agigea, .. 13, jud. C., de cetățenie română, studii universitare, fără antecedente penale, posesoare a C.I. ..T., nr._, C.N.P. -_, la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de sustragere de sub sechestru în forma participației improprii.

În baza art. 81 Cod penal din 1968 dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatei D. C. M. pe o perioadă de 2 ani și 6 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cod penal din 1968.

În baza art. 71 Cod penal din 1968 interzice inculpatei D. C. M. exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal din 1968 și a dreptului de a deține calitatea de angajat într-o unitate bancară, prev. de art. 64 alin. 1 lit. c C. pen. din 1968, cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal din 1968 constată suspendată executarea pedepsei accesorii a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. lit. a teza a II-a ( dreptul de a fi ales ) și lit. b C. pen. din 1968 și a dreptului de a deține calitatea de angajat într-o unitate bancară, prev. de art. 64 alin. 1 lit. c C. pen. din 1968, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

În baza art. 404 alin. 2 Cod procedură penală atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal din 1968 a căror nerespectare determină revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. 2,4 Cod procedură penală obligă inculpații S. B. și M. C. la plata a câte 1.000 lei fiecare cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul procurorului rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 01.10.2014.

Președinte,Judecător,

M. D. M. C. C.

Grefier,

C. A.

Jud.fond L.L.

Red.dec.jud.M.D.M./10 ex./24.10.2014

← Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 28/2014....		Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... →

Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 581/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 581/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA